Acest fragment mi-a trezit emoții de nostalgie, deoarece eu tot voi fi
părinte și sunt încrezut că voi trece prin aceste momente. Acum eu am gânduri pe care părinții nu le înțeleg, dar va sosi momentul când copilul meu va avea gandurile care eu nu voi lua în serios. Adolescenții cred că părinții îi țin prizonieri în casă, căci ei sunt proprietatea lor privată. Dar în realitate nu e așa. Părinții dau mult efort ca copii să nu intre în peripeții, care poate să ajungă la moarte. Cu părere de rău, copiii asta n-o înțeleg. Există cazuri, în care ei n-au avut atenție eficientă, și copilul a suferit. De aceea în concluzie vreau să spun copiilor că să asculte părinții, deoarece ei au trăit o viață unde au căpătat multe experințe. Eu sunt încrezut că ei uneori știu ce e mai bine pentru voi.