Friedrich Nietzsche GENEALOGIA MORALEI O scriere polemic (1887) Traducere de LIANA MICESCU Traducerea textelor din latin i greac

de TRAIAN COSTA Prefa Alturat lucrrii publicate de curind, Dincolo de bine i de ru", spre intregire i desluire. Noi cei care cutm cunoaterea nu ne cunoatem pe noi inine, i aceasta dintr o pricin bine intemeiat. Nu ne-am cutat niciodat cum s-ar putea atunci s ne gsim intr-o zi? S-a spus pe drept cuvint: acolo unde se afl comoara voastr, este i inima voastr"; comoara noastr se afl acolo unde se afl stupii cunoaterii noastre. Sintem venic pe drumuri, nscui ca vieti inaripate i culegtoare de miere a sufletului, ne st de fapt in inim un singur lucru s aducem ceva acas". in afar de aceasta, in ceea ce privete viaa, aa-numitele evenimente" care dintre noi se gindete serios la ele? Sau cine mai are timp destul? M tem c nicicind n-am fost cu adevrat preocupai" de asemenea lucruri: inima noastr nu se afl acolo i nici mcar urechea! Mai degrab, asemenea celui dumnezeiete de distrat i cufundat in el insui, cruia tocmai i-au rsunat puternic in ureche cele dousprezece bti de amiaz ale clopotului i care se trezete dintr-o dat intrebindu-se de cite ori a btut de fapt?", tresrim i noi uneori dup aceea, intrebind uluii i spii: ce ni s-a intimplat, de fapt?" mai mult chiar: de fapt, cine sintem noi? i numrm apoi, dup cum am mai spus, toate cele dousprezece bti tremurtoare de clopot ale tririi noastre, ale vieii noastre, ale existenei noastre vai! i incurcm numrtoarea.... Ne rminem deci fatalmente strini, nu ne inelegem pe noi inine, trebuie s ne lum drept alii, sintem condamnai pe vecie s ne supunem legii: 290 GENEALOGIA MORALEI flecare ii este cel mai strin siei", fa de noi inine nu sintem printre cel ce caut cunoaterea"... Ideile mele asupra originii prejudecilor noastre morale cci despre ele este vorba in aceast scriere polemic i-au gsit prima lor exprimare laconic i provizorie in acea culegere de aforisme ce poart titlul Omenesc, prea omenesc. O carte pentru spiritele libere", a crei aternere pe hirtie a inceput la Sorento, in timpul unei Ierni ce mi-a ingduit un popas, aa cum se oprete cltorul, pentru a imbria cu privirea tot acest vast i primejdios teritoriu prin care cltorise spiritul meu pin atunci. Aceasta se petrecea in iarna 187677; dar ideile insele sint mai vechi. Erau in principal aceleai idei pe care le reiau in scrierea de fa: s sperm c acest lung interval de timp le-a fcut bine, c au citigat in maturitate, in limpezime, in for,

in perfeciune! ins faptul c le mai menin i astzi, c ele insele s-au inlnuit intre timp tot mai strins intre ele, ba chiar s-au alipit i intreptruns, imi intrete increderea voioas c nu s-au nscut in mine izolat, intimpltor, sporadic, ci au aprut dintr-o rdcin comun, dintr-o voin fundamental de cunoatere ce poruncete din adincuri, vorbete tot mai hotrit i cere concepte tot mai precise. Pentru c numai aa se cuvine s gindeasc un filozof. Noi n-avem dreptul s fim in nimic singuratict nu avem voie nici s rtcim solitari, nici s intilnlm solitari. Mai curind, intocmai cum copacul ii poart roadele, cresc din noi gindurile noastre, aprecierile noastre, da", nu" i dac" ale noastre toate inrudite i inlnuite intre ele, mrturii ale unei singure voine, ale unei singure snti, ale unui singur pmint i ale unui singur soare. Vor fi oare pe gustul vostru aceste roade ale noastre? Dar ce le pas copacilor! Ce ne pas nou, filozofilor!... PREFA 291 Datorit unei indoieli care imi e proprie i pe care nu o mrturisesc bucuros pentru c se refer la moral, la tot ceea ce a fost preamrit pin acum pe pmint ca moral , o indoial care a aprut in viaa mea atit de timpuriu, atit de nechemat, de nvalnic, atit de contradictorie fa de mediu, virst, exemple, origine, incit a avea aproape dreptul s o numesc a priori" al meu, curiozitatea ca i bnuiala mea au trebuit s poposeasc in faa intrebrii, care este de fapt originea ideii noastre despre bine i ru. intr-a-devr, problema originii rului m-a urmrit inc de pe vremea cind eram un bleandru de treisprezece ani: la o virst cind inima i-e imprit intre jocurile copilriei i Dumnezeu", el i-am dedicat prima mea joac literar copilreasc, primul meu exerciiu de caligrafie filozofic iar in ceea ce privete rezolvarea" mea de atunci a problemei, ei bine, i-am acordat lui Dumnezeu cinstea, dup cum se cuvine, considerindu-1 printele rului. Oare a priori" al meu imi cerea tocmai acest lucru? Acel nou a priori" imoral sau cel puin imoralist, ca l imperativul categoric", ah, atit de antikantian, atit de misterios, care rzbate din el i la care mi-am plecat intre timp din ce in ce mai mult urechea i nu numai urechea? ... Din fericire am invat din timp s deosebesc prejudecata teologic de cea moral i n-am mai cutat originea rului dincolo de lume. Ceva cunotine de istorie i de filologie, precum i un spirit selectiv innscut, privitor la aspectele psihologice in general, mi-au transformat curind problema intr-o alta: in ce condiii i-a inventat omul acele judeci de valoare bine i ru? i ce valoare au ele insele? Au impiedicat sau au favorizat ele pin acum dezvoltarea umanitii? Sint un semn al mizeriei, al srcirii, al degenerrii vieii? Sau dimpotriv, trdeaz plenitudinea, fora, voina vieii, curajul, increderea i viitorul ei? La toate aceste intrebri am gsit i am indrznit s-mi dau felurite rspunsuri, am fcut 292

GENEALOGIA MORALEI deosebirea intre vremuri, popoare, rangul indivizilor, mi-am specializat problema, din rspunsuri au rsrit noi intrebri, cercetri, presupuneri, probabiliti: pin cind, in sfirit, mi-am citigat un teritoriu al meu, un teren propriu, o intreag lume ascuns, infloritoare, in plin cretere, asemenea grdinilor tinuite despre care nimeni nu trebuia s bnuiasc ceva... O, cit de fericii sintem noi, cei ce cutm cunoaterea, cu condiia de a ti s pstrm tcerea destul de mult timp!... 4 Primul impuls de a face cunoscut cite ceva din ipotezele mele asupra originii moralei mi 1-a dat o crulie clar, curat i ineleapt, chiar indrznea, prin care mi s-au infiat limpede pentru prima dat un fel rsturnat i pervers de ipoteze genealogice, un fel cu adevrat englezesc, care m-a atras cu acea for pe care o are tot ceea ce ne este contrariu, antipodic. Titlul cruliei era Originea simmintelor morale; autorul ei dr Paul Ree; anul apariiei 1877. Poate c n-am citit niciodat ceva pe care si neg fraz cu fraz, concluzie cu concluzie, in asemenea msur ca aceast carte; dar fr nici un fel de ciud sau nerbdare. in lucrarea mai inainte amintit, pe care o pregteam pe atunci, m-am referit cu sau fr prilej la frazele acestei cri, nu pentru a le combate ce am eu de-a face cu combaterea! ci, cum i se potrivete unui spirit pozitiv, inlocuind improbabilul cu ceva mai probabil sau eventual o greeal cu alta. Atunci, repet, am scos pentru prima dat la lumin aceste ipoteze ale originii, crora le sint dedicate disertaiile de fa, fr indoial ne-indeminatice, sint ultimul care mia ascunde acest lucru, inc neeliberate, inc fr un limbaj propriu acestui domeniu special, cu numeroase slbiciuni i ovieli. Pentru amnunte, a se vedea ce spun in Omenesc, prea omenesc (aforismul 45) despre dubla preistorie a binelui i a rului (i anume din sfera stpinului i din cea a sclavului); de asemenea, aforismul 136 . urm. PREFA 293 despre valoarea i sorgintea moralei ascetice; apoi cu privire la moralitatea moravurilor", acel fel de moral mult mai vechi i mai primitiv, care difer toto coelo de modul de apreciere altruist (in care dr Ree, asemenea tuturor genealogilor englezi ai moralei, vede modul de evaluare moral in sine; de asemenea in Drumeul i Aurora despre originea dreptii considerat ca o echilibrare intre fore aproape egale (echilibrul ca premis a tuturor contractelor, prin urmare i a tuturor drepturilor); de asemenea despre originea pedepsei, in Drumeul", pentru care scopul terorist nu este nici esenial, nici primordial (cum crede dr Ree: acest scop i-a fost mai degrab introdus ulterior, in circumstane anumite i intotdeauna ca ceva accesoriu, ca ceva adugat). De fapt tocmai pe atunci m interesa indeaproape ceva cu mult mai

important decit ipotezele mele sau ale altora despre sorgintea moralei (sau, mai precis: aceasta din urm numai in vederea unui scop pentru care ea reprezenta una dintre numeroasele ci). Pentru mine era vorba despre valoarea moralei, i in aceast privin trebuia s m rfuiesc aproape singur cu marele meu invtor Schopenhauer, cruia acea carte, cu toat pasiunea i opoziia ei secret, i se adreseaz ca unui contemporan (cci i acea carte era o scriere polemic"). Era vorba indeosebi despre valoarea neegoismului", a instinctelor de mil, abnegaie i sacrificiu de sine, pe care chiar Schopenhauer le infrumusease, le divinizase i le slvise intr-atit, incit la sfirit ii rmseser ca valori in sine" pe care se inte-meiase pentru a spune nu vieii i lui insui. Dar tocmai impotriva acestor instincte se ridica din mine o neincredere din ce in ce mai profund, un scepticism ce spa tot mai adinc! Tocmai aici vedeam marea primejdie pentru omenire, ispitirea i ademenirea ei cea mai sublim incotro? in neant? , tocmai aici ve294 GENEALOGIA MORALEI deam inceputul sfiritului, oprirea in loc, oboseala ce privete in urm, voina care se intoarce impotriva vieii, ultima boal care se vestete prin simminte duioase i melancolice: inelegeam aceast moral a milei care se intindea tot mai mult, care ii cuprindea i ii imbolnvea chiar i pe filozofi, ca simptomul cel mai nelinititor al culturii noastre europene devenit i ea nelinititoare, ca drum ocolit spre un nou budism? spre un budism al europenilor? spre nihilism?... Cci aceast preferin modern a filozofilor este ceva nou: pin acum filozofii czuser de acord asupra nonvalorii milei. ii numesc numai pe Platon, Spinoza, La Rochefoucault i Kant, patru spirite cit se poate de deosebite intre ele, dar unitare intr-o privin: dispreuirea milei. 6 Aceast problem a valorii milei i a moralei milei ( sint un duman al ruinoasei moleiri modeme a simmintelor ) pare la inceput numai ceva izolat, un semn de intrebare in sine; dar celui care s-a oprit o dat aici, celui care inva s intrebe, i se va intimpla ceea ce mi s-a intimplat i mie: o uria perspectiv nou i se deschide, viziunea unei posibiliti il cuprinde ca o ameeal, orice fel de neincredere, bnuial, team ies la iveal, credina in moral, in orice moral, se clatin in sfirit capt glas o nou cerin. S o rostim, aceast cerin nou: avem nevoie de o critic a valorilor morale, in primul tind trebuie pus in discuie insi valoarea acestor valori i pentru aceasta este nevoie de cunoaterea condiiilor i imprejurrilor din care s-au nscut, in care s-au dezvoltat i deformat (morala ca urmare, ca simptom, ca masc, ipocrizie, boal, inelegere greit; dar i morala ca pricin, remediu, stimulans, ca piedic i otrav), o cunoatere care nici n-a mai existat pin acum i n-a fost nici mcar dorit. Valoarea acestor valori" era considerat dat, real, ca fiind

dincolo de orice puPREFAA 295 nere sub semnul intrebrii; nimeni nu s-a indoit sau n-a ovit pin acum nici pe departe in a-1 considera pe cel bun" mai valoros decit pe cel ru", mai valoros in sensul progresului, al utilitii, al dezvoltrii omului in general (fr a omite viitorul omului). Ce-ar fi dac adevrul ar fi tocmai pe dos? Ce-ar fi dac in cel bun" al sllui i un simptom al regresului, ceva ca o primejdie, o ademenire, o otrav, un narcoticum, care ar face ca prezentul s triasc pe seama viitorului? Poate mai comod, mai neprimejdios, dar i intr-un stil mai meschin, mai coborit? ... Astfel incit tocmai morala ar fi cea vinovat, dac cel mai inalt grad de putere i splendoare posibil in sine, al tipului om nu ar fi niciodat atins? Astfel incit tocmai morala ar fi primejdia primejdiilor? ... Destul c eu insumi, dup ce mi se deschisese aceast perspectiv, aveam motive s caut tovari erudii, indrznei i muncitori (o mai fac i astzi). Este vorba de a strbate uriaul, indeprtatul i atit de ascunsul trim al moralei al moralei care a existat i a trit cu adevrat incrcai de intrebri noi i cumva cu ochi noi: i nu inseamn oare aceasta aproape a descoperi abia acest trim? ... Dac, printre alii, m-am gindit atunci i la amintitul dr Ree, este pentru c nu m indoiam defel c prin insi natura intrebrilor sale, pentru a putea rspunde la ele, va fi impins spre o metod mai raional. Oare s m fi inelat? in orice caz, dorina mea a fost de a indruma o privire atit de ptrunztoare i de neprtinitoare intr-o direcie mai bun, direcia spre adevrata istorie a moralei, l de a preveni din timp impotriva unor astfel de ipoteze englezeti cldite pe zrile albastre. E doar limpede c pentru un genealog al moralei alt culoare trebuie s fie de o mie de ori mai important decit albastrul: anume cenuiul, cu alte cuvinte tot ceea ce se intemeiaz pe documente, ceea ce poate fi intr-adevr 296 GENEALOGIA MORALEI stabilit, ceea ce a existat cu adevrat, pe scurt, intreaga scriere hieroglific, greu de descifrat, a trecutului moralei omeneti! Pe aceasta doctorul Ree nu o cunotea; dar el il citise pe Darwin: i astfel, in ipotezele sale ii intind mina cuviincios, intr-un mod care este cel puin amuzant, bruta lui Darwin i cel mai modem i umil moleit al moralei, care nu mai muc" i are intiprit pe chip o anume indolen rafinat i blajin, in care este amestecat chiar i un dram de pesimism i oboseal: ca i cum nici mcar nu ar mai merita ca toate aceste lucruri problemele moralei s fie luate atit de in serios. Dimpotriv, mie mi se pare c nici nu exist lucruri care s merite mai mult a fi luate in serios; drept care poate vom merita de pild, ca intr-o zi s ne fie permis a le privi cu voioie. intr-adevr,

voioia sau, pentru a vorbi in limbajul meu, tiina voioas este o rsplat: rsplata pentru o seriozitate indelungat, indrznea, truditoare i subteran care, bineineles, nu este pe msura oricui. Dar in ziua in care vom spune din toat inima: inainte! i vechea noastr moral face parte din comediei", vom fi descoperit un nou conflict, o nou posibilitate pentru drama dionisiac a destinului sufletului" : i putem pune prinsoare c va ti s trag foloasele, el, marele, btrinul, venicul poet al comediei existenei noastre! ... 8 Dac aceast scriere nu va fi ineleas de ctre unii, ale cror urechi nu o vor percepe, vina, dup cite mi se pare, nu este neaprat a mea. Ea este destul de limpede cu condiia, pe care o presupun, de a fi citit mai intii scrierile mele mai vechi i de asemenea, neocolind o oarecare osteneal: pentru c intr-adevr, acestea nu sint uor accesibile. in ceea ce privete de pild Zarathustra" al meu, nu recunosc pe nimeni drept cunosctor al su, dac nu a fost vreodat adinc rnit i altdat nespus de incintat de fiecare dintre PREFA 297 cuvintele acestuia: abia atunci se va putea bucura de privilegiul infruptrii pioase din elementul alcyonian din care s-a nscut acea oper, din senintatea sa insorit, din zrile, intinderea l certitudinea sa. in alte cazuri forma aforistic provoac dificulti: ele constau in faptul c forma aceasta nu este astzi destul de luat in seam. Un aforism bine turnat in matri nu este inc descifrat" prin simpla citire; mai curind abia de aici incepe interpretarea sa, i e nevoie de o art a interpretrii. in partea a treia a crii de fa am oferit o mostr de ceea ce numesc eu interpretare" intr-un asemenea caz: aceast disertaie este precedat de un aforism, ea insi fiindu-i comentariul. Bineineles c pentru a ridica astfel cititul la inlimea unei arte este nevoie, inainte de toate, de ceea ce astzi este pe de-a-ntregul uitat i de aceea va mai trece timp pin cind scrierile mele vor deveni citibile" i pentru care trebuie s fii aproape asemenea vacii; oricum nu un om modern": rumegatul ... Slls-Maria, Oberengadin iulie 1887 PRIMA DISERTAIE Bine i ru", Bun i ru" t ? ii t if - Aceti psihologi englezi crora li se datoreaz i primele incercri de pin acum de a infiripa o istorie a originii moralei ne pun prin ei inii in faa unei enigme nu prea uoare: tocmai ca enigme in carne i oase, ei au, trebuie s-o mrturisesc, chiar un avantaj esenial asupra crilor lor ei inii sint interesani! Aceti psihologi englezi ce vor de fapt? ii gsim, vrind-nevrind, intotdeauna aplecai asupra

aceleiai aciuni, anume de a impinge in primul plan la partie honteuse a lumii noastre interioare, cutind principiul activ, conductor, hotritor pentru dezvoltare, tocmai acolo unde mindria Intelectual a omului i-ar dori cel mai puin s-1 gseasc (de pild in vis inertiae a obinuinei ori in capacitatea de a uita ori intr-o impletire i un mecanlsc orb i intimpltor al ideilor ori in ceva absolut pasiv, automat, reflex, molecular i total stupid) ce ii indeamn de fapt pe aceti psihologi intotdeauna tocmai in aceast direcie? Este oare o pornire ascuns, rutcioas, vulgar, poate de nemr turislt nici siei, de micorare a omului? Sau poate o bnuial pesimist, neincrederea unor Idealiti decepio nai, posomorii, incrcai de venin i fiere? Ori o mic vrjmie, o rzbunare subteran impotriva cretinismului (l a lui Platon), care poate c nici nu a trecut mcar dincolo de pragul contiinei? Sau chiar un gust pervers pentru ciudenii, pentru parodoxuri dureroase, pentru neslguranele i absurdul existenei? Sau, in sfirit cite ceva din toate, puin josnicie, puin amrcitine, puin anticretinism, puin dorin de 302 GENEALOGIA MORALEI stirnire i nevoie de piper? ... Dar mi se spune c ar fi pur i simplu nite broscoi btrini, reci i plicticoi, care se strecoar i opie in jurul omului i inluntrul lui, ca i cum ar fi cu totul in elementul lor, anume intr-o mlatin. Aud toate acestea i m ridic impotriva lor, ba mai mult, nu le dau crezare; i dac ai voie s-i doreti ceva ce nu cunoti, atunci doresc din tot sufletul ca in ceea ce ii privete lucrurile s stea invers - ca aceti cercettori i oameni care pun sufletul sub microscop s fie de fapt creaturi viteze, generoase i mindre, care tiu s-i in in friu inima ca i durerea, care s-au educat s-I jertfeasc adevrului toate dorinele, oricrui adevr, chiar i adevrului modest, amar, respingtor, necretin, imoral ... Cci asemenea adevruri exist. T oat cinstea deci spiritelor bune care slluiesc in aceti istorici ai moralei! Dar din pcate eti sigur c spiritul istoric insui le lipsete, c au fost prsii tocmai de toate spiritele bune ale istoriei! Felul tuturor de a gindi este, conform vechii tradiii a filozofilor, absolut neistoric: aici nu incape nici o indoial. Neghiobia genealogiei moralei intocmit de ei iese la iveal inc de la inceput, acolo unde este vorba de a stabili originea noiunii i aprecierii de bun". Iniial - decreteaz ei aciunile neegoiste au fost ludate i numite bune de ctre cei pentru care se infptuiser, deci crora le erau folositoare; mai tarziu, obiria acestei laude a fost uitat, iar aciunile neegoiste au fost pur i simplu resimite tot ca bune, deoarece din obinuin fuseser intotdeauna ludate ca atare ca i cum ar fi fost ceva bun in sine." Se vede de indat c aceast prim deducie conine deja toate trsturile caracteristice ale idiosincraziel psihologilor englezi avem utilitatea", uitarea", obinuina" i la sfirit greeala", totul

ca suport al unei aprecieri a valorilor, de care pin acum omul superior fusese mindru ca de un fel de privilegiu al omului in general. Aceast mindrie trebuie BINE I RAU", BUN I RAU" 303 s fie umilit, iar aceast apreciere a valorilor anulat: s-a obinut oare aceasta? ... Pentru mine apare in primul rind limpede c aceast teorie caut i stabilete greit adevrata origine a noiunii de bun", adic intr-un loc unde ea nici nu se afl: aprecierea de bun" nu eman de la cei fa de care s-a manifestat buntate"! Mai curind cei buni" inii, adic cei distini, puternici, superiori prin poziie i spirit, au fost cei care s-au considerat pe sine i aciunile lor drept bune, de prim ordin, in opoziie cu tot ceea ce era josnic, meschin, vulgar i grosolan. Abia din acest patos al distanei i-au arogat ei dreptul de a crea valori, de a le da un nume: ce le psa de utilitate! Punctul de vedere utilitar este cit se poate de strin i de nepotrivit tocmai in raport cu sursa vie a unor asemenea judeci de valoare care stabilesc i ordoneaz rangurile; aici simmintele au ajuns la polul opus acelui grad sczut de cldur pe care il presupune orice inelepciune calculat, orice calcul al utilitii i nu pentru un moment, nu pentru o or de excepie, ci pentru totdeauna. Patosul distinciei i distana, dup cum spuneam, simmintul general, fundamental, durabil i dominant al unei rase superioare i stpinitoare in raport cu o ras inferioar, de jos", aceasta este originea opoziiei dintre bun" i ru". (Dreptul stpinu-lui de a da nume merge atit de departe, incit insi originea limbii s-ar putea considera drept expresie a puterii stpinitorilor: ei spun aceasta este cutare i cutare", ei pecetluiesc flecare lucru i fapt cu cite o vocabul, luindu-le oarecum in stpinire.) Datorit acestei origini, din capul locului cuvintul bun" nu se leag neaprat de aciunile neegoiste", cum glsuiete prejudecata acestor genealogi ai moralei. Mai curind abia in cazul unui declin al judecilor de valoare aristocratice se intimpl ca aceast intreag antitez egoist" neegolst" s se impun din ce in ce mai mult contiinei umane este, ca s m folosesc de limbajul meu, instinctul de turm, care ajunge acum, in sfirit, s vorbeasc (gsindu-i i cuvintele). Dar i atunci mai trece destul timp pin cind acest instinct devine stpin 304 GENEALOGIA MORALEI in asemenea msur incit judecata de valoare moral s se poticneasc tocmai in faa acestei opoziii (cum este cazul de pild in Europa actual: astzi prejudecata care consider conceptele de moral", neegoist", dezinteresat", ca avind aceeai valoare, domnete deja cu fora unei idei fixe" i a unei maladii cerebrale). in al doilea rind ins: fcind abstracie de inconsistena istoric a ipotezei privind originea aprecierii de bun", ea sufer in sine de o

contradicie psihologic. Originea ludrii actului neegoist s-ar afla in utilitatea sa, i aceast origine ar fi fost uitat: dar cum este oare posibil aceast uitare? A incetat oare s existe vreodat utilitatea unor asemenea acte? Dimpotriv: aceast utilitate a fost mai cu rind o experien zilnic a tuturor timpurilor, deci ceva ce a fost subliniat neincetat, prin urmare, in loc s dispar din contiin, s fie dat uitrii, ea ar fi trebuit s se intipreasc din ce in ce mai adinc in ea. Cu mult mai logic este teoria contrar (fr ca de aceea s fie mai adevrat ), susinut de pild de Herbert Spencer, care consider noiunea de bun" ca fiind de aceeai esen cu conceptul de util", oportun", astfel incit prin aprecierile de bun" i ru", omenirea i-ar fi insumat i sancionat tocmai experienele ei neuitate i de neuitat in privina a ceea ce este folositoroportun sau duntorinoportun. Conform acestei teorii este bun ceea ce s-a dovedit a fi dintotdeauna folositor: datorit acestui fapt se poate impune ca valoros in cel mai inalt grad", ca valoare in sine". Aceast explicaie este i ea greit, dup cum am spus, dar cel puin explicaia in sine este raional i intemeiat psihologic. Spre calea cea adevrat am fost indrumat de intrebarea ce anume inseamn de fapt, sub aspect etimologic, desemnrile noiunii de bun" in diferite limbi: am descoperit c ele deriv in totalitate din aceeai transforwnre a noiunii, - c peste tot Ideea de disBINE I RAU", BUN I RAU" tins", nobil", in sensul rangului social, constituie noiunea de baz, din care s-a dezvoltat in mod necesar noiunea de bun" in sensul de distins sufletete" i aceea de nobil" in sensul de avind un suflet de esen superioar", privilegiat sufletete": o dezvoltare ce se desfoar intotdeauna paralel cu aceea care sfirete prin a transforma noiunile de vulgar", grosolan", josnic" in noiunea de ru". Exemplul cel mai gritor pentru aceasta din urm este insui cuvantul german schlecht: identic cu schlicht vezi schlecht-weg, schlechterdings i care il desemna iniial pe omul simplu, comun, inc fr priviri piezie, bnuitoare, in opoziie cu nobilul. Cam pe vremea Rzboiului de 30 de ani, destul de tirziu deci, sensul acesta se transform in cel pe care il folosim astzi. Constatarea mi se pare a fl esenial pentru genealogia moralei: faptul c a fost fcut atit de tirziu se datoreaz influenei inhibitoare pe care o exercit prejudecata democratic in lumea modern asupra tuturor intrebrilor privind originea. i aceasta pin i in domeniul aparent cel mai obiectiv, acela al tiinelor naturii i al fiziologiei, dup cum m voi mrgini s amintesc aici. Excesele pe care le poate provoca aceast prejudecat, o dat dezlnuit pin la ur, mai ales in domeniul moralei l al istoriei, sint Ilustrate de faimosul caz Buckle; plebeismul spiritului modern, care este de sorginte englez, a erupt inc o dat din solul su natal, cu violena unui vulcan noroios i cu acea limbuie srat, glgioas i vulgar cu care au glsult pin acum toi vulcanii.

in privina problemei noastre, care pe bun dreptate poate fi numit o problem intim i care deliberat se adreseaz doar anumitor urechi, este important s constatm c adeseori in acele cuvinte i rdcini care desemneaz noiunea de bun", rzbate nuana principal datorit creia oamenii distini se simeau de 306 GENEALOGIA MORALEI rang superior. Este adevrat c poate in cele mai multe cazuri denumirea lor se trage pur i simplu din superioritatea puterii lor (ca cei puternici", stpinii", suveranii") sau din semnele cele mai vizibile ale acestei superioriti, de pild bogaii", proprietarii" (acesta este sensul cuvintului arya, sens care se regsete in limbile iranice i slave). Dar i dintr-o trstur tipic de caracter: i acesta este cazul care ne intereseaz aici. Ei ii dau de pild numele de cei adevrai" in frunte aflindu-se nobilimea greac prin glasul poetului megarian Theognis. Cuvintul esthlas format in acest scop inseamn, dup rdcina sa, cel care este, care are realitate, care exist intradevr, este cu adevrat; apoi, printr-o modificare subiectiv, cel adevrat devine cel veridic: in aceast faz de transformare a noiunii, ea ajunge cuvintul-cheie i deviza nobilimii, con-topindu-se in intregime cu sensul de nobil", pentru delimitarea de omul comun i mincinos, dup cum il prezint i il caracterizeaz Theognis, pin cind, in sfirit, dup declinul nobilimii, cuvintul s rmin doar pentru a desemna nobleea sufleteasc, avind in acelai timp i sensul de copt i de dulce. in cuvintul ka-kds ca i in deilas (plebeul in contrast cu agathos) este subliniat laitatea: aceasta ne indrum poate spre direcia in care trebuie cutat etimologia cuvintului agathds, care poate fi interpretat in mai multe sensuri. Latinescul malus (cruia ii altur cuvintul malos) l-ar putea desemna drept om comun pe cel cu pielea de culoare inchis, in primul rind pe cel cu prul negru [,,hic niger est "), ca autohton prearian al pmintului italic, care se deosebea cel mai mult prin culoare de blonzii devenii stpinitori, anume rasa cuceritorilor arieni; cel puin limba gaelic mi-a oferit un caz absolut similar Jin (de pild in numele Fin-Gal), termenul distinctiv al nobleei, in ultim analiz cel bun, cel nobil, cel pur, insemna la origine cap cu pr blai, in opoziie cu autohtonii cu pielea smead i cu prul negru. in treact fie spus, celii erau o ras absolut BINE I RAU", BUN I RAU" 307 blond; este greit ca acele zone cu populaie preponderent brun, care se disting pe hrile etnografice mai amnunite ale Germaniei, s fie puse in legtur cu o oarecare obirie celtic, cu un amestec de singe celtic, cum inc mai susine Virchow: in acele regiuni transpare mai curind populaia prearian a Germaniei. (Acelai lucru este valabil pentru aproape intreaga Europ: de fapt, in cele din urm rasa supus i-a reciti-gat supremaia in ceea ce privete culoarea, conformaia

teit a craniului i poate chiar in ceea ce privete instinctele intelectuale i sociale: cine ne garanteaz c democraia modern, i mai modernul anarhism i indeosebi acea inclinaie spre commune", spre cea mai primitiv form a societii, comun astzi tuturor socialitilor din Europa, nu reprezint in esen o cumplit lovitur tirzie, iar rasa cuceritorilor i stpini-torilor, cea a arienilor, nu se afl i fiziologic pe cale de a fi infiina? ... ) Cred c pot interpreta latinescul honus ca rzboinic", cu condiia de a avea dreptate cind readuc bonus la forma mai veche de duonus (cf. bellumrduellumrduen-lum, in care acel duonus mi se pare a fi fost pstrat). Prin urmare bonus ca om al sfadei, al dezbinrii (duo), ca rzboinic: se vede ce insemna buntatea" pentru un brbat al Romei antice, insui cuvintul german gut: s nu insemne el oare der GottUche, omul de ras divin? i n-ar fi oare identic cu Goth, numele unui popor, dar iniial al unei no-blei? Argumentele in favoarea acestei ipoteze nu-i gsesc locul aici. Regula spune c ideea de intiietate politic se transform intotdeauna intr-o idee de intiietate spiritual, deci nu va fi o excepie (dei orice regul are excepii) faptul c cea mai inalt cast este in acelai timp casta preoeasc, ea preferind prin urmare pentru desemnarea sa general un atribut care s aminteasc de funciile ei sacerdotale. Aici apare de pild pentru prima 308 GENEALOGIA MORALEI dat contrastul dintre pur" i impur" ca semn distinctiv al castelor; i tot aici se dezvolt mai tirziu deosebirea dintre bun" i ru" intr-un sens care nu mai are in vedere castele. in rest, e bine s ne ferim din capul locului de a da acestor noiuni de pur" i impur" un ineles prea riguros, prea larg sau chiar simbolic; toate conceptele omenirii primitive au fost inelese la inceput mai degrab intr-un sens grosolan, brut, exterior, ingust, dar mai ales i in primul rind nesim-bolic, intr-o msur pe care nici nu ne-o inchipuim. Cel pur" este iniial doar un om care se spal, care ii interzice anumite alimente care i-ar provoca boli ale pielii, care nu se apropie de femeile murdare din poporul de rind, cruia singele ii provoac sil, nu mai mult, nu cu mult mai mult! Pe de alt parte, intreaga comportare a unei aristocraii in esen preoeti explic de ce tocmai aici opoziiile in apreciere s-au putut interioriza i ascui de timpuriu, intr-un mod de-a dreptul primejdios; intr-adevr, ele au sfirit prin a spa prpstii adinci intre oameni, peste care nici chiar un Ahile al liberei cugetri nu ar sri fr infiorare. Din capul locului gsim ceva nesntos in asemenea aristocraii sacerdotale ca i in obiceiurile lor dominante, vrjmae aciunii, cind meditative, cind tulburate de explozia sentimentelor, urmarea prind a fi acea debilitate intestinal i acea neurastenie de care sufer aproape inevitabil preoimea tuturor timpurilor; ins ceea ce a fost inventat de ea insi drept leac impotriva acestei stri

bolnvicioase, nu se poate oare spune c a sfirit prin a se dovedi, ca urmri, de o sut de ori mai primejdios decit boala pe care trebuia s-o vindece? intreaga omenire mai sufer inc de pe urma acestor naive tratamente preoeti! S ne gindim de pild la anumite forme de diet (evitarea crnii), la post, la abstinena sexual, la refugierea in pustiu" (izolarea de felul celei a lui Weir Mitchell, bineineles fr cura de ingrare i supraalimentare ce urmeaz, i care reprezint cel mai bun leac impotriva oricrei BINE I RAU", .BUN I RU" 309 isterii a idealului ascetic): adugai intreaga metafizic preoeasc vrjma simurilor, care lenevete i rafineaz, autohipnoza praticat de preoi asemenea fachirilor i brahmanilor Brahma fiind bobul de cristal i ideea fix i saietatea general i final, la urma urmei uor de ineles, cu tratamentul ei radical, neantul (sau Dumnezeu: aspiraia ctre o unio mystica cu Dumnezeu este aspiraia budistului spre neant, Nirvana i nimic mai mult!) De aceea la preoi totul devine mai primejdios, nu numai mijloacele i arta de a vindeca, ci i orgoliul, rzbunarea, perspicacitatea, excesele, dragostea, setea de putere, virtutea, boala; cu o oarecare indreptire s-ar mai putea intradevr aduga c omul a devenit un animal interesant abia pe trimul acestei forme de existen uman esenial-mente primejdioas, cea preoeasc i c abia aici sufletul omenesc a cptat adincime intr-un sens mai inalt, devenind ru de fapt acestea sint cele dou forme de temelie ale superioritii de pin acum a oamenilor asupra celorlalte vieuitoare! ... Ghicim cu cit uurin se poate desprinde modul de apreciere al preoilor de cel al aristocraiei feudale, dezvoltindu-se apoi intr-o direcie absolut contrar; conflictele se nasc indeosebi atunci cind casta preoilor i cea a rzboinicilor se infrunt, invidiindu-se intre ele, i nu vor s ajung la o inelegere cu privire la pre. Judecile de valoare ale aristocraiei feudale se intemeiaz pe o constituie fizic puternic, o sntate infloritoare, chiar debordant, impreun cu toate condiiile necesare pstrrii ei: rzboi, aventur, vintoare, dans, intreceri i in general tot ceea ce implic o activitate robust, liber i voioas. Felul de apreciere dis-tins-preoesc are dup cum am vzut cu totul alte temeiuri: cu atit mai ru pentru el cind este vorba de rzboi! Preoii sint faptul este cunoscut vrjmaii cei mai amarnici oare de ce? Pentru c sint cei 310 GENEALOGIA MORALEI mai neputincioi. Ura rsrit in ei din neputin crete pin la monstruozitate, este sinistr, adinc intelectual i deosebit de veninoas. Cei ce au urit cel mai profund in toat istoria omenirii au fost intotdeauna preoii, fiind de altfel i cei mai ingenioi: pe ling spiritul de rzbunare preoesc, orice alt spirit aproape c nici nu mai

merit luat in seam. Istoria omenirii ar fi ceva cu totul stupid fr spiritul neputincioilor care a animat-o: s lum chiar exemplul cel mai gritor. Tot ceea ce s-a fcut pe pmint impotriva nobililor", a celor puternici", a stpinilor", a despoilor" nu inseamn aproape nimic in comparaie cu ce au fcut evreii impotriva lor; evreii, acest neam preoesc care in cele din urm i-a gsit satisfacia impotriva dumanilor i impilatorilor lui numai printr-o reconsiderare radical a valorilor acestora, deci printr-un act de rzbunare spiritual. Singur aceast cale era pe msura unui popor de preoi, a poporului celei mai adinci rzbunri preoeti. Evreii au fost aceia care, cu o logic inspiminttoare, au indrznit rsturnarea ecuaiei aristocratice a valorilor (bun=nobil=puternic=frumos=fericit=iu-bit de Dumnezeu), meninind rsturnarea prin ura cea mai indirjit (ura neputinei), afirmind c doar necjiii sint cei buni, doar sracii, neputincioii, injosiii sint cei buni, suferinzii, nevoiaii, bolnavii, uriii sint i singurii pioi, singurii evlavioi, numai lor li se cuvine fericirea pe cind voi, voi nobilii i despoii, voi sintei pentru venicie cei ri, cei cruzi, lacomi, nestui, lipsii de Dumnezeu, voi vei rmine venic i cei nefericii, blestemai i osindii! ... Se tie cine a cules roadele motenirii acestei revalorizri iudaice ... in legtur cu iniiativa ingrozitoare i peste orice msur de nefast pe care au luat-o evreii prin aceast declaraie de rzboi, cea mai radical din cite au existat, amintesc concluzia la care am ajuns cu un alt prilej (Dincolo de bine i ru, pp. 102 i urm.) anume c rscoala sclavilor in domeniul moralei incepe cu evreii: acea rscoal care are in urma ei o istorie de dou BINE I RAU", BUN I RU" 311 milenii i pe care o scpm astzi din vedere numai pentru c a fost victorioas.... 8 Dar nu inelegei? Nu avei ochi pentru ceva care a avut nevoie de dou mii de ani pentru a birui? ... Aici nu e nimic de mirare: toate lucrurile de durat sint greu de vzut, de cuprins cu privirea. Dar iat ce anume s-a petrecut: din trunchiul acelui copac al rzbunrii i urii, al urii iudaice ura cea mai adinc, o ur sublim, creatoare de idealuri i recreatoare de valori, nicicind egalat a rsrit ceva tot fr egal, o iubire nou, cea mai adinc dintre iubiri, o iubire sublim - i oare din ce alt copac ar fi putut rsri? ...Dar s nu se cread cumva c a crescut ca o negare a setei de rzbunare, ca opus al urii iudaice! Nu, dimpotriv! Iubirea a aprut din ur, a crescut asemenea coroanei unui copac, o coroan triumftoare ce se lrgete tot mai mult sub belugul celei mai curate insoriri, dar care i in aceast imprie a luminii i a sublimului urmrete elurile urii, adic biruina, prada, ademenirea, cu aceeai for cu care rdcinile urii ptrund tot mai temeinic i mai avid in tot ceea ce este adinc i ru. Acest Iisus din Nazaret, ca intrupare a evangheliei iubirii, acest

Mintuitor" aductor de fericire i biruin srmanilor, bolnavilor, pctoilor nu a fost el oare tocmai ademenirea sub forma ei cea mai sinistr i mai irezistibil, ademenirea i calea ocolit spre acele valori i innoiri iudaice ale idealului? Nu i-a atins poporul lui Israel tocmai pe calea ocolit a acestui Mintuitor", a acestui aparent duman i des-trmtor al Israelului, elul ultim al rzbunrii sale sublime? Nu face parte din tainica magie neagr a unei politici a rzbunrii cu adevrat mari, a unei rzbunri prevztoare, subterane, anticipative, care inainteaz incet, faptul c insui poporul lui Israel a trebuit s renege i s rstigneasc pe cruce, in faa lumii intregi, adevratul instrument al rzbunrii sale ca pe un du312 GENEALOGIA MORALEI man de moarte, pentru ca lumea intreag", adic toi dumanii Iul Israel s mute, fr a sta pe ginduri, tocmai din aceast nad? i pe de alt parte, s-ar putea Imagina, cu ajutorul tuturor rafinamentelor spiritului, o nad mai primejdioas? Ceva care s se ase-muiasc prin fora sa ademenitoare, ameitoare, amor-itoare, distrugtoare, cu acel simbol al sfintei cruci", cu acel infricotor paradox al unui Dumnezeu crucificat", cu acel mister al unei neinchipuite, ultime i extreme cruzimi i autorstignlri a lui Dumnezeu spre mintuirea oameiv.hr? Cel puin este sigur c sub hoc slgno Israelul, cu rzbunarea sa i revalorizarea tuturor valorilor, a triumfat pin acum mereu asupra tuturor celorlalte idealuri, asupra tuturor idealurilor mai nobile. Dar ce tot vorbii despre idealuri mai nobile? S acceptm faptele : poporul a invins sau sclavii" sau gloata" sau turma", numii-i cum vrei , dac acest lucru s-a datorat evreilor, prea blnel nlcicind un popor nu a avut o misiune istoric de mai mare rsunet. Stpinii" sint anihilai; morala omului comun a biruit. Putei asemui aceast Izbind cu o otrvire a singelui (ea a amestecat rasele) nu v contrazic: dar fr nici o indoial intoxicaia aceasta a reuit. Mintuirea" speciei umane (de stpini") este pe calea cea bun; totul se iudaizeaz sau se cretineaz sau devine o gloat, vzind cu ochii (ce importan au cuvintele!). inaintarea acestei otrviri prin intreg trupul omenirii pare de nestvilit, ritmul i paii ei se pot incetini deacum inainte, pot deveni mai gingai, mai greu de auzit, mai chibzuii doar avem timp... in aceast lumin ii mai revine astzi Bisericii vreo sarcin necesar de indeplinit, ba chiar vreun drept la existen? Sau ne-am putea lipsi de ea? Quaeritur. S-ar prea c ea mai curind impiedic i incetinete acest mers, in loc s-1 grbeasc? Ei bine, tocmai aceasta ar putea s-i fie utilitatea... Ea este desigur ceva cam grosier i rBINE I RAU", BUN I RAU" 313 nesc, respingtor pentru o inteligen mai ginga, pentru gustul cu

adevrat modern. Nu ar trebui cel puin s se mai rafineze?... Astzi ea mai mult instrineaz decit atrage... Care dintre noi ar dori s fie libercugettor dac nu ar exista Biserica? Biserica este cea care ne repugn i nu otrava ei... Lsind la o parte Biserica, i nou ne place otrava..." Acesta este epilogul unui liber-cugettor" la discursul meu, al unui animal cinstit, dup cum am dovedlt-o din plin, pe deasupra i democrat; m ascultase pin atunci i nu suporta s m aud tcind. Or, pentru mine, aici este mult de tcut. 10 in moral, rscoala sclavilor incepe atunci cind insui resentimentul devine creator i nate valori: resentimentul acelor fiine crora reacia propriu-zls, aceea a faptei, le este Interzis i care rmin nevtmate numai datorit unei rzbunri doar imaginare, in timp ce orice moral aristocratic se inal dintr-o rostire triumftoare a lui da fa de sine insui, morala sclavilor rostete din capul locului un nu fa de ceea ce este exterior siei", de ceea ce e altfel", de ceea ce este non-eul" su: i acest nu este actul lor creator, intoarcerea aceasta a privirii ce apreciaz aceast indreptare necesar spre exterior, in loc de a se intoarce inapoi spre sine insui face parte din resentiment: pentru a se nate, morala sclavilor are intotdeauna i in primul rind nevoie de o lume potrivnic i exterioar, fiziologic vorbind, are de fapt nevoie de stimuli exteriori pentru a aciona iar aciunea sa este fundamental o reaclune. Contrariul apare atunci cind aprecierea valorilor aparine stpinilor: ea acioneaz i crete spontan, cutindu-i opusul numai pentru a spune da sie insei cu i mai mare bucurie i recunotin, conceptul su negativ de umil", vulgar", ru" este doar un palid contrast, ivit tirziu, fa de conceptul su fundamental pozitiv, imbibat de via i pasiune, noi aristocraii, noi cei buni, noi cei frumoi, noi cei 314 GENEALOGIA MORALEI fericii!" Dac sistemul de apreciere aristocratic greete, pctuind impotriva realitii, faptul se petrece intr-o sfer care nu ii este destul de cunoscut, pe care chiar refuz cu indirjire s-o cunoasc: i se intimpl deci s se inele in privina sferei pe care o dispreuiete, aceea a omului comun, a norodului umil; pe de alt parte, trebuie luat in considerare faptul c in orice caz simmintul de dispre, de arogan, de superioritate, admiind c falsific imaginea celui dispreuit, va rmine intotdeauna cu mult in urma deformrii violente la care se va deda ura nemrturisit, rzbunarea neputinciosului, impotriva adversarului bineineles in ejigie. intr-adevr, in dispre exist prea mult neglijen i superficialitate, prea multe priviri intoarse i prea mult nerbdare, ba chiar i prea mult bucurie proprie, pentru a fi in stare s-i transforme obiectul intr-o veritabil caricatur, intr-un monstru. S nu pierdem din vedere nuanele aproape binevoitoare cu care aristocraia greac, de pild, ii impodobete toate cuvintele prin

care face deosebirea dintre ea i mulimea umil; cum se regsete mereu in ele duioia unui soi de comptimire, de menajamente, de indulgen, incit pin la urm aproape toate cuvintele care desemneaz omul comun, au rmas ca expresii pentru nefericit", demn de mil" (vezi deilds, deilaios, ponerds, mochtherds1, ultimele dou desemnind de fapt omul comun ca sclav al muncii i animal de povar) l cum pe de alt parte noiunile de ru", umil", nefericit" nu au incetat niciodat de a rsuna in urechile grecilor intr-o tonalitate in care domin nuana de nefericit": toate acestea sint motenirea vechiului mod de apreciere aristocratic, mai distins, care nu se dezminte nici in felul de a dispreui ( s amintim filologilor sensul in care sint folosite cuvintele oizyros, nolbos, tlemon, dystychein, xymphor2,) Cei de obirie 1 fricos, josnic, nenorocit, ru, ticlos, nemernic (gr.). 2 vrednic de plins, ignobil, rbdtor, a fl nefericit, intimplare, accident (gr.). .BINE I RAU", BUN I RU" 315 nobil" aveau simmfnM de a fi cei fericii"; ei n-aveau nevoie s-i cldeasc fericirea artificial, comparindu-se cu dumanii lor sau eventual convlngindu-se, minin-du-se pe ei inii (cum obinuiesc s fac toi oamenii resentimentului); i mai tiau de asemenea, ca oameni intregi, plini de vigoare i deci in mod necesar activi, s nu despart fericirea de aciune la ei activitatea este socotit ca fcind parte din fericire (de unde ii are originea cuvintul eu prttein1) toate acestea in total contradicie cu fericirea" imaginat de cei neputincioi, cei oprimai, cei subjugai de simminte otrvite i dumnoase, crora ea le apare mai cu seam ca un narcotic, o ameire, linite, pace, un sabat", o destindere a sufletului i a trupului, pe scurt sub form pasiv. in timp ce aristocratul triete plin de incredere i sinceritate fa de el insui gennaios, nobil prin natere", subliniaz nuana de franchee" i poate de naivitate"), omul resentimentului nu este nici sincer, nici naiv, nici franc i loial fa de sine insui. Sufletul su privete cruci; spiritul su indrgete ascunziurile, crrile iretlicului i uile dosnice, ii place tot ceea ce este ascuns ca o lume a sa, ca siguran a sa\ el se pricepe s pstreze tcerea, s nu uite, s atepte, s se ascund, s se umileasc. Rasa unor asemenea oameni ai resentimentului va sfiri in mod necesar prin a fi mai prudent decit orice ras aristocratic i va preamri prudena intr-o cu totul alt msur: anume ca o condiie existenial de prim ordin, in vreme ce la aristocrai prudena capt uor o aur fin de lux i rafinament: cci ea nu este nici pe departe atit de important ca perfecta siguran in funcionare a instinctelor regulatoare incontiente, sau ajunge chiar la o impruden, de pild npustirea vitejeasc fie spre primejdie, fie spre duman, sau acea spontaneitate entuziast in furie, dragoste, respect, recunotin i rzbunare, graie

creia sufletele nobile s-au recunoscut in toate timpurile. Chiar i resenti1 a reui,' a fl fericit (gr.). 316 GENEALOGIA MORALEI mentul omului nobil, atunci cind il cuprinde, Izbucnete i se epuizeaz intr-o reacie momentan, de aceea nu otrvete: pe de alt parte, in nenumrate cazuri nici mcar nu se nate, fapt de neocolit la toi cei slabi i neputincioi. A nu-l putea lua prea mult vreme in serios vrjmaii, necazurile, ba pin i faptele tale rele este semnul caracteristic al firilor puternice, implinite, in care slluiete un preaplin de for plastic, regeneratoare, vindectoare, ce aduce i uitarea (in lumea modern un bun exemplu in acest sens este Mirabeau, care n-avea memoria Insultelor i infamiilor spuse la adresa lui i care nu putea ierta tocmai pentru c uita). Un asemenea om se scutur dintr-o dat de toat vermina care pe alii ii npdete; numai aici este cu putin dac intr-adevr este cu putin pe pmint adevrata iubire fa de dumani". Cit respect are un om superior pentru vrjmaul su! l un asemenea respect este de-acum o punte spre Iubire. El cere doar un duman care s fle numai al su, care s-i aparin ca o distincie, el nu suport un alt duman decit pe acela la care nu exist nimic de dispreuit i foarte multe de apreciat! Dimpotriv, s ne inchipuim vrjmaul" aa cum il concepe omul resentimentului tocmai aici gsim aciunea sa, creaia sa: el a conceput vrjmaul ru", pe cel ru" ca noiune fundamental, de la care pornind i-1 plsmuiete acum, ca antitez, i pe cel bun" pe sine insui! ... 11 Deci tocmai Invers decit la nobilul care concepe noiunea fundamental de bun" din capul locului i spontan, pornind de la sine insui i creindu-i abia apoi o imagine despre ru"! Acest ru" de obirie nobil i acel ru" din cazanul urii neimpcate primul fiind o creaie ulterioar, un accesoriu, o culoare complementar, pe cind al doilea este originalul, inceputul, actul propriu-zis in concepia unei morale a sclavului cit de diferit sun aceste dou sensuri, ambele aparent opuse aceleiai noiuni de bun"! Dar conceptul BINE I RU", BUN I RU" 317 de bun" nu este acelai: s ne intrebm mai curind cine este de fapt ru", in sensul moralei resentimentului. Rspunsul riguros exact este: tocmai cel bun" al celeilalte morale, tocmai cel nobil, puternicul, stpinltorul, dar ponegrit, greit ineles l privit strimb cu ochiul otrvit al resentimentului. Exist ins aici un fapt pe care nu-1 putem contesta: cine 1-a cunoscut pe cei buni" ca dumani nu a cunoscut nimic altceva decit dumanii ri, cci aceiai oameni care inter pares sint inui atit de sever in friu prin obiceiuri, veneraie, tradiie,

recunotin l inc mai mult prin supraveghere reciproc i invidie, care pe de alt parte in relaiile dintre ei se manifest atit de Ingenios in ceea ce privete respectul, stpinlrea de sine, delicateea, fidelitatea, mindria l prietenia in afara cercului lor, acolo unde incepe ceea ce le este strin, nu sint cu mult mai buni decit fiarele dezlnuite. El triesc aici din plin bucuria eliberrii de orice constringere social, se despgubesc in inuturile slbatice pentru toat tensiunea nscut dintr-o indelungat intemniare i ingrdire in pacea comunitii, se reintorc la nevinovia contiinei de fiar, ca montri jubilind, care ies poate dintr-o cumplit iniruire de crime, incendieri, violuri, schingiuiri, cu o exuberan i un echilibru sufletesc ca i cum nu ar fi fost vorba decit despre o otie studeneasc i convini c poeii vor avea Iari pentru mult vreme ceva de cintat i de celebrat. in strfundul tuturor acestor rase nobile este imposibil s nu recunoti fiara, splendida bestie blond hoinrind pofticioas in cutarea przii i a biruinei; acest fond de bestialitate ascuns are nevoie din cind in cind de descrcare, animalul trebuie s reapar, s se reintoarc in slbticie: - aristocraia roman, cea arab, germanic, japonez, eroii lui Homer, vikingii scandinavi in aceast privin se aseamn cu toii. Rasele nobile sint cele care au lsat noiunea de barbar" peste tot pe unde au trecut; pin i cultura lor superioar mal trdeaz contienta i chiar mindria faptelor svirite (de pild atunci cind Perlele le spune atenienilor sal in acel vestit discurs funebru: indrz318 GENEALOGIA MORALEI neala noastr i-a croit drum spre toate rile i mrile, ridicind pretutindeni monumente nepieritoare in bine i in ru"). Aceast indrzneal" a raselor nobile aa cum se manifest, o indrzneal nebuneasc, absurd, brusc, chiar neprevzutul, neverosimilul aciunilor Pericle omagiaz rhaihymia atenienilor , indiferena i dispreul lor pentru securitate, trup, via, tihn, in-spiminttoarea voioie i plcerea adinc pentru orice distrugere, pentru toate voluptile biruinei i cruzimii toate acestea se inchegau pentru victime in imaginea barbarului", a dumanului ru", oarecum a gotului" i a vandalului" la un loc. Neincrederea profund i glacial pe care o stirnete germanul de indat ce ajunge la putere, din nou in zilele noastre mai este inc ecoul tirziu al acelei groaze inextingibile cu care Europa a privit vreme de veacuri dezlnuirea blondei bestii germanice (cu toate c intre vechii germani i noi, germanii de azi, abia dac mai exist o inrudire conceptual i nici vorb despre una de singe). Am atras cindva atenia asupra stingherelii lui Hesiod atunci cind imagina succesiunea epocilor civilizaiei, incercind s le infieze prin aur, argint i bronz: el n-a reuit s impace altfel contradicia pe care i-o oferea lumea lui Homer, atit de minunat, dar de asemenea atit de infiortoare i de brutal, decit imprind o epoc in dou pri care se succed mai intii epoca

eroilor i a semizeilor din Teba i Troia, aa cum acea lume rmsese in memoria raselor aristocratice, care ii vedeau in ea proprii strmoi; apoi epoca de bronz, aceeai lume, aa cum le aprea urmailor celor oprimai, jefuii, chinuii, capturai, vin-dui: ca o perioad de bronz, cum am spus, dur, rece, crud, lipsit de simminte i de contiin, sfrimind totul i inecind totul in singe. Admiind ca adevrat ceea ce astzi este considerat adevr", anume c sensul oricrei culturi ar fi s transforme animalul de prad om" intr-un animal imblinzit i civilizat, intr-un animal domestic, atunci fr indoial c toate acele instincte de reacie i resentiment, prin care rasele nobile impreun cu idealurile lor au sfirit prin a fi umiBINE I RAU", BUN I RU" 319 lite i invinse, ar trebui considerate drept adevratele instrumente ale culturii; ceea ce nu ar insemna ins c purttorii acestora ar reprezenta ei inii in acelai timp cultura. Mai degrab tocmai contrariul ar fi nu numai probabil ba astzi este chiar evidenti Aceti purttori ai instinctelor de injosire i de sete de rzbunare, urmaii tuturor sclavilor europeni i neeuropeni, mai ales cei ai populaiilor preariene sint cei care reprezint regresul umanitii! Aceste instrumente ale culturii" sint o ruine a omului, trezind mai curind o bnuial, un argument impotriva culturii" in general! Faptul de a nu scpa de spaima brutei blonde, aflat in strfundul tuturor raselor aristocrate, ca i veghea neincetat impotriva ei, este poate pe deplin indreptit: dar cine n-ar vrea s se team de o sut de ori mai mult, putind in acelai timp s admire, decit s nu se team, dar s nu poat scpa de privelitea dezgusttoare a degenerrii, a pipernicirii, a vestejirii, otrvirii? i oare nu aceasta este soarta noastr? Ce genereaz astzi sila noastr fa de om"? fiindc, fr nici o indoial, omul este un izvor de suferin pentru noi. Nu teama, ci mai curind faptul c in om nu mai exist nimic care s ne inspire team; faptul c vermina om" se afl in frunte i miun; c omul domesticit", iremediabil mediocru i anost, a i invat s se simt scop i culme, sens al istoriei, om superior"; ba chiar c are un anumit drept s se considere astfel, in msura in care se simte distanat de preaplinul de degenerescent, boal, oboseal, ofilire, de care astzi Europa incepe s put, considerindu-se deci ca ceva cel puin relativ reuit, cel puin inc viabil, cel puin inc in stare s afirme viaa... 12 Nu-mi pot inbui aici un suspin i o ultim ndejde. Ce este, oare, pentru mine in mod deosebit, absolut insuportabil? Acel lucru cu care n-o pot scoate singur la capt, care m sufoc i m distruge? Aerul greu! Aerul greu! Faptul c ceva ratat se apropie de mine; c trebuie s miros mruntaiele unui suflet ra320 GENEALOGIA MORALEI

tat!... Cite nu se suport de altfel din cauza mizeriei, a lipsurilor, a Intemperiilor, a infirmitii, a grijilor, a insingurrii? De fapt, o scoatem la capt cu toate, nscui cum sintem pentru o existen subteran, pentru o via de lupt; ieim intotdeauna iari la lumin, trim intotdeauna iari ora noastr de aur a biruinei i stm apoi, aa cum ne-am nscut, de nesfrimat, incordai, pregtii pentru ceva nou, mai greu, mai indeprtat, ca un arc pe care toate necazurile il intind i mai mult. Dar din cind in cind ingduiimi dac, dincolo de bine i de ru, existai voi, protectoare divine o privire, ingduii-mi s privesc doar o clip ceva implinit, reuitpinla-capt, fericit, puternic, triumftor, in care s mai fie ceva de temut! S privesc o clip un om care s justifice omul, un dram de fericire care s dea omului complementul i mintuirea, graie crora s-i poi pstra credina in om\... Cci iat, pi-pernicirea i nivelarea omului european ascunde primejdia noastr cea mai mare, fiindc aceast imagine obosete... Nu vedem astzi nimic ce-ar vrea s creasc, presimim c mergem mereu in jos, tot mai jos, in ceva mai diluat, mai blajin, mai prudent, mai comod, mai mediocru, mai Indiferent, mai chinezesc, mai cretinesc fr nici o indoial, omul devine tot mai bun"... Tocmai aici se afl destinul fatal al Europei o dat cu pierderea fricii de om am pierdut i Iubirea fa de el, venerarea lui, sperana in el, voina alturat lui. Imaginea omului ne obosete acum ce este astzi nihilismul, dac nu acest fapt?... Sintem obosii de om... 13 Dar s revenim la subiectul nostru: problema celeilalte origini a conceptului de bun", a acelui bun" pe care i 1-a inchipuit omul resentimentului, ii cere concluzia. Faptul c mieii sint suprai pe marile psri de prad nu mir pe nimeni; numai c nu exist nici un motiv de a le lua psrilor de prad in nume BINE I RU", BUN I RAU" 321 de ru c rpesc mieluei. i dac mieii ii spun intre ei: aceste psri de prad sint rele; i cel care este cit se poate de puin pasre de prad, ci mal degrab contrariul el, anume un miel, s nu fie oare acesta bun?", nu se mal poate obiecta nimic impotriva acestui fel de cldire a unui Ideal, chiar dac psrile de prad vor rspunde printr-o privire puin batjocoritoare, spu-nindu-l poate: noi nu sintem suprate defel pe aceti mieluel buni, ne sint chiar dragi; nimic nu este mal gustos ca un miel fraged." A cere forei s nu se manifeste ca for, s nu fie voin-de-a-zdrobi, voin-de-a-supune, voin de-a-stpinl, nici sete de vrjmai, de piedici l biruine este la fel de iraional ca a-i cere slbiciunii s se manifeste ca for. O cantitate de putere reprezint aceeai cantitate de instinct, de voin, de aciune mal mult, nu este nimic altceva decit tocmai acest instinct, voin, aciune in sine, ce poate apare intr-altfel numai datorit seduciei limbajului (l erorilor

fundamentale ale raiunii, incremenite in el) care greete ineiegind orice aciune ca fiind condiionat de existena unei cauze, a unui subiect". intr-adevr, la fel cum poporul desparte fulgerul de lumina sa, conslderind-o pe aceasta din urm drept aciune, drept efect al unul subiect care se numete fulger, tot aa morala popular separ puterea de expresiile puterii, ca i cum in spatele celui puternic s-ar afla un substrat indiferent care ar avea libertatea de a exprima sau nu puterea. Dar un asemenea substrat nu exist; dup cum nu exist nimic in spatele actului, efectului, devenirii; fptaul" este doar imaginat alturi de aciune aciunea este totul. Poporul dubleaz in fond aciunea atunci cind vede fulgerul luminind; aceasta este o aciuneaciune: se consider acelai fapt o dat drept cauz i apoi inc o dat drept efectul acesteia. Nici naturalitli nu vd mai limpede cind spun c fora acioneaz, fora genereaz" i aa mal departe intreaga noastr tiin, in pofida judecrii la rece, a 322 GENEALOGIA MORALEI eliberrii de afecte, mai este inc sedus de limbaj, ne-putind s scape de aceti mici demoni strecurai pe furi, de subiecte" (atomul de pild este un asemenea mic demon, ca i, lucrul in sine" al lui Kant); atunci nu e de mirare c simmintele ascunse de ur l rzbunare, ce ard mocnit, folosesc aceast credin in favoarea lor, ba de fapt nici nu susin cu mai mult cldur vreo alt credin decit aceea c puternicul are libertatea de a fi slab i pasrea de prad de a fi miel; in felul acesta ii citig in sinea lor dreptul de ai socoti in plus psrii de prad faptul c este pasre de prad... Atunci cind cei oprimai, strivii, siluii, minai de viclenia rzbuntoare a neputinei ii spun: s fim altfel decit cei ri, i anume buni! i bun este oricine care nu siluiete, nu rnete pe nimeni, nu atac i nu rspltete, care las rzbunarea in seama lui Dumnezeu, care st ascuns ca i noi, cel ce pleac din calea rului i cere puin de la via, asemenea nou, celor rbdtori, umili, drepi" aceasta nu inseamn ins, ascultat la rece i fr prejudecat, nimic altceva decit: noi cei slabi sintem cu adevrat slabi; este bine s nu facem nimic pentru care nu sintem destul de puternici "; dar aceast nefericit stare de lucruri, aceast pruden de cea mai proast calitate, pe care o au pin i insectele (in caz de mare primejdie ele se prefac moarte, pentru a nu face prea mult"), s-a invemintat, graie acelei falsiti i miniri de sine a neputinei, in haina luxoas a virtuii tcute ce tie s renune i s atepte, ca i cum insi slbiciunea celui slab firea sa, aciunile sale, intreaga sa realitate unic, inevitabil, de neters ar fi o svarire de bun voie, ceva voit, ales, o infptuire, un merit. Acest soi de om are nevoie de credina intr-un subiect oarecare, la libera alegere, dintr-un instinct de autoconservare, de afirmare de sine, in care orice minciun este indeobte sfinit. Subiectul (sau ca s vorbim mai popular, sufletul) a rmas poate de aceea pin acum cea mai ne-

BJNE I RAU", BUN I RAU" 323 zdruncinat dogm de credin de pe pmint, fiindc a permis majoritii muritorilor, celor slabi i oprimailor de orice fel, acea sublim inelare de sine, anume de a inelege slbiciunea insi ca libertate i felul lor echivoc de a fi ca merit. 14 Vrea cineva s arunce o privire in adincul tainei de fabricare a idealurilor pe pmint?... Ei bine! Aici ua este deschis spre acest atelier intunecat. Mai ateptai o clip, domnule indiscret i temerar: ochiul dumneavoastr trebuie s se obinuiasc mai intii cu aceast lumin fals i sclipitoare... Aa! Ajunge! Vorbii acum! Ce se petrece acolo jos? Spunei ce vedei dumneavoastr, omul celei mai primejdioase curioziti acum eu sint cel care ascult. Nu vd nimic, dar aud cu atit mai mult. Este un murmur prudent, sint oapte abia auzite i veninoase care pornesc din toate colurile i ungherele. imi pare c se minte; o blindee dulceag invluie fiecare sunet. Prin minciun slbiciunea trebuie s se preschimbe in merit, fr nici o indoial - este aa cum ai spus" Mai departe! i neputina, care nu se rzbun, devine buntate; josnicia temtoare - umilin, supunerea fa de cei pe care ii urti devine ascultare (anume fa de unul, despre care ei spun c poruncete aceast supunere il numesc Dumnezeu). Inofensivitatea celui slab, insi laitatea in care este atit de bogat, rminerea-in-faa-uii, obligaia de neinlturat de a atepta, ii capt aici un renume bun ca rbdare, uneori i virtute; neputina-de-a-te-rzbuna se numete non-voina-de-a-te-razbuna, poate chiar i iertare (cci ei nu tiu ce fac, numai noi tim ce fac ei!) Se mai vorbete asudind cumplit i despre iubirea fa de dumani. Mai departe! 324 GENEALOGIA MORALEI Sint nite amrii, fr-ndoial, toi aceti op-titori i falsificatori de prin unghere, dei ghemuii intre ei ii in de cald dar ei imi spun c nenorocirea lor ar fl un semn i o alegere a lui Dumnezeu, nu-i bai oare ciinii care-i sint cei mai dragi? poate c aceast mizerie este i o pregtire, o incercare, o invtur, poate c este chiar mai mult ceva care intr-o zi va fl rspltit cu dobinzi inmiite in aur, ba nu! in fericire. Aceasta numesc ei fericirea venic." Mai departe! Acum imi dau de ineles nu doar c sint mai buni decit cei puternici, stpinii pmintului, al cror scuipat trebuie s-1 ling {nu de team, ba chiar deloc de team! ci pentru c Dumnezeu poruncete s cinsteti toate autoritile) nu numai c sint mai buni, ci c le i merge bine, sau oricum, intr-o zi le va merge mai bine. Dar destul!

Ajunge! Nu mai suport. Ce aer inchis! Ce aer greu! Acest atelier unde se fabric idealuri mi se pare c duhnete de atitea minciuni." Nu! inc o clip! N-ai spus inc nimic despre capodopera acestor scamatori care preschimb negrul orice negru in alb, lapte i nevinovie: n-ai observat care este perfeciunea lor in rafinament, tertipul lor artistic cel mai indrzne:, mai subtil, mai spiritual, mai bogat in minciun? Bgai de seam! Aceste vieti de pivni pline de ur i rzbunare ce fac tocmai din aceast ur i rzbunare? Ai auzit vreodat aceste cuvinte? Ai bnui oare, dac v-ai increde doar in vorbele lor, c v aflai in mijlocul unor oameni ai resentimentului?... ineleg, imi mai deschid o dat urechile (vai! vai! vai! i-mi astup nasul). Abia acum aud ce repetam atit de des: Noi cei buni noi sintem cei drepi* ceea ce ei cer nu numesc rzbunare, ci triumful dreptii; ceea ce ursc nu este dumanul lor, nu! ei ursc nedreptatea , nelegiuirea; credina i ndejdea lor nu este in rzbunare, beia dulcei rzbunri ( mai dulce ca mierea o numea i Homer), ci biruina lui DumBINE I RAU", BUN I RU" 325 nezeu, a Dumnezeului dreptii asupra celor fr de Dumnezeu; ceea ce le rmine de iubit pe pmint nu sint fraii lor intru ur, ci fraii lor intru iubire, cum spun ei, toi cei buni i drepi de pe pmint." i cum numesc ei ceea ce le slujete drept min-giiere impotriva tuturor suferinelor vieii fantasmagoria lor despre anticiparea fericirii viitoare? Cum? Aud bine? ei numesc asta Judecata de apoi, venirea impriei tor, a impriei lui Dumnezeu dar deocamdat triesc in credin, in iubire, in speran." De-ajuns! De-ajuns! 15 in credina in ce? in iubirea pentru ce? in sperana a ce? Aceti oameni slabi i ei vor s ajung tari cindva, fr indoial, cindva va veni i impria" tor pe care ei o numesc simplu impria lui Dumnezeu", cum spuneam: sint doar atit de umili in toate! Chiar i numai pentru a vedea aceasta, a tri aceasta, e nevoie s trieti mult, dincolo de moarte este nevoie de viaa venic, spre a te putea despgubi venic in impria lui Dumnezeu" pentru acea via de pe pmint dus in credin, in Iubire, in speran". Despgubit pentru ce? Despgubit prin ce?... Dup cite mi se pare, Dante s-a inelat grosolan atunci cind, cu o inspiminttoare nevinovie, a aezat acea inscripie deasupra porii spre iadul su: i pe mine m-a creat iubirea venic"; deasupra porii raiului cretin i a fericirii sale venice" ar trebui s stea scris, in orice caz cu mal mult dreptate: i pe mine m-a creat ura venic" admiind c un adevr poate strjui poarta ctre o minciun! Cci ce anume este fericirea acestui rai?... Poate c am ghici-o i singuri, dar este mai bine s ne-o dovedeasc limpede o

autoritate de necontestat in aceast materie, marele invtor i sfint Toma din Aquino. J3eati in regno coelesti, spune el cu blindeea mielului, videbunt poenas damnatorum, 326 GENEALOGIA MORALEI ut beatitudo illis magis complcea?1. Sau se vrea auzit intr-o tonalitate mal apsat, cum ar fi cuvintul unui triumftor printe al bisericii care ii sftuia pe cretini s nu se lase prad voluptilor crude ale spectacolelor publice oare de ce? Credina ne ofer mult mai mult spune el, De spectac.c. 29 ss. , ceva mult mai puternic; graie mintuirii ne stau la indemin cu totul alte bucurii; in locul atleilor, noi ne avem martirii; dac dorim singe, ei bine, avem singele lui Cristos... Dar cite ne ateapt in ziua intoarcerii sale, a triumfului su!" - i vizionarul extaziat continu: At enim supersunt alia spectacula, iile ultimus et perpetuusjudicii dies, iile nationibus insperatus, iile de-risus, cum tonta saeculi vetustas et tot ejus nativitates uno igne haurientw. Quae tune spectaculi latitudo! Quid admirer! Quid rideam! Ubi gaudeam! Ubi exultem, spectans tot et tantos reges, qui in coelum re-cepti nuntiabantur, cum ipso Jove et ipsis sui testibus in imis tenebris congemescentes! Item praesides" (guvernatorii provinciali) persecutores dominici nominis saevioribus quam ipsiflammis saevierunt insultantibus contra Christianos liquescentes! Quos praeterea sapien-tes illos philosophos coram discipulis sui una confla-grantibus erubescentes, quibus nihil ad deum pertinere suadebant, quibus animas aut nullas aut non in pristina corpora reditwas qffirmabant! Etiam poetas non ad Rhadamanti nec ad Minois, sed ad inopinai Christi tribunal palpitantes! Tune magis tragoedi audiendi, magis scaicet vocales (cu voci mai bune, strigtori mai amarnici) in sua propria calamitate; tune histriones cognos cendi, solutiores multo per ignem; tune spectandus auriga in Jlammea rota totus rubens, tune xystici con-templandi non in gymnasiis, sed in igne jaculati, nisi quod ne tune quidem illos velim vivos, ut qui maUm ad eos potius conspectum insatiabilem conferre, qui in do1 Fericiii in impria cerurilor (...) vor vedea pedepsele celor osindii, pentru ca fericirea lor s le plac i mai mult." BINE I RAU", BUN I RU" 327 minum desaevierunt. Hic est iile, dicanxjabri aut quae-sturiae Jilius (dup cum reiese din tot ceea ce urmeaz i in special din aceast desemnare a mamei lui Iisus, cunoscut din Talmud, Tertulian -se refer de aici inainte la evrei), sabbati destructor, Samarites et daemo-nium habens. Hic est, quem a Juda redemistis, hic est iile arundine et colaphis diverberatus, sputamentis de-decoratus, felie et aceto potatus. Hic est, quem clam dei-centes subripuerunt, ut resurrexisse dicatur vel hortula-nus detraxit, ne lactucae suae

frequentia commeantium laederentur. Ut talia spectes, ut talibus exultes, quis tibi praetor aut consul aut questor aut sacerdos de sua Itberalitate praestabit? Et tamen haec jam habemus quodammodo per Jidem spiritu imaginante repraesen-tata. Ceterum qualia illa sunt, quae nec oculus vidit nec auris audivit nec in cor hominis ascenderunt? (1. Cor. 2,9.) Credo circo et utraque cavea (prima i a patra galerie sau, dup alii, scena comic i cea tragic) et omni stadio gratiora." Per Jdem1: aa st scris. 1 Dar mai sint i alte spectacole, ziua aceea de pe urm i venic a judecii, la care neamurile nu se ateptau i pe care o luau in ris, cind lunga btrinee a lumii i toate cele ce s-au nscut in ea vor fi inghiite de un singur foc. Ce spectacol uria atunci! Ce o s m minunez! Ce o s rid! CU o s m desjaiez vzind atiia regi faimoi, de care lumea zicea c au fost primii in cer, dar care vor geme in cele mai adinei intunecimi laolalt cu Iupiter chiar i cu cei ce-1 mrturiseau pe el! Tot aa conductorii, prigonind numele Domnului, s-au slbticit cu flcri mai slbatice decit ei, azvarlite intru prpdirea cretinilor! Cii, apoi, detepi de filozofi incingindu-se intr-un singur pirjol cu ciracii lor pe care-i dscleau c nimic nu ine la Dumnezeu i crora le cuvintau c sufletele nu se vor mai intoarce ori nicidecum, ori nu in trupurile de dinainte! Ba i poei, tremurind in faa scaunului de judecat nu al lui Radamant sau al lui Minos, ci al Cristosului cel netiut de ei! Atunci se vor auzi mai bine, adic mai rspicat, tragedienii jucindu-i nenorocirea lor; atunci se vor vedea dnuitori, cu mult mai sltrei in toiul focului; atunci o s-1 vedem pe vizitiu rumenit cu totul de roile aprinse, atunci o s-i contemplm pe atlei nu in slile de gimnastic, ci aruncai in foc, dac nu i-a vrea cumva chiar in via, dorind s-mi indrept ochiul nesios mai ales spre cei dezlnuii impotriva Domnului. Acesta e, o s spun, fiul tamplarului 328 GENEALOGIA MORALEI 16 Ajungem la concluzii. Cele dou valori opuse bun i ru", bine i ru" au dus o lupt cumplit timp de mii de ani pe pmint; i cu toate c a doua valoare este de mult vreme preponderent, nici astzi nu lipsesc locurile in care lupta continu indecis. S-ar putea chiar spune c intre timp s-a ridicat tot mai sus, devenind tocmai de aceea din ce in ce mai adinc, mai spiritual, astfel incit poate c astzi nici nu exist un semn mai deosebitor pentru o natur superioar, o natur de inalt spiritualitate", decit acela de a fi in conflict cu sine in acest sens i un adevrat cimp de btlie pentru aceste opoziii. Simbolul acestei lupte, aternut intr-o scriere ce a rmas lizibil de-a lungul intregii istorii a omenirii, este Roma impotriva Iudeei, Iudeea impotriva Romei": n-a existat pin acum un eveniment mai important decit aceast lupt, aceast intrebare, acest conflict ucigtor. Roma vedea in evreu ceva impotriva firii insei, un monstru aflat la antipodul ei; la

Roma evreul era considerat subjugat urii impotriva intregii rase umane" pe bun dreptate, in msura in care ai dreptul s legi mintuirea i viitorul rasei umane de dominaia categoric a valorilor aristocrate, a valorilor romane. Dar ce sentimente nutreau evreii fa de Roma? Se poate ghici dintr-o mie de indicii, dar e destul s ne reamintim Apocalipsa lui Ioan, cea mai slbatic izbucnire scris pe care rzbunarea ori al tirfei, ruintorul sabatului, samariteanul iindrcitul. Pe el l-ai rscumprat de la Iuda, pe el 1-afi lovit cu trestia i cu palmele, l-ai necinstit cu scuipatul, i-ai dat s bea fiere i oet. Pe el l-au terpelit in tain ucenicii, ca s spun c a inviat, ori 1-a scos zarzavagiul, ca bulucul trectorilor s nu-i zdrobeasc lptucile. Ca s vezi asemenea spectacole, s te deftezl cu ele, care pretor sau consul sau cvestor sau sacerdot i le va arta pe cheltuiala lui? i, totui, de pe acum le avem intr-un fel in faa ochilor, inchipuite prin credin de spiritul nostru. De altminteri cum stat cele pe care nici ochiul le-a vzut, nici urechea le-a auzit, nici in Inima omului s-au suit? Cred c sint mai plcute decit circul, decit amindou rindurile i decit orice stadion." BINE I RAU", BUN I RU* 329 o are pe contiin. (S nu subapreciem de altfel logica profund a instinctului cretin, care a asociat tocmai aceast carte a urii cu numele discipolului iubirii, a aceluiai discipol cruia i-a atribuit acea evanghelie a iubirii exaltate; aici exist o parte de adevr, oricit de mult falsificare literar va fi fost necesar in acest scop.) Romanii erau doar cei puternici i nobili, niciodat nu fuseser vreunii mal puternici l mai nobili pe pmint, nici mcar in vis; fiecare urm lsat de ei, fiecare inscripie incint, cu condiia s se ghiceasc ce anume scrie acolo. Dimpotriv, evreii erau acel popor sacerdotal al resentimentului par excellence, in care slluia o genialitate popularmoral fr seamn; e suficient compararea evreilor cu popoarele druite cu caliti inrudite, ca de pild chinezii sau germanii, pentru a sesiza ce este de calitatea intii sau de a cincea. Care dintre ele a invins deocamdat, Roma sau Iudeea? Dar nici nu exist indoial: s ne gindim in faa cui se inclin astzi lumea, chiar la Roma, ca in faa esenei tuturor valorilor supreme i nu numai la Roma, ci aproape pe jumtate de glob, pretutindeni unde omul s-a domesticit sau vrea s se domesticeasc , in faa a trei evrei, dup cum se tie, i a unei evreice (in faa lui Iisus din Nazaret, a pescarului Petru, a estorului de covoare Pavel i a mamei lui Iisus, numit Mria). Faptul este foarte cividat: Roma a fost neindoielnic infrint. Este adevrat c in timpul Renaterii a avut loc o strlucit i nelinititoare reinflorire a idealului clasic, a evalurii nobile a tuturor lucrurilor; Roma insi se purta ca trezit din moarte aparent, de sub apsarea noii Rome iudaizate, inlat deasupra ei, care oferea aspectul unei sinagogi ecumenice i se numea Biseric". Dar Iudeea birui cu-rind din nou,

graie acelei micri profund plebeiene (german i englez) a resentimentului numit Reform, impreun cu ceea ce trebuia s decurg, restaurarea Bisericii - ca l restabilirea vechii liniti de mormint asupra Romei clasice. intr-un sens inc mai 330 GENEALOGIA MORALEI hotritor l mal adinc decit atunci, Iudeea a mal invins o dat idealul clasic prin Revoluia Francez: ultima aristocraie politic existent in Europa, cea a secolelor al XVII i al XVlII-lea, se prbui sub instinctele populare ale resentimentului i niciodat nu s-a auzit pe pamint o explozie mai mare de bucurie, un entuziasm mai glgios! Este adevrat c in mijlocul vacarmului s-a petrecut atunci faptul cel mai uluitor i neateptat: idealul antic insui apru intrupat, cu nespus splendoare, in faa ochilor l contiinei omenirii; i inc o dat in faa vechii devize mincinoase a resentimentului care susine prerogativa celor muli, in faa voinei de umilire, de injosire, de nivelare, de decdere i indreptare spre amurg a omului rsun mai puternic, mal simplu, mai ptrunztor ca niciodat, infricotoarea i incinttoarea deviz contrarie a prerogativei celor puinU Ca un ultim indreptar spre cealalt cale a aprut Napoleon, acel om unic i prea tirziu nscut, care intrupeaz problema idealului nobil in sine s ne gindim bine ce problem se ridic: Napoleon, aceast sintez de neom i supraom... 17 i cu aceasta totul se sfirise? Oare cea mai profund antitez dintre idealuri era pus pentru totdeauna ad acta? Sau doar aminat pentru mult vreme?... Nu va exista oare cindva o reizbucnire mult mai cumplit, mai indelung pregtit a vechiului incendiu? Mai mult: n-ar fi fost tocmai aceasta de dorit din toate puterile? Chiar de vrut? Chiar de stimulat?... Aceluia care o dat ajuns aici, asemenea cititorilor mei, incepe s gindeasc, s aprofundeze, il va fi greu s-o scoat la capt motiv suficient pentru mine de a incheia, admlind c este destul de limpede ce vreau eu, ce ineleg prin acea deviz primejdioas inscris la cptiiul ultimei mele lucrri: Dincolo de bine i de ru... Aceasta cel puin nu inseamn Dincolo de bun i ru". .BINE I RAU", BUN I RAU" Observaie. Profit de prilejul oferit de aceast disertaie pentru a exprima public i formal o dorin pe care nu am exprimat-o pin acum decit in conversaii ocazionale avute cu unii savani: ar fi de dorit ca o facultate filozofic s serveasc promovrii studiilor de istorie a moralei printr-o serie de concursuri academice; cartea de fa va sluji poate drept imbold viguros in aceast direcie. Cu privire la o posibilitate de realizare in acest sens, propun urmtoarea intrebare ea merit la fel de mult atenie din partea filologilor i istoricilor cit i din partea filozofilor de profesie: Ce indicaii d lingvistica, in special cercetarea etimologic, pentru

dezvoltarea conceptelor morale?" Pe de alt parte este bineineles la fel de necesar obinerea participrii fiziologilor i a medicilor la studierea acestor probleme (cu privire la valoarea aprecierilor de pin acum), rminind in sarcina filozofilor de meserie de a fi i in acest caz deosebit purttori de cuvint i mediatori, dup ce au izbutit s transforme in general relaiile iniial atit de incordate i de mefiente dintre filozofie, fiziologie i medicin in cel mai prietenesc i rodnic schimb de idei. in fapt, toate tablele de valori, toate imperativele cunoscute de istorie sau de cercetarea etnologic au nevoie in primul rind de clarificare i de interpretare fiziologic, inaintea celei psihologice, iar toate laolalt ateapt o critic din partea tiinei medicale, intrebarea: ce valoare are o moral" sau alta, o tabl de valori sau alta? cere s fie privit din cele mai diferite unghiuri; in special scopul valorii" este foarte dificil de decelat cu destul finee. De pild, ceva care ar avea o valoare evident in privina capacitii maxime de rezisten in timp a unei rase (sau a sporirii puterii de adaptare la o clim anumit, ori a meninerii numrului maxim) n-ar avea deloc aceeai valoare dac ar ii vorba despre crearea unui tip uman mai puternic. Binele celor muli i binele celor puini sint puncte de vedere opuse in ceea ce privete valoarea; libertatea de a-1 considera pe primul mai valoros in sine o lsm in seama naivitii biologilor englezi... De acum inainte, toate tiinele vor trebui s pregteasc sarcina de viitor a filozofilor: aceast sarcin ineleas in sensul c filozoful trebuie s rezolve problema valorii i s stabileasc ierarhia valorilor. A DOUA DISERTAIE Vin", contiin incrcat" i cele inrudite A crete i a disciplina un animal care poate promite nu e asta oare tocmai sarcina paradoxal pe care i-a propus-o natura cu privire la om? Nu este ea oare adevrata problem a omului?... Constatarea c aceast problem este rezolvat pin la un grad foarte inaintat trebuie si apar cu atit mai uimitoare celui ce tie s aprecieze pe deplin intreaga for contrarie, aceea a uitrii. Uitarea nu este doar vis inertiae, cum cred spiritele superficiale, ea este mai curind o capacitate activ de frinare, pozitiv in cel mai strict sens al cu-vintului, creia i se datoreaz faptul c tot ceea ce este trit, aflat, absorbit de noi, ne ptrunde in contiin in faza de digestie (ar trebui s-o numim absorbie sufleteasc") la fel de puin ca i intregul proces foarte variat in care se desfoar hrnirea noastr trupeasc, aa-numita asimilare". A inchide uneori uile i ferestrele contiinei; a rmine neatins de zgomotul i lupta pe care lumea noastr subteran de organe care ne slujesc o duce pentru a se intrajutora sau distruge reciproc; puin linite, puin labula rasa in contiin spre a face iari loc noului, in primul rind funciilor i funcionarilor mai nobili, pentru a guverna, prevedea, prestabili (cci organismul nostru este organizat oligarhic) acesta este, dup cum am spus, folosul uitrii

active, un soi de portreas, de pstrtoare a ordinii sufleteti, a linitii, a etichetei; se intrevede deci de indat c fr uitare n-ar putea exista nici fericire, nici senintate, nici speran, nici min-drie, nici prezent. Omul in care acest aparat de frinare 336 GENEALOGIA MORALEI se stric i se oprete, poate fi asemuit (i nu numai asemuit) unui dispeptic n-o mai scoate la capt" cu nimic... Ei bine, acest animal necesarmente uituc, la care uitarea reprezint o for, o form a sntii robuste, i-a creat o facultate contrarie, memoria, cu ajutorul creia, in anumite cazuri, uitarea este dat la o parte anume in cazurile in care este vorba de a fgdui; nu este deci nicidecum doar o neputin pasiv de a scpa de impresia o dat incrustat, nu e doar indigestia provocat de o vorb pus zlog, de care nu te mai poi elibera, ci o voin activ de a nu scpa, o continuitate in a voi un lucru o dat voit, o adevrat memorie a voinei astfel incit intre iniialul eu vreau", eu voi face" i descrcarea propriu-zis a voinei, actul su, poate fi intercalat fr grij o lume de lucruri noi i strine, de condiii, chiar i de acte de voin, fr ca acest lung lan al voinei s se rup. Dar cite lucruri nu presupun toate acestea! Pentru a putea dispune in asemenea msura de viitor, cite va fi trebuit s invee omul spre a deosebi necesarul de intimpltor, a gindi cauzal, spre a vedea i prevedea deprtarea ca prezent, a stabili cu siguran ce este scop i care sunt mijloacele, spre a socoti i a se socoti in general, cit de raional de ordonat, de necesar trebuie s fi devenit mai intii omul, chiar i fa de sine, pentru propria sa reprezentare, spre a putea in sfirit asemenea celui ce se leag prin fgduin s rspund de sine ca viitori Tocmai aceasta este indelungata istorie a obiriei responsabilitii Dup cum am vzut, sarcina de a crete i a disciplina un animal care poate fgdui include drept condiie i pregtire sarcina apropiat de a.-\Jace intii pe om necesar i uniform pin la un anumit grad, egal printre egali, ordonat i prin urmare raionai. Munca uria a ceea ce am numit moralitatea moravurilor" (cf. Aurora) adevrata munc a omului VIN", CONTIINA INCRCATA"... 337 asupra lui insui de-a lungul celei mai intinse perioade de existen a rasei umane, intreaga sa munc preistoric ii gsete aici sensul, marea sa justificare, ori-cit duritate, tiranie, stupiditate i idioie ar cuprinde; omul a devenit cu adevrat raional cu ajutorul moralitii moravurilor i a cmii de for sociale. Dar s ne aezm, dimpotriv, la captul uriaului proces, acolo unde copacul ii poart in sfirit roadele, unde societatea i moralitatea moravurilor acelei societi scoate in fine la lumin scopul pentru care nu fusese decit un mijloc; vom gsi drept cel mai pirguit fruct al copacului individul

suveran, care se aseamn doar cu el insui, care s-a eliberat din nou de moralitatea moravurilor, individul autonom i supramoral (cci autonom" i moral" se exclud), pe scurt omul voinei proprii, independente i persistente, care poate fgdui i care poart in sine contiina mindr ce-i vibreaz in toi muchii, despre ceea ce a sfirit prin a cuceri i s-a intrupat in el, o adevrat contiin a puterii i libertii, simmintul de a fi ajuns la implinirea omului in general. Acest om eliberat care poate intr-adevr fgdui, acest stpin al voinei libere, acest suveran cum s nu tie ce superioritate ii este astfel asigurat asupra tuturor celor care nu pot fgdui i nu pot rspunde de sine, cit incredere, cit team i respect trezete le merit" pe toate trei i c o dat cu stpinirea asupra lui insui ii este incredinat in mod necesar i dominarea circumstanelor, a naturii, ca i a tuturor creaturilor cu voina mai slab i mai puin demne de incredere? Omul liber", posesorul unei voine puternice, de nezdruncinat, ii are in aceast posesie i propriul etalon al valorii: privind dinspre el insui spre ceilali, venereaz sau dispreuiete; i aa dup cum, in mod necesar, ii onoreaz pe cei asemenea lui, pe cei puternici, pe cei in care te poi increde (pe cei care pot fgdui), deci pe oricine care fgduiete ca un suveran, greu, rar, calm, care este zgircit cu increderea sa, care onoreaz cind se increde, 338 GENEALOGIA MORALEI care ii d cuvintul ca ceva pe care te poi bizui fiindc se tie destul de puternic pentru a-1 putea respecta chiar i in pofida accidentelor, chiar i impotriva sorii" la fel de necesar ii va pregti lovitura de picior pentru fluturaticii hmesii care fgduiesc fr s aib dreptul, precum i biciul pentru mincinosul ce-i incalc spusa in chiar clipa cind o rostete. Mindria cunoaterii, privilegiul deosebit al responsabilitii, contiina acestei rare liberti, a acestei puteri asupra lui i a sorii, a ptruns pin in strfundul lui devenind instinct, un instinct dominant; cum va numi el acest instinct dominant, presupunind c resimte nevoia unui cuvint care s-1 desemneze? Nu e nici o indoial, acest om suveran il numete contiina sa... t Contiina sa?... Se poate ghici de la bun inceput c ideea de contiin" pe care o intilnim aici in forma sa superioar, aproape ciudat, are in urma ei o indelungat istorie i o transformare a formei. A putea rspunde de tine cu mindrie, deci a putea s spui da ie insui este, cum am mai zis, un fruct copt, dar i un fruct tirziu cit de mult vreme a trebuit s stea acest fruct agat in copac, sec i acru! O vreme chiar i mai indelungat nu s-a zrit nici o urm de fruct nimeni nu l-ar fi putut fgdui, dei tot copacul era pregtit i cretea tocmai in aceast ateptare! Cum s-i construieti animalului-om o memorie? Cum s-i incrustezi acestei inteligene de moment, in parte obtuz i in parte confuz, acestei intrupri a uitrii, ceva, in aa fel incit s-i rmin prezent?"... Aceast problem strveche n-a putut fi

rezolvat, dup cum ne putem inchipui, cu rspunsuri i mijloace tocmai blinde; poate c in intreaga preistorie a omului nimic nu este mai cumplit i mai nelinititor decit mnemotehnica sa. Se inseamn ceva cu fierul inroit pentru a rmine in memorie; numai ceea ce nu inceteaz s doar rmine in memorie" aa sun una din legile principale ale celei VIN-, CONTIINA INCRCAT"... 339 l mai vechi psihologii de pe pmint (din pcate i cea care a dinuit cel mai mult). S-ar putea chiar spune c pretutindeni pe pmint unde mai exist i astzi in viaa omului i a poporului solemnitate, gravitate, tain, culori intunecate, a mai rmas cite ceva din groaza cu care odinioar se fgduia, se zlogea, se jura; trecutul, cel mai indeprtat, mai adinc, mai aspru ne atinge cu suflul su, rscolindu-ne atunci cind devenim gravi". intotdeauna a fost nevoie de singe, martiri i jertfe, atunci cind omul a crezut de cuviin s-i cldeasc o memorie; cele mai cumplite jertfe i chezii (dintre care face parte sacrificarea primului nscut), cele mai oribile mutilri (de pild castrrile), cele mai crude forme rituale ale tuturor cultelor religioase (i toate religiile sint in strfundul lor sisteme de cruzimi) toate acestea ii au obiria in acel instinct care intrevedea in durere auxiliarul cel mai puternic al mnemotehnicii. intr-un anumit sens, toat ascetica se inscrie aici: citeva idei trebuiau s devin de neters, neincetat prezente, de neuitat, fixe", in vederea hip-notizrii intregului sistem nervos i intelectual prin aceste idei fixe" - iar procedeele i felurile de via ascetice sint mijlocul de a scoate acele idei din concurena cu toate celelalte, fcindu-le de neuitat". Cu cit memoria umanitii a fost mai slab", cu atit mai ingrozitor este intotdeauna aspectul moravurilor sale; mai cu seam asprimea legilor penale ne arat msura ostenelii date pentru a birui uitarea i pentru a menine prezent in memoria acestor sclavi ai momentului, supui poftelor i pasiunii, cele citeva cerine primitive ale convieuirii sociale. Cu siguran c noi, germanii, nu ne considerm un popor deosebit de crud i de neindurtor, inc i mai puin unul deosebit de uuratic i interesat doar de clip; dar uitai-v numai in vechiul nostru cod de procedur penal i vei vedea de cit osteneal e nevoie pe lume pentru a crete un popor de ginditori" (vreau s spun acel popor european la care gsim i astzi maximumul de incredere, serio340 GENEALOGIA MORALEI zitate, lips de gust i sim al realitii, caliti graie crora i-a citlgat dreptul de a crete i educa tot soiul de mandarini din Europa). Aceti germani i-au cldit memoria cu mijloace insplminttoare, pentru a-i domina Instinctele primare de grobianisrn i brutalitate; s ne gindim la vechile pedepse germane, de pild lapidarea (pin i

legenda vorbete despre piatra de moar care cade in capul vinovatului), tragerea pe roat (aceast invenie i specialitate proprie geniului german in materie de pedepse!), tragerea in eap, zdrobirea sub copitele cailor sau sfirtecarea trupului tot cu ajutorul cailor (sfiierea in patru), fierberea osindi-tului in ulei sau vin (inc i in secolele al XTV-lea i al XV-lea), foarte gustata tortur a jupuirii (tiatul curelelor"), scoaterea cu cuitul a crnii de pe piept; de asemenea, uneori rufctorul era uns cu miere i lsat in seama mutelor sub soarele arztor. Mulumit acestor imagini i metode erau pstrate pin la urm in memorie cinci, ase nu vreau", cu privire la care fusese fcut fgaduiala, spre a putea tri cu avantajele societii , i intr-adevr, cu ajutorul acestui soi de memorie se ajungea in sfirit la raiune"! Ah, raiunea, seriozitatea, stpinirea afectelor, acest lucru intunecos care se numete medltare, toate aceste privilegii i obiecte de lux ale omului, cit de scump au fost pltite! Cit singe i cit groaz exist la temelia tuturor lucrurilor bune"! ... Dar cum a venit oare pe lume cellalt lucru intunecos", contiina vinei, acea contiin incrcat"? i aici ne reintoarcem la genealogii notri ai moralei. Repet sau poate c nici n-am spus-o inc? nu sint buni de nimic. O experien proprie doar modern", lung de cinci coi; nici o tiin, nici o voin de cunoatere a trecutului; inc i mai puin instinct istoric, o a doua viziune" de-a dreptul necesar aici l a te indeletnici totui cu istoria moralei: asta trebuie VINA", CONTIIN INCRCAT"... 341 s sfireasc pe bun dreptate cu rezultate ce se afl intr-un raport cel puin firav fa de adevr. Acestor genealogl de pin acum al moralei le-a trecut oare prin minte, chiar l numai in vis, c de pild acel concept moral principal vin" se trage din noiunea foarte material de datorie"? Sau c pedeapsa ca rsplat s-a dezvoltat cu totul Independent de orice premis privind libertatea sau constringerea voinei? intr-atit incit este mal degrab intotdeauna nevoie in primul rind de o treapt superioar de umanizare pentru ca animalul om" s inceap s fac acele deosebiri mult mai primitive dintre noiunile de intenionat", din neglijen", intimpltor", capabil de dlscernmint" i contrariile lor, spre a putea ine seama de ele la aprecierea pedepsei. Acea idee atit de ieftin astzi i aparent atit de natural, de inevitabil, care a trebuit fi scoas in fa pentru a lmuri cum a aprut simmintul de dreptate pe pmint, anume c un criminal merit pedeapsa pentru c ar fi putut aciona altfel" este in fapt o form foarte tirzle, chiar rafinat, a judecii i deduciei omeneti; cine o plaseaz la inceputuri se ineal amarnic asupra psihologiei omenirii primitive. De-a lungul celei mal intinse perioade din istoria umanitii, rufctorul nu era pedepsit pentru c era privit drept rspunztor de fapta sa, prin urmare nu sub considerentul c e

destul ca vinovatul s fie pedepsit, ci mai curind, aa cum l astzi unii prini ii mal pedepsesc copiii, din minie pentru o pagub suferit, minle care se revars asupra vinovatului dar care este meninut in anumite limite i modificat de ideea c orice pagub ii are undeva echivalentul i ar putea fi cu adevrat pltit, fie i printr-o durere pricinuit pgubitorului. De unde i-a sorbit puterea aceast idee strveche, adinc inrdcinat, care astzi poate nici nu mai e de stirpit, Ideea unei echivalene intre daun i durere? Am spus-o de altfel mai inainte: din relaiile contractuale dintre creditor i debitor, care sint la fel de vechi ca i apariia subiectelor de drept", relaii GENEALOGIA MORALEI care, la rindul lor, ne intorc la formele iniiale de cumprare, vinzare, schimb, tranzacii. Dup cum era de ateptat in urma celor remarcate mai sus, este adevrat c reprezentarea acestor relaii contractuale ne trezete tot felul de bnuieli i impotriviri fa de omenirea primitiv care le-a creat sau le-a admis. Tocmai aici se fgduiete; tocmai aici este vorba de a furi o memorie celui ce fgduiete; i se poate bnui c tocmai aici se afl un intreg zacmint de duritate, cruzime i chin. Pentru a inspira incredere in fgduiala sa de a plti, pentru a da o garanie asupra seriozitii i sfineniei fgduielii sale, spre a-i incrusta in propria contiin nevoia plii ca indatorire i obligaie, datornicul ii pune zlog, in temeiul unei inelegeri cu creditorul, pentru cazul c nu ar plti altceva ce ii aparine, ceva de care mai dispune, de pild trupul su ori femeia sa, libertatea sau chiar i viaa sa (sau, in anumite condiii religioase, chiar i fericirea venic, mintuirea sufletului su, pin la urm i pacea din mormint, ca in Egipt, unde cadavrul platnicului nu-i gsea odihna nici in groap din cauza creditorului este ins adevrat c la egipteni aceast odihn insemna ceva deosebit). Dar creditorul putea s supun mai ales trupul datornicului unor batjocoriri i cazne felurite, de pild putea s taie din el cit i se prea c ar corespunde mrimii datoriei; in temeiul acestui punct de vedere au aprut de timpuriu i pretutindeni evaluri precise, in parte ingrozitoare prin minuia lor, evaluri de drept ale diferitelor membre sau pri ale trupului. Socotesc deja ca progres, ca dovad a unei concepii juridice mai libere, mai inaintate, mai romane, decretarea prin legea celor Dousprezece Table dat la Roma, a faptului c este indiferent cit de mult sau de puin taie creditorii dintrun trup intr-un asemenea caz, si plus minusve seVIN", CONTIIN INCRCAT"... 343 cuerunt, ne fraude esto"1. S ne lmurim asupra logicii acestei forme de compensare, ea fiind destul de ciudat. Echivalarea const in faptul c in locul unui avantaj care compenseaz direct paguba (deci in locul unei despgubiri in bani, teren, proprietate de orice fel), creditorului i se acord un soi de satisfacie ca restituire i compensare satisfacia

de a-i putea manifesta fr nici o grij puterea fa de un neputincios, voluptatea de foire le malpour le plaisir de lefaire, desftarea de a violenta; i aceast desftare este cu atit mai vie, cu cit creditorul este mai umil, cu cit se afl pe o treapt mai joas a societii, cci atunci imbuctura i se pare mai gustoas, ba chiar simte anticipat gustul unui rang social mai inalt. Datorit pedepsirii" datornicului, creditorul particip la un drept al stpinilor; in sfirit, ajunge i el o dat la sim-mintul inltor de a putea dispreul i brutaliza o fiin ca pe ceva aflat mai prejos de el" sau, in cazul in care puterea propriuzis de a pedepsi i executarea pedepsei au trecut in mina autoritilor", cel puin de a vedea aceast fiin dispreuit i brutalizat. Compensarea const deci intr-o indrumare i un drept la cruzime. in aceast sfer, anume a obligaiilor juridice, ii are sorgintea lumea conceptelor morale de vin", contiin", datorie", sfinenia datoriei" iar inceputurile ei, ca orice inceput a ceea ce este mre pe lume, au fost stropite cu singe din plin i vreme indelungat. i nu s-ar putea aduga oare c de fapt acea lume nu i-a pierdut niciodat pe deantregul un anumit iz de singe i tortur? (nici chiar la btrinul Kant: imperativul categoric miroase a cruzime...). in orice caz, aici 1 Dac au tiat mai mult sau mai puin decit trebuie, nu este o vin" (lat). 344 GENEALOGIA MORALEI VIN", CONTIINA INCRCAT"... 345 s-a fcut pentru prima oar acea sinistr i astzi poate de nedesfcut impletire a ideilor de vin i suferin", inc o dat: in ce msur poate s fie suferina o compensaie pentru datorii"? in msura in care a provoca suferine producea o plcere nespus, in msura in care pgubitul in schimbul pagubei suferite i a necazului avut se bucur de o contradesftare deosebit: a provoca suferin o adevrat srbtoare, ceva care, cum am mai spus, era cu atit mai gustat cu cit contrasta mai puternic cu rangul i poziia social a creditorului. Spun aceasta ca simpl presupunere, deoarece este greu de ptruns in adincul unor asemenea chestiuni subterane, fr s mai vorbim de faptul c este i dureros; Iar cel care azvirle aici in chip grosolan ideea de rzbunare" mai curind adin-cete umbrele in loc s le imprtie ( rzbunarea ne readuce in faa aceleiai probleme: cum poate reprezenta producerea de suferine o compensare?"). Dup cum mi se pare. delicateei, i inc mai mult tartuferiei blindelor animale domestice (vreau s spun a oamenilor moderni, vreau s spun a noastr), ii repugn s-i inchipuie cu toat puterea msura in care cruzimea reprezint marea bucurie de zile mari a omenirii primitive, amestecindu-se ca ingredient in aproape toate plcerile ei; iar pe de alt parte, cit de naiv, de inocent apare nevoia ei de cruzime, cit de

categoric era considerat rutatea dezinteresat" (sau, pentru a glsui ca Spinoza, Sympathia malevolens) drept atribut normal al omului prin urmare ca ceva cruia contiina il spune cu toat convingerea da! Pentru un ochi mal atent ar fi poate i astzi inc destul de vzut din aceast cea mai veche i mai adinc bucurie de zile mari a omului; in Dincolo de bine i de ru, aforismul 188 (mai demult i in Aurora, aforismele 18, 77, 113/54), am artat prudent neincetata cretere a spiritualizrii i divinizrii" cruzimii, care se regsete de-a lungul intregii istorii a culturii mai inaintate (i pe care, intr-un anume sens, o i constituie). in orice caz, nu a trecut prea mult vreme de cind nunile princiare i srbtorile populare de mare rsunet erau de neinchipuit fr execuii capitale, suplicii sau autodafeuri, dup cum nu era de inchipuit o cas nobil fr fiine asupra crora se putea revrsa fr nici o oprelite rutatea sau batjocura crunt ( s ne amintim de pild de Don Quijote la curtea ducesei; citim astzi cartea despre Don Quijote cu un gust amar, aproape c este o tortur, ceea ce ar prea foarte ciudat, de neineles pentru autor i contemporanii si ei o citeau cu cea mal impcat contiin drept cartea cea mai vesel, de care aproape c le venea s moar de ris). A vedea suferina ii face bine, a provoca suferin ii face i mai bine iat un principiu dur dar important, strvechi, adinc inrdcinat, omenesc - prea omenesc, la care poate c ar subscrie i maimuele, deoarece se povestete c prin inventarea unor cruzimi ciudate, ele prevestesc din plin omul i il preludeaz" oarecum. Fr cruzime nu e srbtoare, aa ne inva cea mai veche, cea mai indelungat istorie a omului iar pedeapsa are i ea un aspect atit de srbtoresc! in treact fie spus, prin aceste ginduri nu sint deloc inclinat s le dau pesimitilor notri ap la morile sciriitoare i hiriite ale dezgustului lor de via; dimpotriv, dovedesc limpede c odinioar, pe vremea cind omenirea nu se ruina inc de cruzimea ei, viaa era mai senin pe pmint decit acum cind exist pesimiti, intunecarea bolii cereti deasupra omului a sporit proporional cu creterea ruinii omului fa de om. Privirea ostenit i pesimist, neincrederea fa de taina vieii, un nu" glacial pornit din sila de via toate acestea nu sint insemnele celei mai rele epoci a speciei omeneti, ci mai degrab ele apar la lumina zilei, ca adevrate ierburi de mlatin ce sint, abia cind se nate mlatina creia ii aparin m gindesc la mo-leirea i moralizarea maladiv datorit creia vieui-toarea om" inva s se ruineze pin la urm de toa346 GENEALOGIA MORALEI te instinctele sale. in calea lui spre a deveni inger" (pentru a nu folosi aici un cuvint mal tare), omul i-a dobindit acel stomac deranjat l acea limb incrcat, din cauza crora nu numai bucuria i nevinovia animalului i-au devenit nesuferite, ci i viaa insi i-a pierdut orice

gust, astfel incit uneori el se intoarce ctre sine inindu-i mina la nas i intocmete dezaprobator, impreun cu papa Inocenlu al III-lea, catalogul desgusttoarelor sale caracteristici trupeti (procrearea impur, hran scirboas in pintecele mamei, calitatea mizerabil a substanei din care se dezvolt omul, miros groaznic, eliminare de saliv, urin i fecale"). Acum, cind suferina trebuie s mrluiasc intotdeauna in fruntea argumentelor impotriva existenei, ca cel mai grav semn de intrebare al acesteia, e bine s ne amintim de vremurile cind se judeca tocmai invers, pentru c nu se dorea renunarea la provocarea suferinei, considerat o atracie de frunte, o adevrat ispit spre via. Poate c pe atunci o spun ca o consolare pentru cei sensibili durerea nu era atit de chinuitoare cum este astzi; cel puin aa va putea conchide un medic care a tratat negri (acetia privii ca reprezentani ai omului preistoric ) suferind de inflamaii interne grave, care il aduc in pragul disperrii i pe cel mai bine organizat european dar nu pe negri. (Curba capacitii umane de a simi durerea pare intr-adevr s scad extraordinar i aproape brusc, de indat ce au fost depite primele zece mii sau zece milioane de oameni ai supracuiturii; eu personal nu m indoiesc c pe ling o noapte de durere a unei singure femeiuti culte i isterice, suferinele tuturor animalelor care au fost pin acum intrebate cu cuitul, pentru a se da rspunsuri tiinifice, pur i simplu nici nu mai conteaz). Poate c ne este permis s admitem chiar i posibilitatea c nici acea plcere provocat de cruzime n-ar fi trebuit de fapt s dispar; ar avea doar nevoie, in msura in care astzi durerea este mai chinuitoare, de o anumit sublimare i subtilizare, ar trebui s apar mai cu seam transpus in plan Imaginativ i sufletesc, impodobit cu o VINA", CONTIIN INCRCATA"... 347 mulime de nume atit de linititoare incit s nu poat stirni bnuieli nici celei mai delicate i ipocrite contiine (un astfel de nume este compasiunea tragic", un altul este Ies nostalgies de la croix"). Ceea ce provoac de fapt revolt impotriva suferinei nu este suferina in sine, ci nonsensul ei; dar nici pentru cretinul care a introdus in suferin un intreg mecanism tainic al mintuirii i nici pentru omul naiv al timpurilor vechi, care tia s interpreteze orice suferin in raport cu spectatorul sau cu torionarul, nu exist o suferin lipsit de sem. Pentru ca suferina ascuns, nedescoperit, fr martori, s poat fi izgonit de pe lume i negat cinstit, era pe atunci aproape obligatorie Inventarea unor zei i a unor fiine intermediare de toate inlimile i adincimile, pe scurt ceva care cutreier chiar i locurile ascunse, care vede i pe intuneric i cruia nu-i scap uor un spectacol interesant i dureros. Cu ajutorul unor asemenea invenii a izbutit pe acea vreme viaa lucrul la care s-a priceput intotdeauna, anume de a se justifica pe ea insi, de a-i justifica rul"; astzi ar fi poate nevoie de alte invenii ajuttoare (de pild viaa ca enigm, viaa ca problem

a cunoaterii). Este indreptit orice ru la vederea cruia un zeu se bucur" aa suna strvechea logic a simirii i era oare cu adevrat numai cea strveche? Zeii inchipuii ca Iubitori ai spectacolelor crude vai cit de departe ptrunde aceast imagine primitiv chiar l in umanizarea noastr european! Ar trebui s ne sftuim in aceast privin, de pild cu Calvin l Luther. Este in orice caz sigur c inc nici grecii nu tiau s le ofere zeilor lor drept condimentul cel mai gustos al fericirii decit plcerile cruzimii. Oare cu ce ochi credei voi c ii lsa Homer zeii s priveasc in jos la soarta oamenilor? Ce ultim sens aveau in fond rzboaiele Trolel l alte asemenea grozvii? Fr nici un fel de indoial, erau gindite ca reprezentanii festive pentru zei l, in msura in care poetul are o doz mal mare de divin" decit ceilali oameni, probabil, i ca repezentanii festive pentru poei... Nu altfel ii inchipuiau mai tirziu filozofii moraliti din 348 GENEALOGIA MORALEI Grecia c i-ar indrepta zeii privirile spre luptele morale, spre eroismul i supliciile pe care i le impuneau virtuoii: Hercule al datoriei" se afla pe o scen i el tia acest lucru; virtutea fr martori era ceva absolut de neinchipuit pentru acest popor de actori. Oare acea invenie atit de indrznea, atit de nefast, a filozofilor pe care Europa o intilnea atunci pentru prima dat, invenia liberului arbitru", a spontaneitii absolute a omului in bine i in ru, nu sa nscut in primul rind pentru a crea dreptul la inchipuirea c interesul zeilor pentru om, pentru virtutea omeneasc nu poate seca niciodat? Pe aceast scen a lumii nu trebuiau s lipseasc nicicind adevrate nouti, nemaiintilnite incordri, peripeii, catastrofe; o lume conceput perfect determinist ar fi fost uor de ghicit pentru zei, devenind curind i obositoare un motiv pentru ca aceti prie teni ai zeilor, filozofii, s nu le impun zeilor lor o asemenea lume determlnist! intreaga omenire antic este plin de menajamente duioase fa de spectator", ca fiind o lume mai ales public", alctuit mai ales pentru ochi, care nu putea concepe fericirea fr spectacole i srbtori. i, dup cum am mal spus, i marea pedeaps are un aspect atat de srbtoresc! ... 8 S ne relum firul cercetrii: slmmintul vinoviei, al indatoririi personale i-a avut obiria, dup cum am vzut, in cea mai veche i mai primitiv relaie existent intre indivizi, relaia dintre cumprtor i vin-ztor, dintre creditor i datornic; aici s-a opus Individul pentru prima dat individului, aici s-au msurat pentru prima oar intre el. Nu s-a gsit nici un grad de civilizaie, oricit de sczut, care s nu pstreze urmele acestei relaii. Stabilirea preurilor, aprecierea valorilor, imaginarea echivalenelor, schimbul toate acestea au preocupat gindirea primitiv a omului in asemenea msur incit intrun

anumit sens au reprezentat gindirea insi; aici s-a dezvoltat cea mai veche form de agerime a minii, aici ar putea fi bnuit de VIN", CONTIIN INCRCAT"... 349 asemenea i prima pornire a mindriei omeneti, a sim-mintului de superioritate fa de celelalte vieuitoare. Poate cuvintul german Mensch" (manas) mai exprim inc ceva din acest simmint de demnitate; omul se desemna pe sine insui drept fiina care msoar valori, care evalueaz i msoar ca animal apreciator in sine". Cumprarea i vinzarea impreun cu elementele psihologice aferente sint mai vechi decit insei inceputurile oricror forme de organizare i constituire social; de la forma cea mai rudimentar a dreptului persoanei, simul abia infiripat al schimbului, contractului, datoriei, dreptului, obligaiei, compensaiei a trecut mai intii asupra celor mai grosolane i primitive complexe sociale (in raporturile lor cu alte complexe asemntoare), o dat cu obinuina de a compara o putere cu alta, de a msura i socoti. Ochiul se acomodase acum acestei perspective i cu acea consecven greoaie, caracteristic gindirii mrginite a omenirii primitive, dar care o dat pornit pete neinduplecat in aceeai direcie, s-a ajuns curind la marea generalizare: fiecare lucru ii are preul su; totul poate fi pltit" cel mai vechi i mai naiv canon moral al dreptii, inceputul a tot ceea ce inseamn blindee", echitate", bunvoin", obiectivitate", pe pmant. Pe aceast prim treapt, dreptatea este bunvoina intre oameni aproape la fel de puternici de a se acomoda unii cu alii, de a se inelege" din nou printr-o invoial iar in privina celor mal puin puternici, de ai constringe s ajung la o invoial intre ei. Slujlndu-ne tot de msurile vremurilor vechi (care vremuri vechi exist de altfel in toate timpurile sau sint oricind din nou posibile), constatm c i comunitatea se afl in aceeai Important relaie fundamental fa de membrii si ca i creditorul fa de datornicii si. Trieti intr-o comunitate, te bucuri de avantajele unei comuniti (l inc ce avantaje! astzi 350 GENEALOGIA MORALEI le subapreciem uneori), trieti pzit, ocrotit, in pace i incredere, fr grija privind anumite pgubiri i ostiliti crora le este expus omul din afara ei, cel fr de pace" - un german inelege ce inseamn cuvintul Elend", iniial elend - zlogirea i indatorirea fa de comunitate se datoreaz tocmai gindului la aceste pgubiri i ostiliti. Ce se petrece in cellalt caz? Comunitatea, creditorul inelat, se va despgubi pe cit se poate, lucrul acesta e neindoielnic. Dar aici nu este vorba in primul rind de paguba direct pe care a fptuit-o pgubitorul: lsind-o la o parte, rufctorul este inainte de toate un ins care a rupt", care a inclcat contractul i cuvintul fa de intreaga comunitate, cu privire la toate bunurile i plcerile vieii comune din care se

infruptase pin atunci. Rufctorul este un datornic care nu numai c nu-i pltete avantajele i avansurile primite, ci ii ridic mina impotriva creditorului su; de-acum inainte, pe bun dreptate, nu-i pierde doar toate aceste bunuri i avantaje, dar 1 se i amintete toat importana lor. Furia creditorului pgubit, a comunitii, il readuce la starea slbatic a proscrisului, a celui aflat in afara legii, stare de care fusese ferit pin atunci; comunitatea il alung - de aici inainte, orice act ostil poate fi infptuit impotriva lui. Pe aceast treapt a civilizaiei pedeapsa" este pur i simplu o imagine, un mimus al comportamentului normal fa de dumanul urit, dezarmat, infrint, care n-a pierdut numai orice drept, orice protecie, ci i orice fel de mil; deci legile rzboiului i srbtoarea biruinei lui Vae victist in toat neindurarea i cruzimea lor ceea ce explic faptul c rzboiul insui a oferit toate formele sub care pedeapsa apare in istorie. 10 O dat cu creterea puterii sale, o comunitate nu mai acord aceeai importan delictelor individului, VIN", CONTIINA INCRCAT"... 351 deoarece nu-i mai apar la fel de primejdioase sau de subversive pentru existena comunitii ca odinioar; rufctorul nu mai este lipsit de pace" i izgonit, furia general nu se mai poate dezlnui fr oprelite impotriva lui, ca inainte mai degrab, de-acum incolo rufctorul este aprat i protejat cu grij de comunitate impotriva acestei furii, mai ales a celei venite din partea membrilor direct pgubii. Compromisul cu furia celor lovii de fapta rea, efortul de localizare a cazului i de preintimpinare a unei intinderi sau chiar generalizri a participrii sau strii de nelinite, incercri de gsire a echivalenelor i de aplanare a intregii afaceri (aa-numita compositio), dar in primul rind voina din ce in ce mai hotrit de a considera orice vin ca puind fi ispit intr-un fel oarecare, prin urmare de a izola, cel puin intr-o anumit msur, rufctorul de fapta sa acestea sint trsturile imprimate din ce in ce mai limpede viitoarei dezvoltri a dreptului penal. O dat cu sporirea puterii i contiinei de sine a unei comuniti, se indulcete intotdeauna i dreptul penal; dar orice slbire sau primejduire mai serioas a comunitii scoate din nou la lumin formele drastice ale acestuia. Creditorul" a devenit intotdeauna mai omenos in msura in care sa imbogit; in cele din urm, insi msura bogiei sale e dat de numrul prejudiciilor pe care le poate suporta fr a suferi din pricina lor. N-ar fi de neinchipuit o societate cu o asemenea contiin a puterii incit s-i poat permite luxul cel mai nobil din cite exist pentru ea - acela de ai lsa nepedepsii pe cei care o lezeaz. Ce m intereseaz, la drept vorbind, paraziii mei? ar putea spune ea. N-au decit s triasc i s prospere; sint inc destul de puternic pentru a nu-mi psa de ei!" ... Dreptatea care a inceput prin a spune Totul poate fi pltit, totul trebuie pltit", sfirete prin a

privi printre degete i a-1 face scpat pe cel ce nu poate plti sfirete, ca toate lucrurile bune de pe pmint, desfiin-indu-se pe sine. Aceast autodesflinare a dreptii, 352 GENEALOGIA MORALEI este tiut cu ce nume frumos se impodobete mila; ea rmine, cum se inelege de la sine, privilegiul celui mai puternic, mai bine spus, a sa lume de dincolo" a dreptii. 11 i acum un cuvint impotriva incercrilor recente de cutare a originii dreptii pe un cu totul alt trim anume pe acela al resentimentului. Mai intii le spun psihologilor la ureche, admiind c le-ar veni gustul s studieze intr-o bun zi mai indeaproape resentimentul: aceast plant inflorete astzi cel mal frumos printre anarhiti i antisemii, aa cum a inflorit de altfel mereu, in locuri ascunse, asemenea violetei, chiar dac imprtie un alt parfum. i dup cum din lucruri similare trebuie s apar intotdeauna ceva similar, nu e surprinztor c vedem cum apar tocmai din asemenea cercuri, incercri cum au fost adesea cf. mai sus, 3 , de consacrare a rzbunrii sub numele de dreptate ca i cum dreptatea nu ar fi de fapt decit o dezvoltare a simmintului de a fi fost vtmat precum i de reabilitare postum, prin rzbunare, a tuturor afectelor reactive. Acest din urm fapt mar indigna cel mai puin, ba, luind in considerare intreaga problem biologic (fa de care valoarea acestor afecte a fost subapreciat pin acum), mi-ar prea a fi chiar un merit. Singurul lucru asupra cruia atrag atenia este c aceast nou nuan de echitate tiinific (in favoarea urii, invidiei, rutii, neincrederii, ranchiunei, rzbunrii) s-a nscut din insui spiritul resentimentului. Pentru c aceast echitate tiinific" se intrerupe imediat, lsind locul unor accenturi ale prejudecii i dumniei de moarte, de indat ce este vorba despre o alt grup de afecte a cror valoare biologic imi pare a fi mult superioar aceleia a afectelor reactive i care ar merita prin urmare cu prisosin s fie evaluate i mult preuite tiinific, anume adevratele afecte active, ca dorina de dominare, aviditatea i VIN", CONTIINA INCRCAT".., 353 altele asemntoare (E. Duhring, W'ert des Lebens; Kursus der Philosophie; de fapt pretutindeni). Atit impotriva acestei tendine in general; ins in ceea ce privete axioma lui Duhring, c leagnul dreptii trebuie cutat pe trimul sentimentului reactiv, de dragul adevrului e nevoie ca ea.s fie rsturnat brutal, opu-nindu-i-se aceast alt tez: ultimul trim cucerit de spiritul dreptii este cel al sentimentului reactiv! Dac se intimpl intr adevr ca omul drept s rmin drept chiar i fa de cel care 1-a vtmat (i nu doar rece, msurat, strin, indiferent a fi drept inseamn intotdeauna un

comportament pozitiv), dac nici sub o avalan de lezri personale, de batjocoriri i suspec-tri, obiectivitatea inalt, limpede, care plivete pe cit de profund pe atit de blind, obiectivitatea ochiului lucid, a ochiului judector nu e tulburat, ei bine, atunci aceasta ar fi o frintur de perfeciune i de suprem miestrie pe pmint ba chiar ceva la care ar fi inelept s nu ne ateptm sau in orice caz ceva in care s nu credem prea uor. Desigur c in general, chiar i la oamenii integri, este suficient o doz foarte mic de agresiune, rutate, insinuare, pentru a Ie aduce singele in ochi i a le alunga echitatea din ochi. Omul activ, agresiv, abuziv, este de o sut de ori mai aproape de dreptate decit cel reactiv; pentru el nu este deloc necesar s-i aprecieze obiectul in mod fals, preconce put, cum face, sau cum trebuie s fac, omul reactiv. De aceea omul agresiv, fiind mai puternic, mai curajos, mai nobil, s-a bucurat in toate timpurile de o privire mai liber, de o contiin mai curat; pe de alt parte, e uor de ghicit cine are pe contiin inventarea contiinei incrcate" omul resentimentului! in incheiere, s aruncm o privire asupra istoriei: in ce sfer s-a infiripat de fapt pin acum intreaga minuire a dreptului, unde s-a fcut simit pe pmint nevoia propriu-zis de drept? Cumva in sfera omului reactiv? Nicidecum; mai curirid in cea a activilor, a celor puternici, spontani, agresivi. Spre ciuda numitului agitator (care 354 GENEALOGIA MORALEI a mrturisit el insui o dat despre sine c doctrina rzbunrii a strbtut ca fir rou al dreptii toate lucrrile i aspiraiile mele") trebuie spus c, din perspectiv istoric, dreptul reprezint pe pmint tocmai lupta impotriva sentimentelor reactive, rzboiul dus impotriva lor de forele actiye i agresive care i-au folosit in parte puterea pentru a cere oprirea i temperarea exceselor patosului reactiv i pentru a impune cu fora o impcare. Pretutindeni unde se infptuiete dreptatea, unde domnete dreptatea, se vede o for mai puternic in comparaie cu alte fore mai slabe (grupuri sau indivizi), o for care caut mijloace pentru a stvili dezlnuirea smintit a resentimentului de care sint animate forele slabe, fie prin smulgerea obiectului resentimentului din miinile rzbunrii, fie inlocuind rzbunarea cu propria sa lupt impotriva dumanilor pcii i ordinii, fie inventand, propunind, uneori chiar impunind compromisuri, fie ridicind anumite echivalene ale daunelor la rang de norm de care de acum inainte resentimentul va trebui, o dat pentru totdeauna, s in seam. Dar lucrul hotritor pe care fora suprem il face i il impune impotriva coviritoarei puteri a simmintelor potrivnice i reactive i il face intotdeauna, de indat ce este destul de puternic este instituirea legii, explicarea imperativ a ceea ce in ochii ei este permis, este drept, sau este nepermis i nedrept; tratind, dup instituirea legii, abuzurile i actele arbitrare ale individului sau grupurilor ca violri ale

acesteia, ca impotrivire fa de fora suprem insi, ea abate atenia supuilor de la pagubele imediate provocate de asemenea impotriviri, atingind astfel, cu timpul, tocmai opusul scopului urmrit de orice rzbunare, care vede i judec numai prin prisma pgubitului de acum inainte ochiul inva s aprecieze tot mai impersonal fapta, chiar i ochiul pgubitului insui (cu toate c rmine ultimul, dup cum. am mai artat). Prin urmare, abia din momentul instituirii legii poate fi vorba despre drept" i nedrept" (i nu VIN', CONTIIN INCRCAT"... 355 din momentul sviririi actului vtmtor, aa cum vrea Diihring). A vorbi despre dreptate" i nedreptate" in sine este lipsit de orice sens; vtmarea, violentarea, jaful, distrugerea in sine nu pot avea nimic nedrept", atita timp cit viaa in esen, anume in funciile sale elementare, acioneaz vtmind, violen-tind, jefuind, distrugind, i nici nu poate fi inchipuit altfel. Trebuie chiar s recunoatem ceva inc i mai ingrijortor, anume faptul c din punctul de vedere eminamente biologic, strile de drept nu pot fi niciodat decit stri excepionale, ca limitri pariale ale voinei de via propriu-zise care tinde spre dominare, stri care se subordoneaz scopurilor generale ale acesteia ca mijloace individuale: ca mijloace pentru a crea uniti de putere mai mari. O stare de drept gindit ca suveran i general, nu ca mijloc in lupta complexelor de putere, ci ca mijloc impotriva oricrui fel de lupt in principiu, ceva conform ablonului comunist al lui Diihring, anume c orice voin trebuie s considere orice alt voin drept egal, ar fi un principiu vrjma vieii, un distrugtor i dizolvant al omenirii, un atentat la viitorul omului, un semn de oboseal, o cale ocolit spre neant. 12 inc un cuvint despre originea i scopul pedepsei dou probleme deosebite sau care ar trebui s fie deosebite, dar care din pcate sint puse de obicei laolalt. Cum procedeaz oare in acest caz genealogii de pin acum ai moralei? Naiv, cum au procedat intotdeauna : gsesc in pedeaps un scop" oarecare, de pild rzbunarea sau intimidarea, aaz apoi cu nevinovie acest scop la inceputuri, drept causajiendi a pedepsei i au terminat. Dar pentru istoria originilor dreptului, scopul in drept" este ultimul care trebuie folosit; pentru nici un fel de istorie nu exist un principiu mai important decit acela la care s-a ajuns cu atita strdanie, dar care ar trebui ineles cu adevrat anume c 356 GENEALOGIA MORALEI de fapt cauza generrii unui lucru i utilitatea sa final, efectiva sa folosire i incadrare intr-un sistem de scopuri, sint puncte separate toto coelo; c ceva existent, ceva infptuit intr-un fel oarecare este intotdeauna interpretat de ctre o putere superioar lui in sensul unor

scopuri noi, este mereu confiscat, transformat i transfigurat pentru o nou folosin; c orice fapt petrecut in lumea organic este o biruin, o instpinire i c la rindul ei, orice biruin i instpini-re este un fel nou de a interpreta, o pregtire in care sensul" i scopul" de pin atunci trebuie in mod necesar umbrit sau ters cu desvirire. Oricit de bine ar ii ineleas utilitatea unui organ fiziologic oarecare (sau a unei instituii juridice, a unei datini, a unei uzane politice, a unei forme in art sau in cultul religios), nu inseamn c s-a ineles ceva i in privina originii sale, chiar dac aceast constatare rsun incomod i neplcut urechilor mai btrine dat fiind c inc de pe vremuri s-a crezut c din scopul demonstrabil, din utilitatea unui lucru, dintr-o form, dintr-o organizare, se poate inelege i cauza apariiei sale, ochiul fiind fcut pentru a vedea i mina pentru a apuca. Aa i-au reprezentat oamenii i pedeapsa, ca fiind nscocit pentru a pedepsi. Dar toate scopurile, toate utilitile sint numai semne c o voin de putere a devenit stpin peste ceva mai puin puternic, imprimindu-i din proprie iniiativ sensul unei funcii; i intreaga istorie a unui lucru", a unui organ, a unui obicei poate fi in felul acesta o inlnuire neintrerupt de interpretri i aplicaii mereu noi, ale cror cauze nu mai trebuie s fie legate nici mcar intre ele, ci dimpotriv, uneori se orinduiesc i se inlocuiesc cu totul intimpltor. Evoluia" unui lucru, a unui obicei, a unui organ nu este, prin urmare deloc un progressus al su spre un el, cu atit mai puin un progressus logic i scurt, obinut cu un efort minim de for i de cheltuial ci o succesiune de fenomene inrobitoare mai mult sau mai puin profunde, mai mult sau mai puin independente VINA", CONTIIN INCRCAT"... 357 unul de cellalt, care il copleesc, la care se adaug impotrivirile care se ivesc de fiecare dat, incercrile de metamorfozare in scopul aprrii i reaciei, ca i rezultatele reuite ale aciunilor contrarii. Forma este fluid, sensul" ins i mai mult... Nici inluntrul fiecrui organism in parte lucrurile nu se petrec altfel: o dat cu fiecare pas esenial in creterea intregului se deplaseaz i sensul" diferitelor organe uneori piei-rea parial a acestora, reducerea lor numeric (de pild prin distrugerea elementelor intermediare) poate fi un semn de sporire a forei i de perfecionare. Vreau s spun c i inutilitatea parial, degradarea i degenerarea, pierderea sensului i a finalitii, intr-un cu-vint moartea, fac parte din condiiile adevratului progressus ce apare intotdeauna ca intruchipare a unei voine i ci spre puterea mai mare i se infptuiete intotdeauna in dauna numeroaselor puteri mai mici. importana unui progres" se msoar chiar dup masa tuturor celor ce a trebuit s-i fie sacrificate; omenirea ca mas, sacrificat propirii unei singure specii umane mai puternice aceasta arji un progres... Reliefez acest principal punct de vedere al metodei istorice, cu atit mai mult cu cit el contravine de fapt

instinctului dominant i gustului actual, care s-ar impca mai curind cu hazardul absolut, ba chiar i cu absurditatea mecanicist a tuturor evenimentelor, de-cit cu teoria unei voine de putere ce slluiete in orice eveniment. Idiosincrazia democrat la tot ce domin i vrea s domine, misarhismul modern (spre a forma un cuvint ru pentru un lucru ru), s-a transpus i invemintat cu timpul in intelectualism, intelectualismul cel mai pur, in asemenea msur incit astzi ptrunde, poate ptrunde pas cu pas in cele mai riguroase, aparent cele mai obiective tiine; ba mi se pare chiar c s-a instpinit peste intreaga fiziologie i biologie, in dauna lor, se inelege de la sine, terpelin-dule unul din conceptele fundamentale, cel de activitate propriu-zis. Sub presiunea acestei idiosincrazii 358 GENEALOGIA MORALEI este impins in prim plan adaptarea", adic o activitate de rangul al doilea, o simpl reactivitate, mai mult inc, viaa insi a fost definit ca o adaptare interioar din ce in ce mai eficient la condiiile exterioare (Herbert Spencer). Dar in felul acesta este nesocotit esena vieii, voina sa de putere; in felul acesta este trecut cu vederea intiietatea principial pe care o au forele spontane, agresive, abuzive, care dau noi interpretri, noi orientri, noi infiri, adaptarea" venind abia dup efectele lor; in felul acesta este tgduit rolul dominant al celor mai inalte funcii din organismul insui, funcii in care voina de via apare activ i modelatoare. S ne aducem aminte ce i-a reproat Huxley lui Spencer nihilismul su administrativ"; dar aici este vorba de mult mai mult decit de administrare" ... 13 Pentru a ne intoarce la subiect, anume la pedeaps, in ea trebuie deosebite dou aspecte: pe de o parte permanena ei relativ, obiceiul, actul, drama", o anume succesiune riguroas a procedurilor, iar pe de alt parte fluiditatea ei, sensul, scopul, ateptarea, legate de infptuirea acestor proceduri. Aici trebuie admis, firete per analogia, conform punctului de vedere principal al metodei istorice mai inainte expus, c procedura in sine este ceva cu mult mai vechi, mai timpuriu decit folosirea ei pentru pedeaps, c aceasta din urm a fost introdus, interpretat in procedur (de mult existent dar folosit in alt sens), pe scurt, c nu este aa cum credeau pin acum toi naivii notri genealogi ai dreptului i moralei, i anume c procedura a fost inventat in scopul pedepsei, la fel cum odinioar se credea c mina a fost inventat in scopul apucrii. in ceea ce privete cellalt element al pedepsei, cel fluid, sensul" ei, intr-un stadiu foarte inaintat al civilizaiei (de pild in Europa de astzi), conceptul de pedeaps" nici nu mai are de fapt doar VIN", CONTIIN INCRCAT"... 359 un singur sens, ci reprezint o intreag sintez de sensuri"; istoria de

pin acum a pedepsei in general, istoria folosirii ei in cele mai diferite scopuri, se cristalizeaz pin la urm intr-un fel de unitate greu de ptruns, greu de analizat i, ceea ce trebuie scos in relief, absolut de nedefinit (Astzi este imposibil s se spun cu exactitate de ce se pedepsete de fapt: toate conceptele care rezum semiotic un intreg proces se sustrag definiiei; definibil este numai ceea ce nu are istorie.) Dimpotriv, intr-un stadiu mai timpuriu aceast sintez de sensuri" pare a fi mai uor de ptruns, inc mai apare ca transmutabil; se mai poate inc observa cum in fiecare caz in parte elementele sintezei ii modific valoarea, inversindu-i ordinea corespunztor, astfel incit cind unul, cind altul dintre elemente inete dominator in dauna celorlalte, in anumite condiii un element (de pild scopul inspaimintrii) p-rind chiar a le anihila pe toate celelalte. Pentru a putea avea cel puin o reprezentare despre msura in care sensul" pedepsei este suplimentar, accidental i despre faptul c una i aceeai procedur poate fi folosit, interpretat, modelat in vederea unor intenii total di-> ferite, iat schema pe care am obinut-o pe baza unui material relativ redus i intimpltor. Pedeapsa ca neutralizare, ca impiedicare a altor daune. Pedeapsa ca desdunare a celui pgubit, sub o form oarecare (i sub cea a unei compensaii afective). Pedeapsa ca izolare a unei tulburri de echilibru, spre a preveni extinderea tulburrii. Pedeapsa ca infricoare a celor care stabilesc i aplic pedeapsa. Pedeapsa ca un fel de compensare a avantajelor de care vinovatul sa bucurat pin atunci (de pild cind este folosit ca sclav intr-o min). Pedeapsa ca eliminare a unui element degenerat (eventual a unei ramuri intregi, ca in dreptul chinez; prin urmare ca mijloc de pstrare a puritii rasei sau de meninere a unui tip social). Pedeapsa ca srbtoare, anume ca violentare i batjocorire a unui duman in sfirit invins. Pedeapsa ca mijloc de creare 360 GENEALOGIA MORALEI a memoriei, fie pentru cel care o suport aa numita corectare", fle pentru martorii executrii. Pedeapsa ca plat a unul onorariu stabilit de puterea care il apr pe rufctor de excesele rzbunrii. Pedeapsa ca un compromis cu starea primitiv a rzbunrii, in msura in care aceast stare este meninut in vigoare de rase puternice care o revendic drept privilegiu. Pedeapsa ca declaraie i msur de rzboi impotriva unui duman al pcii, al legii, al ordinii, al autoritii publice, considerat primejdios pentru comunitate, impotriva celui care incalc tratatele privind condiiile de existen ale acesteia, impotriva celui rzvrtit, trdtor i tulburtor al pcii i care este combtut cu mijloacele pe care rzboiul le pune la indemin. Aceast list nu este desigur complet; e evident c pedeapsa a fost supraincrcat cu utiliti de toate felurile. Cu atit mai uor i se poate retrage o utilitate presupus care, firete, in contiina popular trece drept cea mai de seam - credina in pedeaps, zdruncinat astzi din

mai multe motive, ii mai gsete inc in ea reazemul cel mai solid. Pedeapsa trebuie s aib darul de a trezi in cel vinovat simmintul de vinovie, in pedeaps se caut adevratul instru-mentum al reaciei sufleteti care este numit contiin incrcat", remucare". Dar in felul acesta se pctuiete chiar i in vremurile de astzi fa de realitate i psihologie, ins cu mult mai mult fa de cea mai indelungat istorie a omului, preistoria sa! Adevrata remucare este ceva deosebit de rar tocmai printre rufctori i pucriai, iar temniele i ocnele nu sint locuri prielnice dezvoltrii acestei species de vierme roztor; in aceast privin cad de acord toi observatorii contiincioi, care mrturisesc adesea acest lucru cu destul neplcere i impotriva propriei dorine. in general, pedeapsa clete i potolete; concentreaz, ascute simmintul de instrinare, sporete puterea de rezisten. Dac se intimpl s fring enerVINA", .CONTIINA INCRCAT"... 361 gia, ducind la o jalnic prostraie i injosire de sine, rezultatul este desigur i mai puin imbucurtor decit efectul obinuit al pedepsei, care se caracterizeaz printr-o gravitate seac i mat. Gindindu-ne ins la acele milenii care preced istoria omului, putem aprecia fr ovire c dezvoltarea sentimentului de vinovie a fost frinat cel mai mult tocmai prin pedeaps - cel puin in ceea ce privete victimele puterii punitive. S nu subapreciem mai ales msura in care rufctorul este impiedicat s condamne in sine fapta, natura aciunii sale, tocmai de aspectul procedurilor judiciare i executive, pentru c el vede exact acelai gen de acte infptuite in numele dreptii i aprobate, infptuite cu contiina impcat; deci spionajul, ineltoria, mituirea, intinderea de capcane, intreaga art plin de tertipuri i viclenii a poliitilor i acuzatorilor, apoi actele principal criminale, care nici mcar nu au ca scuz afectul, ca jaful, violena, insulta, incarcerarea, tortura, omorul, aa cum reies din feluritele pedepse toate acestea nu sint prin urmare nicidecum fapte reprobate i condamnate in sine, ci numai dac sint comise in anumite condiii i scopuri. Contiina incrcat", aceast interesant l nelinititoare plant a vegetaiei noastre pminteti, nu a rsrit pe acest sol; intradevr, in contiina celor ce judecau i pedepseau, vreme indelungat nici nu s-a strecurat mcar gindul c ar avea de-a face cu un vinovat", ci cu un aitor la rele, cu o frintur iresponsabil a destinului. Iar rufctorul insui, asupra cruia se abtea pedeapsa, tot ca o frintur a destinului, nu simea vreun alt chin interior" decit acela resimit in faa ivirii brute a ceva neprevzut, a unei catastrofe naturale inspiminttoare, a unei stinci care se prvlete sf-rimind totul i impotriva creia nu mai exist lupt. 15 De acest lucru i-a dat seama Spinoza intr-o zi, pe o cale oarecum penibil (spre ciuda tlmcitorilor si, Kuno Fischer de pild, care se

strduiesc din rsputeri s-1 ineleag greit in acest punct), cind ros de nu 362 GENEALOGIA MORALEI tiu ce amintire a inceput s reflecteze la intrebarea despre ce i-a rmas de fapt lui insui din vestitul mor-sus conscientiae lui, cel care rinduise binele i rul printre inchipuirile omeneti i aprase cu indirjire onoarea Dumnezeului su liber" impotriva acelor defimtori ce susineau c Dumnezeu nu acioneaz de-cit sub ratione bord (ceea ce ar insemna ins s-1 supui pe Dumnezeu destinului i ar fi intr-adevr cea mai mare dintre neghiobii" ). Pentru Spinoza lumea se intorsese la acea nevinovie in care se gsea inaintea inventrii contiinei incrcate, ce devenea atunci morsus conscientiae? Opusul lui gaudiwn, ii spuse el la urm o tristee insoit de imaginea unui lucru trecut, petrecut impotriva tuturor ateptrilor." Eth. III propos. XVIII, schol. I, II. Timp de mii de ani rufctorii ajuni din urm de pedeaps nu au simit in privina faptei lor rele" altfel decit Spinoza: ceva s-a incurcat aici pe neateptate", i nu lucrul acesta n-ar fi trebuit s-1 fac" , supunindu-se pedepsei cum te supui unei boli sau unei nenorociri sau morii, cu acel fatalism curajos i fr revolt prin care, de pild, astzi inc, ruii ne sint superiori nou, occidentalilor, in privina minuirii vieii. Dac pe vremea aceea exista o critic a faptei, atunci cea care critica era inelepciunea; fr indoial c adevratul efect al pedepsei trebuie cutat in primul rind intr-o ascuire a minii, o prelungire a memoriei, in voina de a aciona de-aici inainte mai prudent, mai neincreztor i mai tinuit, inelegind c pentru multe lucruri eti categoric prea slab, intr-un fel de imbuntire a aprecierii de sine. Ceea ce poate fi obinut in general prin pedeaps, atit la om cit i la animal, este sporirea fricii, ascuirea minii, stpinirea poftelor; in felul acesta pedeapsa il domesticete pe om, dar nu-1 face mai bun", ba sar putea chiar susine pe bun dreptate contrariul. (Paguba te face inelept", se spune \n popor; in msura in care te face mai inelept, te face i mai ru. Din fericire, destul de des te prostete.) VIN", CONTIIN INCRCAT'... 363 16 Ajuns aici, nu mai pot ocoli prezentarea propriei mele ipoteze asupra originii contiinei incrcate", intr-o versiune provizorie: nu e uor a o face auzit i trebuie gindit, pzit i rumegat indelung. Consider contiina incrcat drept boala grea pe care trebuie s o sufere omul sub apsarea celei mai adinci transformri creia i-a fost supus vreodat acea transformare petrecut atunci cind s-a trezit prins definitiv in jugul societii i al pcii. La fel cum trebuie s se fi petrecut cu animalele acvatice, constrinse fie s devin terestre, fie s piar, li se va fi intamplat i acestor se-mlanimale adaptate fericit

slbticiei, rzboiului, pribegiei, aventurii dintr-o dat, toate instinctele lor ii pierduser valoarea, devenind inutile. De-acum incolo se vedeau obligate s mearg pe picioare, s se poarte pe ele insele", cci pin atunci le purtaser apele: le apsa o greutate cumplit. Se simeau neindeminatice in cele mai simple micri, iar in aceast lume nou i necunoscut nu-i mai aveau indrumtorii de odinioar, instinctele regulatoare i incontient-sigure erau reduse, nefericitele, la a gindi, a deduce, a socoti, a combina cauze i efecte, erau reduse la contiin", organul lor cel mai slab i mai ineltor! Cred c niciodat nu a mai existat pe lume un asemenea sim-mint de jale, o asemenea adinc neprielnicte i pe ling toate acestea, vechile Instincte nu-t zvoriser dintr-o dat cerinele! Dar numai arareori i cu greu li se putea face pe voie; indeobte trebuiau s-i caute impliniri noi i oarecum subterane. Toate instinctele ce nu se descarc spre exterior, se indreapt spre interior aceasta este ceea ce numesc eu interiorizarea omului; abia in felul acesta se dezvolt in el ceea ce se va numi mai tirziu sufletul" su. intreaga lume interioar, iniial subire ca prins intre dou pielie, a crescut, s-a amplificat cptind adincime, lime i inlime, pe msur ce a fost impiedicat descrcarea omului spre exterior. Acele formidabile bastioane cu 364 GENEALOGIA MORALEI care organizarea statal se pzea impotriva vechilor instincte de libertate iar pedepsele fac parte in primul rind din aceste bastioane au izbutit s reinvieze toate acele instincte ale omului slbatic, liber, pribeag, impotriva omului insui. Dumnia, cruzimea, plcerea de a urmri, de a ataca prin surprindere, de a schimba i de a distruge toate s-au indreptat impotriva posesorilor unor astfel de instincte; aceasta este originea contiinei incrcate". Omul care, din lips de dumani i de impotrivire exterioar, prins in strinsoarea regularitii obiceiurilor, sa sfiiat, sa hituit, s-a ros, s-a izgonit, s-a maltratat pe sine cu nerbdare, acest animal rnit in izbiturile de zbrelele cutii sale i care trebuia domesticit", aceast fiin srcit, chinuit de dorul deertului natal, ce trebuia s i gseasc in ea insi o aventur, un loc de supliciu, o slbticie nesigur i primejdioas acest nebun, acest prizonier plin de dor i disperare a devenit inventatorul contiinei incrcate". Dar o dat cu ea a aprut cea mai mare i mai cumplit boal, de care omenirea nu s-a mai vindecat nici astzi, suferina omului bolnav de om, de el insui, ca urmare a unei despriri forate de trecutul animalic, a unui salt i in acelai timp a unei prbuiri in noi situaii i condiii de existen, a unei declaraii de rzboi impotriva vechilor instincte pe care se intemeiaser pin atunci puterea, bucuria i redutabilitatea sa. Adugm ins deindat c, pe de alt parte, prin faptul existenei unui suflet de animal intors ctre el insui, care ia atitudine impotriva lui, a aprut pe lume ceva atit de

nou, de adinc, de nemaiauzit, de enigmatic i plin de contradicii, cu un viitor atit de bogat, incit aspectul lumii s-a schimbat din temelii. Era intr-adevr nevoie de spectatori divini pentru a aprecia piesa care aa a inceput i al crei sfirit nu se poate inc deloc intrevedea o pies prea delicat, prea paradoxal, prea frumoas pentru a se desfura fr nici un sens i neobservat, pe un oarecare astru ridicol! Omul se numr de atunci printre VINA", CONTIIN INCRCAT"... 365 cele mai neateptate i pasionante aruncri norocoase la zarurile jucate de copilul mare" al lui Heraclit, fie c se numete Zeus sau hazard trezind pentru sine un interes, o incordare, o speran, aproape o certitudine, ca i cum o dat cu el s-ar vesti, s-ar pregti ceva, ca i cum omul nu ar fi un scop, ci doar o cale, un interludiu, o punte, o mare promisiune... 17 Ca premis a acestei ipoteze privind originea contiinei incrcate trebuie s admitem in primul nnd c acea transformare n-a fost treptat, voluntar i nici nu s-a prezentat ca o impletire organic in noile condiii, ci ca o ruptur, un salt, o constringere, o fatalitate de neocolit impotriva creia nu exist putina unei lupte, nici mcar a unui resentiment. in al doilea rind, c incadrarea intr-o form fix a unei populaii pin atunci neinfrinate i informe, incadrare care a inceput printr-un act de violen, nu putea fi dus la bun sfir-it decit tot prin acte de violen - c prin urmare cel mai vechi stat" a intrat in scen ca o tiranie inspi-minttoare, ca o mainrie strivitoare i neierttoare, continuind s acioneze in acelai fel pin cind in fine aceast materie prim poporul semianimaiic a fost nu numai frmintat i supus, ci i modelat. Am folosit cuvantul stat"; se inelege de la sine la ce m refer o hait oarecare de animale de prad blonde, o ras de cuceritori i stpinitori care, organizat rzboinic i druit cu putere de organizare, ii infige cumplitele gheare intr-o populaie poate numeric mult superioar, dar inc neorganizat, inc rtcitoare. Aa incepe de fapt statul" pe lume; cred c s-a renunat la acea prere vistoare care punea la temelia statului un contract". Cel care poate s porunceasc, stpinitorul" din fire, cel care se arat violent prin act i gest ce are el de-a face cu contractele! Asemenea fiine nu se pre/d, ele sosesc ca soarta, fr motiv, raiune, menajamente, pretexte, ele apar cum apare 366 GENEALOGIA MORALEI fulgerul, prea ingrozitoare, prea neateptate, prea convingtoare, prea altfel" pentru a putea stirni chiar i numai ura. Opera lor este crearea instinctiv de forme, de tipare pentru forme, ele sint cei mai involuntari i incontieni artiti acolo unde apar se va ivi curind ceva nou, o alctuire stpinitoare care triete, in care prile i

funciile sint delimitate i determinate, in care nu-i gsete locul nimic ce nu are sens raportat la intreg. Aceti organizatori innscui nu tiu ce inseamn vina, rspunderea, consideraia; in ei slluiete acel egoism cumplit al artistului cu privirea de bronz, care se tie inc de la inceput justificat in opera" sa, ca mama prin copilul su, pentru venicie. Nu ei sint aceia la care a aprut contiina incrcat", fapt de la sine ineles dar aceast buruian urit n-ar fi rsrit fr ei ar lipsi cu totul, dac sub ocul loviturilor lor de ciocan, al violenei lor artistice n-ar fi disprut de pe lume, sau cel puin din vzul lumii, o cantitate imens de libertate, nevoit s devin latent. Acest instinct al libertii forat s ajung latent s-a i ineles de-acum , acest instinct alungat, inbuit, intemniat in interior, sfirind prin a nu se mai putea revrsa i desctua decit fa de sine insui, el, numai el a insemnat inceputul contiinei incrcate. 18 S ne ferim s considerm acest intreg fenomen drept neinsemnat, tocmai pentru c este din capul locului urit i dureros. De fapt este aceeai for activ care in acei organizatori i artiti ai violenei opereaz cu mreie i cldete state, i care aici, inluntru, in labirintul inimii" spre a glsui cu Goethe, micorat, meschin i retrograd, ii creeaz contiina incrcat i ii construiete negative, este tocmai acel instinct al libertii (in graiul meu: voina de putere); numai c materia asupra creia acioneaz natura formatoare i siluitoare a acestei fore este aici omul insui, intregul su eu vechi i animalic i nu ca in primul fenomen VIN", CONTIINA INCRCAT"... 367 mai grandios i mai vizibil, cellalt om, ceilali oameni. Aceast siluire secret de sine, aceast cruzime de artist, aceast plcere de a da siei materie greoaie, rezistent i chinuit o form, de a-i intipri cu fierul inroit o voin, o critic, o contradicie, un dispre, o negare, aceast munc nelinititoare, plin de spaime i bucurie, a unui suflet voit dezbinat cu el insui, care se chinuie din plcerea de a chinui, aceast intreag contiin incrcat" activ a sfirit prin a scoate la lumin, ca adevrata matrice a evenimentelor spirituale i imaginative e uor de ghicit o sumedenie de frumusei i afirmaii noi, ciudate, poate chiar i frumuseea insi... Ce-ar fi oare frumos" in cazul in care contradicia nu ar fi devenit mai intii contient de sine insi, dac untul" nu i-ar fi spus mai intii lui insui: sint urit"?... Poate c dup aceast indrumare va fi mai puin enigmatic enigma msurii in care in noiuni contradictorii ca dezinteresul abnegaia, sacrificiul de sine ar putea fi intrezrite un ideal, o frumusee; un lucru va fi tiut de acum inainte - i nu m indoiesc de aceasta , anume felul plcerii resimite inc de la inceput de cel dezinteresat, cel care practic abnegaia i sacrificiul de sine; aceast plcere face parte din cruzime. Atit deocamdat

despre originea nonegoismului" ca valoare moral i despre delimitarea terenului pe care a aprut aceast valoare; abia contiina incrcat, abia voina de auto-chinuire creeaz condiia de stabilire a valorii nonegoismului. 19 Contiina incrcat este fr doar i poate o boal, dar o boal aa cum i sarcina este o boal. S cutm condiiile in care aceast boal a ajuns la culmea sa cea mai cumplit i sublim; vom vedea ce a aprut de fapt in felul acesta pe lume pentru prima oar. Dar aici e nevoie de respiraie lung va trebui intii s ne mai intoarcem o dat spre un punct de vedere an368 GENEALOGIA MORALEI terior. Raportul de drept privat dintre datornic i creditorul su, despre care s-a vorbit pe larg, a fost introdus inc o dat intr-un mod Istoricete mai mult decit ciudat i contestabil in interpretarea altui raport, loc care nou, oamenilor moderni, ni se pare a fi poate cel mai de neineles, anume in raportul dintre generaiile actuale i strbunii lor. In cadrul asociaiei iniiale intre oameni de acelai neam vorbim de epocile primitive generaia in via recunoate de fiecare dat o obligaie juridic fa de cea anterioar i in mod deosebit fa de generaia cea mai veche, fondatoarea neamului (i nu doar o simpl datorie sentimental care ar putea fi tgduit motivat de a lungul scurgerii celei mai indelungate perioade de existen a speciei umane). Aici domnete convingerea c neamul exist numai datorit sacrificiilor i aciunilor strmoilor i c acestea trebuie rspltite prin sacrificii i aciuni: se recunoate in felul acesta o datorie care crete neincetat, deoarece aceti strbuni care ii continu existena ca spirite puternice nu inceteaz s acorde neamului lor noi avantaje i avansuri. Cumva pe gratis? Dar gratis" nici nu exist pentru acele epoci barbare i lipsite de suflet". Ce li se poate da in schimb? Sacrificii (la inceput ca hran in sensul cel mai grosolan), srbtori, temple, mrturii ale veneraiei, dar in primul rind ascultare cci toate obiceiurile, ca opere ale strmoilor, sint de asemenea legile i poruncile lor li se d oare vreodat destul? Aceast bnuial rmine i crete; din cind in cind ea impune o rscumprare considerabil in bloc, printr-o contraprestaie monstruoas oferit creditorului" (vestita sacrificare a primului nscut de pild, in orice caz singe, singe omenesc). Teama de strbun i de puterea sa, contiina datoriei fa de el crete conform acestei logici, exact in aceeai msur in care sporete i fora neamului insui, in aceeai msur in care neamul insui devine mereu mai victorios, mai independent, mai stimat, mal temut. l nu invers! Flecare pas tcut in VINA", CONTIIN INCRCATA"... 369 direcia decderii neamului, toate intimplrile nefericite, toate semnele

de degenerare, de deteriorare, ce se intrevd, micoreaz intotdeauna i teama de spiritul intemeietorului de neam, creind o imagine din ce in ce mai tears a inelepciunii, prevederii i puterii sale actuale. S ne inchipuim acest fel rudimentar de logic ajuns pin la capt: strbunii celor mai puternice neamuri trebuie s fi sfirit datorit imaginaiei hrnite de frica mereu sporit prin a crete inspiminttor, pierzindu-se in intunericul straniului i neimaginabilului divin; la urm, strbunul este fatalmente transfigurat intr-un zeu. Poate c tocmai aici se afl originea zeilor, o origine nscut deci din/ried!... i celui cruia i s-ar prea necesar s adauge dar i din pietate!" i-ar ii greu s-i dovedeasc dreptatea pentru cea mai indelungat perioad de existen a speciei umane, preistoria sa. Cu atit mai mult, firete, in privina perioadei de mijloc in care se formeaz rasele nobile care au pltit cu dobind autorilor lor, strmoilor (eroi, zei), toate insuirile aprute intre timp la ei inii, insuirile nobile. Vom arunca mai tirziu inc o privire asupra aristocratizrii i innobilrii zeilor (ceea ce bineineles nu reprezint i sanctificarea" lor); s urmrim deocamdat pin la capt numai desfurarea acestei dezvoltri a contiinei de datornic. 20 Contiina de a avea datorii fa de divinitate nu s-a incheiat dup cum ne inva istoria, nici dup decade rea formei de organizare a comunitii" bazate pe legturi de singe; la fel cum omenirea a motenit noiunile de bun i ru" de la nobilimea de ras (impreun cu inclinaia psihologic fundamental a acesteia pentru stabilirea rangurilor), o dat cu motenirea zeitilor neamului i tribului, i-a revenit i aceea a apsrii datoriilor inc nepltite i a dorinei de achitare a acestora. (Trecerea o fac acele straturi largi ale populaiei inrobite i dependente, care s-au adaptat 370 GENEALOGIA MORALEI cultului zeilor stpinilor lor, fie prin constringere, fie prin supunere umil i mimicry; de aici, aceast motenire s-a revrsat apoi in toate direciile.) Sentimentul vinoviei fa de divinitate nu a incetat s creasc de-a lungul mai multor milenii, intotdeauna in aceeai msur in care conceptul de Dumnezeu i simmintul divinitii s-au amplificat i au fost slvite. (intreaga istorie a luptelor, biruinelor, impcrilor, contopirilor etnice, tot ceea ce precede ierarhizarea definitiv a tuturor elementelor populare in orice mare sintez a raselor, se oglindete in haosul genealogiei divinitilor lor, in legendele despre luptele, victoriile i impcrile acestora; inaintarea spre imperii universale este intotdeauna i calea spre diviniti universale; despotismul croiete intotdeauna drum unui monoteism oarecare, prin infringerea nobilimii independente.) Apariia Dumnezeului cretin ca cea mai inalt expresie a divinului atins pin acum, a adus pe lume i cel mai adinc simmint al vinoviei. Admiind c am intrat treptat in

micarea invers, din declinul de nestvilit al credinei in Dumnezeul cretin s-ar putea deduce, cu o nu prea mic probabilitate, c acum ar exista de fapt i un declin considerabil al contiinei umane a vinoviei omului; i nu este exclus nici perspectiva c victoria total i definitiv a ateismului ar putea elibera omenirea de acest simmint al datoriilor avute fa de inceputurile ei, fa de causa prima. Ateismul i un fel de o a doua nevinovie se impletesc. 21 Este tot ce voi spune deocamdat pe scurt i in linii mari despre legtura dintre noiunile de datorie" i indatorire" cu premise religioase; am lsat pin acum intenionat la o parte moralizarea propriu-zis a acestor concepte (impingerea lor inapoi in contiin, mai precis, incilcirea contiinei incrcate cu ideea de Dumnezeu), vorbind la sfiritul capitolului precedent ca i cind aceast moralizare nici nu ar exista, prin VIN", CONTIIN INCRCAT"... 371 urmare ca i cum de aici inainte in mod necesar aceste noiuni ar inceta sa existe de vreme ce a disprut i condiia lor credina in creditorul" nostru, in Dumnezeu. Realitatea este ins cumplit de diferita. O dat cu moralizarea conceptelor de datorie i indatorire, cu ptrunderea lor in contiina incrcat, s-a incercat de fapt inversarea direciei dezvoltrii descrise mai sus, sau cel puin oprirea acestei dezvoltri; de-acum inainte perspectiva unei eliberri definitive trebuie s se inchid o dat pentru totdeauna lsind locul pesimismului, de-acum inainte, privirea trebuie s se izbeasc disperat de zidul unei imposibiliti de neclintit care o azvirle inapoi, de-acum inainte, conceptele de datorie" i indatorire" trebuie s se intoarc i ele inapoi impotriva cui oare? Fr nici o indoial, in primul rind impotriva datornicului" in care acum contiina incrcat se ancoreaz, ptrunde rozind, se intinde i se adincete in toate cotloanele ca un polip, pin cind la sfirit, o dat cu ideea neputinei eliberrii de datorie este conceput i cea a neputinei de ispire, a imposibilitii pltirii ei treptate (ideea pedepsei venice"); in al doilea rind, chiar i impotriva creditorului", fie c ne gindim la causa prima a omului, la inceputurile rasei omeneti, la strbunul su care de-acum inainte este impovrat cu un blestem (Adam", pcatul originar", nonlibertatea voinei"), fie la natura din sinul creia a aprut omul i in care slluiete acum principiul rului (diabolizarea naturii"), fie la existen in general, care rmine drept lipsit in sine de valoare (indeprtarea nihilist de via, dorina de neant sau dorina de un contrariu", de altceva, budismul i doctrinele inrudite) pin cind ne aflm dintr-o dat in faa expedientului paradoxal i inspiminttor prin care omenirea chinuit i-a gsit o uurare temporar, acea lovitur de geniu a cretinismului Dumnezeu insui jertfindu-se pentru a plti datoriile omului, Dumnezeu insui

pltindu-le sie insui, Dumnezeu ca singurul ce poate elibera omul de ceea ce pentru om in 372 GENEALOGIA MORALEI VIN", CONTIIN INCRCAT"... 373 sine, a devenit cu neputin de rscumprat creditorul jertilndu-se pentru datornicul su, din iubire (e oare de crezut? ), din iubire fa de datornicul su!... 22 Probabil c ai i ghicit ce anume sa intimplat de fapt cu toate acestea i sub vlul lor: acea voin de autochinuire, acea cruzime refulat in interior a omu-lui-animal alungat de el insui, a intemniatului in stat" pentru a fi domesticit i care a inventat contiina incrcat pentru a-i pricinui o durere, dup ce calea mai fireasc a acestei dorine-de-a-indurera ii fusese inchis acest om al contiinei incrcate a pus stpinire pe ipoteza religioas pentru a impinge martirizarea de sine pin la cea mai infiortoare duritate i asprime. O datorie fa de Dumnezeu: acest gind ii devine instrument de tortur. El include in Dumnezeu" ultimele opoziii pe care i le poate inchipui fa de propriile sale instincte animalice care nu pot fi rscumprate, interpreteaz aceste instincte ca vin fa de Dumnezeu (ca vrjmie, impotrivire, rzvrtire impotriva Stpinului", a Tatlui", a strbunului i inceputului lumii), se implic in antagonismul Dumnezeu" i diavol", arunc din el orice nu pe care i-1 adreseaz siei, firii, firescului, realitii fiinei sale, transformindu-1 intr-un da, existent, intruchipat, adevrat, cu Dumnezeu, cu sfinenia lui Dumnezeu, justiia lui Dumnezeu, cu Dumnezeu-clu, cu un dincolo, ca venicie, ca martiriu fr de sfirit, in iad, in neputina de msurare a pedepsei i a vinei. E un fel de nebunie a voinei de cruzime sufleteasc, pur i simplu fr asemnare: voina omului de a se considera vinovat i condamnabil pin la imposibilitatea ispirii, voina sa de a se considera pedepsit fr ca pedeapsa s poat echivala vreodat vina, voina sa de a infecta i otrvi sensul cel mai profund al lucrurilor cu problema pedepsei i a vinoviei, de a-i tia o dat pentru totdeauna calea de ieire din acest labirint de idei fixe", voina" sa de a construi un ideal acela al Sfintului Dumnezeu" pentru ca in faa acestuia s-i apar cit mai limpede intreaga nevrednicie proprie. Vai de aceast bestie uman, nebun i trist! Ce ginduri ii vin, cit nefiresc, ce paroxisme ale smintelii, ce bestialitate a ideii izbucnesc de indat ce este cit de cit impiedicat s fie o bestie fptuitoare!... Totul este peste msur de interesant, dar i de o tristee atit de grea, de intunecat i enervant incit trebuie s-i interzici cu fora s priveti prea mult in aceste adincuri. Nu e nici o indoial c ne aflm in faa unei boli, a celei mai cumplite boli care a bintuit vreodat printre oameni; iar cel care mai este in stare s aud

(dar astzi nu mai exist urechi pentru aa ceva! ) cum rsun in aceast noapte de tortur i sminteal iptul iubirii, iptul plin de dorin al extazului, al mintuirii prin iubte, acela intoarce capul, cuprins de o groaz de neinvins... in om exist atitea lucruri inspiminttoare... Pmintul a fost prea mult vreme o cas de nebuni! ... 23 Toate acestea sint de-ajuns, o dat pentru totdeauna, cu privire la originea Sfintului Dumnezeu". Dar faptul c o concepie in sine despre zei nu trebuie s duc neaprat la aceast deteriorare a imaginaiei, a crei reconstituire de o clip nu o putem ocoli, faptul c exist i feluri mai nobile de folosire a nscocirii zeilor decit aceast crucificare i pingrire de sine a omului, in care ultimele milenii europene i-au dovedit miestria poate fi din fericire constatat cu fiecare privire aruncat asupra zeilor greci, aceste oglindiri de oameni nobili i orgolioi in care animalul din om se simea divinizat i nu se sfiia pe sine, nu se dezln-uia impotriva lui insui! Grecii acetia sau slujit vreme indelungat de zeii lor tocmai pentru a se feri de contiina incrcat", tocmai spre a se putea bucura de libertatea lor de spirit, deci intr-un sens opus feluL 374 GENEALOGIA MORALEI lui in care cretinismul s-a folosit de Dumnezeul su. Aceti copii minunai i curajoi ca leii au mers foarte departe pe aceast cale; pin cind o autoritate, i nu una oarecare, ci insui Zeus homeric le d uneori de ineles c exagereaz. Vai mie!" spune el o dat e vorba despre cazul lui Egist, un caz foarte grav Cum oamenii mereu pe zei defima! i-nchipuie c doar de la noi vin toate Necazurile lor, ci dinii singuri Cu-a lor pcate i-nrlesc ursita."1 Dar de aici se vede i se aude in acelai timp c acest spectator i judector olimpic este departe de a se supra pe ei i de a le-o lua in nume de ru; cit sint de necugetaii" gindete el in faa nelegiuirilor muritorilor iar nechibzuina", lipsa judecii", puin tulburare a minii" erau admise pentru ei inii pin i de grecii din cea mai viguroas i eroic epoc, drept pricin a multor rele i fataliti. Nechibzuina, iar nu pcat! inelegei?... Dar chiar i aceast tulburare a minii era o problem cum este ea oare cu putin? De unde poate s fi venit, la mini ca ale noastre, noi, oameni de obirie nobil, fericii, reuii, din societate aleas, distini, virtuoi?" aa s-a intrebat timp de secole grecul nobil in faa fiecrei grozvii i nelegiuiri de neineles pentru el, cu care se ptase unul dintre semenii si. Trebuie s-1 fi orbit vreun zeu", spune el la urm, cltinind din cap... Aceast cale de ieire este tipic pentru greci... l iat c astfel, pe vremea aceea zeii slujeau la justificarea, pin la un anumit punct, a

omului chiar i fptuitor de rele, slujeau drept pricini ale rului pe atunci nu luau asupra lor pedeapsa, ci, aa cum este mai nobil, ii asumau vina ... 1 Homer, Odiseea, Editura Univers, Bucureti, 1979, pp. 29-30, trad. George Muma VIN", CONTIIN INCRCAT"... 375 24 Dup cum se vede, inchei cu trei semne de intrebare. Aici se cldete de fapt un ideal sau se drim unul?" voi fi poate intrebat... Dar voi v-ai intrebat vreodat destul cit de scump s-a pltit pe pmint cldirea oricrui ideal? Cit realitate a trebuit fi intotdeauna ponegrit i tgduit, cit minciun a trebuit sfinit, cite contiine pervertite, cit dumnezeire sacrificat de fiecare dat? Pentru ca un sanctuar s poat fi inlat, trebuie distrus un sanctuar, aceasta e legea s mi se arate cazul cind nu a fost implinit!... Noi oamenii moderni sintem motenitorii unei vivisecii a contiinei i a chinuirii de sine, timp de milenii; aici avem cea mai indelungat experien, aici ne e poate mestria, in orice caz rafinamentul i pervertirea gustului. Omul a privit prea mult timp cu ochi ri" inclinaiile sale fireti, astfel incit la urm, ele s-au ingemnat cu contiina incrcat". O incercare contrarie ar fi posibil in sine dar cine este destul de puternic pentru a o face, anume de a infri cu contiina incrcat toate inclinaiile nefireti, toate acele aspiraii spre lumea de dincolo, potrivnice simirilor, potrivnice instinctelor, naturii, animalului, pe scurt, idealurilor de pin acum, care sint toate vrjmae vieii, care ponegresc lumea. Cui s te adresezi astzi cu asemenea sperane i pretenii?... Ai avea impotriva ta tocmai oamenii buni; i apoi, dup cum se i cuvine, pe cei comozi, pe cei impcai, vanitoii, vistorii, osteniii... Ce rnete mai adinc, ce separ mai categoric decit a lsa s se intrevad ceva din asprimea i inlimea de la care te tratezi pe tine insui? i pe de alt parte cit de binevoitoare, de afectuoas se arat toat lumea fa de noi, de indat ce sintem ca toat lumea i ne purtm ca toat lumea!... in acest scop ar fi nevoie de un alt fel de spirite decit cele obinuite in timpurile noastre: spirite clite prin rzboaie i biruine, crora cucerirea, aventura, primejdia, chiar durerea le-au devenit necesiti; ar fi nevoie de obinuirea cu aerul tare 376 GENEALOGIA MORALEI al inlimilor, cu drumeiile de iarn, cu gheurile i munii, in orice ineles, ar fi nevoie pin i de un soi de rutate sublim, de o ultim i cea mai sigur de sine cutezan a cunoaterii, care se inscrie in marea sntate, intr-un cuvint i e destul de trist ar fi nevoie tocmai de aceast mare sntate!... Este astzi oare mcar cu putin aa ceva?... Dar cindva, in vremuri mai robuste decit este acest prezent putred i care se indoiete de sine insui, tot va trebui s soseasc omul

mintuitor, omul marii iubiri i al marelui dispre, spiritul creator pe care fora sa impetuoas il gonete mereu de pe orice trim de alturi" i de dincolo", a crui singurtate este greit ineleas de popor, ca i cum ar fi o fug din faa realitii in timp ce ea este doar o adincire, o ingropare, o scufundare in realitate, pentru ca intr-o zi, cind va iei din nou la lumin, s poarte cu sine mintuirea acestei realiti, mintuirea de blestemul cu care a impovrat-o idealul de pin acum. Acest om al viitorului care ne va mintui de idealul de pin acum ca i de ceea ce a trebuit s rsar din el, de marele dezgust, de voina de neant, de nihilism, acest dangt de clopot al amiezii i al marii decizii, care elibereaz din nou voina, care ii red lumii scopul i omului sperana, acest anticrist i an-tinihilism, acest biruitor al lui Dumnezeu i al neantului trebuie s vin cindva... 25 Dar ce tot vorbesc? Destul! Ajunge! Aici se cade un singur lucru, s tac; altfel a pctui fa de ceea ce ii este ingduit numai unuia mai tinr, mai de viitor", mai puternic decit mine fa de ceea ce ii este ingduit numai lui Zarathustra, Zarathustra cel fr Dumnezeu... A TREIA DISERTAIE Ce inseamn idealurile ascetice? Nepstori, batjocoritori, violeni aa ne vrea inelepciunea: ea e femeie, il iubete intotdeauna doar pe rzboinic. Aa grita Zarathustra . Ce inseamn idealurile ascetice? Pentru artiti, nimic sau prea multe; pentru filozofi i invai, ceva ca o presimire i un instinct privitor la condiiile cele mai favorabile inaltei spiritualiti; pentru femei, in cel mai bun caz un farmec in plus al seduciei, puin morbidezza pe o carnaie frumoas, ceea ce este angelic la un animal drgla i durduliu; pentru cei npstuii i defavorizai din punct de vedere fiziologic (pentru majoritatea muritorilor), o incercare de a se considera prea buni" pentru aceast lume, o form sfint a excesului, principala lor arm in lupta cu durerea lent i cu plictiseala; pentru preoi, adevrata credin sacerdotal, cel mai bun instrument al puterii, ca i permisiunea suprem" spre putere; in sfirit pentru sfini, un pretext pentru hibernare, a lor novis-simagloriae cupido, odihna lor in neant (Dumnezeu"), forma lor de nebunie. ins faptul c idealul ascetic a insemnat in general atit de mult pentru om exprim caracterul esenial al voinei umane, al su horror va-cui; el are nevoie de un scop i prefer s vrea mai curind neantul decit s nu vrea deloc. M fac oare ineles?... Am fost ineles?... Jibsolut deloc, domnul meu!" i> incepem deci cu inceputul. Ce inseamn idealurile ascetice? Sau, pentru a lua un caz izolat in privina cruia mi s-a cerut adesea sfatul, ce inseamn de pild dac un artist ca Richard Wagner aduce la btrinee un omagiu castitii? De380

GENEALOGIA MORALEI sigur c intr-un anume sens el a fcut intotdeauna acest lucru, dar abia la urm intr-un sens ascetic. Ce inseamn aceast modificare a sensului", aceast rsturnare radical a sensului? cci asta s-a petrecut, Wagner txecind dintr-un salt direct in opusul su. Ce inseamn cind un artist trece in opusul su?... Ad-miind c vrem s ne oprim puin asupra acestei intrebri, ea ne trezete imediat amintirea poate a celei rrai bune, mai rodnice, mai voioase i mai curajoase perioade din viaa lui Wagner; era pe vremea cind il preocupa profund ideea nunii lui Luther. Cine tie de ce hazard a depins intr-adevr faptul c astzi, in locul acelei muzici nupiale, avem Maetri cintrei"? i cite ecouri din ea mai rzbat poate inc aici? Dar nu exist nici o indoial c i in acea Nunt a lui Luther" trebuie s fi fost vorba tot despre un elogiu adus castitii. Ce-i drept, i despre un elogiu al senzualitii i tocmai aa mi se pare a fi bine, tocmai aa ar fi fost i wagnerian". Pentru c intre castitate i senzualitate nu exist neaprat o opoziie; orice csnicie bun, orice pasiune adevrat se ridic deasupra acestei opoziii. Dup prerea mea, Wagner ar fi fcut o fapt bun readucind in faa ochilor germanilor si acest adevr plcut, cu ajutorul unei comedii graioase l indrznee despre Luther, cci printre germani exist i au existat intotdeauna muli ponegritori ai senzualitii, iar meritul lui Luther nu este poate mai mare decit prin faptul de a fi avut curajul senzualitii sale ( pe atunci era numit cu destul delicatee libertatea evanghelic"...). Dar chiar i in cazul in care aceast opoziie dintre castitate i senzualitate exist cu adevrat, ea nu trebuie s fie, din fericire, nici pe departe o opoziie tragic. Acest lucru ar trebui s fie valabil cel puin pentru toi muritorii mai frumos alctuii, mai voioi, care sint departe de a-i considera echilibrul labil dintre animal i inger", fr prea mult vorb, printre contraargumentele existenei dimpotriv, cei mai rafinai i luminai, asemenea lui Goethe, CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 381 lui Hafiz, au vzut aici chiar o atracie in plus. Tocmai astfel de contradicii" fac existena mai seductoare... Pe de alt parte, e uor de ineles c porcii nereuii, o dat convini s venereze castitatea i asemenea porci existai vor vedea l vor venera in ea numai opusul lor, opusul porcului nereuit oh, se poate inchipui cu ce grohlal i ardoare tragic! acea opoziie penibil i de prisos, pe care la sfiritul vieii sale Richard Wagner a vrut incontestabil s-o mai transpun in muzic i s-o aduc pe scen. Ne intrebm pe bun dreptate, oare pentru ce? Cci ce 1 psa lui, ce ne pas nou de porci? Aici nu poate fi bineineles ocolit cealalt intrebare: ce-i psa de fapt de acea simplitate de la ar" de sex brbtesc (oh, atit de puin brbat), acel nevolnic copil al naturii pe nume Parsifal, pe care, pin la urm, il face catolic prin mijloace atit de suspecte cum adic? il lua

intr-adevr pe acest Parsifal in serios? Pentru c am putea fi tentai s bnuim, chiar s dorim contrariul anume c Parsifalul lui Wagner a fost conceput vesel, oarecum ca epilog i ca dram satiric, prin care Wagner tragicul a vrut s-i ia rmas bun de la noi, i de la el insui, dar in primul rind de la tragedie, intr-un mod demn i pe msura lui, printr-un exces de maxim i maliioas parodie a tragicului insui, a infiortoarei serioziti de pe p-mint, a mizeriei pminteti de odinioar, a celei mai grosolane forme, in sfirit depite, a nefirescului din Idealul ascetic. Aa ar fi fost demn; dup cum am mai spus, de un mare tragic care, ca orice artist, ajunge pe ultimul pisc al mreiei sale abia atunci cind tie s se vad pe el i arta sa sub el, atunci cind tie s rid de el insui. Este oare Parsifalul" lui Wagner tinuitul su ris de superioritate fa de el insui, triumful ultimei i supremei sale liberti artistice cucerite, lumea de dincolo a artistului? Repet, ar fi de dorit, cci 382 GENEALOGIA MORALEI ce ar fi Parsifal luat in serios? E intr-adevr necesar s vedem in el (dup cum mi s-a spus) produsul unei uri turbate fa de cunoatere, spirit i senzualitate? O anatem impotriva simurilor i a spiritului intr-un acelai suflu de ur? O apostazie i o intoarcere la idealurile cretine bolnvicioase i obscurantiste? i la urma urmei chiar o negare de sine, o anulare-de-sine din partea unui artist care urmrise pin atunci cu toat puterea voinei sale contrariul, anume spiritualizarea i senzualizarea suprem a artei sale? i nu numai a artei sale, ci i a vieii sale. S ne amintim cit de entuziast pea Wagner odinioar pe urmele filozofului Feuerbach: cuvintele lui Feuerbach despre senzualitatea sntoas" sunau in anii '30 i '40 pentru Wagner, ca i pentru muli germani (se intitulau tinerii germani), ca nite cuvinte ale mintuirii. A sfirit oare prin a gindi altfel? Deoarece pare cel puin c la urm voia s predice altceva... i nu numai de pe scen, cu trompetele lui Parsifal in scrierile sale, la fel de puin libere pe cit de incilcite din ultimii si ani, exist sute de locuri in care se trdeaz o dorin i voin tainic, o voin sfioas, nesigur, nemrturisit, de a predica iniial intoarcerea, convertirea, negarea, cretinismul, Evul Mediu i de a le spune apoi discipolilor si toate acestea nu inseamn nimic! Cutai mintuirea in alt parte!" Pin i singele Mintui-torului" e chemat o dat in ajutor... S-mi spun i eu prerea intr-un astfel de caz care cuprinde multe aspecte penibile i este un caz tipic: ar fi cu siguran cel mai bine, dac am separa un artist de opera lui in asemenea msur incit el insui s nu fie luat la fel de in serios, ca opera sa. La urma urmei, el nu este decit premisa operei sale, sinul matern, solul, eventual ingrmintul i gunoiul pe care, din care aceasta rsare i prin urmare, in cele mai multe cazuri, ceva ce trebuie uitat dac vrei s te CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE?

383 bucuri de opera in sine. Studiul originii unei opere ii privete pe cei care se ocup de fiziologia i vivisecia spiritului, dar nici in ruptul capului pe estei, pe artiti! Poetul i plsmuitorul lui Parsifal a fost la fel de puin cruat de coborarea i ptrunderea adinc, temeinic, chiar cumplit, in contrastele sufleteti medievale, de indeprtarea dumnoas de orice inlare, de severitatea i disciplinarea spiritului, de un soi de perversitate intelectual (dac mi se ingduie cuvantul), pe cit de puin cruat este o femeie gravid de aspectele dezgusttoare i de ciudeniile sarcinii pe care, cum am mai spus, trebuie s le uite pentru a se bucura de copil. S ne ferim de confuzia la care un artist ajunge mult prea uor din contiguity psihologic, spre a vorbi ca englezii, ca i cum el insui arjl ceea ce poate infia, imagina, exprima. Adevrul este c dac ar fi aa, el n-ar infia, imagina, exprima, nicidecum acest lucru. Un Homer n-ar fi creat un Ahile, un Goethe nu l-ar fi creat pe Faust, dac Homer ar fi fost un Ahile iar Goethe un Faust. Artistul perfect i total este desprit pe vecie de real", de ceea ce este adevrat; pe de alt parte, e de ineles c aceast venic irealitate" i falsitate a existenei sale cele mai intime, il poate osteni uneori pin la disperare i c atunci incearc intr-adevr, citeodat, s treac in acea lume care ii este cu desvirire interzis, in lumea real, s Jie adevrat. Cu ce succes? E uor de ghicit... Aceasta este veleitatea tipic a artistului, aceeai veleitate creia i-a czut prad i imbtrinitul Wagner i pentru care a trebuit s plteasc atit de scump, atit de dureros ( din cauza ei i-a pierdut cele mai preioase prietenii). Dar in incheiere, lsind cu totul la o parte aceast veleitate, cine n-ar dori in general, de dragul lui Wagner insui, ca el s se fi desprit altfel de noi i de arta sa, nu cu un Parsifal, ci mai victorios, mai sigur de sine, mai wagnerian mai puin derutant, mai puin echivoc in privina intregii sale vreri, mai puin schopenhauerian, mai puin nihilist?... 384 GENEALOGIA MORALEI - Ce inseamn deci idealurile ascetice? in cazul unui artist incepem treptat s inelegem: absolut nimici ... Sau atit de multe, incit este ca i cum n-ar insemna nimic!... La urma urmei, ce importan are? Domnii artiti nu sint nici pe departe atit de independeni in lume i de impotriva lumii, incit aprecierile lor i schimbarea acestora s merite in sine interes! Ei au fost in toate timpurile cameritil unei morale sau filozofii sau religii, fr s mai punem la socoteal faptul c au fost din pcate destul de des curtenii docili ai aderenilor i protectorilor lor i linguitori cu nas de copoi ai puterii vechi sau ai celei abia ivite. Ei au intotdeauna nevoie cel puin de un zid de aprare, de un sprijin, de o autoritate deja intemeiat; artitii nu rspund niciodat pentru ei, independena este potrivnic instinctelor lor celor mai profunde. Wagner, de pild, 1-a ales pe filozoful Schopenhauer, cind a venit

timpul", ca ef, ca zid de aprare: cine i-ar fi putut mcar inchipui c ar fi avut curajul necesar unui ideal ascetic fr sprijinul pe care i-1 oferea filozofia lui Schopenhauer, fr autoritatea acestuia, care in anii 70 ajunsese la apogeu in Europa? (l fr a mai vorbi de faptul c in noua Germanie un artist in general nu ar fi putut exista dac nu avea sentimente pioase -pioase fa de imperiu). i cu aceasta iat-ne ajuni la intrebarea mai serioas: ce inseamn dac idealul ascetic e omagiat de un adevrat jtiozof, spirit care se sprijin intr-adevr pe el insui, ca Schopenhauer, un brbat i un cavaler cu privirea neinduplecat care are curajul personalitii sale, care tie s mearg singur, fr ca mai intii s-l atepte pe ef l ordine venite de sus? S judecm aici imediat poziia ciudat, chiar fascinant pentru unii oameni, a lui Schopenhauer fa de art, deoarece e vizibil c in prunul rind pentru ea a trecut Richard Wagner de partea lui Schopenhauer (convins de un poet, dup cum se tie, de poetul Herwegh), intr-o asemenea msur incit intre crezul CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 385 su estetic de odinioar i cel de mai tirziu s-a spat prpastia unei contradicii teoretice totale - primul exprimat de pild in Opera i drama", iar cel din urm in scrierile publicate dup 1870. incepind de atunci, Wagner i-a modificat fr scrupule, i acesta este poate faptul cel mai surprinztor, indeosebi aprecierea asupra valorii i poziiei muzicii insei; ce-i psa c pin atunci fcuse din ea un mijloc, un mediu, o femeie" care pentru a inflori avea pur i simplu nevoie de un el, de un brbat - adic de dram! inelesese dintr-o dat c prin teoria i inovaia lui Schopenhauer se poate face mai mult, in mqjorem musicae glo-riam - anume prin suveranitatea muzicii, aa cum o inelegea Schopenhauer: muzica aezat separat de toate celelalte arte, o art independent in sine i nu o oglindire a lumii fenomenelor ca celelalte, ci vorbind mai curind in graiul voinei insei, chiar din adincul prpastlei", ca revelaia ei cea mai intim, mai primitiv, mai direct. O dat cu aceast cretere extraordinar a valorii muzicii, cum prea s reias din filozofia schopenhauerian, a crescut dintr-o dat i preuirea muzicianului insui, intr-un chip nemaiauzit; el devenea acum un oracol, un preot, mai mult decit un preot, un fel de purttor de cuvint al esenei" lucrurilor, un telefon al lumii de dincolo de acum inainte nu mai vorbea doar prin muzic, acest ventri-log al lui Dumnezeu vorbea i prin metafizic; i atunci ce e de mirare c a sfirit vorbind intr-o bun zi i prin idealuri ascetice? ... Schopenhauer a folosit concepia kantian a problemei estetice, cu toate c, in mod sigur, n-a privit-o cu ochi kantleni. Kant inteniona si fac o onoare artei, atunci cind printre predicatele frumosului le prefera i le punea in primul plan pe cele care fac onoare cunoaterii impersonalitatea i universalitatea. Nu este aici locul s judecm dac acest lucru n-a fost in

386 GENEALOGIA MORALEI fond o greeal; ceea ce vreau s subliniez este c, asemenea tuturor filozofilor, in loc s priveasc problema estetic prin prisma experienei artistului (creatorului), Kant a gindit asupra artei i frumosului numai din punctul de vedere al spectatorului", introducindu-1 pe nesimite pe spectatorul" insui in conceptul de frumos". Dac cel puin acest spectator" le-ar fi fost destul de cunoscut filozofilor frumosului i anume ca o realitate i experien personal, ca o sumedenie de triri, dorine, surprize, incintri foarte intime i puternice in domeniul frumosului! Dar m tem c intotdeauna sa petrecut contrariul; i astfel ei ne dau chiar de la inceput definiii in care, precum in acea vestit definiie a lui Kant despre frumos, lipsa unei experiene proprii mai subtile apare sub infiarea viermelui gros al erorii fundamentale. E frumos, spunea Kant, ceea ce place Jr a exista vreun interes." Fr interes! S comparm aceast definiie cu aceea dat de un adevrat spectator" i artist Stendhal, care numea odat frumosul promesse de bontieur. Aici este in orice caz respins i eliminat tocmai ceea ce Kant reliefeaz in mod deosebit pentru condiia estetic: le desintaressement. Cine are dreptate, Kant sau Stendhal? Firete, dac esteticienii notri nu ostenesc s arunce in talerul balanei, in favoarea lui Kant, afirmaia c fermecai de frumos putem privi dezinteresai" chiar i statui de femei neinvemintate, ne va fi fr indoial ingduit s ridem puin pe seama lor in privina acestui punct sensibil, experienele artitilor sint mai interesante", i in orice caz Pygmalion nu a fost neaprat un om neestetic". S preuim cu atit mai mult inocena esteticienilor notri care se oglindete in asemenea argumente, s-i acordm de pild lui Kant toat cinstea pentru ceea ce tie s ne invee, cu naivitatea unui preot de ar, despre particularitile simului tactil! i aici ne reintoarcem la Scho-penhauer care era apropiat de arte in cu totul alt msur decit Kant i care nu a putut totui iei de sub CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 387 vraja definiiei kantiene; cum se explic? Faptul e destul de ciudat: el a interpretat cuvintele fr interes" in modul cel mai personal, condus de o experien care pentru el trebuie s fi fcut parte dintre cele mai obinuite. Schopenhauer vorbete despre puine lucruri cu sigurana cu care vorbete despre efectul contemplaiei estetice, susinind c ea acioneaz tocmai impotriva interesului" sexual, intocmai ca lupulina i camforul; el nu a incetat niciodat s glorifice aceast eliberare a voinei" drept marele avantaj i folos al condiiei estetice. Am putea fi chiar ispitii s ne intrebm dac nu cumva concepia sa fundamental despre voin i reprezentare", ideea c mintuirea voinei" ar putea exista numai prin reprezentare" nu i-a avut obiria intr-o generalizare a experienei sexuale, (in treact fie spus, pentru

toate problemele privitoare la filozofia schopenhauerian nu trebuie niciodat scpat din vedere c este concepia unui tinr de douzeci i ase de ani, astfel incit ea este specific nu numai lui Schopenhauer ci i acelui anotimp al vieii). S ascultm de pild unul din cele mai expresive pasaje dintre nenumratele pe care le-a scris in cinstea condiiei estetice {Welt als Wille und Vorstellung I, 231), s auzim tonalitatea ce rzbate, suferina, fericirea, recunotina cu care au fost rostite asemenea cuvinte. Ataraxia era proclamat de Epicur ca cel mai mare bun i ca stare a zeilor; pentru acea clip sintem eliberai de ticloasa hituiala a vrerii, srbtorim sabatul muncii de ocn a voinei, roata lui Ixion se oprete" ... Ce vehemen a cuvintelor! Ce imagini ale suferinei i dezgustului indelungat! Ce opoziie aproape patologic intre durata acelei clipe" i a celorlalte, roata lui Ixion", munca de ocn a voinei", ticloasa hituiala a vrerii"! Dar presupunind c Schopenhauer avea de o sut de ori dreptate pentru el insui, ce s-ar fi realizat cu asta pentru inelegerea esenei frumosului? Schopenhauer a descris un efect al frumosului, cel de calmant al voinei este el ins oare un efect obi388 GENEALOGIA MORALEI nuit? Stendhal, o fire nu mai puin senzual, dar mai fericit decit Schopenhauer, reliefeaz un alt efect al frumosului: Frumosul fgduiete fericire", iui starea de fapt i se pare a fi tocmai sttnirea voinei (a interesului") prin frumos. in sfirit, nu i se poate imputa lui Schopenhauer insui c se consider aici, foarte pe nedrept, a fi kantian, c nu a ineles deloc definirea kantian a frumosului intr-un mod kantian c i lui ii place frumosul dintr-un interes, ba chiar din cel mai acut i personal: interesul torturatului care se elibereaz de chinul su?... i pentru a ne reintoarce la prima noastr intrebare, ce inseamn cind un filozof omagiaz idealul ascetic?" gsim aici cel puin o prim aluzie: el vrea s se elibereze de o tortur. S ne ferim ca la auzul cuvantului tortur" s ni se intunece deindat chipul; tocmai in acest caz rmin multe de apreciat altfel, multe de atenuat ba chiar rmine i cite ceva de care s se rida. S nu subapreciem mai ales faptul c Schopenhauer, care a considerat intradevr sexualitatea drept duman personal (inclusiv instrumentul acesteia, femeia, acest instru-mentum diabolt), avea nevoie de dumani pentru a fi bine dispus; c indrgea cuvintele spuse cu furie, cu dumnie i venin; c se minia de dragul miniei, din pasiune; c sar fi imbolnvit, ar fi devenit pesimist (cci nu era, oricit de mult ii dorea acest lucru) fr dumanii si, Hegel, femeia, senzualitatea, dorina de existen i de rminere pe lume. Altfel Schopenhauer nu ar fi rmas, se poate pune chiar rmag, ci ar fi fugit; dumanii si il intuiau ins, ademenindu-1 iari i iari spre existen iar furia ii era, ca i pentru cinicii antici, mingiiere, refacere i rsplat, remediul su impotriva dezgustului, fericirea sa. Atit despre latura cea mai

personal a cazului Schopenhauer; pe de alt parte mai exist la el ceva tipic i abia acum ne intoarcem din nou la problema noastr. Este CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 389 incontestabil c, de cind exist filozofi pe lume i pretutindeni unde au existat filozofi (din India pin in Anglia, pentru a lua polii opui ai inclinaiei spre filozofie) exist o adevrat animozitate i o adevrat ranchiun a filozofilor fa de senzualitate, Schopenhauer fiind numai izbucnirea lor cea mai elocvent i, pentru cine tie s aprecieze, cea mai captivant i mai incinttoa-re; exist de asemenea o adevrat prejudecat i o tandree a filozofilor fa de intregul ideal ascetic - in acest sens nici o iluzie nu mai este posibil. Dup cum am mai spus, ambele particulariti aparin acestui tip de oameni; dac i una i alta ii lipsesc unui filozof, atunci el este cu siguran doar un aa-zis". Ce inseamn asta? Cci amintita stare de fapt trebuie mai intii interpretat: in sine este un fapt stupid pe venicie, ca orice lucru in sine". Orice animal, deci i la bate philosophe tinde spre un optimum de condiii favorabile, in cadrul crora s-i poat desfura intreaga for pentru a-i atinge maximum de simmint al puterii; orice animal urte la fel de instinctiv i intuiete cu o agerime mai presupus de orice raiune" toate soiurile de tulburri sau piedici care se afl sau sar putea afla in calea spre acest optimum (calea despre care vorbesc nu este calea sa spre fericire", ci aceea spre putere, spre aciune, spre activitatea cea intens i in cele mai multe cazuri - cu adevrat calea s spre nenorocire). Astfel, filozoful are oroare de cstorie impreun cu tot ceea ce l-ar putea convinge in favoarea ei - cstoria ca piedic i fatalitate in drumul su spre optimum. Care dintre marii filozofi de pin acum a fost cstorit? Heraclit, Platon, Des-cartes, Spinoza, Leibniz, Kant, Schopenhauer nu erau; mai mult, nu pot fi nici mcar inchipuii ca fiind cstorii. Un filozof cstorit ii are locul in comedie, aceasta este teza mea, iar acea excepie care a fost So-crate rutciosul Socrate, s-a cstorit dup cit se pare din ironie, tocmai pentru a demonstra aceast tez. Orice filozof ar spune, cum a spus odinioar 390 GENEALOGIA MORALEI Buddha cind i-a fost vestit naterea unui fiu: Mi s-a nscut Rahula, mi s-a furit o ctu" {Rahula inseamn aici un mic demon"); pentru orice spirit liber" ar trebui s vin o or a cugetrii, admiind c mai inainte a avut o or a necugetrii, cum i se intimplase odinioar aceluiai Buddha ce inghesuit i strimt, ii spunea in sinea lui, este viaa acas, vatr a necureniei; libertatea este in prsirea casei" i pentru c gindea astfel, el prsi casa". in idealul ascetic sint artate atitea puni spre independen, incit un filozof nu poate auzi fr a se bucura i a aplauda in sinea lor istoria tuturor acelor oameni

hotrii, care intr-o bun zi au spus nu oricrei constringeri, pornind spre un deert oarecare, chiar admiind c erau doar mgari puternici i exact opusul unor spirite tari. Ce inseamn, prin urmare, idealul ascetic pentru un filozof? Rspunsul meu probabil de mult ghicit, este urmtorul: la vederea imaginii proprii, filozoful suride unui optimum al condiiilor pentru cea mai inalt i indrznea spiritualitate prin aceasta el nu neag existena", ci mai curind ii afirm existena sa i numai a sa, poate chiar pin acolo incit s nu fie prea departe de nelegiuita dorin: pereat mundus, jiat philosophia, Jiat philosophus, Jlam!...l 8 Dup cum se vede, aceti filozofi nu sint martori i judectori necorupi in privina aprecierii valorii idealului ascetic! Se gindesc la ei inii ce le pas de sfinenie"! Se gindesc la ceea ce le este tor cel mai indispensabil: eliberarea de constringere, dezordine i glgie, de afaceri, obligaii i griji; limpezime a minii; dans, salt i zbor al gindului; un aer bun, uor, pur, liber, uscat, cum este aerul inlimilor, in care orice existen animal se spiritualizeaz i prinde aripi; li1 De-ar fi s piar lumea, s rmin filozofia, s rmin filozoful, s rmin eul... (lat.). CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 391 nite in toate souterrains; toi ciinii bine legai in lan; nici un ltrat de dumnie i ranchiun loas; nici un vierme roztor al vanitii rnite; mruntaie modeste i supuse, harnice ca mecanismele de moar, dar aflate departe; inima strin bate dincolo, in viitor, postum pe scurt, prin ideal ascetic ei ineleg ascetismul voios al unui animal devenit divin, cruia i-au crescut aripi i care in loc s se opreasc deasupra vieii, mai mult hoinrete in jurul ei. Sint cunoscute cele trei mari cuvinte de parad ale idealului ascetic: srcie, umilin, castitate; i acum s privim mai indeaproape viaa tuturor spiritelor mari, rodnice i inventive vom regsi intotdeauna, intr-o anumit msur, toate trei cuvintele. in nici un caz, bineineles, ca i cum ar fi virtuile" lor ce are de-a face acest soi de oameni cu virtuile! - ci ca adevratele i firetile condiii pentru existena lor cea mai prosper, pentru rodnicia lor cea mai mare. E foarte posibil ca spiritualitatea lor dominatoare s fi trebuit s pun mai intii friu unei mindrii nestvilite i iritabile ori unei senzualiti neastamprate, sau poate c voina ei de deert" era destul de greu de pstrat impotriva unei inclinaii spre lux i lucrurile cele mai alese, ca i impotriva unei liberaliti ce risipete cu inima i mina. Dar a izbutit, tocmai ca instinct dominant care ii impune legile fa de toate celelalte instincte - i o mai face inc; dac n-ar face-o, n-ar mai domina. Aici nu este deci vorba despre virtute". De altfel, deertul de care am pomenit adineauri, in care se retrag i se insingureaz spiritele puternice, independente oh, cit de altcum arat decit ii inchipuie oamenii cultivai!

 pentru c uneori cultivaii sint ei inii acest deert. i este sigur c toi comedianii spiritului nu i s-au putut pur i simplu acomoda pentru ei deertul este departe de a fi destul de romantic i de sirian, departe de a fi destul un deert de operet! Este adevrat c nici aici nu lipsesc cmilele, dar la aceasta se i mrginete intreaga asemnare. Poate o obscuritate 392 GENEALOGIA MORALEI intenionat; o fug de sine insui; o team de zgomot, onoruri, gazete, influen; o slujb mic, o via de zi cu zi, ceva ce mai mult ascunde decit scoate la lumin; din cind in cind relaii cu animale i psri domestice voioase i inofensive, a cror privelite reconforteaz; un munte drept tovrie, dar nu lipsit de via, ci un munte cu ochi (adic lacuri); eventual chiar i o camer intr-un han de rind, plin de lume, unde eti sigur c vei fi confundat i poi sta de vorb nestingherit cu oriciine iat deertul; este destul de pustiu, credeim! Porticurile i peristilurile uriaului templu al Artemizei in care se refugia Heraclit erau un deert" mai demn, recunosc; de ce oare sintem lipsii de astfel de temple? ( poate c nu sintem lipsii: m gindesc in clipa asta la cea mai frumoas camer de studiu a mea, piazza di San Marco, cu condiia s fie primvar i inainte de amiaz, intre orele 10 i 12). Dar ceea ce ocolea Heraclit este acelai lucru pe care il ocolim noi astzi: glgia i vorbria democratic a efesienilor, politica lor, noutile din imperiu" (Persia, se inelege), mrfurile lor mrunte de astzi" - cci noi filozofii avem in primul rind nevoile s ni se dea pace cu toate lucrurile de astzi". Noi venerm ceea ce este linitit, rece, nobil, deprtat, trecut, in general orice la a crui vedere sufletul nu trebuie s se apere i s se inchid ceva cu care se poate sta de vorb, fr a vorbi cu glas tare. S ascultm numai timbrul pe care il are un spirit cind glsuiete: fiecare spirit ii are i ii indrgete timbrul su. Cel de colo, de pild, trebuie s fie un agitator, vreau s spun un cap sec, o oal goal: tot ceea ce ptrunde inuntru, orice lucru, iese inbuit i ingroat, impovrat cu ecoul marelui gol. Cellalt vorbete arareori altfel decit rguit: a gindit oare pin cind a rguit? S-ar putea intrebai-i pe fizio-logi , dar cel care gindete cu cuvinte gindete ca vorbitor i nu ca ginditor (ceea ce dovedete c el nu gindete in fond obiecte, nu gindete obiectiv, ci doar raportat la obiecte, c se gindete de fapt pe sine i CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 393 auditoriul su). Acesta de aici, al treilea, vorbete insistent, se apropie prea mult de noi, ii simim in fa respiraia fr s vrem inchidem gura, cu toate c ne vorbete printr-o carte; timbrul stilului su ne lmurete pricina: fiindc nu are timp, fiindc nu are incredere in el insui, fiindc vorbete azi ori niciodat. Pe cind un spirit sigur de el vorbete incet; el caut obscuritatea, se las ateptat. Un filozof se

recunoate dup faptul c ocolete trei lucruri strlucitoare i zgomotoase: gloria, prinii i femeile; ceea ce nu vrea s spun c nu vin ele la el. Filozoful se teme de lumina prea puternic: de aceea se teme de timpul su i de ziua" pe care acesta o rspandete. El este acolo ca o umbr: pe msur ce soarele apune, umbra lui se mrete. in privina umilinei" sale, aa cum suport intunericul, suport i o anumit dependen i eclip-sare, mai mult, se teme de tulburarea pricinuit de fulgere, se sperie de lipsa de aprare a unui copac prea izolat i expus, asupra cruia orice furtun ii revars capriciile i orice capriciu ii revars furtuna. Instinctul su matern", dragostea tinuit fa de ceea ce rodete in el il indrum spre situaii in care este scutit de a se gindi la el insui, la fel cum instinctul de mam al femeii a meninut pin astzi starea ei de dependen. Aceti filozofi cer la urma urmei destul de puin, deviza lor este cine posed este posedat" nu dintr-o virtute, cum am spus-o iari i iari, ori din voina merituoas de modestie i simplitate, ci deoarece stpinul lor suprem le-o cere aa, o cere cu inelepciune i neinduplecat, acest stpin care are in gind un singur lucru i numai pentru el adun i pstreaz totul, timp, putere, iubire, interes. Acestui soi de oameni nu-i place s fie tulburat de dumnii i nici de prietenii; uit sau dispreuiete cu uurin. I se pare de prost gust s fac pe martirul, s sufere pentru adevr" - asta o las in seama vanitoilor i eroilor de operet ai spiritului sau oricui are destul timp pentru aa ceva (- ei inii, filozofii, au de fcut 394 GENEALOGIA MORALEI ceva pentru adevr). Oamenii acetia folosesc cuvintele mari cu zgircenie; se spune c pin i cuvintul adevr" le este neplcut, ar suna prea emfatic... in sfirit, in ceea ce privete castitatea" filozofilor, este vdit c acest gen de spirit ii arat fecunditatea altcum decit prin copii, altcum poate i continuitatea numelui, mica lor nemurire (intre filozofii vechii Indii, se spunea cu i mai puin modestie: la ce bun urmaii, pentru cel al crui suflet este lumea?"). Aici nu gsim nici urm de castitate datorat vreunui scrupul ascetic sau urii fa de simuri, dup cum nu este castitate nici atunci cind un atlet sau jocheu se abine de la femei; mai curind aa o vrea instinctul lor dominant, cel puin pentru perioadele marii gestaii. Orice artist tie cit de duntoare este impreunarea trupeasc in situaii de mare tensiune i pregtire spiritual; pentru cei mai puternici dintre ei, cu instinctul lor foarte sigur, nu mai este nevoie de experien, de amara experien ci instinctul lor matern" este acela care dispune neinduplecat, in avantajul operei ce inmugurete, de toate celelalte rezerve i afluxuri de putere, de vigor al vieii animale; fora mai mare o consum atunci pe cea mic. S privim de altfel cazul lui Schopenhauer mai sus amintit, in lumina acestei interpretri: la el privelitea frumosului aciona vdit ca mijloc de stirnire a forei

principale a firii sale (puterea gindirii i a privirii adincite), astfel incit ea exploda, devenind dintr-o dat stpina contiinei. Faptul nu exclude ins de fel posibilitatea ca acea ciudat dulcea i plenitudine proprie condiiei estetice s nu-i aib sorgintea tocmai in ingredientul senzualitate" (cum din aceeai surs provine i acel idealism" al fetelor nubile) i c prin urmare senzualitatea nu este suprimat o dat cu apariia condiiei estetice, cum credea Schopenhauer, ci este doar transfigurat, nemaiptrunzind in contiin ca excitaie sexual. (Voi reveni altdat asupra acestui punct de vedere, in legtur cu problemele i mai delicate din domeniul atit de neatins, de neexplorat al fiziologiei esteticii.) CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 395 Dup cum am vzut, un anume ascetism, o renunare de bun voie, dur i senin, face parte din condiiile favorabile spiritualitii celei mai inalte, precum i din urmrile ei cele mai fireti; de aceea din capul locului nu este de mirare, dac idealul ascetic a fost tratat intotdeauna tocmai de filozofi cu o oarecare prejudecat. La o cercetare istoric serioas, legtura dintre idealul ascetic i filozofie apare ca fiind chiar mult mai strins i mai puternic. S-ar putea spune c numai inut in chingile acestui ideal, filozofia a invat s fac primii pai, mici, pe pmint vai, cu cit stingcie inc, cu cit posomoreal intiprit pe chip se mica acest micu nerod, sfios i rsfat, cu piciorue strimbe, vai, gata oricind s se rstoarne i s ajung pe burtic! Filozofiei i-a mers la inceput ca tuturor lucrurilor bune n-au avut mult vreme incredere in ele insele, privind mereu in jur dac nu cumva vrea cineva s le vin in ajutor, ba mai mult, se temeau de toi cei care se uitau la ele. S lum la rind feluritele instincte i virtui ale filozofului instinctul su de indoial, instinctul su de negare, instinctul de expectativ (efectlc"), instinctul analitic, instinctul su de cercetare, cutare, cutezan, instinctul de comparare, de compensare, voina sa de neutralitate l obiectivitate, voina sa de orice sine ira et studio" s-a ineles oare c de foarte mult timp toate acestea veneau in intimpinarea primelor cerine ale moralei i ale contiinei? (fr s mai vorbim despre raiune in general, pe care inc i lui Luther ii plcea s-o numeasc Fraw Klilglin, tirfa cea ineleapt). i c un filozof, dac arji ajuns la contiina de sine, ar fl trebuit s se simt de-a dreptul intruchiparea lui nitimur in vetitum"1, c prin urmare se ferea de a se simi", de a ajunge la contiina de sine?... La fel se intimpl, dup cum am mai spus, cu toate lucrurile bune de care sintem astzi mindrl; chiar i msurat 1 Tindem spre cele interzise (lat). 396 GENEALOGIA MORALEI cu msura vechilor greci, intreaga noastr existen modern, dac nu

este slbiciune ci putere i contiina puterii, apare ca o mulime de hybris i de nelegiuiri, cci tocmai lucrurile potrivnice celor pe care le onorm astzi au avut vreme indelungat contiina -de partea lor i pe Dumnezeu drept paznic. Hybris este astzi intreaga noastr atitudine fa de natur, siluirea ei cu ajutorul mainilor i al atit de neovitoarei inventiviti a inginerilor i tehnicienilor; hybris este atitudinea noastr fa de Dumnezeu, vreau s spun fa de un oarecare pianjen al unor pretinse scopuri i moraliti, care se ascunde in spatele esturii marii plase a cauzalitii am putea spune, precum Carol Temerarul in lupta cu Ludovic al Xl-lea: M impotrivesc pianjenului universal" ; hybris este atitudinea noastr fa de noi inine, cci facem experiene pe noi cum nu am indrzni s facem pe nici un animal i ne spintecm sufletul, voioi i curioi, cu trupul inc viu; ce ne mai pas de mintuirea" sufletului! Apoi ne vindecm singuri; boala este plin de invminte, nu ne indoim de acest lucru, e mai instructiv decit sntatea iar cei care imbolnvesc ni se par astzi chiar mai necesari decit nite vraci i nite mintuitori". Este sigur c ne siluim azi pe noi inine, noi, sprgtorii de nuci al sufletului, noi cei ce ridicm probleme, problematici noi inine, ca i cum viaa nu ar fi nimic altceva decit spartul nucilor; tocmai de aceea e nevoie s devenim cu fiecare zi mai intrebtori, mai demni de a intreba i prin aceasta poate i mai demni de a tri?... Toate lucrurile bune au fost odinioar lucruri rele, flecare pcat strmoesc a devenit o virtute strmoeasc. Cstoria, de pild, a prut vreme indelungat aflun pcat fa de dreptul comunitii; pe atunci se pltea o amend pentru indrzneala de a pretinde o femeie numai pentru sine (tot de aici face parte de pild jus primae noctis, in Cambodgia i astzi inc privilegiul preoilor, al acestor pstrtori ai vechilor obiceiuri bune"). Simmintele blinde, binevoitoare, tolerante, milostive care au crescut treptat ca valoare astfel incit au devenit aproape valori in sine" i-au CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 397 atras mult timp dispreul de sine; pe atunci te ruinai de blindee cum te ruinezi astzi de asprime (vezi Dincolo de bine i de ru, aforismul 260). Supunerea fa de lege, vai, cu cit revolt a contiinei au renunat rasele nobile pretutindeni pe pmint la vendetta, recu-noscind legii puterea asupra lor! Legea" a fost mult vreme un vetitwn, o nelegiuire, o inovaie; ea a aprut in for, ca for, creia i te supuneai numai ruinat fa de tine insui. Fiecare pas, oricit de mic, fcut pe pmint a fost pltit odinioar cu chinuri sufleteti i trupeti; punctul de vedere potrivit cruia nu numai inaintarea, nu! chiar i pirea, micarea, schimbarea, au nevoie de nenumrai martiri", ne sun foarte ciudat, mai ales in ziua de astzi l-am pus in lumin in Aurora, aforismul 18. Nimic nu este pltit mai scump, scrie intr-un pasaj, decit puinul de raiune omeneasc i de sentiment al libertii

cu care ne mindrim acum. Dar din pricina acestei mindrii ne este azi aproape cu neputin de a simi ceea ce se simea in acele uriae intinderi de timp ale moralitii obiceiului care premerg istoriei universale ca principala istorie adevrat i hotritoare ce a fixat caracterul omenirii vremuri in care pretutindeni suferina era considerat o virtute, cruzimea o virtute, disimularea o virtute, rzbunarea o virtute, tgduirea raiunii o virtute, pe cind starea de bine era privit ca o primejdie, setea de cunoatere ca o primejdie, pacea ca o primejdie, mila ca o primejdie, comptimirea ca o insult, munca o insult, nebunia ca un lucru divin, schimbarea er imoralitate i nsctoare de stricciune!" 10 in aceeai carte, aforismul 12, este explicat in ce preuire, sub ce apsare a preuirii trebuia s triasc cea mai veche ras de oameni contemplativi la fel de dispreuit pe cit era de netemut! Contemplaia a aprut pe pmint, la inceput fr indoial sub o form deghizat, cu un aspect echivoc, cu inim rea i adesea cu spaima intiprit pe chip. Latura inactiv, 398 GENEALOGIA MORALEI CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 399 meditativ, nerzboinic a instinctelor oamenilor contemplativi a intreinut mult vreme in jurul lor o neincredere adinc; singurul leac impotriva acesteia era de a trezi hotrit spaima. Iar vechii brahmani, de pild, se pricepeau bine la aa ceva! Vechii filozofi tiau s dea existenei i aspectului lor un sens, un suport, un fundal prin care inspirau team; privit mai indeaproape ins dintr-o nevoie i mai temeinic, anume de a-i citiga teama i respectul fa de ei inii. i aceasta deoarece gseau in ei inii toate judecile de valoare intoarse impotriva lor i trebuiau s inving orice fel de bnuial sau impotrivire, in pofida filozofului din ei". Ca oameni ai unor timpuri inspiminttoare, au recurs la mijloace inspiminttoare: cruzimea fa de sine, automortificarea ingenioas acestea constituiau principalele mijloace ale acestor sihastri i inovatori spirituali, avizi de putere, care aveau nevoie s violenteze mai intii zeii i tradiia din ei inii, pentru a putea crede ei inii in inovaia lor. Voi aminti aici vestita legend a regelui Vicvamitra, care, dup ce s-a torturat pe sine timp de o mie de ani, a cptat un asemenea simmint de putere i incredere in el, incit a inceput s cldeasc un nou cer, simbolul nelinititor al celei mai vechi i mai noi legende din lume despre filozofi oricine i-a cldit vreodat un nou cer" i-a gsit puterea necesar numai in propriul iad... S rezumm intreaga situaie in formule scurte: spiritul filozofic a trebuit intotdeauna s inceap prin a se travesti i a se ascunde sub vemintul tipurilor anterior stabaite ale omului contemplativ, cel al preotului, al vrjitorului, al prezictorului,

al omului religios in general, pentru afi posibil mcar intr-o msur oarecare; idealul ascetic a slujit mult timp filozofului ca aparen exterioar, ca premis a existenei el trebuia s reprezinte acest ideal pentru a putea s fie filozof i trebuia s cread in el pentru a-1 putea reprezenta. Atitudinea ciudat a filozofilor, aceea de a sta de-o parte, de a nega lumea, de a uri viaa, de a nu avea incredere in simuri, de a se spiritualiza, care sa pstrat pin in vremurile noastre, impunindu-se aproape ca insi atitudinea filozofic prin excelen este inainte de toate o urmare a condiiilor vitrege in care s-a nscut i s-a dezvoltat filozofia, cci foarte mult timp ea nici nu ar fi fost posibil pe pmint fr o masc i fr un vemint ascetice, fr o neinelegere ascetic a sinelui. S m exprim mai lmurit, intr-un fel care s sar in ochi: pin in timpurile din urm, preotul ascet avea infiarea dezgusttoare i posomorit a omizii, singura sub care filozofia putea s-i duc traiul i s se tirasc... S-au schimbat oare cu adevrat toate acestea? Oare vieuitoarea inaripat, multicolor i primejdioas, acel spirit" care se ascundea in omid, a fost intradevr lsat s ias in sfirit din crisalid, mulumit unei lumi mai insorite, mai calde, mai senine? Exist astzi destul mindrie, indrzneal, vitejie, siguran de sine, voin a spiritului, voin de rspundere, libertate a voinei, pentru ca de acum inainte filozoful" s fie cu adevrat posibil pe pmint?... Abia acum, dup ce am avut imaginea preotului ascet in faa ochilor, atacm serios problema noastr: ce inseamn idealul ascetic? abia acum lucrul devine serios; de aici inainte ne gsim in faa adevratului reprezentant al seriozitii in general Ce inseamn seriozitatea?" aceast intrebare, mai principial, o avem poate inc de pe acum pe buze; o intrebare pentru fiziologi, bineineles, noi deocamdat lunecm pe ling ea. Preotul ascet nu ii are in acel ideal doar crezul, ci i voina, puterea, interesul. Dreptul su la via exist i se nruie o dat cu acest ideal; ce e de mirare dac ne lovim aici de un adversar cumplit, ad-miind c noi inine am fi adversarii acestui ideal? un adversar care lupt pentru existena sa, impotriva tgduitorilor acestui ideal?... Pe de alt parte, este inc ^ 400 GENEALOGIA MORALEI din capul locului puin probabil ca o asemenea poziie interesat fa de problema noastr si fie deosebit de folositoare; preotul ascet insui va fi anevoie un aprtor fericit al idealului su din acelai motiv din care o femeie nu Izbutete de obicei, cind vrea s apere femeia in sine" necum apreciatorul i judectorul cel mai obiectiv al controversei iscate aici. Prin urmare va trebui mai curind s-1 ajutm acest lucru sare de-acum in ochi s se apere bine impotriva noastr, decit s ne temem c ne-ar combate prea tare... Ideea pentru care se duce aici lupta este aprecierea vieii noastre de ctre preoii

ascei: aceast via (impreun cu tot de ceea ce este legat, natur", lume", intreaga sfer a devenirii i efemerului) este pus de ei in relaie cu o existen total diferit, care ii este contrarie i pe care o exclude, dac nu se intoarce impotriva ei insei, nu se neag pe sine; in acest caz, cazul unei viei ascetice, viaa slujete drept punte spre cealalt existen. Ascetul consider viaa drept un drum rtcit, de pe care trebuie fcut cale intoars pin acolo de unde a inceput, sau ca pe o greeal care se combate trebuie combtut prin fapt cci el, ascetul, cere s se mearg alturi de el, impunindu-i, unde poate, aprecierea sa asupra existenei. Ce inseamn asta? Un asemenea mod fioros de apreciere nu se inscrie ca o excepie i un curiosum in istoria omenirii, el reprezint una dintre faptele cele mai rspindlte i mai persistente din cite exist. Poate c citite de pe o stea indeprtat, literele majuscule ale existenei noastre pmintene ar indemna la concluzia c pmintul ar fi adevratul astru ascetic, un col populat de creaturi nemulumite, trufae i respingtoare, ce nu pot scpa de o ciud adinc pe ele insele, pe lume, pe via l care ii fac lor insele cit mai mult ru cu piitin, din plcerea de a face ru probabil singura lor plcere. S ne gindim cit de regulat ii face apariia preotul ascet, pretutindeni i aproape in toate timpurile; el nu aparine unei rase anume, il priete peste tot, rsare CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 401 din toate straturile sociale. Nu c i-ar cultiva cumva i ar transmite prin ereditate modul su de apreciere ci dimpotriv, un instinct adinc ii interzice mai curind, la modul general, aceast propagare. Trebuie s fie o necesitate de ordin superior care las aceast species dumnoas vieii s creasc i s rodeasc fr incetare pesemne c este un interes al vieii insei ca un astfel de tip al propriei contraziceri s nu piar. Cci o via ascetic este o contrazicere a sinelui; aici domnete un resentiment fr seamn, acela al instinctului i voinei de putere nesatisfcute, care ar vrea s stpineasc nu ceva din via ci viaa insi, s se in-stpineasc asupra celor mai adinci, mal puternice i fundamentale condiii ale ei; aici se incearc folosirea ' puterii pentru a astupa Izvoarele puterii; aici privirea se indreapt inveninat i rutcioas chiar i impotriva infloririi fiziologice, mai cu seam impotriva manifestrii ei frumuseea, bucuria, in timp ce nereuita, degenerarea, durerea, nenorocirea, uritul, pgubirea voit, depersonalizarea, mortificarea, sacrificiul de sine sint resimite i cutate ca o plcere. Toate acestea sint paradoxale in cel mai inalt grad; ne aflm in faa unei dezbinri care se vrea ea insi dezbinat, care se savureaz pe sine in aceast suferin i care devine cu atit mai sigur de sine i mai triumftoare cu cit descrete propria ei condiie, vitalitatea ei fiziologic. Triumful tocmai in ultima agonie" sub acest semn superlativ a luptat dintotdeauna idealul ascetic; in aceast enigm a seduciei, in aceast imagine a in-cintrii l a chinului i-a

recunoscut lumina cea mai vie, mintuirea, biruina definitiv. Crux, nwc, lux pentru el acestea trei formeaz un singur tot. 12 Admiind c o asemenea voin categoric de contrazicere l de impotrivire fa de firesc este pus s filozofeze, asupra cui ii va revrsa capriciul cel mai intim? Asupra a ceea ce este considerat cu cea mai 402 GENEALOGIA MORALEI mare siguran ca adevrat, ca real; ea va cuta eroarea tocmai acolo unde instinctul vieii i-a aezat fr rezerve adevrul. De pild, precum asceii filozofiei Ve-danta, ea va reduce materialitatea la iluzie, de asemenea durerea, pluralitatea, intregul contrast noional subiect" i obiect" erori, nimic altceva decit erori! A-i interzice credina in propriul eu", a-i nega propria realitate" ce triumf! nu doar asupra simurilor, asupra aparenei, ci un soi de triumf mult mai inalt, o siluire crud a raiunii, voluptate care ii atinge culmea atunci cind ascetica dispreuire i batjocorire de sine ii decreteaz raiunii: exist un imperiu al adevrului i al existenei, dar tocmai raiunea este exclus din el!"... (in treact fie spus: pin i in conceptul kantian caracterul inteligibil al lucrurilor" mai exist rmie ale acestei dezbinri rivnite lacom de ascei, creia ii place s stimeasc raiunea impotriva raiunii, pentru c la Kant caracter inteligibil" inseamn un fel de structur a lucrurilor din care intelectul inelege doar c ea este absolut de neineles pentru intelect.) La urma urmei, in calitatea noastr de cuttori ai cunoaterii, s nu fim nerecunosctori fa de asemenea rsturnri categorice ale perspectivelor i aprecierilor obinuite cu care spiritul s-a dezlnuit prea mult vreme, aparent intr-un mod nelegiuit i inutil, impotriva lui insui; dar s vezi mcar o dat altfel, s vrei s vezi altfel, nu este o disciplin i o pregtire prea mrunt a intelectului in calea spre obiectivitatea" sa viitoare aceasta ineleas nu ca o viziune lipsit de interes" (ceea ce este o absurditate i un nonsens), ci ca posibilitatea de a stpini propriul pro i contra, de a le afia i retrage, astfel incit tocmai diversitatea perspectivelor i a interpretrii afectelor s poat fi folosit pentru cunoatere. S ne pzim deci mai bine de-acum inainte, domnii mei filozofi, de vechea i primejdioasa fabulaie a conceptelor, care a stabilit un subiect al cunoaterii pur, lipsit de voin, de durere i de mrginire in timp", s ne pzim de CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 403 tentaculele unor asemenea noiuni contradictorii ca raiunea pur", spiritualitatea absolut", cunoaterea in sine"; aici se cere intotdeauna s se gindeasc la un ochi ce nu poate fi nici mcar gindit, un ochi a crui privire s nu aib cu nici un pre vreo direcie i ale crui funcii active i interpretative s fie curmate, s lipseasc

funciile datorit crora a vedea devine a-vedea-ceva, deci aici i se cere intotdeauna ochiului ceva absurd i fr sens. Exist numai viziune perspectiv, numai recunoatere" perspectiv i cu cit vom lsa mai multe s vorbeasc despre un lucru, cu cit vom ti s privim cu ochi mai muli, diferii, acelai lucru, cu atit ne va fi mai intregit noiunea" acelui lucru, obiectivitatea" noastr. Dar a elimina cu desvarire voina, a suprima cu totul afectele, admiind c am putea face acest lucru, nu ar insemna asta oare castrarea intelectului? ... 13 Dar s revenim, E limpede c o asemenea autocon-trazicere cum pare s se manifeste in ascet, viaa impotriva vieii" este nemaijudecind psihologic ci fiziologic, pur i simplu o neghiobie. Ea poate fi doar aparent; trebuie s fie un soi de exprimare provizorie, o interpretare, o formul, o adaptare, o inelegere psihologic greit a ceva a crui adevrat natur nu a putut fi mult vreme ineleas i denumit in sine un simplu cuvint prins intr-o veche sprtur a cunoaterii omeneti. i acum voi stabili pe scurt realitatea faptelor: idealul ascetic izvorte din instinctele de protejare i vindecare ale unei viei degenerescente care incearc s se menin prin toate mijloacele i lupt pentru existena sa; este semnul unei pariale reineri i oboseli fiziologice, impotriva crora cele mai profunde instincte rmase intacte lupt neincetat cu noi mijloace i invenii. Idealul ascetic este un asemenea mijloc; situaia este deci absolut invers decit o cred admiratorii acestui ideal viaa se lupt in el i 404 GENEALOGIA MORALEI prin el cu moartea i impotriva morii, idealul ascetic este o dibcie in meninerea vieii. Faptul c el s-a putut instpinl asupra omului l a devenit puternic intr-o asemenea msur dup cum ne-o spune istoria mai ales pretutindeni unde a fost impus civilizaia i domesticirea omului, exprim o realitate important: starea bolnvicioas a tipului uman de pin acum, cel puin a omului domesticit, lupta fiziologic a omului cu moartea (mai ales cu dezgustul de via, cu oboseala, cu dorina de sfirit"). Preotul ascet este incarnarea dorinei de a fi altfel, de a fi altundeva, l anume cel mai inalt grad al acestei dorine, adevrata ei fervoare i patim; dar tocmai puterea dorinei sale este ctua ce-1 fereac aici, tocmai datorit ei, devine instrumentul care trebuie s lucreze spre a crea condiii mal prielnice pentru a fi aici" i a fi om" tocmai cu aceast putere inlnuie pe via intreaga turm de neizbutii, amrii, pclii, nenorocii, suferinzi de orice fel, mergind instinctiv in fruntea ei ca pstor. Cred c m fac ineles: acest preot ascet, acest aparent duman al vieii, acest negator tocmai el face parte din marile fore conservatoare i afirmatoare ale vieii... De unde vine aceast stare bolnvicioas? Cci omul este mai bolnav, mai nesigur, mai schimbtor, mai nestabilizat decit orice alt animal, aici nu incape nici

o indoial el este animalul bolnav; dar de unde vine asta? Desigur c a i indrznit, a innoit, a infruntat, a provocat soarta mai mult decit toate celelalte animale la un loc, el, marele experimentator cu sine insui, nemulumitul, nestulul, care lupt cu animalele, cu natura i cu zeii pentru stpinlrea suprem el, inc neinfrintul, venic fiin a viitorului, care nu-i mai gsete linitea in faa propriei sale puteri avantate, astfel incit viitorul ii infige pintenul in carnea oricrui prezent cum ar putea un asemenea animal curajos i bogat s nu fie i cel mai primejduit, cel mai indelung i mai cumplit bolnav dintre toate animalele bolnave?... Omul s-a sturat indeajuns de des, exist CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 405 adevrate epidemii de asemenea saturare ( ca in jurul anului 1348, pe vremea dansului macabru), dar chiar i acest dezgust, aceast oboseal, aceast ciud pe sine totul se revars atit de npraznic din el incit devine deindat o nou inctuare. Negarea sa pe care o adreseaz vieii scoate la lumin, ca printr-o vraj, o sumedenie de afirmri mai gingae; iar atunci cind se rnete, acest maestru al distrugerii, al autodistrugerii rana insi este cea care il silete s triasc... 14 Cu cit starea bolnvicioas a omului este mai normal i nu putem tgdui aceast normalitate cu atit mai mult ar trebui apreciate cazurile rare de putere sufleteasc i trupeasc, acele cazuri omeneti fericite, cu atit mai sever ar trebui pzite fiinele reuite de aerul cel mai ru, de aerul bolnavilor. Se face oare acest lucru?... Bolnavii sint primejdia cea mai mare pentru cei sntoi; nenorocirea nu le vine celor puternici dinspre cei i mai puternici, ci dinspre cei mai slabi. Se tie oare?... Vzut in linii mari, nu spaima de om este cea a crei diminuare ar fi de dorit, cci aceast spaim il silete pe cel puternic s fie puternic, uneori infricotor ea ine in picioare tipul uman reuit. Ceea ce este de temut, ceea ce este fatal ca nici-o alt fatalitate nu este marea fric, ci marele dezgust fa de om; de asemenea i marea mil fa de el. Admiind c intr-o bun zi acestea dou s-ar impreuna, imediat i in mod Inevitabil ar apare pe lume ceva monstruos, ultima voin" a omului, voina sa de neant, nihilismul. i intr-adevr pentru aceasta s-au pregtit multe. Cel ce nu-i folosete doar nasul pentru a adulmeca, ci i ochii i urechile, acela simte aproape pretutindeni pe unde pete astzi ceva ca o atmosfer de cas de nebuni, o atmosfer de spital vorbesc bineineles despre domeniile de cultur ale omului, despre orice fel de Europ" care mai exist pe pmint. Bolnvicioii sint cea mai mare primejdie 406 GENEALOGIA MORALEI pentru om, nu cei ri, nu animalele de prad". Cei de la inceput nefericii, invini, doborii ei sint aceia, cei mai slabi, sint acela

care submineaz cel mai adinc viaa printre oameni, care pun sub semnul intrebrii i otrvesc primejdios increderea noastr in via, in om, in noi inine. Cum s scapi de acea privire cernit din faa creia pleci ducind cu tine o tristee amar, acea privire intoars spre sine a celui nscut diform, care trdeaz felul in care vorbete un astfel de om cu el insui acea privire care e un suspin! ,A vrea oare s fiu oricine altcineva?" aa ofteaz aceast privire; dar nu e nici o speran. Sint cel care sint; cum a putea scpa de mine insumi? i totui m-am sturat de minei" Pe un asemenea sol al dispreului de sine, o adevrat mlatin, rsare orice buruian, orice plant otrvitoare, i totul atit de mrunt, de ascuns, de necinstit, de dulceag. Aici miun viermii simmintului de rzbunare l ai resentimentului; aici aerul duhnete a taine i nemrturisiri; aici se ese neincetat plasa celei mai negre conjuraii conjuraia celor suferinzi impotriva celor reuii i victorioi, aici se urte chipul biruitorilor. i cit minciun pentru a nu mrturisi aceast ur ca ur! Ce risip de cuvinte mari i de atitudini, ce art a ponegririi cinstite"! Aceti neizbutii, ce nobil elocven au pe buze! Cit supunere dulceag, viscoas, umil, plutete in privirea lor! Ce vor de fapt? S reprezinte cel puin dreptatea, dragostea, inelepciunea, superioritatea asta este ambiia acestor cei mai de jos", a acestor bolnavi! i cit de abil te face o asemenea ambiie! S admirm mai ales abilitatea de falsificatori de bani cu care este imitat amprenta virtuii, pin i clinchetul, sunetul aurului virtuii. Nu incape nici o indoial c au luat in arend virtutea numai pentru ei, aceti slbnogi i bolnvicioi fr vindecare: Numai noi sintem cei buni, cei drepi, spun ei, numai noi sintem homines bonae voluntatis". Ei umbl printre noi ca intruchipri ale mustrrii, ca avertismente ce ne sint adresate ca i CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 407 cum sntatea, robusteea, puterea, mindria, sentimentul de putere ar avea in sine vicii pentru care va trebui s ispeti odat, s ispeti amarnic; oh, cit sint in fond de pregtii pentru a te face ei inii s ispeti, cit sint de insetai de a fi clii Printre ei exist nenumrai rzbuntori travestii in judectori, care poart mereu in gur cuvintul dreptate" ca pe o saliv otrvit i stau cu buzele uguiate, gata oricind s scuipe tot ceea ce nu privete nemulumit i ii urmeaz voios calea. Dintre ei nu lipsete nici acea scirboas specie a vanitoilor, acei avortoni mincinoi ce vor s reprezinte sufletele frumoase" i care aduc pe tarab senzualitatea lor pocit, infat in versuri i alte scutece, drept puritate a inimii", specie a onanitilor morali, cei ce se autosatisfac. Voina bolnavilor de a reprezenta orice form de superioritate, instinctul lor pentru ci piezie care conduc spre tiranie asupra celor sntoi unde nu s-ar gsi oare aceast dorin de putere a slbnogilor? Mai cu seam femeia bolnav, nimeni n-o intrece in rqffinaments atunci cind vrea s domine, s

supun, s tiranizeze. Pentru a-i atinge elul, femeia bolnav nu cru nimic, nici viu nici mort, scurmind i cele mai adinc ingropate lucruri (bogoii spun: femela este o hien"). S aruncm o privire asupra tainelor oricrei familii, oricrei corporaii, oricrei comuniti: pretutindeni exist lupta bolnavilor impotriva celor sntoi o lupt tcut, purtat indeobte cu mici prafuri otrvite, cu impunsturi de ac, cu chipuri viclean resemnate, dar uneori i prin acel fariseism al bolnavului, cu atitudini zgomotoase care intruchipeaz cu plcere nobila indignare". Pin i in incperile sfinte ale tiinei ar vrea s se fac auzit rguitul ltrat de indignare al ciinilor bolnvicioi, minciuna i furia muctoare a acestor nobili" farisei (li-1 mai amintesc o dat cititorilor care au urechi de auzit, pe acel apostol berlinez al rzbunrii, Eugen Diihring, care folosete in felul cel mai necuviincios i mai dezgusttor tam-tamul moral in Germania de as408 GENEALOGIA MORALEI tzi, Duhring, primul fanfaron moral al epocii noastre, chiar i printre ai si, printre antisemii). Ei sint cu toii oameni ai resentimentului, aceti oameni fiziologic nereuii, aceti viermnoi, o lume intreag fremtind de rzbunare subteran, nestui, neobosii in izbucniri impotriva oamenilor fericii, ca i in mascarade ale rzbunrii, in pretexte pentru rzbunare; cind vor ajunge oare la ultimul lor triumf, cel mai rafinat, mai sublim, al rzbunrii? Fr indoial atunci cind vor izbuti s imping propria lor mizerie, orice mizerie, in contma celor fericii, astfel incit acetia s inceap intr-o bun zi s se ruineze de fericirea lor, spunindu-i poate intre ei: e o ruine s fii fericit! exist prea mult mizeriei" ... N-ar putea exista ins o greeal mai mare i mai nefast decit aceea ca oamenii fericii, reuii, puternici la trup i la suflet s inceap s se indoiasc de dreptul lor la fericire. Afar cu aceast lume intoars pe dos"! Afar cu aceast moleire ruinoas a simmintului! Supremul punct de vedere pe pmint ar trebui s fie ca bolnavii s nu-i imbolnveasc i pe cei sntoi cci asta ar insemna de fapt o asemenea moleire dar pentru aceasta trebuie in primul rind ca cei sntoi s rmin separai de cei bolnavi, ferii pin i de privelitea acestora, pentru a nu se confunda cu ei. Sau ar fi poate de datoria lor s devin infirmieri i medici?... Dar in felul acesta nici nu i-ar putea grei i tgdui mai mult propria tor menire elementul superior nu trebuie s se injoseasc la a ajunge instrumentul elementului inferior, patosul distanei trebuie s separe i menirile, in vecii vecilor! Dreptul la existen al celor sntoi, privilegiul clopotului cu sunet adinc fa de cel al clopotului cu sunet spart este de o mie de ori mai mare; numai ei sint zlogul viitorului, numai ei sint rspunztori de viitorul omenirii. Ceea ce pot face ei, ceea ce trebuie s fac ei, n-ar trebui niciodat s poat sau s trebuiasc s fac un bolnav; dar pentru a putea face ceea ce doar ei trebuie s fac, cum ar mai avea libertatea de

CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 409 a fi medicul, consolatorul, mintuitorul" bolnavilor?... i pentru asta e nevoie de aer curat, de aer curat! i plecai, in orice caz, din apropierea tuturor caselor de nebuni i de bolnavi ai culturii! i de aceea, cutai o tovrie bun, tovria noastr! Sau singurtatea, dac trebuie! Dar indeprtai-v oricum de miasmele scirboase ale stricciunii luntrice i ale viermnoiei tinuite a celor bolnavi!... Pentru a ne putea apra, prieteni, cel puin inc o bun bucat de vreme, impotriva celor dou crunte molime care ne pindesc in mod deosebit - impotriva dezgustului adinc fa de om! impotriva milei adincifa de orrxi... 15 De indat ce s-a ineles pe deplin - i cer ca tocmai aici s fie atins adincul, s se ineleag adinc - msura in care nicidecum nu poate fi de datoria oamenilor sntoi s ingrijeasc bolnavi, si insntoeasc, atunci s-a ineles i rostui unei alte nevoi, nevoia de medici i infirmieri care sint ei inii bolnavi; i astfel am prins i cuprindem cu amindou miinile sensul preotului ascet. Preotul ascet trebuie s fie pentru noi mintuitorul predestinat, pstor i aprtor al turmei bolnave; abia acum ii inelegem uriaa misiune istoric, impria sa este stpinirea asupra celor suferinzi, spre ea il indeamn instinctul, in ea ii gsete propria art i miestrie, felul su de fericire. El insui trebuie s fie bolnav, trebuie s fie profund inrudit cu bolnavii i npstuiii pentru a-i inelege - pentru a se putea inelege cu ei; dar trebuie s fie i puternic, mai stpin pe sine decit pe alii, de nezdruncinat mai ales in voina sa de putere, pentru a citiga increderea bolnavilor i a fi temut de ei, pentru a le putea fi sprijin, suport, reazem, constringere, educator, tiran, Dumnezeu. El trebuie si apere turma impotriva cui? impotriva celor sntoi, frndoial, i impotriva invidiei fa de cei sntoi; el trebuie s fie dumanul firesc i dispreuicorul a tot ce inseamn sntate i 410 GENEALOGIA MORALEI putere primitiv, furtunoas, nezgzuit, dur, brutal, in felul animalelor de prad. Preotul este prima form a animalului mai delicat care dispreuiete mai curind decit urte. Nu va fi cruat de lupta impotriva fiarelor, un rzboi mai curind al vicleniei (al spiritului") decit al violenei, cum se inelege de la sine iar pentru aceasta va fi uneori aproape nevoit s creeze sau cel puin s prevesteasc un nou tip de animal de prad un nou animal cumplit, in care ursul polar, tigrul mldios, rece care st la pind i mai ales vulpea par a se impleti intr-un tot pe cit de atrgtor pe atit de infricotor. Dac nevoia il silete, pete apsat, in felul ursului, respectabil, inelept, rece, cu superioritate ineltoare, ca herald i purttor de cuvint al unor puteri misterioase, in mijlocul fiarelor de alt soi, hotrit s

sdeasc unde poate pe acest sol, suferina, vrajba, contradicia, i sigur pe arta sa s devin oricind stpinul celor suferinzi. Aduce desigur cu sine leacuri i balsamuri, dar trebuie mai intii s rneasc pentru a fi medic; in timp ce alin apoi durerea pricinuit de ran, el o i otrvete cci la aa ceva se pricepe in primul rind acest vrjitor i dresor de Oare, in jurul cruia tot ceea ce este sntos se imbolnvete in mod inevitabil i tot ceea ce este bolnav devine inevitabil blind. Acest pstor ciudat ii apr de altfel destul de bine turma bolnav o apr chiar de ea insi, de stricciunea, viclenia, rutatea ce mocnesc in sinul ei, ca i de tot ceea ce este propriu tuturor bolnavilor i suferinzilor cind se afl laolalt; el lupt iscusit, dur i pe tcute, impotriva anarhiei i a destrmrii ce poate incepe oricind inluntrul turmei in care resentimentul, acea primejdioas substan exploziv, se adun neincetat. A descrca aceast materie exploziv astfel incit s nu distrug nici turma, nici pstorul este adevrata sa miestrie, ca i utilitatea sa cea mai de pre; dac am vrea s cuprindem valoarea existenei preotului in cea mai scurt formul, ar trebui spus fr inconjur: preotul este cel care schimb CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 411 direcia resentimentului. Cci fiecare suferind caut instinctiv o cauz a suferinei sale, mai precis un fpta, i mai exact, un fpta vinovat accesibil suferinei pe scurt ceva viu asupra cruia s-i poat descrca afectele prin fapte sau in efftgie, sub un pretext oarecare, deoarece descrcarea afectelor este suprema incercare de uurare, mai bine zis de ameire a celui ce sufer, narcoticul su, dorit incontient impotriva chinului de orice fel. Dup prerea mea, numai aici vom gsi adevrata cauz fiziologic a resentimentului, a rzbunrii i a tot ceea ce ii este inrudit, deci intr-o cerin de anesteziere a durerii prin afect; aceast cauz este cutat de obicei, cu totul greit dup mine, in contralovitura defensivei, intr-o simpl msur de protecie a reaciei, o micare reflex" fcut in cazul unei dunri sau primejduiri neateptate, de felul celei pe care o face o broasc fr cap pentru a scpa de arsura unui acid coroziv. Dar deosebirea este fundamental: intr-unui din cazuri se dorete impiedicarea continurii dunrii, iar in cellalt caz se vrea anestezierea unei dureri chinuitoare, secrete, ce devine insuportabil, printr-o emoie i mai violent de orice fel care s alunge, cel puin pentru o clip, durerea din contiin - pentru asta e nevoie de un afect, de unul cit mai slbatic cu putin, iar pentru a-1 stirni e nevoie de primul pretext. Cineva trebuie s fie de vin c m simt ru" acest fel de a concluziona este propriu tuturor bolnavilor i anume cu atit mai mult cu cit adevrata pricin a rului lor, cea fiziologic, le r-mine ascuns (ea const poate in imbolnvirea unui nervus sympathicus sau in secreia crescut a bilei, in lipsa de sulfat sau fosfat de potasiu din singe ori in balonri ale pintecelui care impiedic circulaia sangvin

ori in degenerescenta ovarelor i altele asemntoare). Suferinzii sint cu toii de o inspiminttoare promptitudine i ingeniozitate in a descoperi pretexte pentru afectele dureroase; ei ii savureaz pin i bnuielile, ii bat capul in legtur cu rul i influenele 412 GENEALOGIA MORALEI aparente, ii scormonesc mruntaiele trecutului i prezentului in cutarea unor istorii sumbre i dubioase care le deschid calea pentru a se desfta cu bnuieli chinuitoare i a se amei cu veninul propriei ruti redeschid brutal rnile cele mal vechi, ii pierd singele prin cicatrice de mult inchise, fac rufctori din prieteni, soie, copil i toi cei ce le sint apropiai. Sufr; cineva trebuie s fie de vin" aa gindete orice oaie bolnvicioas. Dar pstorul ei, preotul ascet, il spune: Ai dreptate, oaia mea! cineva trebuie s poarte vina, dar tu insi eti acel cineva, numai tu insi eti vinovat numai tu insi eti vinovat fa de tine\"... Aceste spuse sint indeajuns de indrznee, indeajuns de greite, dar astfel sa obinut cel puin un lucru i anume direcia resentimentului este schimbat. 16 Ghicim acum ceea ce, dup prerea mea, a incercat cel puin instinctul de vindector al vieii prin preotul ascet l la ce i-a slujit o vreme tirania unor concepte paradoxale i paralogice ca vina", pcatul", pctoenia", pierzania", osinda", anume de a-i face pe bolnavi inofensivi pin la un anumit grad, de a-i distruge pe incurabili prin ei inii, de a-i indrepta cu severitate pe cei mai puin bolnavi spre propria lor persoan, de a le impinge inapoi resentimentul (Un lucru e necesar" } i de a folosi in felul acesta instinctele rele ale tuturor suferinzilor in scopul autodisciplinrii, al supravegherii i depirii de sine. E de la sine ineles c folosind o medicaie" de acest fel nici nu poate fi vorba despre o vindecare adevrat a bolnavului in sens fiziologic; nici mcar nu se poate susine c instinctul de via ar fi avut aici in vreun fel perspectiva i intenia vindecrii. Un soi de inghesuire i de organizare a bolnavilor intr-o parte ( cuvintul biseric" este denumirea cea mai popular), un fel de asigurare provizorie a celor alctuii mai sntos, turnai mal bine in tipare, in partea cealalt, deschiderea deci a unei prCE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 413 pstil intre sntos i bolnav a fost mult vreme totul! i era mult! era foarte multi... [Dup cum se vede, pornesc in aceast disertaie de la o premis pe care nu mai trebuie s-o demonstrez pentru cititorii de care am eu nevoie: starea de pcat" nu este o stare de fapt ci mai curind doar interpretarea unei stri de fapt l anume a unei dispoziii fiziologice vzut dintr-o perspectiv moral-religioas care nu mai este obligatorie pentru noi. Faptul c cineva se simte vinovat", pctos", nu dovedete nicidecum c are dreptul s se simt aa, la fel

cum cineva nu este sntos doar pentru c se simte sntos. S ne amintim de vestitele procese ale vrjitoarelor; pe atunci nici judectorii cei mai perspicace i mai omenoi nu se indoiau de existena unei vinovii; vrjitoarele" insele nu se indoiau de acest lucru i totui vina lipsea. Am s prezint aceast premis mai pe larg: durerea sufleteasc" in sine nu mi se pare nicidecum a fi o stare de fapt, ci numai o interpretare (interpretare cauzal) a unor stri de fapt care nu pot fi inc formulate exact, deci ca ceva care plutete inc in aer, fr s te impun din punct de vedere tiinific - in fond doar o vorb groas in locul unui semn de intrebare subire ca un ir. Dac cineva n-o scoate la capt cu o durere sufleteasc", pricina nu trebuie cutat, vorbind grosolan, in sufletul" su, ci mai curind in pintecele su (vorbind grosolan, dup cum am spus, ceea ce nu inseamn in nici un caz i dorina de a fi auzit sau ineles la fel de grosolan...). Un om puternic i bine alctuit ii diger tririle (Inclusiv faptele bune i rele) cum ii diger i hrana, chiar dac trebuie s inghit i imbucturi mai tari. Dac n-o scoate la capt' cu o trire, atunci acest soi de indigestie este la fel de fiziologic cum este i cealalt i de fapt adesea numai o urmare a celeilalte. Cu o asemenea concepie, intre noi fie spus, poi rmine totui cel mai amarnic adversar al intregului materialism...] 414 GENEALOGIA MORALEI 17 Dar este el oare la drept vorbind un medic, acest preot ascet? Am vzut de altfel cit de puin ne este permis s-1 numim aa, oricit de mult i-ar plcea s se simt mintuitor" i s se lase venerat ca atare. El combate numai suferina in sine, dezgustul celui ce sufer, i nu cauza lor, nu boala proprtu-zis aceasta trebuie s constituie cea mai de seam obiecie a noastr impotriva medicaiei preoeti. Dar privind din punctul de vedere pe care doar preotul il cunoate i il are, nu ostenim s admirm cite a vzut, a cutat i a ineles datorit acestei perspective. Uurarea suferinei, consolarea" de orice fel se dovedete a fi geniul su; cit de inventiv i-a ineles menirea de consolator, cit de prompt i de indrzne i-a ales mijloacele! Cretinismul, indeosebi, ar putea fi considerat drept un mare tezaur de consolri dintre cele mai ingenioase, pentru cit de multe s-au adunat in el, care invio reaz, alin, narcotizeaz, pentru cit de multe lucruri dintre cele mai primejdioase i cuteztoare a intreprins in acest scop, pentru cit de subtil, de rafinat de un rafinament meridional a tiut s ghiceasc afectele stimulative cu care pot fi biruite, cel puin pentru un timp, depresiunea adinc, oboseala de plumb, tristeea neagr a celor handicapai fiziologic. Cci, in general vorbind, toate marile religii au avut drept el principal combaterea unei anumite osteneli i ingreunri, ajunse epidemice. Se poate presupune din capul locului c, din timp in timp, in anumite puncte ale globului sentimentul de deprimare de

natur fiziologic trebuie, aproape cu necesitate, s domine mase largi de oameni, simmint care, ins, din lipsa cunotinelor fiziologice, nu ptrunde ca atare in contiin, astfel in-cit cauza" acestuia i leacul su nu pot fi cutate i incercate decit tot numai in planul psihologicmoral (aceasta este formula mea cea mai general pentru ceea ce se numete in mod obinuit religie"). Un asemenea sentiment poate avea origini dintre cele mai diCE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 415 verse: poate fi o urmare a incrucirii intre rase prea deosebite (sau clase sociale acestea exprim intotdeauna i diferene de obirie i ras: Weltschmerz-ul" european, pesimismul secolului al XlX-lea, este mai ales consecina unui amestec intre clase, produs cu o nemaipomenit repeziciune); sau poate fi generat de o emigraie neavenit o ras ajuns intr-o clim pentru care puterea ei de adaptare este insuficient (cazul indienilor in India); sau este urmarea tirzie a vechimii i oboselii rasei (pesimismul parizian incepind cu anul 1850); ori o alimentaie greit (alcoolismul Evului Mediu; neghiobia vegetarienilor care au, ce-i drept, de partea lor autoritatea gentilomului Cristoph al lui Shakespeare); sau consecina unui singe viciat, malarie, sifilis i altele asemenea (deprimarea german dup rzboiul de 30 de ani care a infestat o jumtate de Germanie cu boli rele, pregtind in felul acesta terenul pentru servilitatea i laitatea gemian). intr-un astfel de caz se incearc de fiecare dat organizarea in stil mare a unei lupte impotriva simmintului de neplcere; s ne informm pe scurt despre practicile i formele ei cele mai importante. (Se inelege c las aici cu totul la o parte lupta filozofilor impotriva sentimentului de dezgust, lupt ce are loc de obicei in acelai timp ea e destul de interesant, dar prea absurd, prea indiferent din punct de vedere practic, prea esut ca pinza de pianjen i ascuns prin coluri, cum ar fi de pild ideea c durerea trebuie dovedit ca fiind o eroare, presupunindu-se in mod naiv c ea trebuie s dispar atunci cind a fost recunoscut drept eroare dar iat! durerea se inveruneaz s nu dispar...) Aceast plcere atotstpinitoare se combate in primul rind prin mijloace care coboar in general simmintul vieii pin in punctul cel mai de jos. Pe cit se poate, nici o voin, nici o dorin; s ocoleti tot ceea ce stir-nete afecte, ceea ce face singe" (s nu mninci sare igiena fachirului); s nu iubeti; s nu urti; singe rece; s nu te rzbuni, s nu te imbogeti; s nu 416 GENEALOGIA MORALEI munceti; s cereti; pe cit se poate nici o femeie sau cit mai puin femeie; in privina spiritului, principiul lui Pascal; iljaut s'abatir". Rezultatul, exprimat psi-hologic-moral, depersonalizare", sfinire"; exprimat fiziologic, hipnotizare" incercarea de a atinge la om o

stare asemntoare cu ceea ce este hibernarea pentru unele specii de animale sau estivaia pentru numeroase plante din zonele cu clim torid, un minimum de asimilare i metabolism prin care viaa doar s mai pilpiie, fr a mai ptrunde ins in contiin. in acest scop s-a consumat o cantitate uluitoare de energie uman oare inutil?... C asemenea sports-meni ai sfineniei", in care sint bogate toate timpurile i aproape toate popoarele, au gsit cu adevrat o min-tuire real fa de ceea ce au combtut cu un traiiiing atit de riguros, este absolut neindoielnic ei au scpat intr-adevr in nenumrate cazuri de acea adinc deprimare fiziologic prin sistemul lor de mijloace hipnotizante, motiv pentru care metoda lor se numr printre realitile etnologice universale. De asemenea, nu este permis s se considere aceast intenie de a domina prin infometare trupul, pofta printre simpto-mele nebuniei (cum binevoiesc s fac o specie grosolan de liber-cugettori" infuiectori de rosbifuri precum i acei gentilomi Cristoph). Este ins cu atit mai sigur c ea este, poate fi, calea spre tot felul de tulburri psihice, de pild spre lumini interioare", ca la isihatii de la muntele Athos, spre halucinaii vizuale i auditive; spre revrsri voluptoase i extazuri ale senzualitii (legenda sfintei Tereza). Explicarea acestor stri de ctre cei supui lor a fost intotdeauna cit se poate de exaltat i de fals, lucra de la sine ineles, dar s nu trecem peste timbrul celei mai convinse recunotine care rsun pin i in voina pentru acest fel de interpretare. Starea cea mai inalt, mintuirea insi, acea hipnotizare general i acea linite in sfirit atins, li se pare intotdeauna misterul in sine, pentru a crui exprimare nici cele mai sublime simboluri nu CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 417 Ct sint suficiente, e ptrunderea i intoarcerea in esena lucrurilor, e eliberarea de toate amgirile, e tiina", adevrul", firea", este ruperea de orice el, orice dorin, orice aciune, este un dincolo de bine i de ru. Binele i rul, spune budistul, amindou sint ctue omul perfect a devenit stpin peste amindou"; Cele fcute i cele nefcute, spune credinciosul cultului Ve-danta, nu-1 mai dor; ca un inelept, el se scutur de bine i de ru; impria lui nu mai sufer din pricina niciunui fapt; binele i rul, el le-a depit pe amindou" o concepie deci general-indian, atit brahman cit i budist. (Nici in modul de gindire indian i nici in cel cretin aceast mintuire" nu poate fi atins prin virtute, prin insntoire moral, oricit de inalt ar fi considerat valoarea hipnotic a virtuii; acest lucru trebuie reinut el corespunde de altfel strii de fapt. A rmine adevrat in aceste condiii trebuie privit poate ca cea mai preioas frintur de realism in cele trei religii principale, altfel atit de temeinic moralizatoare. Pentru cel care cunoate nu exist datorie"... Nu prin adugarea de virtui se ajunge la mintuire, cci ea este una cu Brahma care nu e perfectibil; i

la fel de puin prin lepdarea de greeli, cci Brahma, cu care a fi una inseamn mintuire, este venic pur" pasaje din comentariul lui Qankara, citate de primul adevrat cunosctor european al filozofiei indiene, prietenul meu Paul Deussen). S cinstim deci mintuirea" din marile religii; pe de alt parte ne vine ceva mai greu s lum in serios aprecierea de care se bucur somnul adinc printre aceti ostenii de via, prea ostenii chiar i numai pentru a visa anume somnul adinc privit ca ptrundere in Brahma, ca infptuit unio mystica cu Dumnezeu. Cind apoi a dormit adinc se spune in cea mai veche i venerabil scriere i s-a linitit deplin, astfel incit n-a mai avut nici un vis, atunci, o prea iubitule, el s-a unit cu firea, s-a cufundat in sine insui - invluit de inele care cunoate, nu mai are contiina a ceea ce este in 418 GENEALOGIA MORALEI afar sau inluntru. Aceast punte nu este trecut nici de zi i de noapte, nici de btranee, nici de moarte, nici de suferin, nici de faptele bune sau rele." in somn adinc, spun de asemenea credincioii celei mai adinei dintre cele trei mari religii, sufletul se ridic deasupra trupului, ptrunde in lumina cea mai curat i se infieaz astfel sub chipul su adevrat: el este atunci spiritul cel mai inalt insui, care hoinrete glumind, jucindu-se, bucurindu-se, fie cu femei, fie cu trsuri sau cu prieteni, i care nu se mai intoarce cu gindul inapoi spre aceast povar a trupului la care este inhmat prana (suflul vieii), ca un animal la cru." Cu toate acestea nu vrem s pierdem din vedere nici acum, ca i in cazul mintuirii", c aici, dincolo de splendoarea exagerrii orientale, este exprimat de fapt aceeai apreciere pe care a fcut-o i Epicur, acest spirit limpede, temperat, temperat ca orice este grecesc, dar care sufer: nonsimirea hipnotic, linitea somnului adinc, intr-un cuvant absena suferinei poate fi in ochii celor ce sufer i sint profund nemulumii bunul cel mai de pre, valoarea valorilor care trebuie apreciat de ei ca ceva pozitiv, trebuie resimit ca pozitivul insui. (Dup aceeai logic a sentimentului, in toate religiile pesimiste neantul se numete Dumnezeu.) 18 Mult mai frecvent decit o astfel de anesteziere general a sensibilitii, a capacitii de suferin pe cale hipnotic, ce presupune puteri mai rar intilnite, in primul rind curaj, dispreuirea opiniei, stoicism intelectual", impotriva strilor depresive se incearc un alt travling, oricum mai uor: activitatea mecanic. Faptul c prin ea o existen de suferin este uurat intr-o msur nu chiar de neluat in seam, este mai presus de orice indoial; acest fapt este numit astzi, nu tocmai cinstit, binecuvintarea muncii". Uurarea const in aceea c interesul celui care sufer este abtut in CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 419

intregime de la suferina sa, c doar activitatea i numai activitatea ii ptrunde neincetat in contiin i c prin urmare acolo mai rmine foarte puin loc pentru suferin cci e strimt" acea incpere a contiinei omeneti! Activitatea mecanic i tot ce se leag de ea cum ar fi regularitatea absolut, supunerea punctual i pasiv, modul de via stabilit o dat pentru totdeauna, folosirea deplin a timpului, o anumit disciplin admis i voit pentru impersonalitate", pentru uitarea de sine, pentru incuria sui" cit de temeinic, cit de subtil a tiut s le foloseasc preotul ascet in lupta sa impotriva durerii! Tocmai cind avea de a face cu suferinzi din strile de jos, cu sclavi sau cu prizonieri (ori cu femei, care sint cel mai adesea in acelai timp sclave i prizoniere) nu era nevoie decit de o anumit abilitate de a le schimba numele i de a-i reboteza, pentru a-i face s vad de-acum inainte drept bune, drept o relativ fericire, lucrurile pe care le urau nemulumirea sclavului de soarta sa nu a fost in nici un caz inventat de preoi. Un mijloc i mai preuit in lupta impotriva deprimrii este prescrierea unei mici bucurii, care este uor de obinut i poate deveni regul; acest leac este folosit adesea pentru cel mai sus-amintit. Forma cea mai des intilnit sub care bucuria este prescris drept leac este bucuria de a face bucurie (prin binefacere, daruri, alinri, ajutoare, incurajri, mingiieri, laude, evidenieri); recomandind iubirea fa de aproape", preotul ascet recomand de fapt un excitant pentru instinctul cel mai puternic i mai legat de via, chiar dac este administrat cu pruden voina de putere. Fericirea minimei superioriti" pe care o aduce cu sine orice binefacere, orice ajutor, orice dovad de compasiune, orice evideniere, reprezint cel mai puternic mijloc de consolare de care obinuiesc s se slujeasc cei handicapai fiziologic, cu condiia de a fi bine sftuii: in caz contrar, se rnesc unii pe alii, bineineles ascultind de acelai instinct fundamental. Dac cercetm inceputurile cretinismu420 GENEALOGIA MORALEI lui in lumea roman, vom gsi asociaii de sprijin reciproc, asociaii pentru ajutorarea sracilor, pentru ingrijirea bolnavilor, pentru ingroparea morilor, aprute in straturile cele mai de jos ale societii de atunci, in care acel leac important impotriva deprimrii, mica bucurie, aceea a binefacerii reciproce, era cultivat cu bun tiin poate c pe vremea aceea era un lucru nou, o adevrat descoperire? Astfel, prin trezirea voinei de reciprocitate", de constituire a turmei, a voinei de comunitate", de cenaclu" va trebui ca la rindul su, aceast voin de putere, chiar dac numai intr-o msur foarte mic, s ajung s se manifeste din nou i mult mai puternic; in lupta impotriva deprimrii constituirea turmei este un pas important i o biruin. Prin creterea comunitii se dezvolt i la individ un nou interes, care il ridic adesea deasupra necazurilor personale, deasupra aversiunii fa de sine (despectio sut a lui Geulincx). Toi bolnavii,

toi bolnvicioii tind instinctiv, din dorina de a scpa de neplcerea surd i de simmintul de slbiciune, spre o organizare de turm; preotul ascet ghicete acest instinct i-1 incurajeaz; acolo unde exist turme, instinctul de slbiciune le-a vrut, iar inelepciunea preoeasc le-a organizat. Cci nu trebuie uitat un lucru: cei puternici tind la fel de firesc s se despart, dup cum cei slabi tind s se adune; dac primii se unesc, atunci aceasta se petrece numai in vederea unei aciuni agresive generale i a satisfacerii generale a voinei lor de putere, aciune ce repugn contiinei individuale; ceilali, dimpotriv, se string laolalt, faptul de a fl impreun fcindu-le plcere aici instinctul lor este tot atit de satisfcut, pe cit va fi de iritat i de tulburat prin organizare instinctul stpinilor" innscui (vreau s spun al speciei om-animal de prad singuratic). Toat istoria ne inva c sub orice oligarhie zace intotdeauna ascuns pofta de tiranie; orice oligarhie tremur neincetat din pricina efortului pe care fiecare dintre indivizii ce o compun trebuie s-1 fac pentru a-i CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 421 stpini aceast poft. (Aa a fost de pild cazul grecilor, Platon o atest de nenumrate ori, Platon care ii cunotea semenii i pe sine insui...) 19 Mijloacele preotului ascet la care ne-am referit pin acum inbuirea oricrui sentiment al vieii, activitatea mecanic, mica bucurie, mai cu seam iubirea aproapelui", organizarea de turm, trezirea simmin-tulut de putere al comunitii, simmint care face ca individul nemulumit de el insui s inlocuiasc aceast nemulumire cu plcerea dat de inflorirea comunitii toate acestea, cintrite cu msuri moderne, sint mijloacele sale nevinovate folosite in lupta impotriva neplcerii. S vedem acum care sint mijloacele cele mai interesante, mijloacele vinovate". Aici peste tot e vorba de un singur lucru: despre o exagerare a simmintului, folosit ca cel mai bun mijloc de a atenua durerea indelungat, surd, paralizant; de aceea inventivitatea preoeasc sa dovedit a fi cu adevrat nesecat in privina acestei unice intrebri: cum se obine o exagerare a simmintului?"... intrebarea sun dur i este de la sine ineles c ar suna mai plcut i poate nu ar fi atit de ocant dac a spune c preotul ascet a tiut intotdeauna s foloseasc entuziasmul de care sint animate toate afectele puternice". Dar de ce s mai menajm urechile cocoloite ale rsfailor notri oameni moderni? De ce am ceda noi, fie i doar cu un pas, tartuferiei limbajului lor? Pentru noi psihologii, aceasta ar insenina o tartuferie a faptei, lsind la o parte dezgustul pe care ni l-ar provoca. in ziua de azi, psihologul, dac ii dovedete prin ceva bunul gust (alii ar spune onestitatea) este tocmai prin aceea c rezist limbajului scandalos de moralizator cu care sint imbicsite toate aprecierile asupra oamenilor i lucrurilor. Cci, s nu

ne inelm: ceea ce constituie caracteristica cea mai de seam a sufletelor i crilor modeme nu este minciuna, ci nevinovia din minciu422 GENEALOGIA MORALEI na moral. A redescoperi pretutindeni aceast nevinovie" este poate cea mai respingtoare parte a muncii noastre, o munc in sine nu lipsit de riscuri, o munc pe care psihologul de astzi trebuie s i-o asume; este o parte a primejdiei care ne pindete pe noi este un drum care ne conduce poate tocmai pe noi spre marele dezgust... Nu m indoiesc in ce scop ii slujesc, i-ar putea sluji posteritii crile moderne (ad-mlind c ele vor avea o influen durabil, ceea ce cu siguran este puin probabil i de asemenea ad-miind c va exista cindva o posteritate cu un gust mai sigur, mai exigent, mai sntos) ca i tot ceea ce este modern in general: i-ar sluji drept vomitiv i aceasta din pricina dulcegriei i falsitii moralismului su, a feminitii sale interioare, creia ii place s-i spun idealism", l care in orice caz se crede idealism. Civilizaii notri de azi, bunii" notri nu mint e adevrat; dar nu e spre cinstea lor! Minciuna propriuzis, minciuna veritabil, hotrit, cinstit" (despre a crei valoare ar trebui consultat Platon) ar fi pentru ei ceva de departe prea sever, prea dur, ceva ce ar cere ceea ce nu li se poate cere, anume s deschid ochii asupra lor inile, s tie s deosebeasc in sinea lor intre adevrat" l fals". Lor li se potrivete numai minciuna necinstit; toi cei ce se simt astzi oameni buni" sint total incapabili s adopte fa de un lucru oarecare o alt poziie decit minciuna-necinstit, minciuna-temei-nic, dar o mlnciun-nevinovat, naiv, o minciuncuochi-albatri, o mlnciun-virtuoas. Aceti oameni buni" el sint acum cu toii morali pin in mduva oaselor, iar in privina cinstei sint dezonorai i pervertii pe vecie; care dintre ei ar mai suporta un adevr despre om"?... Sau mai concret: care dintre ei ar suporta o biografie adevrat?... Citeva exemple: lordul Byron a avut nite insemnri cu caracter strict personal, dar Thomas Moore a fost prea bun" i a ars hirtiile prietenului su. Acelai lucru pare s-1 fi fcut i Dr. Gwinner, executorul testamentar al lui SchopenCE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 423 hauer, pentru c l Schopenhauer notase cite ceva despre el insui i poate chiar impotriva lui insui {eis heauton). Americanul de isprav Thayer, biograful lui Beethoven, s-a oprit dintr-o dat din munca sa: ajuns intr-un punct oarecare al acestei viei onorabile i naive, n-a mai putut continua... Morala: ce om inelept ar mal scrie astzi vreun cuvint sincer despre sine insui? sau atunci ar trebui s fac parte din ordinul sfintei temeriti. Ni se promite o autobiografie a lui RIchard Wagner: cine se indoiete c va fi o autobiografie ineleapt?... S ne amintim de groaza comic pe care a stimit-o in

Germania preotul catolic Janssen cu tabloul su peste msur de stingaci i naiv al micrii germane pentru Reform; ce s-ar intimpla oare , dac cineva ne-ar istorisi aceast micare altfel, dac un adevrat psiholog ne-ar vorbi despre adevratul Lu-ther, nu cu naivitatea moralist a unui preot de ar, nu cu pudoarea dulceag V plin de menajamente a istoricilor protestani, ci de pild cu cutezana unui Taine, izvorind din tria sufletului i nu dlntr-o indulgen abil fa de aceast trie?... (Germanii, in treact fie spus, au scos pin la urm indeajuns de frumos la iveal tipul clasic al acestei indulgene i il pot revendica pe bun dreptate, in persoana lui Leo-pold Ranke al lor, acest innscut advocatus clasic al oricrei causafortior, acest cel mai abil dintre toi abilii realiti".) 20 Dar cred c am i fost ineles in linii mari avem destule motive, nui aa, pentru ca noi psihologii s nu scpm astzi de o oarecare neincredere fa de noi inine?... Pesemne c i noi sintem inc prea buni" pentru meseria noastr, pesemne c l noi mai sintem inc victimele, prada, bolnavii acestui gust moralizator al zilei, oricit de mult l-am dispreul pesemne c i noi sintem inc infectai de el. impotriva cui avertiza acel diplomat, vorbindu-le colegilor si? Domnii mei, in primul rind s nu ne incredem in primele noastre 424 GENEALOGIA MORALEI porniri! spunea el, ele sint aproape intotdeauna bune"... Aa ar trebui s le vorbeasc astzi i flecare psiholog colegilor si... l cu aceasta ne intoarcem la problema noastr care ne cere intr-adevr o anumit rigurozitate, o anumit neincredere, mai cu seam fa de primele porniri". Idealul ascetic in slujba, inteniei de exagerare a simmintului cine ii amintete de disertaia anterioar va anticipa in esen coninutul, inghesuit in aceste nou cuvinte, al celor ce urmeaz a fl prezentate. A scoate sufletul omenesc din toate balamalele, a-1 cufunda in spaim, ger, jratic i incintare in aa fel incit s se elibereze fulgertor de toate micimile i meschinriile neplcerii, apatiei, deprimrii, oare ce ci duc spre aceast int? i care dintre ele sint cele mai sigure?... in fond toate marile afecte sint bune cu condiia de a se descrca brusc prin furie, spaim, voluptate, rzbunare, speran, triumf, disperare, cruzime; preotul ascet a luat cu adevrat i fr ovire intreaga hait de ciini slbatici din om in slujba sa, dind drumul cind unuia, cind altuia, mereu in acelai scop, anume de a trezi omul din indelunga tristee, de a izgoni cel puin pentru un timp durerea sa surd, mizeria sa zbovltoare, intotdeauna i sub pavza unei interpretri i justificri" religioase. E de la sine ineles c orice asemenea exagerare a simirii trebuie mai apoi pltit imbolnvindu-1 i mai tare pe bolnav; de aceea solul acesta de leacuri impotriva durerii cintrit cu msuri moderne, este un sol vinovat". Totui, pentru c dreptatea o cere, trebuie cu atit mai mult subliniat c

ele au fost folosite cu intenii bune, c preotul ascet le-a recomandat fiind adinc incredinat de utilitatea, chiar de necesitatea lor, fiind adesea el insui aproape frint de jalea pe care o pricinuia; de asemenea c aprigele rzbunri fiziologice ale unor astfel de excese, poate chiar tulburrile psihice, nu contrazic de fapt intregul sens al acestui sol de leacuri care, dup cum am mai artat, nu urmresc in fond vindecarea bolilor, ci combaterea neplcerii datorate strii de deprimare, alinarea ei, amorirea ei. elul era atins i in felul acesta. Tertipul principal pe care l 1-a CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 425 permis preotul ascet pentru a face s rsune in sufletul omenesc acea muzic sfiletoare l extatic a fost oricine o tie folosirea simmintului de vinovie. Originea acestuia a fost lmurit pe scurt in disertaia anterioar o frintur de psihologie animal, nimic mai mult; simmintul de vinovie ni s-a artat acolo in starea sa brut. Abia in miinile preotului, ale acestui adevrat maestru in sentimentul vinii, va prinde chip o, i inc ce chipt Pcatul" cci aa sun rstlmcirea preoeasc a contiinei incrcate" animalice (a cruzimii indreptate spre inapoi) a fost pin acum cel mai mare eveniment din istoria sufletului bolnav; in el gsim cea mai primejdioas i nefast oper de art a interpretrii religioase. Omul suferind el insui dintr-o pricin oarecare, oricum fiziologic, aproape ca un animal inchis intr-o cuc, nelmurit de ce, pentru ce? doritor de motive motivaia uureaz doritor de asemenea de leacuri i narcotice, se sftuiete in sfirit cu cineva care cunoate pin i lucrurile ascunse i iat! primete o indrumare, primete de la vrjitorul su, preotul ascet, prima indrumare asupra pricinii" suferinei sale: s-o caute uilun-trul su, intr-o vin, intr-un ciob de trecut, s-i ineleag insi suferina ca pe o pedeaps... Nefericitul a auzit, a ineles; acum ii merge precum ginii in jurul creia s-a trasat un cerc: nu mai poate iei din acest cerc: din bolnav s-a transformat in pctos"... De-aici incolo, citeva mii de ani nu se va mai scpa de chipul acestui nou bolnav, al pctosului" dar se va scpa oare vreodat de el? oriunde te uii, pretutindeni intalneti privirea hipnotizat a pctosului indreptat mereu in aceeai unic direcie (cea a vinii, drept cauz unic a suferinei); pretutindeni contiina incrcat, acest grewliche tnier"1 spre a gri cu Lu-ther; pretutindeni trecutul rumegat, fapta rsucit, ochi ri" pentru orice aciune; pretutindeni acea vo1 Animal ingrozitor. 426 GENEALOGIA MORALEI tn de inelegere greit a suferinei ajuns s umple viaa, rstlmcirea suferinei in sentimente de vinovie, team i pedeaps; pretutindeni biciul, cmaa penitenei, trupul chinuit de foame,

remucarea; pretutindeni pctosul care se trage el insui pe roata cumplit a unei contiine nelinitite, bolnvicios-pof-ticioase; pretutindeni chinul mut, spaima adinc, agonia inimii martirizate, spasmele unei fericiri necunoscute, implorarea mintuirii". intradevr, cu acest sistem de proceduri, vechea depresiune, greutate i oboseal erau in intregime depite, viaa devenea din nou foarte interesant; treaz, mereu treaz, chiar i noaptea, inflcrat, ars, epuizat i totui neostenit aa arta omul, pctosul" iniiat in aceste mistere. Vechiul i marele vrjitor in lupta impotriva neplcerii, preotul ascet, biruise vdit, impria sa venise; de acum nimeni nu se mai plingea impotriva suferinei, toi erau insetai de durere; mai mult durere! mai mult durere!" a fost iptul ucenicilor i iniiailor si timp de secole. Orice exagerare dureroas a simirii, tot ceea ce sfrima, dobora, zdrobea, indeprta, extazia, taina camerelor de tortur, nscocirile iadului insui totul fusese acum descoperit, ghicit, folosit, totul era in slujba vrjitorului, totul folosea de aici inainte biruinei idealului su, a idealului ascetic... impria mea nu este pe lumea aceasta" spunea el acum ca i altdat; mai avea oare cu adevrat dreptul s vorbeasc astfel?... Goethe a susinut c exist doar treizeci i ase de situaii tragice; am ghici de aici, dac n-am ti-o i altfel, c Goethe nu era preot ascet. Acela cunoate mai multe... 21 . Cu privire la acest soi de medicaie preoeasc, soiul vinovat", orice cuvint critic este de prisos. C o asemenea exacerbare a sentimentului cum obinuiete s o prescrie in acest caz preotul ascet bolnavilor si (bineineles sub denumirile cele mai sfinte, precum i ptruns de sfinenia elului su), a folosit cu adevrat CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 427 vreunui bolnav cine ar fi oare in stare s susin aa ceva? Ar trebui s ne inelegem cel puin asupra sensului cuvantului a folosi". Dac vrea s spun c un asemenea sistem de tratare a imbuntit omul, nu voi avea nimic de obiectat, doar c voi aduga ce inseamn pentru mine imbuntit" acelai lucru cu domesticit", slbit", descurajat", rafinat", efeminat", moleit" (deci aproape sinonim cu degradat"...) Dac este ins vorba in special de bolnavi indispui, deprimai, atunci un astfel de sistem, presupunind c l-ar face pe bolnav mai bun", l-ar imbolnvi in orice caz i mai mult; intrebai medicii psihiatri unde duce intotdeauna aplicarea metodic a chinurilor penitenei, a remucrilor i spasmelor mintuirii. S intrebm de asemenea i istoria: peste tot unde preotul ascet i-a impus tratamentul, boala s-a intins i s-a adincit nespus de repede. Care a fost intotdeauna rezultatul"? Un sistem nervos zdruncinat adugat bolii de pin atunci i asta in mare ca i in mic, la individ ca i la mase. Urmrile acestui training de pocin i min-tuire au fost cumplitele epidemii de epilepsie, cele mai mari pe care le cunoate istoria, ca

acelea ale dansatorilor sfintului Vit i ai sfintului Ioan in Evul Mediu; alte urmri paralizii ingrozitoare i indelungate stri depresive, din cauza crora uneori temperamentul unui popor sau al unui ora (Geneva, Basel) se transform pentru totdeauna in opusul a ceea ce a fost; de aceeai factur este i isteria vrjitoarelor, ceva inrudit cu somnambulismul (opt mari izbucniri epidemice numai in 1564-1605); mai gsim ca fenomene asemntoare delirurile colective ale fervenilor morii, al cror ipt infricotor evviva la morte!" a fost. auzit in intreaga Europ, intrerupt de idiosincrazii cind voluptoase, cind pornite pe distrugere, dup cum aceeai alternan de afecte, cu aceleai intermitene i rsturnri se mai observ i astzi, pretutindeni i in toate cazurile in care invtura ascetic despre pcat iese din nou biruitoare. (Nevroza religioas apare ca o 428 GENEALOGIA MORALEI form a celui ru", fr nici o umbr de indoial. Ce este ea? Quaeritw.) Privit in mare, Idealul ascetic i cultul su subllm-moral, cea mal Ingenioas, indrznea i primejdioas sistematizare a tuturor mijloacelor de exagerare a sentimentului, pus sub ocrotirea unor intenii sfinte, s-a inscris intr-un mod infiortor i de neuitat in istoria omenirii i din pcate nu doar in istoria el... Nu cunosc nimic altceva care s fi acionat atit de distrugtor asupra sntii t vigorii raselor, mai cu seam a europenilor, decit acest ideal; el poate fi numit fr nici o exagerare adevrata catastrof din istoria sntii omului european. Influena sa ar putea fi cel mult egalat de cea specific germanic: m gindesc la otrvirea cu alcool a Europei, care a inut pin acum bine pasul cu preponderena politic i rasial a germanilor ( acolo unde i-au inoculat singele i-au inoculat i viciile). Pe locul al treilea ar fi de menionat sifilisul magno sed proxima intervallo1. 22 Preotul ascet a alterat sntatea sufleteasc pretutindeni unde a ajuns s se instpineasc, prin urmare a alterat i gustul in artibus et litteris i il altereaz inc. Prin urmare"? Ndjduiesc c acest prin urmare va fi luat ca atare; cel puir .iu voi mai fi nevoit s demonstrez. O singur indrumare: ea se refer la cartea de temelie a literaturii cretine, adevratul ei model, cartea in sine". inc din mijlocul splendorii greco-romane, care a fost i o splendoare a crilor, in faa lumii scrierilor antice inc nedegenerat i neruinat, pe vremea cind se mal puteau citi unele cri in schimbul crora s-ar da astzi literaturi intregi, naivitatea vanitoas a agitatorilor cretini este vorba de prinii Bisericii a indrznit s decreteze: i noi avem literatura noastr clasic, nu avem nevoie de cea 1 Cel mal apropiat dar la mare distan (lat.). CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 429 a grecilor" artind cu mindrie spre crile de legende, epistolele

apostolilor i micile tratate apologetice, cam aa ca l cum astzi, cu o literatur inrudit, Armata salvrii" din Anglia duce lupta impotriva lui Sha-kespeare i a altor pgini". Dup cum se poate ghici nu-mi place Noul Testament; sint aproape nelinitit de a fi atit de singur cu prerea mea despre aceast scriere preuit i rspreuit (gustul a dou milenii este impotriva mea), dar ce s-i faci! Aa sint, nu pot fi altfel" am curajul gustului meu prost. Vechiul Testament ei bine, este cu totul altceva; tot respectul fa de Vechiul Testament! in el gsesc oameni mari, un decor eroic l ceva din cel mai rar lucru de pe p-mint, neasemuita naivitate a inimii tari, mai mult, gsesc un popor. Pe cind in cel Nou, gsesc numai harababura micilor secte, numai un rococo al sufletului, numai lucruri intortochiate, coluroase, ciudate, numai o atmosfer de mici intilniri tinuite, fr a mai vorbi de boarea de dulcegrie bucolic ce adie uneori, care aparine epocii (i provinciei romane) l care este mal curind elenistic decit iudaic. Umilina i aerul important inghesuite laolalt; o aproape asurzitoare vorbrie a simirii; inflcrare, nu pasiune; gestic penibil; e vdit c aici a lipsit orice bun cretere. Cum se poate face atita caz de micile tale imperfeciuni cum fac aceti omulei pioi! Nimnui nu-i pas de ele, cu atit mai puin Iul Dumnezeu. La urm, toi aceti provinciali mruni vor s aib pin i cununa vieii venice"; pentru ce oare? in ce scop? o mal mare lips de modestie nici c se poate. Un Petru nemuritor", oare cine l-ar suporta? Au i o vanitate care te face s rizi: explic amnunit problemele lor cele mai personale, greelile, tristeile i grijile lor meschine, ca i cum esena lucrurilor ar fi silit s se ocupe de ele; nu ostenesc a-1 infur pe Dumnezeu insui in cele mal mrunte necazuri in care sint bgai. i aceast venic tutuire cu Dumnezeu, de cel mai prost gust! Aceast obraznic indrzneal iudaic nu numai iudaic 430 GENEALOGIA MORALEI fa de Dumnezeu, cu botul i cu labele!... in rsritul Asiei exist mici popoare pgine" dispreuite, de la care aceti primi cretini ar fi putut inva ceva esenial, anume ceva din tactul veneraiei; acestea nu-i permit, dup cum povestesc misionarii cretini, nici mcar s rosteasc numele Dumnezeului lor. Faptul mi se pare de o delicatee deosebit, dar cu siguran c este prea delicat nu numai pentru primii" cretini; pentru a sesiza contrastul, s ne amintim de pild de Luther, ranul cel mai vorbre" i mai lipsit de modestie pe care 1-a avut Germania, la tonul care ii plcea cel mai mult in dialogurile sale cu Dumnezeu. Lupta lui Luther impotriva sfinilor mijlocitori ai Bisericii (mai ales impotriva papei, aceast scroaf a diavolului" cum il numete) a fost de fapt, fr nici o indoial, lupta unui bdran pe care il suprau normele de politee ale Bisericii, acea etichet de respect profund a gustului hieratic care-i las s ptrund in sac-tuar numai pe cei mai consacrai i mai tcui, fere-cindu-1 in faa bdranilor. O

dat pentru totdeauna, acetia nu trebuie s aib mai ales aici cuvintul dar Luther, ranul, voia pur i simplu s fie altfel, aa nesunindu-i destul de german"; el voia in primul rind s vorbeasc direct, s vorbeasc el insui, s vorbeasc fr jen" cu Dumnezeul su... Ei bine, iat c a fcut-o. E uor de ghicit c idealul ascetic n-a fost niciodat i nicieri o coal a bunului gust, inc i mai puin a bunelor maniere a fost in cel mai bun caz o coal a manierelor hieratice, ceea ce face ca in el s slluiasc ceva vrjma de moarte tuturor bunelor maniere lipsa de msur, sila fa de msur, el insui fiind un non plus ultra". 23 Idealul ascetic nu a alterat numai sntatea i gustul, ci i al treilea, al patrulea, al cincilea, al aselea lucru m feresc s le enumr pe toate (n-a mai ajunge la capt!). Nu vreau s pun aici in lumin ceea CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 431 ce a infptuit acest ideal, ci mai curind doar ceea ce inseamn, ce las s se ghiceasc, ce se ascunde in spatele lui, sub el, in el, fiind expresia lor provizorie, nedesluit, incrcat cu semne de intrebare i inelesuri greite. i tocmai in vederea acestui scop nu puteam s-mi cru cititorii de privelitea monstruozitii actelor sale, ca i a efectelor sale nefaste, spre a-i pregti pentru ultimul i cel mai inspiminttor aspect pe care il are in ochii mei problema sensului acestui ideal. Ce inseamn Jora acestui ideal, monstruozitatea forei sale? De ce i s-a cedat atita teren? De ce nu i sa opus mai mult rezisten? Idealul ascetic exprim o voin; unde este voina opus in care s-ar exprima un ideal opus? Idealul ascetic are un el acesta este destul de general pentru ca, msurate cu el, toate celelalte interese ale existenei omeneti s par meschine i inguste; in urmrirea acestui el, el folosete neinduplecat timpurile, popoarele, oamenii, nu admite o alt interpretare, un alt scop; el rstoarn, neag, afirm, confirm doar in sensul interpretrii sale ( i a existat oare vreodat un sistem de interpretare mai bine gindit pin la capt?); el nu se supune nici unei puteri, crezind mai curind in privilegiile sale fa de orice putere, in distana categoric pe care i-o confer rangul su fa de orice putere, incredinat c nu exist putere pe lume care s nu trebuiasc s capete mai intii de la el un sens, un drept la existen, o valoare ca instrument al operei sale, ca mijloc i cale spre elul su, elul unic... Unde este antiteza acestui sistem inchis de voin, scop i interpretare? De ce lipsete antiteza? ... Unde este cellalt el unic"?... Dar mi se spune c ea nu lipsete i c nici nu s-a mrginit doar la a duce o lupt indelungat i victorioas impotriva acestui ideal, ci c mai degrab il i stpinete in toate punctele eseniale, mrturie ar sta intreaga noastr tiin modern aceast tiin modern care, ca o adevrat filozofie a realitii, crede bineineles numai in ea insi, are bineineles curajul i voina de sine

432 GENEALOGIA MORALEI l s-a descurcat pin acum destul de bine fr Dumnezeu, fr lumea de dincolo l fr virtui negatoare. Dar o astfel de glgie i vorbrie de agitatori nu are la mine nici o trecere; aceti trimblai ai realitii sint muzicieni proti, se aude destul de bine c vocile lor nu vin din adinc, din ele nu griete abisul contiinei tiinifice cci astzi contiina tiinific este un abis in gura acestor trimbiai cuvintul tiin" este pur i simplu un desfriu, un abuz, o neruinare. Adevrul este tocmai contrariul celor susinute de ei: tiina nu are astzi incredere in ea insi, avind cu atit mai puin un ideal deasupra ei iar acolo unde mai exist pasiune, dragoste, ardoare, suferin, ea nu mai este opusul idealului ascetic, ci mai curind insi forma lui cea mai modern i mai nobil. V sun ciudat? Este adevrat c i printre invaii de astzi exist destui oameni muncitori, cinstii i modeti, crora le place ungherul lor retras i care, pentru c se simt bine acolo, ridic uneori vocea cu pretenia oarecum lipsit de modestie, c astzi toat lumea ar trebui s fie mulumit, mai cu seam pe trimul tiinei unde ar fi atitea lucruri folositoare de fcut. Nu-I contrazic; pentru nimic in lume n-a vrea s le tulbur acestor muncitori cinstii elanul pentru meseria lor, cci efortul lor m bucur. Dar faptul c acum se muncete serios in domeniul tiinei i c exist muncitori mulumii, nu dovedete c tiina in intregul ei ar avea astzi un scop, o voin, un ideal, o pasiune a marii credine. Realitatea, dup cum am mai spus, este absolut contrarie: acolo unde ea nu reprezint cea mai recent form de manifestare a idealului ascetic ar fi vorba despre cazuri prea rare, prea distincte i selectate pentru a putea rsturna aprecierea general, tiina rmine in zilele noastre un refugiu pentru toate solurile de nemulumiri, de neincrederi, de viermi roztori, de despectio sui i contiine incrcate ea este insi nelinitea lipsei de ideal, suferina pricinuit de absena marii iubiri, frustrarea cauzat de o CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 433 r o 2' cumptare impus. Vai, cit de multe lucruri ascunde astzi tiina! Sau cel puin cite trebuie s ascund! Capacitatea celor mai buni savani ai notri, hrnicia lor neincetat, minile lor care se frmint zi i noapte, insi mestria lor in meserie cit de des au toate acestea drept scop adevrat doar propria orbire fa de anumite lucruri! tiina ca mijloc de autoameire: cunoatei asta?... Uneori ii rnete pin in mduva oaselor un simplu cuvint oricine a avut de-a face cu savanii afl acest lucru , prietenii savani se indigneaz impotriva ta in clipa in care tu crezi c ii elo-giezl, ii ies din fire doar pentru faptul de a nu fi

fost destul de subtil spre a ghici cu cine stai de vorb, cu suferinzi care nu vor s recunoasc nici fa de ei inii ceea ce sint, cu oameni ameii i fr ginduri, care se tem de un singur lucru: s devin contieni... 24 ' i acum, s cercetm acele cazuri rare despre care vorbeam, ultimii Idealiti care se mai afl astzi printre filozofi i invai; gsim poate in ei adversarii cutai ai idealului ascetic, contra-idealitii lui? Ei se cred intr-adevr ca atare, aceti necredincioi" (cci asta sint cu toii); se pare chiar c ultima lor frintur de credin este de a fi dumanii acestui ideal, intr-atit sint de serioi in aceast privin, intr-atit de ptimae devin aici cuvintele i gesturile lor dar este acesta un motiv pentru ca ceea ce cred ei s fie i adevrat?... Noi cei care cutm cunoaterea" sintem de-a dreptul bnuitori fa de orice fel de credincioi; neincrederea noastr nea invat treptat s conchidem pe dos decit se conchidea odinioar, anume s conchidem c pretutindeni unde tria unei credine apare prea mult in primul plan, exist o anumit slbiciune a putinei de a dovedi, ba chiar o improbabilitate a celor crezute. Nici noi nu negm c credina mintuiete" i tocmai de aceea negm c credina ar dovedi ceva o credin adinc, mintuitoare, nate bnuieli impotriva celor ere434 GENEALOGIA MORALEI zute, ea nu este un temei pentru adevr", ci temeiul unei anumite probabiliti a iluziei. Or, ce se in-timpl in acest caz? Aceti negatori i singuratici de astzi, aceti intransigeni cu privire la puritatea intelectual, aceste spirite dure, aspre, abstinente, eroice, care sint onoarea timpurilor noastre, toi aceti palizi atei, anticriti, imoraliti, nihiliti, aceti sceptici, neincreztori, ofticoi ai spiritului (asta sint cu toii intr-un sens sau altul), aceti din urm idealiti ai cunoaterii, singurii in care slluiete astzi i s-a intruchipat contiina intelectual se cred intr-adevr cit se poate de eliberai de idealul ascetic, ei, aceste spirite libere, foarte libere"; i totui le dezvlui ceea ce ei inii nu pot vedea, deoarece le lipsete distana necesar acest ideal este chiar idealul lor, ei inii il reprezint astzi i poate nimeni altcineva, ei inii sint forma lui cea mai spiritualizat, ceata sa cea mai inaintat de rzboinici i de cercetai, forma sa de seducie cea mai captivant, mai delicat, mai insesizabil; dac eu sint deslegtor de arade in ceva, atunci cu afirmaia aceasta vreau s fiu!... Acestea nu sint inc nici pe departe spirite libere, cci mai cred inc in adevr... Cind cruciaii s-au izbit in Orient de acel ordin invincibil al Asasinilor, ordin al spiritelor libere par excellence, ale crui grade inferioare triau intr-o ascultare ce nui gsete asemuire in nici un ordin minstiresc, au cptat pe o cale oarecare i o indicaie despre acel simbol i principiu esenial a crui cunoatere era rezervat doar celor mai inalte grade, ca secretuum al

lor: Nimic nu este adevrat, totul este permis"... Iat, aceasta era adevrata libertate a spiritului, aceast deviz care rpete credina pin i in adevr... A rtcit oare vreodat un spirit liber european, cretin, in adincul acestei teze i in labirintul urmrilor sale? Cunoate el din experien minotaurul din aceast peter?... M indoiesc, mai mult, tiu c e altfel; acestor intransigeni, acestor aa-zise spirite libere nu le este nimic mai strin decit libertatea i CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 435 desctuarea, in nici o privin nu sint mai strins legai, tocmai in credina in adevr sint fermi i categorici ca nimeni altul. Cunosc toate acestea poate de prea aproape; acea ludabil abstinen filozofic la care oblig o asemenea credin, acel stoicism al intelectului care sfirete prin a-i interzice la fel de sever rostirea lui nu ca i a lui da, acea Imobilitate voit in faa realitii, afactum brutum, acel fatalism al petiis faits" {ce petit faitalisme, cum il numesc eu) in care tiina francez ii caut acum un fel de intietate moral fa de cea german, acea renunare la interpretare in general (la violare, ajustare, prescurtare, omitere, umplere, amplificare, falsificare i la ce mai face parte din esena interpretrii) toate acestea privite in mare exprim la fel de bine ascetismul virtuii ca i oricare alt negare a senzualitii (este de fapt numai un modus al acestei negri). Dar fora care impinge cu hotrire spre acest ascetism, acea voin absolut de adevr este s nu ne inelm in aceast privin credina in idealul ascetic insui, chiar dac imbrac haina imperativului su incontient, este credina intr-o valoare metafizic, o valoare in sine a adevrului, valoare pe care numai Idealul ascetic o garanteaz i o consacr (ea subsist i dispare o dat cu acest ideal). Judecat riguros, tiina necondiionat" nici nu exist, o asemenea idee este de neconceput, este paralogic; intotdeauna trebuie s existe mal intii o filozofie, o credin", pentru ca tiina s-i poat gsi in ea o direcie, un sens, o limit, o metod, un drept la existen. (Cel care inelege lucrurile invers, care incearc de pild s aeze filozofia pe o baz strict tiinific" trebuie s inceap prin a aeza nu numai filozofia, ci i adevrul cu capul in jos ceea ce ar constitui cea mai grav jignire la adresa a dou persoane atit de venerabile!) Nu exist intr-adevr nici o indoial i aici trec cuvintul lucrrii mele tiina voioas (vezi cartea a V-a, aforismul 344) veridicul, in sensul indrzne i ultim pe care il presupune ere436 GENEALOGIA MORALEI dina in tiin, afirm astfel o alt lume decit cea a vieii, a naturii i a istoriei; dar in msura in care afirm aceast alt lume, nu trebuie atunci s nege opusul ei, lumea aceasta, lumea noastr?... Credina noastr in tiin este tot o credin metafizic, i noi, cei ce cutm astzi cunoaterea, noi ateii i antime-tafizicienii, ne mai lum inc

focul nostru din vilvtaia aprins de o credin milenar, acea credin cretin care a fost i credina lui Platon, c Dumnezeu este adevrul, c adevrul este dumnezeiesc... Dar ce se intimpl dac tocmai acest lucru devine din ce in ce mai puin demn de a fi crezut, dac nimic nu se mai dovedete ca fiind divin in afar de greeal, de orbire, de minciun dac Dumnezeu insui se dovedete a fi cea mai durabil minciun a noastr?" Aici se cuvine s ne oprim i s meditm indelung. De aici inainte tiina insi are nevoie de o justificare (ceea ce nu inseamn c aceasta ar exista). S privim filozofiile cele mai vechi i mai noi in lumina acestei intrebri: tuturor le lipsete contiina msurii in care insi voina de adevr ar avea nevoie de o justificare; aici se afl un gol in orice filozofie oare de ce? Pentru c pin acum idealul ascetic a dominat toate filozofiile, pentru c adevrul a fost considerat drept esen, drept Dumnezeu, drept instan suprem, pentru c adevrul nici nu era voie s fie privit ca o problem. Se inelege acest nu era voie"? Din clipa in care credina in Dumnezeul idealului ascetic este negat, se ivete o nou problem: aceea a valorii adevrului. Voina de adevr are nevoie de o critic definim aici i propria noastr misiune , ar trebui s se incerce odat punerea valorii adevrului sub semnul intrebrii... (Celui cruia i se pare c am fost prea succint ii recomand s reciteasc paragraful din tiina voioas care poart titlul in ce msur mai sintem i noi pioi" sau, i mai bine, intreaga carte a cincea din lucrarea amintit, precum i prefaa la Aurora.) CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 437 25 Nu! S nu mi se vin cu tiina atunci cind caut antagonistul firesc al idealului ascetic, atunci cind intreb: unde este voina opus in care se exprim idealul opus?" tiina nu se sprijin, nici pe departe, destul de mult pe ea insi pentru un asemenea rol, ea are nevoie in orice privin de o valoare ideal, de o putere creatoare de valori, pe care slujind-o, s poat crede in ea insi cci tiina insi nu este niciodat creatoare de valori. Relaia ei cu idealul ascetic nu este deloc antagonic; tiina reprezint in esen mai cu-rind fora de progres in evoluia interioar a acestui ideal. Privind mai indeaproape, opoziia i lupta tiinei nici mcar nu se refer la idealul in sine, ci doar la infiarea sa exterioar, la invemintarea i la jocul su mascat, la duritatea, inchistarea, dogmatizarea sa temporar ea elibereaz din nou viaa dinluntrul acestui ideal, negindu-i exoterismul. Amindou, tiina i idealul ascetic, au aceeai sorginte am mai lsat s se ineleag acest lucru anume aceeai supraevaluare a adevrului (mai corect: aceeai credin c adevrul este de nepreuit, de necriticat); tocmai de aceea sint in mod necesar aliate, astfel incit, admiind c ar fi combtute, vor putea fi combtute i puse sub semnul intrebrii intotdeauna numai impreun. O evaluare a idealului ascetic

aduce inevitabil cu sine i o evaluare a tiinei acesta este un fapt: de aceea trebuie s se deschid ochii i s se ciuleasc urechile la timp! (Arta, in treact fie spus, cci vom reveni intr-o zi mai pe larg asupra acestui subiect arta, in care tocmai minciuna este sfinit, iar voina de inelciune, are de partea ei contiina impcat, este din principiu in mai mare msur opus idealului ascetic decit tiina: aa a simit instinctul lui Platon, cel mai mare duman al artei pe care 1-a produs pin acum Europa. Platon impotriva lui Homer: acesta este intregul, adevratul antagonism de o parte fanaticul lumii de dincolo", marele defimtor al vieii, iar de cealalt 438 GENEALOGIA MORALEI CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 439 parte adoratorul ei involuntar, flrea de aur. De aceea servitutea artistului in slujba idealului ascetic este cea mai grav corupie artistic din toate cite sint, din pcate ins una dintre cele mai obinuite, cci nimic nu este atit de coruptibil ca un artist.) i, din punct de vedere fiziologic, tiina i idealul ascetic au aceeai temelie: o anumit srcire a vieii este premisa i aici i acolo afectele s-au rcit, ritmul s-a incetinit, dialectica a luat locul instinctului, seriozitatea s-a intiprit pe chipuri i in gesturi (seriozitatea, cel mai sigur indiciu al unui metabolism anevoios, al vieii care lupt din greu). Privii perioadele din evoluia unui popor in care savantul trece pe primul plan: sint perioade ale oboselii, adesea ale amurgului, ale declinului energia clocotitoare, sigurana vieii, sigurana viitorului s-au dus. Supremaia mandarinilor nu inseamn niciodat ceva bun: la fel ca i instaurarea democraiei, tribunalele de arbitraj in locul rzboaielor, egalitatea in drepturi a femeilor, religia milei l toate celelalte simptome ale unei viei ce se scufund. (tiina privit ca problem; ce inseamn tiina? cf. in acest sens prefaa la Naterea tragediei.) Nu! Aceast tiin modern" incercai s deschidei ochii! este deocamdat aliata cea mai burt a idealului ascetic, tocmai pentru c este cea mal incontient, cea mal Involuntar, cea mai tainic i subteran! Cel sraci cu duhul" i adversarii tiinifici al acestui ideal au jucat pin acum acelai joc (in treact fle spus, s ne ferim s considerm c acetia din urm ar fi opusul primilor, c ar fi cumva bogai cu duhul" el bine, nu sint, eu i-am numit ofticoi al spiritului). Vestitele victorii ale oamenilor de tiin sint fr indoial victorii dar asupra cui? Idealul ascetic nu a fost defel biruit, dimpotriv, a devenit mai puternic l anume mal greu de sesizat, mal spiritualizat, mai ineltor, pentru c un zid, o lucrare exterioar adugat lui i care-i insprea chipul, a fost mereu drimat, sfrimat fr mil de ctre tiin. Se crede oare cu adevrat c, de pild, infringerea astronomiei teologice ar insemna i o infringere a acestui ideal?... A devenit oare omul mal puin dornic s

dezlege enigma existenei sale prin lumea de apoi, de cind aceast existen apare ca l mal intimpltoare, mai lipsit de sens, mai de prisos in ordinea vizibil a lucrurilor? Nu este tocmai autominlmalizarea omului, voina sa de a se micora, in neincetat progres de la Copemic incoace? Vai, credina in demnitatea sa, in unicitatea sa, credina c este de neinlocuit pe scara flintelor s-a dus a ajuns animal un animal fr metafor, restricie i rezerve, el, cel care in credina sa de odinioar era aproape Dumnezeu (copilul Domnului", Dumnezeu intrupat in om")... De la Copernic incoace, omul pare a se afla pe un plan inclinat se rostogolete tot mai repede, indeprtinduse tot mai mult de punctul de plecare incotro? in neant? in simmintul sfredelitor al propriului neant?"... El bine, tocmai aceasta ar fl calea dreapt - spre vechiul ideal?... Orice tiin (i nicidecum doar astronomia, despre ale crei efecte umilitoare i degradante Kant a fcut o remarcabil mrturisire: imi distruge propria Importan"...), orice tiin, atit cea natural cit i cea nenatural aa numesc eu critica de sine a cunoaterii tinde astzi s nimiceasc in om respectul pe care acesta 1-a avut pin acum fa de el insui, ca i cum n-ar fl fost nimic altceva decit o infumurare ciudat; ba s-ar putea chiar spune c tiina ii gsete propria mindrie, propria form aspr de ataraxle stoic, in meninerea acestui dispre de sine al omului, cucerit cu greu, ca ultima l cea mai important pretenie a acestuia la respectul fa de sine (cu adevrat pe bun dreptate, cci cel ce dispreuiete este intotdeauna acela care nu s-a dezvat s preulasc"...). Dar nu se acioneaz de fapt in felul acesta impotriva idealului ascetic? Se mal crede intr-adevr cu toat seriozitatea (cum i-au inchipuit o vreme teologii) c de pild victoria lui Kant asupra dogmaticii teologice a noiunilor (Dumnezeu", suflet", libertate", 440 GENEALOGIA MORALEI nemurire") a dunat acestui ideal? lsind deocamdat la o parte intrebarea dac insui Kant a avut vreodat chiar i numai aceast intenie. Sigur este c de la Kant incoace toate soiurile de transcendentali au citigat din nou ei s-au emancipat de sub tutela teologilor, ce noroc! Kant le-a divulgat crarea ocolit pe care ii pot satisface de acum inainte dorinele inimii" pe cont propriu i cu cea mai decent inut tiinific. De asemenea, cine le-ar mai putea lua in nume de ru agnosticilor dac, in calitate de adoratori ai necunoscutului i misterului in sine, acum au ca Dumnezeu chiar semnul de intrebare? (Xaver Doudan vorbete undeva despre ravages pricinuite de l'habitude d'admirer Vinintelligible au Ueu de rester tout simple-ment dans l'tnconnui el crede c anticii erau lipsii de aa ceva.) Presupunind c tot ceea ce omul cunoate" nu-i satisface dorinele, ci mai curind, le contrazice in-florindu-1 ce admirabil pretext pentru a putea arunca vina nu pe dorine", ci pe cunoatere"!... Nu exist cunoatere, prin urmare exist un

Dumnezeu"; ce nou elegantia syUogissmV Ce triumf al idealului ascetic! 26 Sau a artat poate intreaga istoriografie modern o atitudine mai increztoare in via, in Ideal? Suprema ei. pretenie este astzi de a fi o oglind; ea respinge orice teologie, nu mai vrea s dovedeasc" nimic, dispreuiete ideea de a juca rolul de judector, vdindu-i astfel bunul gust afirm la fel de puin pe cit neag; ea constat, descrie"... Toate acestea sint intr-o mare msur ascetice, dar in acelai timp intr-o l mai mare msur nihiliste, s nu ne inelm in aceast privin! Vedem o privire trist, dur dar hotrit un ochi care privete afar cum privete un navigator polar solitar (poate spre a nu privi inluntru? spre a nu privi inapoi?...). Aici e zpad, aici viaa a amuit; ultimele ciori care se mai aud croncnesc: Pentru ce?", DegeaCE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 441 ba!" JVoda!" aici nu mai rsare i nu mai inflorete nimic, cel mult metapolitlca petersburghez i mila" tolstoian. Iar in privina celuilalt soi de istorici, un soi poate mal modern", un sol de oameni voluptoi care tiu s savureze i care cocheteaz cu viaa la fel de mult cum cocheteaz cu idealul ascetic, care folosesc cuvintul artist" ca pe o mnu i care monopolizeaz astzi elogierea vieii contemplative o, ce sete chiar i de ascei i de priveliti de Iarn stimesc aceti intelectuali siropoi! Nu! Acest neam contemplativ" poate s se duc dracului! Ml-ar plcea mult mai mult s hoinresc cu acei istorici nihilitl prin negurile adinci, cenuii i reci! mai mult, presupunind c ar trebui s aleg, a prefera s-1 ascult pin i pe un individ absolut nedotat pentru istorie, un antiistoric (ca acel Diihring al crui glas ameete in Germania de astzi o species inc timid, inc stingace, de suflete frumoase", acea species anarchistica Ivit in rindurile proletariatului cult). Contemplativii" sint de o mie de ori mai ri; nu tiu nimic care s trezeasc atita scirb ca un asemenea fotoliu obiectiv", un asemenea epicu-rian parfumat al istoriei, pe jumtate preot, pe jumiate satir, parfum Renan, care prin insui falsetul acut al ovaiilor sale trdeaz ce-i lipsete, unde ii lipsete, unde au minuit in acest caz Parcele, vai! prea chirurgical, necrutoarea lor foarfec! Aa ceva este potrivnic gustului ca i rbdrii mele; in faa unei asemenea priveliti pstreaz-l rbdarea cine n-are nimic de pierdut pe mine acest aspect m infurie, asemenea spectatori" m revolt impotriva spectacolului" mai mult decit spectacolul insui (istoria in sine, se inelege), pe nesimite m cuprind fantezii anacreontice. Aceast natur care i-a dat taurului coamele i leului chasm' odonton1, de ce mi-a dat mie piciorul?... Pe sfintul Anacreon, pentru a lovi cu el! i nu doar pentru a fugi; pentru a zdrobi fotoliile putrede, contemplaia la, pe

1 Artarea colilor (gr.). 442 GENEALOGIA MORALEI eunucii lascivi ai istoriei, pe cei care cocheteaz cu idealurile ascetice, tartuferia de justiie a impotenei! Tot respectul fa de idealul ascetic, akta vreme cit este sinceri atita vreme cit crede in el insui i nu joac teatru! Dar nu-mi plac toate aceste plonie cochete a cror ambiie nestul este de a adulmeca infinitul pin cind insui infinitul incepe s miroase a plonie; nu-mi plac mormintele vopsite care parodiaz viaa; nu-mi plac osteniii i uzaii care se infoar in inelepciune i privesc obiectiv"; nu-mi plac agitatorii travestii in eroi care poart un ideal ca pe o tichie fermecat ce-i face nevzui, aezat pe omoiogul de paie ce le ine loc de cap; nu-mi plac artitii vanitoi care ar vrea s joace rolul de ascei i de preoi, dar care in fond nu sint decit tragice paiae; nu-mi plac nici aceti noi speculani ai idealismului, antisemiii, care ii rostogolesc astzi ochii de cretini, arieni i oameni cumsecade i care, abuzind pin la exasperare de cel mai ieftin mijloc de agitaie, atitudinea moral, caut s aie toate elementele cornute ale poporului ( faptul c in Germania de astzi, orice elucubraie se bucur de oarecare succes ine de srcirea de netgduit i de acum vdit a spiritului german, a crei cauz eu o caut in hrnirea prea exclusiv cu ziare, politic, bere i muzic wagnerian, la care se adaug condiiile pentru aceast diet: pe de o parte inchistarea i vanitatea naional, principiul puternic dar ingust Germania, Germania mai presus de toate", iar pe de alt parte parcdysis agitans al ideilor moderne"). Europa este astzi bogat i nscocitoare mai ales in excitante; pare a nu avea nevoie decit de stimulantia i rachiuri; de aici i uriaa falsificare a idealurilor, aceste rachiuri tari ale spiritului, de aici i atmosfera dezgusttoare, fetid, mincinoas, pseudoalcoolic de pretutindeni. A vrea s tiu cite corbii incrcate cu idealuri contrafcute, costume de eroi, moriti de vorbe mari, cite tone de compasiune dulceag i alcoolizat (firma: la religion de la souffrance), cite cirje de nobil indignare" CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 443 pentru ajutorarea spiritelor cu picior plat, cii comediani ai idealului cretin-moral ar trebui exportate din Europa, pentru ca aerul ei s devin ceva mai curat... E vdit c aceast supraproducie ar putea prilejui un nou comer, e vdit c se va putea face o nou afacere" cu Idoli ai idealurilor mrunte i Idealitii" afereni nu trecei cu vederea aceast informaie! Cine are destul curaj s incerce? avem in min tot ce ne trebuie ca s idealizm" intreg pmintul!... Dar ce tot vorbesc eu despre curaj, aici este nevoie de un singur lucru, anume de o min, o min spontan, foarte spontan... 27 Ajunge! Ajunge! S lsm aceste ciudenii i complexiti ale

spiritului modern, care sint tot atit de ris pe cit sint de plins, cci problema noastr, problema sensului Idealului ascetic se poate lipsi de ele ce are ea de-a face cu ieri i azi! Aceste lucruri le voi trata mai temeinic i mai dur in alt context (sub titlul Despre istoria nihilismului european"; trimit pentru aceasta la o alt lucrare pe care o pregtesc: VOINA DE PUTERE. incercare de revalorizare a tuturor valorilor). Singurul motiv pentru care am fcut aceast trimitere este urmtorul: idealul ascetic are deocamdat, chiar i in sfera cea mai spiritualizat, numai un singur fel de adevrai dumani i duntori, anume comedianii acestui ideal - deoarece trezesc neincrederea. Pretutindeni in alt parte, de indat ce spiritul acioneaz cu seriozitate, energie i onestitate, i se lipsete intru totul de ideal expresia popular pentru aceast abstinen este ateism" in afar de voina sa de adevr. Dar aceast voin, aceast rmi de ideal este, dac vrei s-mi dai crezare, idealul insui in forma sa cea mai riguroas i spiritualizat, cu totul ezoteric, dezbrcat de orice inveli exterior, deci nu atit rmia cit miezul su. Ateismul absolut, onest ( i numai in atmosfera sa putem respira noi, 444 GENEALOGIA MORALEI oamenii mai spiritualizai ai acestor timpuri!) nu se opune deci acestui ideal, cum ar putea s par; el este mai curind doar una dintre ultimele faze de dezvoltare ale acestuia, una dintre formele sale finale, una dintre consecinele logice luntrice el este catastrofa care impune respect a unei disciplinri bimilenare a instinctului pentru adevr, care pin la sfirit ii interzice minciuna credinei in Dumnezeu. (Aceeai evoluie in India, unde a avut un curs cvi totul independent, dovedete deci ceva; acelai ideal impunind aceeai concluzie; punctul hotrator atins de Buddha cu cinci secole inainte de era cretin, sau mai exact, o dat cu filozofia ankhya, popularizat mai apoi de Buddha i devenit religie.) in definitiv, ce anume 1-a invins de fapt pe Dumnezeul cretin? Rspunsul se afl in lucrarea mea tiina voioas, p. 238: insi moralitatea cretin, noiunea de sinceritate privit din ce in ce mai sever, subtilitatea duhovnicilor contiinei cretine, transfigurat i sublimat in contiin tiinific, in puritate intelectual cu orice pre. A privi natura ca i cum ar fi o dovad a buntii i grijii unui Dumnezeu, a interpreta istoria in cinstea unei inelepciuni divine, ca mrturie venic a unei ordini morale a lumii i a inteniilor finallsmului moral, a interpreta tririle proprii aa cum leau interpretat oamenii pioi destul vreme, ca i cum totul ar fi supunere, semn, totul ar fi gindit l trimis pentru mintuirea sufletului acest fel de a gindi a trecut, are contiina impotriva sa, este considerat de toate contiinele mal rafinate drept necuviincios, necinstit, drept minciun, efemina-re, slbiciune, laitate, iar aceast severitate mai mult decit orice altceva ne face buni europeni, motenitori ai celei mal indelungate i curajoase depiri de sine a

Europei"... Toate lucrurile mari pier prin ele insele, printr-un act de autosuprimare: aa o vrea legea vieii, legea depirii de sine necesar in esena vieii intotdeauna la sfirit se indreapt spre legiuitorul insui CE INSEAMN IDEALURILE ASCETICE? 445 strigtul: patere legem, quam ipse tulisti1. Aa a deczut cretinismul ca dogm, prin propria sa moral; tot aa trebuie s decad acum cretinismul i ca moral ne aflm in pragul acestui eveniment. Dup ce adevrul cretin a tras o concluzie dup alta, ajunge acum, la concluzie, la cea mai redutabil, la concluzia impotriva lui insui; dar acest lucru se va intimpla atunci cind ii va pune intrebarea ce inseamn voina de adevr?"... i aici, prieteni ai mei necunoscui (cci nu tiu inc de nici un prieten), ajung din nou la problema mea, la problema noastr: ce sens ar avea intreaga noastr existen, dac nu acela c voina de adevr din noi s-a contientizat pe sine ca problem?... Voina de adevr contientizat ea insi duce de aici inainte fr nici-o indoial la moartea moralei; va fi acel spectacol mre in sute de acte, pregtit urmtoarelor dou secole europene, cel mai cumplit, mai indoielnic, dar poate i cel mai bogat in sperane dintre toate spectacolele... 28 Dac facem abstracie de idealul ascetic, atunci omul, animalul om nu a avut pin acum nici un sens. Existena sa pe pmint nu a avut nici un scop; de ce exist de fapt omul?" era o intrebare fr rspuns; voina pentru om i pentru pmint lipsea; in urma fiecrui destin de om puternic rsuna drept refren un i mai puternic in van!". Idealul ascetic inseamn tocmai acest lucru: c lipsea ceva, c un gol uria inconjura omul - el nu tia s se justifice pe sine insui, s se explice, s se afirme, suferea cind se intreba asupra rostului su. Suferea i altfel, fiind in primul rind un animal bolnvicios, dar nu suferina in sine era problema, ci faptul c lipsea rspunsul la iptul intrebtor de ce s sufr?" Omul, animalul cel mai vi1 Suport legea pe care tu al propus-o (lat.). 446 GENEALOGIA MORALEI teaz i mal obinuit cu suferina nu neag suferina in sine; o dorete, o caut singur, cu condiia de a I se arta sensul ei, cauza ei. Lipsa de sens a suferinei i nu suferina, a fost blestemul care a apsat pin acum omenirea iar idealul ascetic ii oferea un sens! Era pin acum singurul, dar un sens oarecare este oricum mai bun decit nici un sens; idealul ascetic a fost in orice privin lucrul prin excelen cel mai de pre J~aute de miewe" din cite au existat pin astzi. Prin el era explicat suferina; golul uria prea umplut; se inchidea ua in faa oricrui nihilism sinuciga. Interpretarea a adus neindoielnic cu sine o nou suferin, mai adinc, mal luntric, mai otrvit i mcintoare

de via: a pus orice suferin sub semnul vinei... Dar in pofida tuturor acestor lucruri, omul era salvat, avea un sens, nu mai era o frunz btut de vint, o minge a nonsensului, a fr-de-sens"-ulul, putea de acum inainte s vrea ceva deocamdat indiferent cum, cu ce i pentru ce: voina insi era salvat. Este ins cu neputin de ascuns ce anume exprim aceast voin creia Idealul ascetic 1-a imprimat direcia: aceast ur impotriva a ceea ce este omenesc, mai mult inc fa de animalic l mal mult fa de materie, aceast oroare fa de simuri, fa de raiunea insi, aceast spaim in faa fericirii i a frumuseii, aceast dorin de a fugi de tot ce este aparen, schimbare, devenire, moarte, dor, dorin chiar toate laolalt inseamn, s indrznim a inelege acest lucru, o voin de neant, o sil de via, o rzvrtire impotriva condiiilor fundamentale ale vieii, dar este i rmine o voin!... i mal spun o dat in incheiere ceea ce am spus la inceput: omul prefer s vrea neantul decit s nu vrea deloc ... AMURGUL IDOLILOR sau Cum se filozofeaz cu ciocanul (1889) Traducere de ALEXANDRU AL. AHIGHIAN