REFERAT

Tema: „Stoicismul”

Disciplina: „Filosofie”

Chișinău, 2019

Cuprins
Introducere.......................................................................................................................................3

Scurt istoric......................................................................................................................................4

Reprezentanți...................................................................................................................................5

Practicanți........................................................................................................................................5

Filosofia stoică.................................................................................................................................6

Logica..........................................................................................................................................6

Fizica...........................................................................................................................................7

Etica.............................................................................................................................................7

Idei principale ale stoicismului........................................................................................................8

Valoarea.......................................................................................................................................8

Emoțiile.......................................................................................................................................8

Natura..........................................................................................................................................8

Controlul......................................................................................................................................8

Concluzie.........................................................................................................................................9

Bibliografie....................................................................................................................................10

2
Introducere

Stoicismul este una dintre cele 4 mari școli de filosofie din Atena antică. Celelalte 3 sunt
Academia lui Platon, Lyceum-ul lui Aristotel și „Grădina” lui Epicur.

Timp de aproximativ 250 ani, filozofia stoică a avut o înflorire constantă și a găsit un
teren fertil mai ales în Imperiul Roman.

Fondatorul stoicismului este Zenon din Citium (Kition). Numele derivă de la un portic cu

coloane, stoa poikile (gr.: portic zugrăvit), decorat de pictorul Polygnotos cu aspecte de la
distrugerea Troiei, luptele Atenienilor cu Amazoanele și bătălia de la Marathon. Aici își ținea
lecțiile Zenon și aveau loc discuțiile cu discipolii săi.

Printre practicanții faimoși care au popularizat-o și au îmbogățit-o se află omul politic

Seneca, sclavul Epictetus și unul dintre cei mai luminați împărați romani, Marcus Aurelius.
Scrierile acestora au stârnit un interes major în Renaștere și apoi din nou în epoca pe care o
trăim.

Filozofia stoică este complexă și atinge arii precum metafizica, astronomia sau gramatica.
Totuși, operele acestor 3 mari stoici s-a concentrat pe ceea ce face filozofia stoică să fie atât de
ușor de înțeles: sfaturi practice și ghidare pentru cei interesați de starea de bine și fericire.

Deci, filosofia stoică are doar câteva învățături centrale. În mare parte, acestea încearcă să
ne reamintească faptul că viața și lumea sunt impredictibile într-o anumită măsură. Că indiferent
de natura lor, momentele din viață sunt de obicei scurte.

De asemenea, această filozofie se concentrează pe educarea omului în direcția obținerii

unei stări de mulțumire, a unei puteri mentale ridicate și a unui bun auto control.

Deși profunzimile sale pot fi complexe, stoicismul este o filosofie a acțiunii, nu a unor
dezbateri prelungite. Aceasta oferă lumii teorii complicate despre om, ci se concetrează asupra
încercării de a-i ajuta pe oameni să depășească emoțiile distructive și să acționeze asupra a ceea
ce pot acționa.

3
Scurt istoric

Zenon din Citium (333 – 261 i.e.n) a fost primul stoic. Tatăl lui Zenon a fost un
negustor de mătăsuri și obișnuia să se întoarcă din călătoriile sale cu cărți pe care i le oferea
fiului său adolescent să le citească. Aceste cărți sunt cele care i-au stârnit interesul lui Zenon atât
pentru filosofie, cât și pentru ceea ce se întâmpla în general la Atena.

Școala de filosofie stoică a fost fondată Zenon din Citium după ce timp de 10 ani a fost
„antrenat” în perceptele altor abordări filozofice – Academia lui Platon, Cinism, școala
megariană. Prin urmare, când a fondat propria sa școală, a fost influențat de toate acestea. Totuși,
meritul său major este că a avut capacitatea să preia și să combine tot ceeea ce se dovedea util
oamenilor din fiecare filosofie studiată.

Zenon a fost urmat în fruntea școlii de filosofie stoică de Cleanthes din Assos, iar apoi de
Chrysippus din Soli, unul dintre cei mai importanți intelectuali ai lumii antice. Aceștia trei
conducători ai școlii de filosofie stoică au formulat doctrinele originale ale Stoicismului. Mai
mult, școala de filozofie stoică a funcționat neîntrerupt mai bine de 250 ani, până la Panaetius
din Rhodos, care a murit la finalul celui de-al doilea secol î.e.n.

Această perioadă de timp a fost suficientă ca Stoicismul să devină popular la Roma și în

multe alte zone ale Imperiului, pentru că majoritatea perceptelor sale erau complementare cu
valorile romane. Ulterior, popularitatea sa a continuat să se mențină la un nivel ridicat până la
moartea unuia dintre cei mai importanți stoici – împăratul roman Marcus Aurelius (180 e.n).

În concluzie, timp de mai bine de 5 secole, Stoicismul a fost o filosofie principală și

marcantă pentru cultura greacă și cea romană.

Stoicismul a fost într-un final asimilat „neoplatonismului”, dar a influențat major și

creștinismul de început. Stoici sunt menționați în Noul Testament, acolo unde Sfântul Paul
se adresează unei adunări de filozofi stoici și epicureni.

Stoicismul și Creștinismul împart valori etice asemănătoare în anumite privințe, așa că

unii dintre adepții Stoicismului simt că acesta le oferă o alternativă laică Creștinismului, bazată
pe rațiuni filozofice, nu religioase.

În timpul Renașterii, interesul pentru Stoicism a crescut din nou. Influența vechilor stoici
poate fi observată în scrierile filozofilor moderni precum Justus Lipsius, Anthony Ashley-
Cooper și parțial la Descartes, Spinoza, Kant și Montaigne. Prin intermediul scrierilor acestor

4
autori moderni, ideile stoice s-au răspândit în cultura vestică chiar dacă rareori le-a fost
identificată originea.

Reprezentanți

Conform unor estimări, mai puțin de 1% din scrierile stoice au supraviețuit vremurilor și
pot fi cercetate în zilele noastre. Majoritatea informațiilor vin de la cei trei reprezentanți romani
ai Stoicismului: Marcus Aurelius, Epictetus și Seneca (cel Tânăr).

Marcus Aurelius a fost împăratal  Imperiului Roman într-un moment de maximă

expansiune a acestuia, deci unul dintre cei mai puternici oameni care au trăit vreodată. În ciuda
acestui fapt, din notele scrise în jurnalul său, reiese că avea o preocupare pentru compasiune față
de semenii săi și pentru controlul impulsurilor sale. Lucrarea „Către sine” conține recomandările
sale despre virtute şi virtuţi. Umanismul şi puterea raţiunii, demnitatea, onoarea – toate acestea
fac respectabilă existenţa cuiva, dimpreună cu restul virtuţilor despre care bunul împărat ne
convinge că trebuie cultivate.

Epictetus a îndurat ororile sclaviei, dar a reușit să fondeze propria școală de filozofie și
să învețe multe dintre mințile luminate ale Romei. „Manualul” lui Epictetus este o operă despre
posibilitatea perfecţionării, despre autocontrol şi despre natura emoţiilor umane, fiind o privire
filosofică înăuntrul resorturilor discrete ale fiinţei omului.

Seneca, în „De Brevitate Vitae”, eseul adresat prietenului său Paulinus, relevă importanţa
timpului pentru împlinirea personală a indivizilor. Pentru că optimizarea personală va implica
mai apoi şi bunul mers al societăţii, Seneca argumentează pentru petrecerea timpului de o
manieră exclusiv utilă.

Seneca uimește lumea filozofiei atât prin scrisorile sale adresate unor prieteni, cât și prin
liniștea afișată în fața morții decise de împăratul Nero. Singura sa preocupare este legată de
confortul pe care-l poate aduce în acel moment dramatic soției sale și prietenilor săi.

Practicanți

Dincolo de aceste 3 figuri decisive pentru istoria filozofiei stoice, au existat și practicanți
faimoși – regi, președinți, artiști, scriitori, oameni de afaceri din vremuri trecute sau actuale.

Regele prusac Frederic obișnuia să țină asupra sa, în sacul șeii, scrierile stoice cărora le
atribuia norocul care-i însoțeau acțiunile.

5
 Eseistul și politicianul Montaigne avea un citat din Epictetus gravat deasupra biroului la
care lucra și la care-și petrecea cea mai mare parte a timpului.

George Washington a luat primul contact cu filozofia stoică la 17 ani, prin intermediul
unui vecin și ulterior a pus în scenă o piesă despre stoicul Cato pentru a le ridica moralul
oamenilor săi în timpul iernii grele petrecute la Valley Forge.

Thomas Jefferson avea scriosorile lui Seneca pe noptiera sa în noaptea în care a murit.
Economistul Adam Smith a studiat Stoicismul în timpul școlii cu un profesor care a tradus
lucrările lui Marcus Aurelius. El a fost influențat de ideile acestei filozofii când a formulat teoria
interconectivității lume – capitalism.

Gânditorul politic John Stuart Mill a scris despre Marcus Aurelius și Stoicism în faimoasa
sa lucrare On Liberty, numindu-l „cea mai înaltă creație etică a culturii antice”.

Filosofia stoică

Stoicismul este un curent filozofic care s-a dezvoltat ca o reacție împotriva epicurismului,

având originea în filosofia cinică fondată de Antisthene, un discipol al lui Socrate. Învățătura
centrală a stoicismului este morala derivată din însăși legile naturii sau mai bine zis promovarea
rațională, existența virtuoasă sau atitudinea bărbătească în raport cu vicisitudinile vieții.
Acceptarea acestei evidențe compensează durerea și nefericirea, împacă binele cu răul, viața cu
moartea. O altă trăsătură constă în recomandarea iubirii față de oricare alte ființe.

Stoa a fost cel mai influent curent în filosofie din timpul imperiului roman, înainte ca
învățătura creștină să devină religie de stat. În filosofia stoică, etica ocupă locul preponderent, în
slujba căreia se află logica și fizica (cu sensul general de știință a naturii).

Logica
În logică sunt cuprinse gramatica, retorica și dialectica, urmând în esență principiile
logicei lui Aristotel, la care se adaugă o teorie asupra originii cunoașterii și criteriilor adevărului.
În concepția stoicilor, orice cunoaștere ajunge la nivelul conștiinței (spiritului) prin mijlocirea
simțurilor. Această teorie este în opoziție clară cu idealismul platonician, după care spiritul este
izvorul cunoașterii, simțurile constituind o sursă a iluziilor și erorilor.

Stoicii neagă realitatea metafizică a conceptelor, ele nu ar avea realitate în afara

conștiinței. Întrucât cunoașterea înseamnă preluarea sensorială a cunoștinței obiectelor, adevărul
reprezintă corespondența impresiilor noastre asupra lucrurilor. Criteriul adevărului nu poate
consta în concepte, pentru că ele sunt creația impresiilor noastre, el constă în senzația însăși, nu

6
poate consta în gândire, ci în simțire. Obiectele reale creează în noi o trăire intensă, convingerea
asupra existenței lor reale, ceea ce le deosebește de visuri sau închipuiri.

Fizica
Teza fundamentală rezidă în afirmația profund materialistă, după care „nu există nimic
imaterial”, afirmație derivată din teoria stoică asupra cunoașterii pe baze sensoriale. Lumea este
una singură, nu se mai admite dualismul materie-spirit din filosofia lui Platon, lumea n-ar fi
posibilă dacă n-ar fi alcătuită din aceeași substanță. Corpul și spiritul, Dumnezeu și lumea,
reprezintă perechi, în care fiecare acționează unul asupra altuia. Astfel corpul - pe calea
simțurilor - produce gânduri în conștiință, iar spiritul determină mișcările corpului.

Toate lucrurile fiind materiale, care este atunci substanța fundamentală din care este
făcută lumea? Stoa reia teza lui Heraclit, după care focul este elementul unic, în forma lui
primordială fiind reprezentat de Dumnezeu. Dumnezeu stă în relație cu lumea, așa cum spiritul
este în relație cu corpul. Spiritul uman provine din focul divin (în unele scrieri
denumit logos („Cuvântul”).

Astfel, fizica stoică are o trăsătură net monistă și panteistă în același timp. Focul divin are
un caracter rațional, din care rezultă că lumea este guvernată de rațiune, ceea ce are două
semnificații. În primul rând în lume se poate recunoaște un scop, și anume tendința spre armonie,
frumusețe și echilibru. În al doilea rând, deoarece rațiune înseamnă lege, rezultă că universul este
guvernat conform necesității absolute de cauză și efect. În consecință, individul nu poate fi liber,
el este silit să urmeze necesitatea legilor naturale.

Etica
Etica dezvoltată de Stoa derivă din principiile proprii ale fizicei: universul este guvernat
de legi absolute care nu admit excepții, iar esențialul naturii umane este rațiunea. Aceste principii
se sumează în celebra maximă: „Trăiește în acord cu natura!”. Din această formulă derivă
noțiunea de virtute, cu cele patru aspecte
cardinale: înțelepciunea, curajul, dreptatea și temperanța, corespondând învățăturilor
lui Socrate.

În timp ce în etica aristoteliană se recunoștea locul pasiunilor în natura umană, urmând ca

acestea să fie reprimate prin rațiune, stoicii cer anihilarea pasiunilor, mergând până la ascetism
(„askesis”), pentru că virtutea reprezintă unica fericire. A fi virtuos, înseamnă a fi indiferent la
durere și suferință („apatheia”) și, în același timp, doritor de cunoaștere.

7
 De aici importanța acordată științei, fizicei, logicei, pentru că ele reprezintă bazele
moralității, rădăcinile oricărei virtuți. Omul înțelept este sinonim cu om bun. Nefericirea și
răutățile lumii sunt rezultatele ignoranței.

De aici recomandarea practicii filosofiei, examinării permanente a propriilor judecăți și a

comportamentului, pentru a putea constata dacă ele diferă de rațiunea universală a naturii.

8
Idei principale ale stoicismului

În Stoicism, există 4 idei pe care practicanții le urmăresc și la care se raportează constant.

Valoarea
Conform stoicilor, singurul lucru cu adevărat bun este o stare mentală foarte bună,
identificabilă cu virutatea și rațiunea. Acesta este singurul lucru care ne poate garanta fericirea.
Bunuri externe precum banii, succesul, faima și altele de gen nu ne pot aduce cu adevărat
fericirea.

Deși nu e absolut nimic rău în a avea parte de acestea și deși la rândul lor au valoare în
obținerea unei vieți bune, de cele mai multe ori urmărirea cu orice preț a acestora deteriorează
tocmai singurul lucru care ne poate aduce cu adevărat fericirea – o stare mentală excelentă.

Emoțiile
Acestea sunt produsul judecăților noastre, a ideii că ceva bun sau rău e pe cale să se
întâmple. Multe dintre emoțiile noastre negative sunt bazate pe judecăți greșite. Simplu fapt că
sunt produse de modul în care noi gândim le face să fie într-un final sub controlul nostru.

Dacă-ți schimbi modul în care gândești, automat îți schimbi și emoțiile care însoțesc
gândirea. În ciuda ideii populare conform căreia stoicii și-ar reprima emoțiile sau nega emoțiile,
de fapt, filozofia stoică îi ajută pe oameni să nu ajungă la acel tip de emoții negative. Stoicii
depășesc emoțiile negative care sunt bazate pe erori de judecată în timp ce îmbrățișează emoții
pozitive, înlocuind furia cu bucuria.

Natura
Stoicii cred că ar trebui să trăim într-o armonie cu Natura. Asta înseamnă acceptarea
faptului că suntem părți mici dintr-un „întreg organic mare”, că acesta este șlefuit de forțe care
sunt de cele mai multe ori dincolo de controlul nostru. Prin urmare, nu e nimic de câștigat din
încercarea de-a rezista acestor forțe în afară de a ne umple cu furie, frustrări și dezamăgiri. Deși
pe lumea asta sunt o grămadă de lucruri pe care le putem schimba, există multe altele pe care nu
le putem influența. E important ca oamenii să înțeleagă și să accepte asta.

Controlul
Există lucruri pe care le putem controla (ce gândim, starea noastră mentală) și unele
lucruri pe care nu le putem controla (procese externe în special). O bună parte din nefericirea
existentă în lume este cauzată de confuzia pe care oamenii o fac atunci când cred că au control

9
asupra unor lucruri aflate dincolo de controlul lor. Singurul lucru asupra căruia avem control este
și singurul lucru care ne garantează o viață bună, o viață fericită – starea noastră mentală.

10
Concluzie

Stoicismului este o filosofie pentru viața de zi cu zi, cu un limbaj uman, simplu. Spre
deosebire de alte curente filosofie, care încercă să-și imagineze o lume ideală, stoicismul
încearcă să se descurce cu lumea așa cum este ea și să ne ofere un ghid pentru cum să o navigăm.

Despre stoicism au scris oameni din toate păturile sociale, de la foști sclavi la senatori
romani sau chiar unul dintre cei mai mari împărați ai Imperiului Roman, Marcus Aurelius.

Atunci când auzim cuvântul „stoic” ne gândim la o persoană care rămâne calmă, chiar și
sub presiune sau în condiții foarte grele.

Stoicismul susține faptul că nu avem întotdeauna control asupra a ceea ce ni se

întâmplă, dar depinde de noi cum reacționăm la aceste lucruri, cum le abordăm. Suferința nu
vine de la evenimentele din viața noastră, ci de la modul în care le judecăm – idee care rezonează
mult cu psihologia modernă.

Ideile filosofiei stoice ne ajută să ducem o viață împlinită lucrând în primul rând cu noi, și
cu mintea noastră. Principiile pe care le promovează această filosofie se aplică fiecăruia dintre
noi. Ea încearcă să ne dea un răspuns și, în primul rând, un mod de gândire și acțiune în situații
firești.

11
Bibliografie

1) Filosofia stoică: Despre libertate, fericire si virtute: https://www.fundatiacaleavictoriei.ro/

filosofia-stoica-despre-libertate-fericire-si-virtute/

2) Ce este stoicismu – principii, influență, scurt istoric: https://beldie.ro/ce-este-stoicismul/

3) Stoicism: https://ro.wikipedia.org/wiki/Stoicism

4) Stoicismul – un sistem de operare pentru viață: https://grozav-escu.ro/stoicismul-sistem-de-

operare/

12