Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Inginerie Mecanică, Industrială și Transporturi

Referat
Filosofia și logica formării profesionale

Tema: Problemele abordate de filosoful Seneca

A efectuat: studenta gr. IMT-191 f/r Ana BELINSCHI

A verificat: conf., univ. Viorelia LUNGU

Chișinău 2020
Seneca 

Lucius Annaeus Seneca (sau mai simplu Seneca sau Seneca cel Tânăr, n. cca. 4

î.Hr. – d. 65) a fost un filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero. Seneca a
ocupat și funcții în administrația Imperiului. A fost fiul lui Seneca cel Bătrân (55
î.Hr.-41d.Hr.).Seneca a văzut lumina zilei în ajunul secolului I al erei noastre, în
cea mai romanizată regiune sudică a Hispaniei, provincia Baetica. Orașul lui natal
este Corduba, azi Cordoba, la apa Guadalquivirului. La fel a avut o valoroasă
activitate de intelectual creator, atât în Spania, cât și la Roma. Istoric și critic al
artei oratorice, Seneca tatăl a fost un apărător al tradiției clasice. Făcea parte din
ordinul cavalerilor, situat imediat după ordinul senatorilor, primul în ierarhia
socială. Mama lui Seneca, Helvia, provenea dintr-o familie de notabili din
vecinătatea Cordubei. Soții Seneca au avut trei băieți. Lucius Annaeus Seneca era
al doilea copil. Primul născut, Novatus, va parcurge în decursul anilor o importantă
carieră de demnitar. Al treilea fiu, Mela, va fi tatăl unui poet celebru, Lucan (39-
65). Între cei trei frați și părinții lor va exista mereu o puternică legătură
de solidaritate și dragoste, oglindită și în opera lui Seneca-fiul.
Seneca a fost adus la Roma din fragedă copilărie, sub îngrijirea devotată a unei
admirabile mătuși, soția unui viitor guvernator al Egiptului. Aici a primit o
educație complexă, retorică, însă și filosofică. A practicat un timp vegetarianismul
și s-a hărăzit filosofiei, împotriva voinței tatălui său. Seneca a fost crescut mai ales
de femeile familiei și a avut relații complexe cu tatăl său, revolta împotriva căruia a
alternat cu pasiunea și respectul. Ca tânăr discipol, Seneca va admira mai mulți
dascăli greci și latini. Cel mai prețuit dintre acești "directori de conștiință" va fi
stoicul Attalus. Arta cuvântului și talentul pedagogic ale lui Attalus vor fi
recunoscute chiar și de severul conservator Seneca tatăl, care nu-i iubea pe filosofi
și acorda atenție mai ales retoricii. Seneca-fiul se va atașa de gânditorii stoici care
își îndreptau eforturile spre făurirea unei atitudini de demnitate, umanitate și curaj
în fața greutăților și suferințelor vieții. Scopul stoicilor era libertatea interioară,
sufletească - scut împotriva nedreptății și tiraniei.
Pe lângă statutul de filosof, Seneca a îndeplinit și rolulurile de om de stat și
dramaturg. Ideile sale au făcut ca el să fie consultat nu numai de filosofi, ci și de
Părinții Bisericii și de moraliștii creștini. Sinuciderea către care a fost împins a
oferit un model celebru de stoicism în acțiune. Lucrările acestui filosof constau în
eseuri filosofice, nouă tragedii, o satiră și o sută douăzeci și patru de scrisori.
Optezeci dintre acestea sunt incluse în primul volum al cărții intitulate „Scrisori
către Lucilius”.

Aceste scrisori sunt realizate sub o notă morală, abordând subiecte din viața
umană de zi cu zi, precum: prietenia, dragostea, moartea, virtutea, legătura omului
cu natura, studiul, sărăcia, fericirea, liniștea sufletească sau datoriile omului în
societate. Toate subiectele enumerate fac parte dintr-o problemă axiologică, care
pune accent pe valorile omenești. La fel persistă problema ontologică, care pune
accent pe existent și învățătură. Astfel Seneca abordează aceste doua probleme
care sunt actuale și în zilele noastre. Toate aceste teme sunt abordate dintr-o
perspectivă stoică, motiv pentru care textul capătă însemnătate filosofică și, mai
mult decât atât, prin parcurgerea sa putem analiza diferite tipuri de învățături pe
care acest curent a reușit să le dezvolte pe parcursul existenței sale. O realitate
unde înțelepții trebuie să se conducă numai după rațiune, renunțând la plăceri și
făcând față cu fermitate încercărilor vieții. Viata care conține elemente materialiste
în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că
oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii, să renunțe la pasiuni și la plăceri, să
considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața
vicisitudinilor vieții.

Am ales cinci subiecte care le consider actuale în prezentul dat. Primul fiind
timpul care ne este dat și tot ce ne rămâne, e să decidem pe ce să-l irosim. Seneca
spunea:
“Din momentul în care ne naștem, timpul începe să ne ia viața
înapoi.”
Prin acest citat pot spune că fiecare din noi are o limită de timp. Mai bine spus o
limită imaginară pe care noi o numim timp. Nimeni nu știe cât timp are de trăit,
deoarece sunt o multime de factori care influențează asupra acestui calcul. Voi
enumera câțiva dintre acești factori: starea sănătății, starea psihologică, mediul în
care trăim (clima sau condițiile climaterice), la fel alimentația pe care o avem,
aceasta trebuie să fie sănătoasă și echilirată, cu respectarea celor 3 mese importante
în zi. Astfel timpul este un subiect asupra căruia Seneca își îndreaptă atenția și
încearcă să ne facă să înțelegem importanța lui. Pe ce valori să dedicăm timpul
nostru, care este și așa puțin. Astfel am ales următorul subiect: fericirea. Despre
care Seneca spunea:
“Cea mai mare comoară este să ştii să fii fericit cu puţin,
fiindcă puţinul nu-ţi va lipsi niciodată.”
Fericirea e ascunsă în micile detalii din jurul nostru. Având un astfel de caracter,
cel care este mulțumit de tot ce se petrece în jurul său, va fi mereu fericit. E mai
ușor să vezi fericirea în lumea materială care ne inconjoara, însă este cu mult mai
greu să găsești fericirea în lucrurile simple, fiind mulțumit de puținul pe care îl
avem în viață, lipsit de simțul de a avea nevoie de ceva mai mut decât ceea ce
avem la moment.
O armonie și dragoste față de sine, precum și lumea din jur, acest subiect fiind ca
motiv de bază al fericirii, mă face să înțeleg multe înțelepciuni. Urmatorul subiect
abordat este înțelepciunea, Seneca spunea:
“ Înţelepciunea este ştiinţa vieţii.”
Într-adevar înțelepciunea este o știință care persistă în toată viața noastră. Această
știință ne face să înțelegem foarte multe lucruri interesante. Ne ajută să trecem mai
ușor peste problema ontologică, la fel precum și cea axiologică. Doar prin
înțelegerea acestei științe mergem mai departe de propria percepție sau conștiință,
care la rândul său ne ajută să vedem viața cu alți ochi, să vedem totul într-un aspect
miraculous și uimitor de interesant. Un adevăr al realității formate de sine, prin
înțelepciunile primite ca adevăr. Adevărul este urmatorul subiect, despre care
Seneca spunea:
“Adevărul se rosteşte simplu.”
Atunci cînd primești adevărul așa cum este, în unele cazuri e dureros, iar în altele e
ușor. Adevărul este unul și de aceea nu este nevoie să adăugăm ceva de prisos. O
viață într-o lume adevărată, unde intenția ta este adevărată, fără a te ascunde de
cineva. Înțelepciunea din acest citat ne poate arăta modul de viață al unui om.
Adevărul este foarte important în viața noastră, însă cu părere de rău, el apare tot
mai rar în viața de zi cu zi în relațiile dintre oameni. Dacă începi ceva, fie relatie,
familie, carieră sau multe alte chestii pe care le începem să le facem în viața
noastră, trebuie să le începem cu un adevăr. Deoarece începând cu o minciună,
avem mereu riscul de a strica tot ce vrem să creăm. De aceea este important să
spunem adevărul și să fim sinceri singuri cu sine și cu persoanele importante din
viața noastră. Astfel ajung la ultimul subiect care este compus din aceste subiecte.
Este vorba despre prietenie. Seneca spunea asa:
“Nu există viaţă fără prietenie.”
Iar aici este evident că prietenia este o comoară. Un dar, care ne este dat să-l
înțelegem și să-l prețuim, deoarece fără prietenie, viața noastră ar fi mai pustie și
plictisitoare, în culori sumbre, o viață în care se pierd multe subiecte atât de
valoroase pentru a ne simți vii în lumea noastră. Întelegând acest dar, prietenia,
percepem mai bine problemele care sunt abordate.
Reieșind din toate cele expuse mai sus, Seneca abordează cu siguranță problemele
axiologice, care ne ajută să estimăm lumea aceasta printr-o prismă valorică. La fel
și problema ontologică, care ne ajută la o analiză fundamentală însuși a existenței
noastre.