BAZELE ELECTROTEHNICII I

An I - ETTI

Curs III
Circuite electrice de curent continuu
(continuare)
1. Teorema transferului maxim de putere în circuite electrice de curent continuu.
2. Metode de rezolvare a circuitelor electrice cu răspuns pe toate laturile.
2.1 Metoda curenților de buclă. Forma clasică și matriceală.
2.2 Metoda potențialelor la noduri. Forma clasică și matriceală.
3. Teoreme de rezolvare a circuitelor electrice cu răspuns pe o singură latură.
3.1 Teoremele lui Vaschy
Teorema transferului maxim de putere

Teorema transferului maxim de putere în circuite de curent continuu

Presupunem că avem o sursă de tensiune electromotoare reală E, cu rezistența internă Ri, care este
conectată pe un rezistor de sarcină, având rezistența Rs :

Puterea transferată rezistorului de sarcină:

Ps = Rs  I2

Ce valoare trebuie să aibă rezistența Rs pentru ca sursa să transfere

putere maximă pe sarcină?
E E2
I= Ps = Rs 
R s + Ri ( R s + Ri )
2

Cu valorile parametrilor sursei reale de tensiune Ps

cunoscute și constante, maximul puterii transferate PS max când =0
Rs
sarcinii rezultă din:
Teorema transferului maxim de putere

Ps  1 2  Rs  R + R − 2  R   R −R 
=E 
2
−  =E 
2 s i s
 =E  i
2 s
=0
Rs  (Rs + Ri ) (Rs + Ri )   (Rs + Ri )  (Rs + Ri ) 
2 3 3 3


Ri − R s = 0 Ri = R s Condiția de transfer maxim de putere

Condiția de transfer maxim de putere este îndeplinită atunci când rezistența de sarcină este egală
cu rezistența internă a sursei reale de tensiune.

Randamentul devine în acest caz:

Pmax = Rs  Imax
2
 E2 E2

Puterea maximă devine: I = E  E2 E2 Pmax 4  Ri 4  Ri
  Pmax = Ri  = = = = = 50%
R s + Ri ( 2  Ri ) 4  R i
2
 Psursa E  Imax  E 
E 
R s = Ri   2  R i 

Teorema transferului maxim de putere

Observație:

Dacă avem un circuit complex conectat la bornele sursei reale de tensiune, puterea maximă
transferată de aceasta se obține atunci când:
R1
A

R AB0
R AB0 E1
Exemplu: E R3
Ri
Ri R2
B

Sursa de tensiune debitează putere

maximă în circuit atunci când rezistența A
sa internă devine egală cu rezistența R3  (R1 + R2 ) R1
R AB0 = R3
echivalentă a circuitului pasivizat față R1 + R2 + R3
R2
de bornele A și B. B
Metoda curenților de buclă

Metoda curenţilor de buclă (sau a curenților ciclici)

În sistemul de ecuații, specific metodei teoremelor lui Kirchhoff are loc o substituție a curenților reali
din circuit, printr-un set de curenți fictivi, numiți curenți de buclă (sau curenți ciclici). Curenții de buclă
nu pot fi măsurați fiind utili doar pentru aflarea curenților reali din circuit, prin reducerea numărului de
necunoscute din sistemul de ecuații atașat circuitului electric.
Metoda presupune că, cele b = l – n + s bucle independente, sunt parcurse de curenții de buclă
(fictivi) notați cu: I1' , I'2 , ..., Ib'

Se operează cu aceste noi variabile în rezolvarea sistemului de ecuații atașat circuitului.

Numărul ecuațiilor sistemului (numărul de necunoscute) se reduce de la l (numărul de laturi) la b = l

- n + s, deoarece cele (n - s) ecuații corespunzătoare Teoremei I Kirchhoff dispar, devenind identități.

Curenții reali din laturile circuitului se determină însumând algebric toți curenții de buclă, care străbat
latura respectivă.
Metoda curenților de buclă

Metoda presupune scrierea unui sistem de ecuații de forma:

 R11  I1' + R12  I'2 + + R1b  Ib' =  Ek

 kb1

R 21  I'
1 + R 22  I'
2 + + R 2b  Ib
'
=  Ek
 kb2 , b = l−n + s
 −−−−−−−−−−−−−−−−−−

Rb1  I1 + Rb2  I2 + + Rbb  Ib =  Ek
' ' '

 kbb

Sistemul de ecuații rezultat este un sistem compatibil, având un număr de b ecuații cu b necunoscute.
Sensurile curenților de buclă prin cele b bucle independente se aleg în mod arbitrar.
Metoda curenților de buclă

Semnificația termenilor:

 rezistența proprie buclei independente k, egală cu suma aritmetică

Rkk Rkk  0 ,  k
a tuturor rezistențelor din bucla cu indicele k;

 resistența comună buclelor independente k și j, considerată

Rkj = R jk
Rkj pozitivă dacă curenții din buclele k și j au același sens prin latura
comună și negativ în caz contrar (rezistența este nulă dacă nu R  sau  0
kj
există latură comună corespunzătore buclelor independente k și j);

 suma algebrică a tuturor tensiunilor electromotoare a surselor de

E
kbb
k
alimentare care acționează în bucla independentă k (se consideră
E k  sau < 0
kbb
pozitivi dacă au același sens cu sensul curentului din bucla k, și
negativ în caz contrar).
Metoda curenților de buclă

E4
R4

Rkk = R1 + R2 + R3 + R 4  0
R1
I R3
Ik Rkj = − R3  0
II j
E3
E
k
k = E 4 − E3
R2
Metoda curenților de buclă

Algoritm de calcul

1. Se determină numărul buclelor independente din circuitul considerat: b = l – s + n.

2. Se aleg în mod arbitrar sensurile curenților de buclă pentru toate cele b bucle independente.
3. Se explicitează coeficienții sistemului de ecuații conform regulilor anterioare.
4. Se rezolvă sistemul de ecuații în raport cu curenții de buclă (fictivi), respectiv:I1' , I'2 , ..., Ib'
5. Se determină curenții reali din circuit pe baza curenților de buclă obținuți, respectiv: I1 , I2 , ..., Il

Se rezolvă sistemul de Se determină curenții reali din

Se determină curenții circuit, ca fiind sume algebrice ale
ecuații exprimat funcție de buclă (fictivi)
de curenții de buclă curenților de buclă care parcurg
fictiv latura respectivă
Metoda curenților de buclă

Atenție

În cazul în care în circuitul electric există și surse ideale de curent aplicarea metodei curenților de
buclă presupune următoarele adaptări:

 latura care conține sursa ideală de curent trebuie să fie cuprinsă în mod obligatoriu într-o
singură buclă independentă, deoarece prin sursa ideală de curent poate să treacă un singur
curent de buclă;
 ecuația corespunzătoare buclei independente care conține sursa ideală de curent se elimină și
se înlocuiește în sistemul de ecuații specific metodei prin impunerea curentului de buclă (fictiv)
ca fiind egală cu valoarea sursei ideale de curent (care debitează un curent constant
independent de sarcină);
 numărul de necunoscute corespunzător metodei curenților de buclă (b = l – s + n) se reduce
cu numărul surselor ideale de curent. Dacă g reprezintă numărul surselor ideale de curent,
prin metoda curenților de buclă vom avea numai b – g necunoscute curenți de buclă.
 Metoda curenților de buclă

Aplicație 1. l = 6, n = 4, s = 1 b=3
R1
2. Se aleg arbitrar sensurile curenților de buclă I1 , I2 , I3
I1 3. Se determină coeficienții sistemului:
R2 R3
R11 = R1 + R2 + R3  0
R22 = R2 + R 4 + R5  0
I3 R33 = R3 + R5 + R 6  0
E4
I2 R5 E6
R12 = R21 = −R2  0
R4 R6 R23 = R32 = −R5  0
R13 = R31 = −R3  0

E
k1
k =0

(R1 + R 2 + R3 )  I1 − R 2  I2 − R3  I3 = 0 E = E4  0

 k
I1 , I2 , I3 −R2  I1 + (R 2 + R 4 + R5 )  I2 − R5  I3 = E 4
k2

 E = −E6  0
−R3  I1 − R5  I2 + (R3 + R5 + R 6 )  I3 = −E6
k
k3
 Forma matriceală a metodei curenților buclelor fundamentale

Aplicație
I1 , I2 , I3

I1 R1

I2
I1 I3
R2 R3 Se aleg în mod arbitrar sensurile curenților reali din
circuit, respectiv:

I2 R5 I3 E6 I1 = + I1

E4

R4
I2 = -I1 + I2
I4 I5 R6 I6
I3 = - I1 + I3
I4 = + I2
I5 = + I2 - I3
I6 = + I3
 Forma matriceală a metodei curenților buclelor fundamentale

 I1   U1   0 
Forma matriceală a metodei curenților buclelor I  U   0 
fundamentale (metoda corzilor)  2  2  
I3  U3   0 
I = I  U = U  E =  E 
I1
R1  4  4  4 
I5  U5   0 
     
I6  U6   −E6 
R2 I2 R3 I3

I6 R1 0 0 0 0 0
E4
R5 0 R 0 0 0 0 
E6  2 
 0 0 R3 0 0 0
I4 R4 I5 R6
R =  0 0 0 R 0 0 
 4 
0 0 0 0 R5 0 
 
 0 0 0 0 0 R 6

 Forma matriceală a metodei curenților buclelor fundamentale

R1
I1 Necunoscutele sunt curenții de coardă (care generează
fiecare câte o buclă fundamentală), respectiv: I1 , I4 , I6 ,
R2 I2 R3 I3 ceea ce corespunde “curenților de bucle fundamentale”.

I6
1 2 3 4 5 6  I1 

E4
R5
b
Bf  = b1
 1 −1 −1 0 0 0 
0 1 0 1 1 0  IC  = I4 
E6  
2
0 0 1 0 −1 1
I6 
b3
I4 R4 I5 R6

1 0 0  I1   I1 
 −1 1  −I + I  I 
0 
(1)
  I1   1 4  2
 −1 0 1    −I1 + I6  I3 
(l1)
Bf   IC  =   =   = I
T
b1   I4  = 
(l2) (l3) (2) (3)
0 1 0   I
 4  I4 
I6 
0 1 −1   I − I  I 
b3    4 6  5
(l5) b2  0 0 1   I6  I6 
(l4) (l6) (4) (5) (6)
Forma matriceală a metodei curenților buclelor fundamentale

1 0 0  I1   I1 
 −1 1  −I + I  I 
 0   1 4  2  A   I = 0
 I1 
 −1 0 
1    −I1 + I6  I3 
Bf   IC  =   =   = I
T
  I4   = 
0 1
0 1
0

I6   I4  I4 
 I − I  I 
Bf   U = 0
−1
   4 6  5
 0 0 1   I6  I6 

Legea lui Ohm sub fomă matriceală

Bf   U + Bf   E = Bf   R  I
U + E = R  I Bf 
Bf   IC  = I
s T

Forma matriceală a metodei

curenților buclelor fundamentale

Bf   E = Bf   R  Bf   IC  Bf   U + Bf   E = Bf   R  Bf   IC 
T T
Forma matriceală a metodei curenților buclelor fundamentale

Bf   E = Bf   R  Bf   IC 

T

R1 0 0 0 0 0  1 −1 −1 0 0 0 
0 R
 2 0 0 0 0 

Bf  = 0 1 0 1 1 0 
 0 0 R3 0 0 0 0 0 1 0 −1 1
R =  0 0 0 R 0 0 
 4 
0 0  R1 −R 2 −R3 0 0 0 
0 0 R5 0 

 0 0 0 0

0 R 6  Bf   R =  0 R2 0 R4 R5 0 
 0 0 R3 0 −R5 R 6 
1 0 0
 −1 1 0 

 −1 0 1
Bf   R1 + R2 + R3 −R 2 −R3 
T
= 
0 1
=  
0
Bf   R  Bf 
T
0 1 −R 2 R 2 + R 4 + R5 −R5
−1 
   −R3 −R5 R3 + R5 + R 6 
 0 0 1 
Forma matriceală a metodei curenților buclelor fundamentale

Bf   E = Bf   R  Bf   IC 

T

 R1 + R2 + R3 −R 2 −R3   I1 
Bf   R  Bf  =  
IC  = I4 
T
−R 2 R 2 + R 4 + R5 −R5 
 −R3 −R5 R3 + R5 + R 6  I6 

 0 
 0   0 
 1 −1 −1 0 0 0   
Bf  = 0 1 0 1 1 0   0  Bf   E =  E4 
  E 
E =
0 0 1 0 −1 1  4   −E6 
 0 
 
−
 6 
E

 0   R1 + R 2 + R3 −R 2 −R3   I1  Forma matriceală a

E = −R 2 R 2 + R 4 + R5 −R5   I 
 4     4 metodei curenților
 −E6   −R3 −R5 R3 + R5 + R 6  I6  buclelor fundamentale
Metoda curenților de buclă

Algoritmul de calcul

1. Se stabilește graful orientat atașat circuitului electric analizat (sensul laturilor din graf coincid
cu sensurile curenților din circuit).
2. Se stabilește sistemul de bucle fundamentele corespunzător unui coarbore ales (arbore)
3. Se definește matricea de apartenență a laturilor la buclele fundamentale. B f 
4. Se definesc matricile specifice circuitului electric R , E , I
Bf   R  Bf 
T
5. Se calculează .
6. Se calculează Bf   E
Bf   E = Bf   R  Bf   IC 
T
7. Se rezolvă sistemul matriceal
8. Având calculată valoarea vectorului coloană a curenților de coardă Ic se determinăm
valoarea curentilor reali I = B f   IC 
T
Metoda curenților de buclă

Cazuri particulare - circuit cu o sursă ideală de curent

Obligatoriu latura care conține sursa ideală de curent intră

R1 în componența unei singure bucle fundamentale, astfel:

I2 = Ig4 = cunoscut

I1
R2 R3

(R1 + R2 + R3 )  I1 − R 2  Ig − R3  I3 = 0

Ig4 I2 R5 I3 E6 
I2 = Ig4

R4 R6 −R3  I1 − R5  Ig + (R3 + R5 + R 6 )  I3 = −E6

AVEM NUMAI DOUĂ NECUNOSCUTE !!!

 Metoda curenților de buclă

Cazuri particulare - circuit cu două surse ideale de curent

Obligatoriu laturile care conțin sursele ideale de curent intră fiecare

în parte în componența unei singure bucle fundamentale:
R1
I2 = Ig4 = cunoscut

I1 I3 = − Ig6 = cunoscut

R2 R3

Ig4 I2 R5 I3 Ig Ig6 (R1 + R 2 + R3 )  I1 − R 2  Ig − R3  I3 = 0


I2 = Ig4
R4 R6 
I3 = − Ig6

AVEM NUMAI O SINGURĂ NECUNOSCUTĂ !!!

Metoda potențialelor la noduri

Metoda potențialelor la noduri

Metoda potențialelor la noduri este o metodă duală în raport cu metoda curenților de buclă (cordă).

În sistemul de ecuații corespunzător metodei teoremelor lui Kirchhoff se substituie necunoscutele

astfel: în locul celor l curenți din laturile circuitului electric se introduc ca și noi necunoscute cele (n-1)
potențiale ale nodurilor din circuit, potențiale raportate față de un nod de referință (n) arbitrar ales,
numit în continuare origine de potențial Vn = 0.

Se alege în mod arbitrar un nod ca și nod de referință și față de acest nod, se calculează potențialele
tuturor celorlate noduri din circuit: V1, V2 ... Vk, unde k = n – 1.

Numărul ecuațiilor sistemului, ca și numărul necunoscutelor se reduce astfel de la l la (n - 1), căci

ultimele b ecuații ale sistemului specific metodei teoremelor lui Kirchhoff, pentru buclele
independente devin identități în raport cu noile variabile.
Metoda se pretează a fi aplicată atunci când numărul nodurilor din circuitul electric (n) este mic în
raport cu numărul buclelor fundamentale.
Metoda potențialelor la noduri

Metoda presupune scrierea unui sistem de ecuații de forma:

 G11  V1 + G12  V2 + + G1 ,n −1  Vn −1 =  Isck

 k1
 G V +G V + +G
 21 1 22 2 2 ,n −1  Vn −1 =  Isck
 k2

 −−−−−−−−−−−−−−−−−−

Gn −1,1  V1 + Gn −1, 2  V2 + + Gn −1 ,n −1  Vn −1 =  Isck
 k  n −1

Sistemul de ecuații rezultat este un sistem compatibil, având un număr de n - 1 ecuații cu n - 1

necunoscute.
Originea de potențial (nodul de eferință) se poate alege în mod arbitrar.
Metoda potențialelor la noduri

Semnificația termenilor:

 conductanța proprie nodului k egală cu suma aritmetică a tuturor

Gkk Gkk  0 ,  k
conductanțelor laturilor incidente la acest nod k;

 conductanța de legătură dintre nodul k și j, egală cu suma tuturor

Gkj = G jk
Gkj conductanțelor care leagă direct cele două noduri (fără a mai
trece printr-un alt nod). Această conductanță este totdeauna Gkj  0
negativă;

 suma algebrică a tuturor curenților de scurtcircuit injectați în nodul

I sck
m (considerați pozitivi cei care intră în nod și negativ cei care ies
I
km
sck  sau < 0
km

din nod).
Metoda potențialelor la noduri

R5
E4 1 1 1
R4 Gkk = + + 0
j K
R3 R 4 R5

1
R1 Gkj = G jk = − 0
R3 R4

E 4 E3
E3
I
ik
sci = +
R 4 R3

R2
Metoda potențialelor la noduri

Algoritm de calcul

1. Se determină numărul nodurilor independente din circuitul considerat egal cu n – 1.

2. Se alege în mod arbitrar un nod din circuit ca și nod de referință Vn = 0 , față de care se
raportează restul (n -1) potențiale ale nodurilor din circuit, potențiale necunoscute V1, V2 , ..., Vn−1
3. Se explicitează coeficienții sistemului de ecuații conform regulilor anterioare.
4. Se rezolvă sistemul de ecuații în raport cu potențialele necunoscute V1, V2 , ..., Vn−1 .
5. Se determină curenții reali din circuit aplicând legea lui Ohm pe fiecare latură în parte.

Se rezolvă sistemul de Se determină curenții din circuit,

Se determină
ecuații funcție de potențialele necunoscute
aplicând legea lui Ohm pe fiecare
potențialele nodurilor latură în parte
Metoda potențialelor la noduri

Atenție

În cazul în care în circuitul electric există și surse ideale de tensiune aplicarea metodei potențialelor
la noduri presupune următoarele adaptări:

 unul dintre nodurile adiacente laturii care conține sursa ideală de tensiune trebuie să fie
obligatoriu ales ca și nod de referință, deoarece potențialul nodului complementar acestei laturi
este cunoscut și egal cu valoarea tensiunii debitate de sursa ideală de tensiune;
 ecuația corespunzătoare nodului care are incidentă sursa ideală de tensiune se elimină și se
înlocuiește în sistemul de ecuații specific metodei prin impunerea potențialului ca fiind
cunoscut și egal cu valoarea sursei ideale de tensiune (sursa ideală păstrează la bornele sale
o tensiune constantă independent de sarcina conectă la bornele sale);
 numărul de necunoscute corespunzător metodei potențialelor la noduri (n - 1) se reduce cu
numărul surselor ideale de tensiune. Dacă g reprezintă numărul surselor ideale de tensiune,
prin metoda potențialelor la noduri vom avea numai n -1 - g necunoscute potențiale noduri.
 Metoda potențialelor la noduri

Aplicație 1. l = 6, n = 4, s = 1 3 noduri independente

2. Se alege în mod arbitrar un nod de referință V = 0
4
3. Se determină coeficienții sistemului:
1 1 1
R1 G11 = + + 0
R1 R 2 R 4
1 1 1
G22 = + + 0
R 2 R3 R5
V1 R2 V2 R3 V3 E4
 Isck =
k1 R4 G33 =
1
+
1
+
1
0
R1 R3 R 6

R5 E6
I
k2
sck =0
1
E4 G12 = G21 = − 0
E6 R2
R4 R6 I sck =
R6 1
k3 G23 = G32 = − 0
R3
V4 = 0 1
G31 = G13 = − 0
R1
 Metoda potențialelor la noduri

I1 R1

 1 1 1  1 1 E4
V1 I2 R2 V2 R3 I3 V3  + + 
 1 V −  V 2 −  V3 =
 1
R R 2 R 4  R 2 R 1 R4
  1
 1 1 1  1
−  V1 +  + + 
 2V −  V3 = 0
E4 R5 E6  2R  2
R R 3 R 5  R 3

R4 I5 R6 I6 − 1  V1 − − 1  V2 +  1 + 1 + 1   V3 = E6
I4  R1 R3  R1 R3 R 6  R6

V4 = 0
V1 − V3 V − V2 V − V3
I1 = , I2 = 1 , I3 = 2 ,
R1 R2 R3
V1, V2 , V3
0 − V1 + E 4 V −0 V − 0 − E6
I4 = , I5 = 2 , I6 = 3 ,
R4 R5 R6
Forma matriceală a metodei potențialelor la noduri

 I1   U1   0 
Forma matriceală a metodei I  U   0 
potențialelor la noduri  2  2  
I3  U3   0 
I1 R1 I = I  U = U  E =  −E 
 4  4  4
I5  U5   0 
     
V1 I2 R2 V2 R3 I3 V3 I6  U6   E6 

E4 R5 E6 R1 0 0 0 0 0
0 R 0 0 0 0 
R4 I5 R6 I6  2 
I4  0 0 R3 0 0 0
R =  0 0 0 R 0 0 
V4 = 0  4 
0 0 0 0 R5 0 
 
 0 0 0 0 0 R 6

 Forma matriceală a metodei potențialelor la noduri
R1
Necunoscutele sunt potențialele nodurilor 1, 2 și 3 față

1 2 3 de nodul de referință 4 (potențial zero).

R2 R3
1 2 3 4 5 6
n  1 1 0 −1 0 0 
 A r  = n1  0 −1 1 0 1 0 
E6
2  
E4 R5  −1 0 −1 0 0 1
n3

R4 R6

V4 = 0
 V1 − V3   U1  1 0 −1
 V − V  U  1 −1 0 
 1 2  2 
 V2 − V3  U3  0 1 −1
 A r    V  =  − V  = U   Ar 
T
T =   V1 
 −1 0 0
 1 
 V 2  U5 
 4 0 1 0  V  =  V2 
 
    0 0 1  V3 
 V 3  U6 
Forma matriceală a metodei potențialelor la noduri

U + E = R  I  A r   I = 0

U + E = R  I R  R   U + R   E  = I

−1 −1 −1
s

R  U + R  E = I Ar   A r   R   U +  A r   R   E =  A r   I = 0

−1 −1 −1 −1

s

 A r   R  U +  A r   R  E = 0

−1 −1
 A r    V  = U
T

 A r   R   A r    V  +  A r   R  E = 0

−1 T −1
 Forma matriceală a metodei potențialelor la noduri

R1 0 0 0 0 0 1 
R 0 0 0 0 0 
0 R 0 0 0 0 
 2  1 
0 0 R 0 0 0  1 
R =  0 0 03 R 0 0  0 R2
0 0 0 0 
   
4
 1 1 0 −1 0 0   
0 0 0 R5 0  1
 A r  =  0 −1 1 0 1 0 
0 0 0 0 0 0 
  R3
R =  
−1
 0 0 0 0 0 R 6 
 −1 0 −1 0 0 1 1 
0 0 0 0 0 
 R4 
 1 
0 0 0 0 0 
 R5 
 1
0 0 0 0 0 
 1 1 1   R6 
 0 − 0 0 
 R1 R2 R4 
 1 1 1 
 A r   R
−1
= 0 − 0 0 
 R2 R3 R5 
 1 1 1
− 0 − 0 0 
 R1 R3 R 6 
Forma matriceală a metodei potențialelor la noduri

 1 1 1  1 −1
0
 0 − 0 0  1 −1 0 
 R1 R2 R4  
  0 1 −1
 A r   R
1 1 1
 Ar 
T
−1
= 0 − 0 0  = 
 R2 R3 R5   −1 0 0
 1 1 1 0 1 0
− 0 − 0 0   
 R1 R3 R 6  0 0 1

 1 1 1 1 1 
 + + − − 
 R1 R 2 R 4 R2 R1 
 1 1 1 1 1 
 A r   R   A r 
−1 T
= − + + − 
 R2 R 2 R3 R 5 R3 
 1 1 1 1 1 
 − − + + 
 R1 R3 R1 R3 R 6 
Forma matriceală a metodei potențialelor la noduri

 1 1 1 1 1 
 + + − −   V1 
 R1 R 2 R 4 R2 R1 
 1 1 1 1 1   V  =  V2 
 A r   R   A r 
−1 T
= − + + − 
 R2 R 2 R3 R 5 R3   V3 
 1 1 1 1 1 
 − − + + 
 R1 R3 R1 R3 R 6 

 1 1 1   0 
 0 − 0 0   0  E 4 
 R1 R2 R4    R 
   0   4
 A r   R
−1
= 0 −
1 1
0
1
0     −E 
E =  A r   R  E =  0 
−1

 R2 R3 R5   4  
 1 1 1  0   E6 
− 0 − 0 0     R6 
 R1 R3 R 6   E6 
 Forma matriceală a metodei potențialelor la noduri

 1 1 1 1 1 
 + + − −  E 4 
 R1 R 2 R 4 R2 R1  V  R 
   1  4
( Ar   R   Ar 
−1 T
)  V = 

−
1
R2
1
+
1
+
1
R 2 R3 R 5
−
1
R3
   V2  =  A r   R   E  =
 V 
−1
 0 
 
  3  E6 
1 1 1 1 1   R6 
 − − + +   
 R1 R3 R1 R3 R 6 

 V1 
 A r    V  = U
T
 V  =  V2 
 V3 

 A r    V  + E = R  I R R    A r    V  + R   E = I

T −1 −1 T −1

s
Forma matriceală a metodei potențialelor la noduri

Algoritmul de calcul

1. Se stabilește graful orientat atașat circuitului electric analizat (sensul laturilor din graf coincid
cu sensurile curenților din circuit). Se fixează în mod arbitrar nodul de referință.
2. Se stabilește sistemul de noduri fundamentele. Sensul pozitiv corespunzător oricârui nod
este dat de sensul normalei exterioare.
3. Se definește matricea de incidență a laturilor la nodurile fundamentale (matricea redusă)  A r 
4. Se definesc matricile specifice circuitului electric U ,I ,E  ,R ,  V 
−1 ⋅ A T
5. Se calculează Ar ⋅ R .r
 A r   R  E
−1
6. Se calculează
7. Se rezolvă sistemul matriceal și se obține vectorul coloană V.
8. Având calculată valoarea vectorului coloană a potențialelor la noduri se determinăm valoarea
curentilor reali aplicând legea lui Ohm.
 Metoda potențialelor la noduri

Cazuri particulare – circuit electric cu o sursă ideală de tensiune

R1 În acest caz, în mod obligatoriu unul dintre nodurile aflate la

I1
capetele laturii care conține sursa ideală de tensiune se
alege ca și nod de referință. În acest mod:
V1 I2 R2 V2 R3 I3 V3 V1 = E4 = cunoscut

V1 = E4
R5 E6
E4 1  1 1 1  1
−  E4 +  + + 
 2 V −  V3 = 0
I5 R6 I6
R2  R 2 R3 R5  R3
I4
1 1  1 1 1  E6
V4 = 0 −  E4 − −  V2 +  + + 
 3 V =
R1 R3  1
R R 3 R 6  R6

AVEM NUMAI DOUĂ NECUNOSCUTE !!!

 Metoda potențialelor la noduri

Cazuri particulare - circuit electric cu două surse ideale de tensiune

Dacă sursele ideale de tensiune sunt conectate în cascadă, în mod obligatoriu un nod aflat la
capetele surselor de tensiune ideale trebuie ales ca și nod de referință

I1 R1 V4 = −E6 = cunoscut
V1 = V4 + E 4 = −E6 + E 4 = cunoscut

V1 I2 R2 V2 R3 I3 V3 = 0 V4 = −E6
V1 = −E6 + E4
 1 1 1  1 1
E4 R5 E6 V2   + +  − V1  − V4  =0
 R2 R3 R5  R2 R5

I4 I5 I6
AVEM NUMAI O SINGURĂ NECUNOSCUTĂ !!!
V4
 Teorema lui Vaschy

TEOREMA LUI VASCHY

a) Surse de tensiune

În orice nod al unui circuit electric liniar, funcționând în regim de curent continuu, se pot
introduce (sau suprima) surse ideale de tensiune electromotoare având toate aceeași
valoare și orientare față de nod, fără a se modifica circulația curenților din circuit.
Teorema lui Vaschy

TEOREMA LUI VASCHY

b) Surse de curent

În orice buclă a unui circuit electric liniar, funcționând în regim de curent continuu, se pot
introduce (sau suprima) în paralel cu fiecare latură aparținând buclei, surse ideale de curent,
având toate aceeași valoare și orientare în raport cu sensul de parcurgere al buclei, fără a se
modifica circulația curenților din circuit.
Teorema lui Vaschy

Exemplu: I3
I3

E
R1 R2 R1 R2

E E
E1 E
2
R3 R3

Aplicând divizorul de curent E

rezultă I1 și I2 I3 =
R1  R 2
R3 +
R2 R2 R1 + R 2
I1 = I3  , I2 = I3  .
R1 + R2 R1 + R 2
Vă mulţumesc pentru atenție !