Tema : Cererea

Cererea reprezintă cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care

consumatorii pot şi sunt dispuşi să o cumpere într-o anumită perioadă
de timp, la diferite preţuri.

Curba cererii
Legea cereriiDacă ceilalţi factori rămân constanţi, atunci
când preţul unui bun scade, cantitatea cerută creşte, iar când
preţul unui bun creşte, cantitatea cerută scade.
Consumatorul va cumpăra o cantitate mai mare dintr-un
produs dacă preţul acestuia scade şi, invers. Curba cererii este
descrescătoare la preţ.
Între preţ şi cantitatea cerută există o relaţie inversă.
Elasticitatea cererii
Modul în care reacţionează consumatorii
la modificarea preţului unui anumit produs
reprezintă elasticitatea cererii în funcţie de preţ.

Cererea elastică: La o modificare neînsemnată a

prețului cantitatea se modifică esențial. (curba
cererii este ПОЛОГАЯ - culcată)

Cererea inelastică: La o modificară semnificativă

a prețului, cantitatea se modifică neesențial.
(curca cererii va fi mai abruptă) exemplu: SAREA
Dacă reacţia consumatorilor la variaţia
preţului este puternică, înregistrându-se o creştere mare a cantităţii
cumpărate de consumatori, chiar la o variaţie relative mică a preţului,
cererea este considerată elasică. Dimpotrivă, dacă reacţia

1
consumatorilor la variaţia preţului este slabă, cererea este considerată
inelasică.
Modificarea cererii
Preţul este factorul cel mai important care determină
cantitatea în care va cumpăra un produs. Dar el nu este singurul factor.
Cererea este influenţată şi de alţi factori: preferinţele, veniturile şi
numărul consumatorilor, preţurile altor bunuri. Până acum am
presupus că aceşti factori rămân constanţi. Dar aceşti factori se
modifică odată cu cererea pe piaţă.
- preferinţele consumatorilor se pot schimba, ex. Laptop (pt care
creşte cererea şi scade pt desktop);
- veniturile consumatorilor pot creşte  creşterea cererii.
Bunurile substituibile pot fi consummate unul în locul altuia; cele
complementare se consumă/folosesc împreună.
Creşterea preţului unui bun determină:
*creşterea cererii pentru bunurile care îl pot substitui (dar cu un preţ
mai mic) şi invers, ex zaharina-zahar;
*scăderea cererii bunurilor complementare, ex: creşterea preţului
monitoarelorscăderea cererii de tastaturi.
Concluzie:
 între preţul unui bun şi cererea pentru bunurile sustituibile
există o relaţie directă;
 între preţul unui bun şi cererea pentru bunurile
complementare există o relaţie indirectă;
Factorii ce influenţează asupra cererii
Într-o anumită perioadă de timp, cererea pentru un bun poate să
se reducă
sau să crească. Factorii sau condiţiile care influenţează cererea în
cazurile cînd nivelurile de preţ unitar nu se modifică sunt următoarele :
preţul altor bunuri; veniturile indivizilor; perspectiva (aşteptările)
privind evoluţia pieţii; gusturile.
1. Preţul altor bunuri. Bunurile, în raport cu un anumit bun se
clasifică în:
a) Bunuri substituibile, sunt acelea care satisfac
aceleaşi nevoi sau trebuinţe ca şi bunul în discuţie.

2
 b) Bunuri complementare, sunt acele bunuri care în
consum se folosesc împreună.
2. Veniturile.
3. Perspectiva privind evoluţia pieţei.
4. Gusturile.

Consumatorul şi comportamentul său

(costul de oportunitate, utilitatea economică)
Consumul reprezinta scopul ultim al productiei. Este actul care consta
din folosirea efectiva a bunurilor si serviciilor si prin acest act se verifica
utilitatea si concordanta acestora cu dorintele oamenilor.
Consumul poate fi de doua feluri: consum intermediar si consum final.
Consumul intermediar se refera la folosirea unor bunuri economice
pentru producerea altor bunuri pierzându-si caracteristicile initiale si
dobândind altele noi.
Consumul final se refera la utilizarea bunurilor de consum în mod
personal sau colectiv pentru satisfacerea nevoilor directe.
Consumatorul este persoana care utilizează bunuri şi
servicii în scopul satisfacerii trebuinţelor sale.
El se defineşte prin trebuinţele şi preferinţele sale şi prin
veniturile de care dispune.

Consumatorii au libertatea de a alege ce, cât şi de la cine vor cumpăra.

Consumatorul este suveran deoarece decizia producătorului de a fabrica
un bun sau un altul depinde de opţiunile de cumpărare ale
consumatorului.
Utilitatea economică
Preferinţele consumatorilor se exprimă în utilitatea
bunurilor şi serviciilor.
Utilitatea bunurilor şi serviciilor este reprezentată de
posibilitatea ca respectivul bun sau serviciu să satisfacă o anumită
trebuinţă; utilitatea arată măsura în care se satisface o trebuinţă.
Din punct de vedere economic, utilitatea este
satisfacţia sau plăcerea resimţită de o persoană în urma consumării
unui anumit bun sau serviciu.

3
 Aprecierea utilităţii unui anumit bun sau serviciu este
subiectivă. Acelaşi bun sau serviciu poate fi util pentru o persoană dar
inutil pentru alta.
Utilitatea marginală (Umg) reprezintă satisfacţia suplimentară
resimţită de un consumator în urma consumării unei unităţi
suplimentare dintr-un bun, ceilalţi factori rămânând constanţi.
Legea lui Gossen: Utilitatea
marginalădescreşte pe măsură ce creşte
consumul.
! Legea lui Goessen („Legea utilitatii marginale descrescande”)
= „Marimea intensitatii unei placeri va descreste progresiv pana la
saturare daca respectiva placere este satisfacuta continuu si
neintrerupt.”

ALEGERE ŞI RENUNŢARE: COST DE OPORTUNITATE

Menajele trebuie să aleagă realizarea proiectelor celor mai

importante, ceea ce echivalează cu renunţarea la alte proiecte, pentru
o vreme sau pentru totdeauna. Alegerea şi renunţarea reprezintă o
manifestare a „gospodăririi‖ a raţionalităţii în economia unei familii sau
a unei persoane. „Buna gospodărire" în cadrul unei familii constă în
maxima satisfacere a nevoilor specifice cu minim de efort, respectiv de
cheltuieli.
Costul de oportunitate reprezintă valoarea celei mai bune
dintre şansele sacrificate, la care se renunţă atuci când se face o
alegere oarecare. Cu alte cuvinte, măsoară cea mai mare pierdere

4
dintre variantele sacrificate considerându-se că alegerea făcută
constituie „câştigul".
Ideea de sacrificare a unor oportunităţi de acţiune este clară
dacă luăm în considerare constrângerile pe care ni le impun timpul şi
constrângerile bugetare.
Costul de oportunitate al unui proiect pentru care s-a optat
este legat de ideea de eficienţă şi raţionalitate economică, respectiv
este vorba de beneficii mai mari decât costuri. Ceea ce este ales ca
prioritate la un moment dat trebuie să reprezinte un beneficiu mai
mare decât pierderea care o reprezintă acel ceva la care s-a renunţat.
EXEMPLUL de pe tablă cu 100 lei:

5
 Tema : Oferta
Oferta reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care agenţii
economici pot să o furnizeze pieţei, într-o perioadă de timp, la niveluri
determinate ale preţului.

Curba ofertei

Legea generală a ofertei reflectă relaţia de cauzalitate între

cantitatea oferită şi preţul de vânzare al bunului respectiv:
- mărirea preţului determină creşterea cantităţii oferite din bunul
respectiv;
- reducerea preţului determină scăderea cantităţii oferite din bunul
respectiv.

(La prețuri mici producătorii vor oferi pe piață o cantitată mai mică de
bunuri, la prețuri mari producătorii vor fi încurajați să ofere pe piață o
cantitate mai mare de bunuri)

Factorii ce influențează oferta:

- Prețul;
- costul producţiei;
- preţul altor bunuri economice;
- numărul firmelor ofertante ale aceluiaşi produs;
- tehnologia,
- anticipări privind evoluţia preţurilor;
- condiţiile naturale, evenimentele social-politice;
- nivelul taxelor şi impozitelor;
- nivelul subvenţiilor.

6
Explicație:
1.Costul producţiei:
Dacă o firmă face cheltuieli mari cu factorii de producţie, acestea
vor spori costurile de producţie care, la un nivel dat al venitului,
determină scăderea producţiei şi, în consecinţă, a cantităţii
oferite.

În condiţiile în care costurile sunt reduse prin îmbunătăţirea

tehnologiei, creşte eficienţa utilizării factorilor de producţie, ceea
ce conduce la creşterea cantităţii oferite pe piaţă.
2.Preţul altor bunuri economice:
Dacă dintr-o anumită cantitate de materie primă se produc două
bunuri, iar preţul pentru unul dintre ele scade, producătorul va fi
interesat să producă mai mult din bunul al cărui preţ este mai
mare, în detrimentul celuilalt.
3.Numărul firmelor ofertante ale aceluiaşi produs:
Pe măsură ce creşte numărul firmelor care oferă un anumit
produs, dat fiind faptul că producţia fiecăreia dintre ele se
regăseşte pe piaţă, cantitatea oferită din produsul respectiv va
creşte şi ea.
4.Anticipări privind evoluţia preţurilor:
Dacă pentru un anumit produs se anticipează o creştere viitoare
a preţului, producătorii vor reduce cantitatea oferită în prezent şi
vor prefera să o introducă pe piaţă atunci când preţul va creşte,
pentru a-şi asigura un câştig mai mare.
5.Condiţiile naturale, evenimentele social-politice
pot duce la modificarea fie în sens pozitiv, fie în sens negativ a
ofertei, în funcţie de impactul pe care îl au la nivel economic.
6.Nivelul taxelor, impozitelor şi subvenţiilor:
Creşterea taxelor determină o presiune în plus asupra agenţilor
economici, generând scăderea ofertei. Creşterea subvenţiilor
oferă firmelor un beneficiu în plus, determinând creşterea ofertei.