Auscultatia plamanilor

 Auscultaţia reprezintă poate cea mai importantă dintre metodele de

examen fizic a aparatului respirator, o metodă ce furnizează informaţii de
neînlocuit prin examene paraclinice.

 Se poate face o auscultaţie:

- directă (nemijlocit cu urechea aplicată)

- indirectă, mediată (prin intermediul stetoscopului)

METODOLOGIA AUSCULTAŢIEI

 Pentru o auscultaţie corectă b-l trebuie să stea într-o poziţie relaxată,

comodă, atât pentru el cât şi pentru medic, aşezat fie în pat, fie pe un
taburet medical cu braţele atârnate de-a lungul corpului şi să respire mai
profund decât obişnuit, rar.

 Planul auscultaţiei:

- Stetofonendoscopul se aplică în puncte simetrice ale hemitoracelor începând

cu partea anterioară superioară (din reg. supra- şi subclaviculară) şi
deplasând stetofonendoscopul în jos şi lateral.
- apoi în același mod se auscultă pulmonii din partea posterioară şi în reg.
axilare

 Planul auscultaţiei:

 Pentru o mai bună auscultaţie a reg. interscapulare b-l încrucişează mâînile

pe cutia toracică anterioa astfel, că scapulele se deplasează mai lateral de
coloana vertebrală

 în regg. axilare b-l ridică mâînile sus şi după cap

 La auscultaţie se analizează ZR în timpul inspirului şi expirului:

- Caracterul

- Durata

- Puterea sau intensitatea

Sunetele auscultatiei:

- Zgomotele respiratorii de bază

- Zgomotele respiratorii supraadăugate

- Bronhofonia
ZGOMOTELE RESPIRATORII

 Fiziologice de bază:

- Murmur vezicular

- Suflu laringo-traheal (suflu bronşic, tubar)

ZR de bază mai bine se auscultă la respiraţia b-lui prin nas (cu gura închisă)

 Supraadăugate :

- Ralurile

- Crepitaţia

- Frecătura (frotaţia) pleurală

ZR supraadăugate mai bine se auscultă la respiraţie profundă cu gura deschisă şi se

analizează după analiza ZR de bază

 Murmurul vezicular (MV)

- mai slab se auscultă la apex şi în regg. cele mai inferioare

- se întrepătrunde cu suflul laringo-traheal în regg.supra- şi subclaviculare,

axilare, ½ superioară a regg.interscapulo-vertebrale.

Modificări ale MV:

 MV diminuat:

- Fizioloigic

- Patologic

 MV exagerat:

- Fizioloigic

- Patologic

 MV diminuat fizioloigic:
- Îngroşarea cutiei toracice (musculatură dezvoltată, strat celulo-adipos
dezvoltat, la hiperstenici)

- MV exagerat fizioloigic:

- La persoane astenice, cu musculatură şi strat celulo-adipos slab dezvoltat

- La copii (respiraţie puierilă)

- Lucru fizic greu

 MV diminuat patologic:

- Micşorarea însemnată a cantităţii de alveole funcţionale în rezultatul

atrofiei lor, distrugerii septelor intraalveolare (emfizem pulmonar)

- Infiltraţia pereţilor alveolari în inflamaţii (în stadiul incipient al pneumoniei

franc-lobare)

- Pătrunderea insuficientă a aerului în plămâni (obstacol mecanic – îngustarea

orificiului glotei, laringelui, lumenului traheei, bronşilor de calibru mare de
către o tumoare sau corp străin)

- Din cauza durerilor în cutia toracică la respiraţie (inflamaţia mm.respiratori,

nn.intercostali, fracturi de coaste)

- Slăbiciuni puternice, adinamie

- Îngroşarea foiţelor pleurale după pleurezie exsudativă suportată

- Acumularea transudatului sau aerului în cavitatea pleurală

 MV abolit :

- Pleurezii abundente

- Pneumotorace total

- Sistarea ventilaţiei zonei respective prin obstrucţie bronşică completă

(atelectazie) – neoplasm, compresie extrinsecă sau corp străin

 MV exagerat patologic (este cauzat de modificarea inspirului, expirului sau

ale ambelor faze):
 - Murmur aspru (îngustarea bruscă şi neproporţională a lumenului bronşilor şi
bronşiolelor în rez-tul edemului mucoaselor de origine inflamatorie,
bronhospasmul)

- Respiraţie sacadată: inspirul se produce pe etape cu expir normal (afecţiuni

ale m.respiratori, auscultaţie în încăperi reci etc., tbc infiltrativă)

 Suflu laringo-traheal, glotic (SLT), respirație tubară, bronșică :

- Este produs la trecerea coloanei de aer în timpul respiraţiei prin orificiul

îngustat al glotei

- Este un suflu intens, inspirator şi expirator, care se aude foarte bine

auscultând cu stetoscopul laringele

- Amintește de sunetul “H”

- El se transmite fiziologic, intensitatea diminuând progresiv, în

regg.supraclaviculare, a manubriului sternal (traheea şi bifurcaţia traheei),
din spate în spaţiul interscapular la nivelul vertebrelor toracice III-IV. În alte
zone este “asurzit” de murmurul vezicular

 Condiţiile de apariţie a SLT patologic:

- Condensarea ţesutului pulmonar (pneumonie franc-lobară, infarct pulmonar,

TBC etc.)

- Atelectazie de compresie (pneumotorax, hidrotorax)

- Pneumoscleroză, carnificaţia pulmonară

- Atelectazie de obturaţie (obturarea bronşiei mari de către o tumoare cu

rezorbţia ulterioară a aerului din zona dată)

SLT poate fi exagerat sau diminuat în dependenţă de gradul de condensare a

ţesutului pulmonar, dimensiunii focarului, locul plasării lui

 Suflu amforic: se poate întâlni în cavităţi parenchimatoase mari cu diametrul

>5-6 cm, cu pereţii regulaţi ce comunică cu un bronh de calibru mare (are loc
rezonarea)
  Respiraţie metalică : aminteşte de sunetul la ciocănitul pe metal
(pneumotorax deschis)

 Respiraţie stenotică – este o variantă a SLT exagerat, se întâlneşte la

îngustarea traheei sau a unui bronh de calibru mare de către o tumoare şi se
auscultă în locurile de auscultaţie a SLT fiziologic

 Respiraţie mixtă – inspirul are particularităţi de murmur vezicular iar expirul

– de SLT (bronhopneumonie, TBC infiltrativă, pneumoscleroză)

ZGOMOTELE RESPIRATORII SUPRAADĂUGATE

 Ralurile – apar în procese patologice din trahee, bronşii şi în cavităţi

pulmonare

1. Uscate: Apar:

 La îngustarea lumenului bronşiilor (astm bronşic, bronşite, tbc etc.)

 Spasmul m.netede a bronşiilor (acces de astm bronşic)

 Edemul mucoasei bronhilor în bronşite

 Acumularea în lumen a sputei vâscoase

- Sibilante (la îngustarea bronşiilor de calibru mic)

- Ronflante (la îngustarea bronşiilor de calibru mediu şi mare)

Ralurile uscate se auscultă la inspir şi expir, la tuse se modifică, când cauza lor
este sputa

2. Umede (subcrepitante): apar la acumularea în bronhii a secretului lichid (spută,

sânge ...) şi la trecerea aerului prin el se formează bule de divers diametru. Se
auscultă în ambele faze respiratorii, dar mai bine la inspir.

- buloase mici (în bronhii de calibru mic)

- buloase medii (în bronhii de calibru mediu)

- buloase mari (în bronhii de calibru mare, în cavităţi pulmonare, bronşiectazii)

După sonoritate ralurile umede :

 - Sonore (secret lichid în bronhii înconjurate de ţesut pulmonar condensat sau
în cavităţi pulmonare cu pereţi netezi înconjurate de ţesut pulmonar
condensat )

Insonore (în bronşite, EPA – sunetul este asurzit de către “o pernă de aer”
pulmonar, care înconjoară bronhii

 Frecătura (frotaţia) pleurală (FP):

- Se auscultă în ambele faze ale respiraţiei, mai bine în regg.inferior-laterale

- Se amplifică la apăsarea stetofonendoscopului

- Aminteşte de frecarea între degete a unei bucăţi de postav sau de frecarea

pielei sub pavilionul urechei sau de zgomotul mersului prin zăpadă

FP poate fi:

- Rugoasă

- Fină

- De scurtă durată – febră reumatismală etc.

- De durată – pleurezie exsudativă etc.

Dacă focarul în pleurezie e în imediata apropiere cu pericardul – apare suflul

pleuropericardial

Bronhofonia :

- Metodologia este identică cu a freamătului vocal, dar vocea trebuie să fie

mai joasă, în şoaptă. Diferenţa constă în aceea, că în locul mâinilor se aplică
stetofonendoscopul

- Interpretarea datelor este identică cu cea a freamătului vocal