Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Inginerie Mecanică, Industrială și Transporturi

Referat
Filosofia și logica formării profesionale

Tema: Problemele abordate de filosoful Seneca

A efectuat: studenta gr. IMT-191 f/r Ana BELINSCHI

A verificat:
conf., univ. Viorelia LUNGU
 Chișinău 2020

Omenirea ar fi fost astăzi mult prea săracă, fără aportul uriaș pe care Aristotel l-a
avut de-a lungul vieții sale. Acesta a fost unul dintre cei mai importanţi filosofi ai
Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al şcolii
peripatetice.

Chiar dacă  bazele filosofiei au fost puse în primă instanță de Platon, Aristotel este
cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia şi a dezvoltat-o. Mai mult
decât atât, se poate afirma cu siguranță că Aristotel este întemeietorul ştiinţei
politice ca ştiinţă de sine stătătoare. A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice
ca Metafizica, Logica formală, Retorica sau Etica. De asemenea, forma aristotelică
a ştiinţelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.
Aristotel s-a nascut aproximativ (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) in Macedonia.

Fost student al lui Platon, Aristotel ajunge să îi fie profesor lui Alexandru cel Mare.
Care mai apoi devine un rege, care a cucerit Atena .Viziunea sa se separă de cea a
lui Platon, Aristotel fiind adeptul Empiricismului, deci a cunoaşterii prin
intermediul propriei percepţii. . În Atena, Academia lui Platon, condusă acum de
Xenocrate, avea încă influență asupra gândirii Greciei. Cu permisiunea lui
Alexandru, Aristotel și-a fondat propria școală la Atena, numită Lyceum. De la care
s-a si creat cuvintul modern liceu.

Deoarece Aristotel obișnuia să se plimbe în timp ce le preda studenților săi, aceștia

erau obligați să-l urmeze și astfel și-au primit denumirea de Peripatetici, ceea ce
înseamnă oameni care se plimbă în jur. Membrii Lyceum-ului cercetau domenii
dintre cele mai diverse, de la științe și matematică la filozofie și politică, și aproape
orice alt domeniu ce putea avea legătură cu acestea.

Practic toate lucrările sale sunt conspectele scrise de studenții săi. Aristotel se
interesa mai mult despre ceea cum e formată lumea. Deseori își punea întrebări, dar
cel mai des întrebarea generala era:

“Cum omul și societatea poate să prospere?”

Aristotel se baza mai mult pe partea de a practica filosofia.

Sunt patru întrebări la care a răspuns pentru abordarea unor probleme.
 1. Ce ne face pe noi fericiți?

În cartea despre Etica Nicomahică, Aristotel a încercat să se clarifice, ce fel de

calitați îi ajută pe oameni să obțină fericire în viață și care nu contribuie la această
fericire. După opinia lui, oamenii buni și cu succes se diferă prin anumite calități.
Înțelegînd aceste calități, căpătăm abilitatea de a le dezvolta în sine și a le
respenta în alți oameni.

Aristotel numește cele 11 calități cum ar fi :

- Modestie (simplitate). - Mîndrie,

- Cumpatare ( a îndruma), - Răbdare
- Dărnicie (toleranță) - Veriditate,
- Generozitate (noblețe), - Prietenie,
- Mărturie (dovadă), - Curaj
- Măreție (splendoare),

Fiecare din aceste calități dupa observarea lui Aristotel, se află între două părți
contradictorice. Atunci cînd e prea mult și cînd e prea puțin. Deci Aristotel pune
accent pe mijlocul de aur. Atunci cînd avem abilitatea de a balansa aceste calități
în viața noastră în comunicare cu oamenii. Deoarece Aristotel consideră,
comunicarea cu oamenii este o parte importantă pentru o viață fericită. Unii
oameni nu au success în comunicare din motivul lipsei simțului umorului. Cu așa
gen de oameni e plictisitor de vorbit, deoarece ei sunt veșnic nemulțumiți. Iar alții
oameni e opusul cuvîntului plictisitor, veșnic se îndreaptă spre ceea de a aduce
totul la o glumă de la care toți să se zîmbească si nimic mai mult. Omul cu calități
se află în mijlocul de aur. Aristotel împarte în trei părți: prea puțin , prea mult , și
fix cît trebuie. Să schimbăm comportamentul nostru, nu e usor dar e posibil.
Aristotel ne învață, că moralitatea se naște prin obicei. Pentru asta avem nevoie
de timp, practică și susținere. După opinia lui Aristotel omul care nu are calități
mai degraba urmează să îl considerați nefericit decît rău, aici nu trebuie judecat
dar este nevoie de un profesor bun și susținere.

„Suntem ceea ce facem în mod repetat; prin urmare, excelența nu

este un act singular, ci un obicei” – Aristotel.
 2. Pentru ce ne trebuie arta?
În acele timpuri predomina opera de gen tragedie. Oamenii din Atena se uitau la
piesele care se petreceau sub cerul deschis, care seamănă cu teatrul de vară.

Aristotel a creat un îndrumar dupa care se scriau marele piese care se numea
Poetica. Unde sunt multe sfaturi utile, ca exemplu Peripeteia unde starea eroului
principal rapid se înrăutățește (Titanic), sau Anagnoresis unde eroul principal află
adevărul strașnic despre viața sa. Toate astea se făceau cu scopul de a induce
omul într-o stare de Catharsis (Purificarea spiritului cu ajutorul artei prin
participare intensă la fenomenul artistic.) ca faptul final. A creea în noi calitatea
de a ne teme (a simți frica), și de a dezvolta empatia.

De la natura noastră umană, suntem duri și deseori nu ne este mila de alți

oameni care merită această milă. Oamenii sunt predispusi să exagereze cu frica
sau să nu le fie frică suficient. De aici tragedia ne arată astfel de imagine, căci cu
oricine se poate întîmpla ceva rău. Chiar fiind cel mai bun om din lumea asta, e de
ajuns o mică greseală ca viata noastră să se dărîme. Ceea ce ne face mai mult să
fim predispuși spre compasiune și milă față de cei nefericiți. Aristotel consideră că
misiunea artei constă în aceea ca să ținem minte despre aceste momente
importante ale vieții noastre.

3. Pentru ce ne trebuiesc prieteni?

Aici Aristotel deosebește 3 feluri de prietenie.

- Prima e prietenia care se bazează pe Plăcere.

În aăa prietenie se caută plăcere pentru sine și se folosește în momentul potrivit

de un om de care are nevoie. Avem nevoie de tovarăși care să ne placă.

- A doua e prietenia care are ca bază un Beneficiu reciproc.

În așa prietenie este accentuat susținerea unul pe altul. Atît timp cît persistă
beneficiu reciproc într-un oarecare bun.

- A treia, e prietenia Adevarata.

În așa prietenie se evidențiază oarecare relații mai profunde. Unde problemele

prietenului tău sunt și ale tale. La fel înseamnă încredere, sinceritate, o legătură
de suflet, care nu poate fi desfiinţată de nimeni şi de nimic. Este limpede în tot, ea
se trăieşte, şi-atât. Ne ajută să dezvoltăm calitățile noastre și să ne luptăm cu
neajunsurile noastre. Asta se poate de spus că e cel mai bun, ce poate să se
întimple în viața noastră.

4. Cum să facem ca ideile noastre să fie auzite?

Aristotel era uimit de faptul că un argument bun, nu întotdeauna cîștiga

într-un spor sau luptă. El dorea să se clarifice cu tot asta. De ce așa se

întîmplă? și Ce să facă cu asta?

Aristotel avea posibilitatea să vadă cum merg adunările în Atena, unde se

adunau mulți oameni să privească cum se întreceau oratorii unu cu altul
pentru opinia publică. Aristotel a descries moduri de influență a opiniei
publice, fără ca să folosească logica strictă și fapte. El a inventat o artă care se
numește Retorica (arta de a convinge).

Astfel tindea să învete oamenii serioși și deștepți cu intenții nobile cum să

vorbească convingător cu cei care nu sunt de accord cu ei. Pîna în zilele
noastre unele sfaturi sunt actuale. E necesar să înțelegem fricile oamenilor, să
inducem încredere, să înțelegem emoțiile altora, fară ca să jignim pe cineva,
puțin umor pentru scăderea tensiunilor din atmosfera creată. Tot asta poate să
ne ajute pentru a reda o ideie și să menținem atenția auditoriului.

Posibil și pare că nu putem să punem în practică filosofia, dar Aristotel ne-a

arătat inversul acestei imagini false. Căci orice cunoștința poate fi aplicată în
practică.
Fost student al lui Platon, Aristotel ajunge să îi fie profesor lui Alexandru cel Mare şi să exercite
o puternică influenţă culturală în epocă. Viziunea sa se separă de cea a lui Platon, Aristotel fiind
adeptul empiricismului, deci a cunoaşterii prin intermediul propriei percepţii. Arealul vast de
cuprindere a studiilor sale, cât şi noutatea acestora, i-au conferit lui Aristotel o influenţă uriaşă
asupra dezvoltării a numeroase idei sau curente filosofice.
În 335 î.H., după ce Alexandru a devenit rege și a cucerit Atena, Aristotel s-a întors în oraș. În
Atena, Academia lui Platon, condusă acum de Xenocrate, avea încă influență asupra gândirii
Greciei. Cu permisiunea lui Alexandru, Aristotel și-a fondat propria școală la Atena, numită
Lyceum.
Deoarece Aristotel obișnuia să se plimbe în timp ce le preda studenților săi, aceștia erau obligați
să-l urmeze și astfel și-au primit denumirea de Peripatetici, ceea ce înseamnă oameni care se
plimbă în jur. Membrii Lyceum-ului cercetau domenii dintre cele mai diverse, de la științe și
matematică la filozofie și politică, și aproape orice alt domeniu ce putea avea legătură cu acestea.
Arta era, de asemenea, o arie de interes foarte populară. Membrii își notau descoperirile în
manuscrise. Astfel s-a creat imensa colecție de materiale scrise a școlii, care, după standardele
lumii antice, reprezenta una dintre primele mari biblioteci.