Biletul nr.

1
ARTICOLUL 7
Nicio pedeapsă fără lege
1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul
săvârșirii, nu constituia o infracțiune potrivit dreptului național sau internațional. De asemenea, nu
se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii.
2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecării și pedepsirii unei persoane vinovate de o
acțiune sau de o omisiune care, în momentul săvârșirii, era considerată infracțiune potrivit
principiilor generale de drept recunoscute de națiunile civilizate.

ARTICOLUL 8
Dreptul la respectarea vieții private și de familie
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului
său și a corespondenței sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în
măsura în care acesta este prevăzut de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură
necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea
ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților
altora.

ARTICOLUL 9
Libertatea de gândire, de conștiință și de religie

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie; acest drept
include libertatea de a-și schimba religia sau convingerile, precum și libertatea de a-și manifesta
religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult,
învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor
restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri
necesare pentru siguranța publică, protecția ordinii, a sănătății, a moralei publice, a drepturilor și
a libertăților.
(Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului
și a Libertăților fundamentale)

1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din

textul dat:
a. Ce poți spune despre receptorul textului?
b. Precizează tema și două idei pe care le consideri semnificative în textul dat.
c. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Menționează două caracteristici
formale/de conținut.

2. Realizează un discurs de 5 – 7 minute, în care să-ți exprimi opinia despre unul dintre
drepturile omului enunțate în textul dat.
 Biletul nr. 2

Mircea Eliade definește arta în termeni ce pot, azi, să surprindă, să pară excesiv
„metafizici”. Nu trebuie să pierdem din vedere, totuși, coerența întregului sistem de gândire,
perspectiva dominantă a fenomenului cultural-artistic, premisele esențiale. Toate au ca rezultantă
definirea artei ca act și fenomen spiritual. Premisă inevitabilă, obiectivă, într-un plan de gândire
care recunoaște sacralității elaborarea primelor sinteze și epifanii spirituale ale umanității. Din
perspectiva istoriei spiritului, ca evoluție și degradare neîntreruptă de la sacru la profan, nici o
altă concluzie nu este posibilă. Vom întâlni deci și la Mircea Eliade, încă din primele considerații
de ordin estetic, definiția artei ca act magic: „Procesul de creație este un produs magic. A creației
demiurgice”; de asemenea: „Bucuria că un om a creat, a imitat opera lui Dumnezeu”.

„Arta nu e altceva decât o magică transcedere a obiectului, proiectarea lui în altă

dimensiune, liberarea lui prin magică realizare, prin creare”.

(Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade)

epifanie (gr > epiphana - apariție) – revelație a unei realități sacre, mitice, revelație a unei lumi
nevăzute. (cf. DEX)

hermeneutică – știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale (cf. DEX)

1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din

textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Precizează tema și două idei pe care le conideri semnificative în textul dat.
c. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Menționează două caracteristici
formale/de conținut.

2. Realizează un discurs, de 5 – 7 minute, în care, având în vedere textul dat, dar și propriile
lecturi, să-ți exprimi opinia despre rolul creației literare în viața unui tânăr.
 Biletul nr. 3

Privite, cărțile par nespus de sfioase. Ele nu vin niciodată spre tine. Ca într-o medievală
iubire, tu trebuie întotdeauna, să le cauți și să te duci către ele. Ființa lor este așteptare pură. Le va
deschide cineva pentru a le face, astfel, să înceapă să fie?
Tăcerea cărților și rugămintea lor nerostită. Ele nu-și pot cere „dreptul de a fi deschise”.
Cărțile nu fac grevă, pentru a fi citite. Tot ce pot face este să ceară îndurare din partea cititorului
care nu este încă.
Când privesc peretele unei biblioteci, îmi vine în minte scena balului din Război și pace.
Doamnele aliniate, așteptând, de-a lungul peretului. Spaima Natașei că nimeni nu o va invita la
dans. Expresia încremenită a chipului ei „gata deopotrivă și de deznădejde și de extaz”. Iar apoi,
prințul Andrei care se apropie și îi propune un „rond de vals”. „De când te așteptam”, pare să
spună Natașa, iar zâmbetul i se ivește pe față „în locul lacrimilor ce stătuseră să o podidească”. Și
„speriată și fericită”, își sprijini mâna pe umărul prințului Andrei.
Splendid în scena aceasta este că prințul Andrei o desoperă pe Natașa din întâmplare, pentru
că discuția la care participă îl plictisește și pentru că, în fond, Bezuhov e cel care-l roagă să o
invite pe Natașa. Ochii prințului trecuseră înainte peste ea, fără ca el să o vadă. Ar fi putut tot atât
de bine, hotărându-se să danseze, să o invite pe verișoara Natașei, pe Sonia, sau pe cea mai
frumoasă femeie a Petersburgului, pe contesa Bezuhova, care, de altminteri deschide balul. Prințul
o alege deci la întâmplare pe Natașa care așteaptă tremurând.
Dar alergând-o și dansând cu ea, Bolkonski descoperă că, din toate femeile care luau parte la
cel mai strălucitor bal al anului, Natașa, o fetișcană încă, cu „brațele ei slabe și urâte”, era cea
mai frumoasă. Ascunsă până atunci în mulțimea indistinctă a doamnelor din sala de bal,
frumusețea ei devine dintr-o dată, prin alegerea lui Bolkonski, vizibilă. Prințul, care era, spune
Tolstoi, „unul din cei mai buni dansatori ai timpului său”, o ridică, prin alegerea lui, pe soclul
propriei ei splendori. Abia aleasă și abia dansând, Natașa devine aparentă în frumusețea ei.
Cărțile aliniate, așteptând, de-a lungul peretelui. Privirea distrată care trece peste ele, fără să
se hotărască asupra uneia anume. Apoi mâna care se întinde, care scoate o carte din raft, care o
deschide. Dansul poate începe. Dans cu o carte.

(Gabriel Liiceanu, Dans cu o carte, în

„România literară”, nr. 17, 3 mai 2000,
publicat ulterior în volumul „Declaraíe de iubire”)

1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din

textul dat:
a. Precizează tema și două idei pe care le consideri semnificative în textul dat.
b. Prezintă elementele situației de comunicare în textul dat (emițător, receptor, mesaj, canal,
cod)?
c. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Menționează două caracteristici
formale/de conținut.
2. Realizează un discurs, de 5 – 7 minute, în care să-ți exprimi opinia despre rolul lecturii în
viața unui tânăr.
 Biletul nr. 4
Draga mea Veronică,
Ca eu să nu-ți scriu e de înțeles. Bolnav, neputând dormi nopțile și cu toate astea trebuind
să scriu zilnic, nu am nici dispoziție de a-ți scrie ție, căreia aș vrea să-i scriu închinăciuni, nu vorbe
simple.
Dar tu care nu ai timp și nu ești bolnavă să nu-mi scrii e mai puțin explicabil. Tu trebuie să
fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricine altul, pentru că eu sunt unul din
oamenii cei mai nenorociți din lume.
Și tu știi care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr,
mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine. Și poate nici tu nu m-ai fi iubit câtuși de
puțin, dacă nu era acest lucru extraordinar în viața mea care e totodată o extraordinară
nenorocire. Căci e bine ca omul să fie tratabil, maniabil, să se adapteze cu împrejurările și să
prinză din sbor puținul noroc care îl dă o viață scurtă și chinuită, și eu nu am făcut nimic din toate
acestea, ci te-am atras încă și pe tine în cercul meu fatal, te-am făcut părtașă urei cu care oamenii
mă onorează pe mine. Căci acesta e singurul reazim al caracterului meu – mă onorează ura lor și
nici nu mă pot închipui altfel decît urât de ei.
Dar tu pentru aceasta nu trebuie să mă bănuiești, tu rămâi cum ai fost și scrie-mi. Tendința
mea constantă va fi de a-mi împlini făgăduințele curând ori târziu, dar mai bine târziu decât
niciodată.
Sunt atât de trist și e atât de deșartă viața mea de bucurii, încât numai scrisorile de la tine
mă mai bucură. A le suspenda sau a rări scrisorile tale m-ar durea chiar dacă n-ai mai iubi pe
Emin.
Scrie cu degetele pe care le sărut.
(1880 Februar)
(Mihai Eminescu, Scrisori către Veronica Micle)

1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul
dat:
a. În ce tip de text (narativ, descriptiv, argumentativ, epistolar etc.) poți încadra fragmentul
dat? Motivează-ți alegerea prin două argumente.
b. Precizează tema și două idei pe care le consideri semnificative în textul dat.
c. Ce poți să spui despre emițătorul acestui text? Dar despre receptor?
2. Realizează un discurs, de 5 – 7 minute, în care să-ți exprimi opinia despre rolul iubirii în viața
omului.
 Biletul nr. 5
Peste oraș domnea o tăcere mirifică și arborii bătrâni dormeau încă în lumina soarelui
blând al dimineții de primăvară. Ei își foșneau, abia simțit, frunzișul ce, ici-colo, își arăta primele
șuvițe galbene, încărunțite.
Maria pășea încet în umbra lor măreață și tăcută, ca printr-un templu, cu sufletul plin de
lumină și speranță. A traversat grădina mitropoliei, apoi și-a îndreptat pașii către casa prietenei
sale. A urcat cele trei trepte și a sunat la ușă. De data aceasta, i se deschide repede. Maria se
fâstici:
- Tali e acasă?
Tali năvăli pe ușa odăii sale, agitată ca întotdeauna, frumoasă, cu o bogăție de păr blond,
ce acuma, în vacanță, îi cădea pe umeri într-o cascadă de bucle aurii.
- Mergem în oraș să vedem menageria, zise Tali, de parcă ea ar fi venit în vizită la
Maria, și nu invers.
Abia în stradă Maria reuși, în sfârșit, să-i spună că are două bilete la operă și că ar vrea
să meargă cu ea. Tali se entuziasmă la culme. „Dar ea s-ar fi entuziasmat de orice”, se gândi,
puțin întristată, Maria.
- Dar cine ar fi putut să-i poarte pică prietenei sau să rămână prea indispus în societatea
ei?
Și, mai ales, în acele zile de început de primavară, cu lumina lor de culoarea mierii, cu
cerul acela albastru ca de peruzea*, înalt, senin și curat ca lacrima.
Maria aștepta spectacolul acesta ca pe o mare sărbătoare, cu inima bătându-i de
nerăbdare, cuprinsă de o înfrigurare vecină cu febra.
În sfârșit, cu aproape două ore înainte de începutul spectacolului, Maria, gătită în
minunata sa rochie, cu pantofii lustruiți până la disperare, sună la ușa prietenei sale. Ceasul
petrecut în casa ei a trecut chinuitor. Și, în același timp, s-a scurs ca într-un vis ce a continuat la
operă. Acolo, Maria uită de mama, de tata, de prezența prietenei care ședea lângă ea. Maria uitase
chiar și de ea însăși, fiind frapată de vibrațiile muzicii. În acele momente era singură, mică,
ghemuită în scaun, stătea nemișcată, cu privirea ațintită lacom spre scenă și se gândea că muzica
este tovarășul ei de zi și noapte, la durere și la fericire, este apă răcoritoare în pustiul vieții. Maria
știa că muzica poate face dintr-un suflet răvășit o catedrală.
Purtată pe aripile încântătoare ale muzicii, Maria urmărea cu încordare gesturile
actorilor, expresia feței fiecăruia, ascultându-le vocile puternice și duioase, ce-i picurau o dulceață
amețitoare în sufet. O fericire uriașă, trăită pentru prima oară, îi umplea toată ființa. Simțea cum
muzica dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereții și viață tuturor
lucrurilor. (Vera Malev, Recviem pentru
Maria)
*peruzea, peruzele, s.f. – piatră semiprețioasă, opacă, de culoare albastră – deschisă sau verzuie,
turcoază.
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul dat:
a. În ce tip de text (narativ, descriptiv, argumentativ, epistolar etc.) poți încadra fragmentul dat?
Motivează-ți alegerea prin două argumente.
b. Precizează tema și două idei pe care le consideri semnificative în textul dat.
c. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Menționează două caracteristici formale/de
conținut.
2. Realizează un discurs, de 5 – 7 minute, în care să-ți exprimi opinia despre rolul prieteniei în viața unui
tânăr.