BAZELE ELECTROTEHNICII

CURS 4

Cazuri particulare-circuit electric cu două surse ideale de tensiune neconectate în cascadă

Dacă sursele ideale de tensiune nu sunt conectate în cascadă nodul de referință nu poate fi ales direct.
Dacă se alege nodul (3)
avem:

Circuitul
rezultat
după
aplicarea
teoremei
lui Vaschy
în nodul 1
devine:

Aplicăm metoda potențialelor la noduri cu

V3 referință. După aplicarea teoremei lui
Vaschy restul laturilor sunt laturi cu surse
reale.

ATENȚIE
Curentul I3 corespunzător sursei ideale de tensiune E3
sedetermină din prima teoremă a lui Kirchhoff, aplicată în
nodul:
În acest moment revenim la circuitul inițial (cel dat
înainte de aplicarea teoremei lui Vaschy în nodul 1)
Se cunosc toți curenții cu excepția curentului prin
sursa ideală de tensiune E4 corespunzător laturii (4),
deci curentul I4 . Se
aplică prima teoremă
a lui Kirchhoff:

Teorema reciprocității
În orice circuit electric liniar, aflat în regim
permanent de curent continuu, ce conține o
singură sursă de tensiune electromotoare E
plasată pe o latură arbitrară k, valoarea
curentului în orice latură arbitrară j este
egală cu valoarea curentului de pe latura k
dacă sursa de alimentare E se mută pe
latura j.

Pasivizarea surselor de alimentare reale / ideale de tensiune și de current

Sursă reală Sursă ideală
Sursele de alimentare reale sau ideale de tensiune sau de curent se înlocuiesc cu rezistențele
(conductanțele) lor interne.

Teorema superpoziției (teorema suprapunerii efectelor)

În orice circuit electric liniar ce conține mai multe surse de alimentare de curent continuu (în număr de r
surse), curentul electric de pe orice latură a circuitului este numeric egal cu suma algebrică a tuturor
curenților ce trec prin aceea latură, curenții fiind generați în mod succesiv de câte o singură sursă de
alimentare care acționează, fiecare în parte, în mod independent în circuit (restul surselor de alimentare
fiind pasivizate).
Astfel curentul dintr-o latură arbitrară k va fi de forma:
unde: Ikr este curentul prin latura k atunci când în circuit acționează o singură sursă de
alimentare plasată pe latura r iar restul surselor sunt pasivizate.

Teorema compensației
Teorema compensației transformă o latură pasivă a unui circuit electric, liniar aflat în regim permanent de
curent continuu, într o latură activă
(sursă ideală de tensiune) fără a fi
afectată circulația și valoare
curenților în noul circuit obținut
Capitolul 2
CIRCUITE ELECTRICE ÎN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL

Regimul permanent sinusoidal este regimul de curent alternativ monofazat. Este caracterizat prin mărimi
variabile în timp cu variație sinusoidală. Mărimile variabile pot fi tensiuni electromotoare, căderi de
tensiune sau curenți care își modifică
valoarea în timp. Convenim să numim
valoarea instantanee, valoarea pe care
o are mărimea variabilă sinusoidală la
un moment oarecare t. Prin convenție
valoarea instantanee, se notează cu
literă mică astfel: e(t), u(t), i(t), p(t).

Mărimi periodice și mărimi sinusoidale

Mărimea periodică reprezintă o mărime variabilă a cărei succesiune de valori se repetă la interval egale de
timp. Pentru mărimile periodice există relațiile:
e(t)=e(t+kT)
i(t)=i(t+kT) , k Z
u(t)=u(t+kT)
Cel mai scurt interval de timp după care mărimea periodică își
reia valoarea în aceeași ordine se numește perioada semnalului,
notată cu T. Numărul de perioade cuprinse în unitatea de timp
se numește frecvența, notată cu f.
Se numește valoare de vârf a unei mărimi periodice, cea mai mare valoare
instantanee (ca modul) pe care o poate avea acea mărime în decursul unei
perioade. Ea se notează, de exemplu în cazul unui curent i(t), prin simbolul
Imax. Valoarea medie a unei mărimi variabile se calculează cu integrala:
În cazul mărimilor periodice, intervalul de timp se consideră
o perioadă t2-t1=T , valoarea medie devenind în acest caz:

O mărime periodică a cărei valoare medie pe timpul unei perioade este nulă se numește mărime alternativă.
Imed = 0
Valoarea efectivă (sau eficace) a unei mărimi periodice se calculează cu relația:
Valoarea efectivă a unui curent periodic este numeric egală cu
intensitatea curentului continuu, care străbătând aceeași
rezistență ca și curentul periodic, produce aceeași cantitate de
căldură în timp de o perioadă (valoarea efectivă are deci o
semnificație energetică bine precizată).
Raportul între valoarea maximă și valoarea efectivă a unei mărimi periodice se numește
factorul de vârf al semnalului:
O mărime a cărei valoare instantanee păstrează tot timpul același semn se numește mărime
pulsatorie.

Mărimi sinusoidale
Se numește mărime sinusoidală sau armonică o mărime alternativă
care poate fi scrisă sub forma:
Argumentul sinusului, adică mărimea liniar variabilă în timp se numește faza mărimii sinusoidale
(rad)
reprezintă faza inițială a mărimii sinusoidale sau
faza mărimii sinusoidale pentru t = 0 (rad).
pulsația mărimii sinusoidale (rad/s).

Pentru caracterizarea mărimilor sinusoidale, se utilizează totuși o valoare medie calculată numai pentru o semiundă
(semiperioadă) pozitivă, astfel:

Valoarea efectivă a unei mărimi sinusoidale se calculează cu relația de definiție a valorii efective a mărimilor
periodice:
În electrotehnică, se operează cu valorile efective ale mărimilor sinusoidale, astfel expresiile uzuale ale
mărimilor sinusoidale au forma:

Aceste expresii se numesc formele normale în sinus ale mărimilor sinusoidale.

O mărime sinusoidală este deci complet determinată dacă i se cunosc valoarea efectivă I, faza inițială și
pulsația ω.
Defazajul mărimii sinusoidale este diferența dintre fazele inițiale a două mărimi sinusoidale.
Defazajul dintre tensiunea și curentul sinusoidal este:

Pentru două mărimi sinusoidale de forma:

Operații elementare cu mărimi sinusoidale
Circuitele electrice liniare de curent alternativ sunt descrise de ecuații integro-diferențiale în care, asupra mărimilor
sinusoidale se efectuează operații elementare (adunare, înmulțire cu un scalar, derivare sau integrare). Prin aceste
operații elementare se obțin mărimi sinusoidale de aceeași frecvență (pulsație).
Adunarea mărimilor sinusoidale

Multiplicarea unei mărimi sinusoidale cu un scalar λ

Multiplicarea conduce la o
mărime sinusoidală de aceeași
frecvență și fază inițială, dar cu
o valoare efectivă amplificată de
λ ori:

Derivarea unei mărimi sinusoidale

Derivarea în raport cu timpul conduce la
o mărime sinusoidală de aceeași
frecvență, dar defazată înainte cu pi/2 și
având valoarea efectivă de ω ori mai
mare:

Integrarea în timp a unei mărimi sinusoidale

Integrarea conduce la o
mărime sinusoidală de
aceeași frecvență, dar
defazată în urmă cu pi/2
și având valoarea
efectivă de ω ori mai mică:
Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale
În studiul circuitelor de curent alternativ care funcționează în regim permanent sinusoidal se utilizează două tipuri
de reprezentări simbolice: reprezentarea algebrică sau analitică (în complex), respective reprezentarea geometrică
(sau fazorială). Efectuarea operațiilor cu mărimile sinusoidale este foarte dificilă și prea puțin intuitivă. Din acest
motiv se recurge la reprezentări simbolice pentru mărimile sinusoidale, care conduc la o rezolvare simplă a
circuitelor. Prin reprezentări simbolice calculul circuitelor de curent alternativ devine tot atât de simplu ca și pentru
circuitele de curent continuu.
a) Reprezentarea algebrică sau în complex
Reprezentarea pune în corespondență o mărime sinusoidală cu un număr complex având modulul egal cu
amplitudinea (valoarea maximă) mărimii sinusoidale și argumentul egal cu faza acesteia:
În reprezentarea în complex simplificat se rețin doar cele
două mărimi (necesare și suficiente) pentru ca o mărime
sinusoidală să fie biunivoc determinată (la aceeași pulsație
pentru toate mărimile).
ATENȚIE la trecerile directe și inverse !

Operaţii cu mărimi sinusoidale reprezentate în complex simplificat

Adunarea mărimilor sinusoidale reprezentate simbolic corespunde biunivoc adunării imaginilor complexe (adunării
numerelor complexe)