Enzimele.

1.Hidrolazele. 2.Amilazele. 3.Liazele. 4.Izomerazele

Introducere
Enzimele (din limba greacă - zymosis - ferment) sunt macromolecule de origine
proteică cu rol de biocatalizatori, cu ajutorul cărora celulele vii pot înfăptui reacții
complexe într-un timp scurt, la temperatura mediului înconjurător.[1] Catalizând
reacțiile biochimice din organism, ele au un rol esențial în biosinteza și degradarea
substanțelor din materia vie, întâlnindu-se în toate organismele animale, vegetale și
în microorganisme, mai fiind denumite din această cauză biocatalizatori. Fără
enzime , procesele biochimice s-ar desfășura cu viteze foarte mici.

Enzimele actioneaza importante reactii biochimice in organism. Transforma

substante in alte substante si divizeaza molecule. Enzimele sunt cunoscute si sub
denumirea de biocatalizatori. Valorifica elemente de baza necesare organismului
din alimente si participa la procesele metabolice. Pe langa digestie, crestere si
respiratie, enzimele sunt necesare pentru transmiterea stimulilor si pentru
numeroase alte procese din organism. Enzimele participa in calitate de regulatori si
puncte de control in derularea diverselor reactii chimice din organism.

Ce sunt enzimele digestive?

Enzimele (gr. zymosis - ferment) sunt substante proteice complexe, catalizatori

specifici, care impreuna cu alte substante numite coenzime (ex. vitamine, minerale,
coenzima Q10, au functia de activare a enzimelor), regleaza procesele biochimice
din organism. Procesele enzimatice stau la baza tuturor reactiilor organismului,
accelereaza interactiunile chimice sau fac posibile anumite reactii dintre acestea.

Enzimele digestive sunt o categorie de compusi cu un rol aparte in buna

functionare a organismului. Acestea se secreta la nivelul intregului tract digestiv,
in glandele salivare din cavitatea bucala, stomac, pancreas si intestine.

Tipuri de enzime digestive:

Exista mai multe tipuri de enzime digestive, fiecare cu un rol bine definit, ceea ce
inseamna ca un anumit tip de enzime descompune doar un anumit tip de nutrienti.
De exemplu amilaza este enzima care transforma amidonul, insa aceasta nu poate
descompune proteinele din carne.

Enzimele se pot clasfica atat in functie de nutrientii pe care ii descompun (ex:

proteazele descompun proteinele, amilaza descompune amidonul, etc), de locul
unde actioneaza (stomac, intestin) cat si in functie de provenienta (enzime proprii,
enzime preluate din alimente ex. bromelaina).

Anumite enzime actioneaza la nivel gastric, intr-un pH acid, in timp ce altele

actioneaza la nivel intestinal, acolo unde pH-ul este bazic.
Enzimele rup legaturile chimice de la nivelul alimentelor, transformand nutrientii
complecsi in compusi simpli, usor de absorbit (ex: proteinele sunt descompunse in
aminoacizi).

Rolul enzimelor in digestie

In general, stomacul se asociaza cu notiunea de organ principal al digestiei, dar in
realitate lucrurile nu stau asa. Desi acesta joaca un rol crucial prin digerarea
mecanica-macina alimentele, le amesteca cu sucul gastric bogat in enzime,
sfaramandu-le propriu-zis si transformandu-le intr-o pasta densa numita chim,
digestia incepe in gura, odata cu prima imbucatura.
Inca din aceasta etapa, enzimele secretate de glandele salivare incep procesul
digestiei. Amiliaza, enzima localizata la nivelul cavitatii bucale, descompune
amidonul din produsele alimentare in zaharuri. Odata patrunse in stomac, asupra
nutrientilor din alimente actioneaza un grup de enzime gastrice precum: lipaza
gastrica (actioneaza asupra grasimilor), pepsina (scindeaza proteinele) sau amilaza
gastrica (descompune amidonul), gelatinaza (descompune gelatina si colagenul).

Pancreasul este de asemenea o sursa importanta de enzime. Lichidul pancreatic

bogat in enzime descompune bolul alimentar, care ulterior ajunge in intestine,
nutrientii fiind absorbiti de celule. Pancreatina, substanta secretata de pancreas,
este bogata in proteaza, lipaza si amilaza. Aceste enzime scindeaza lipidele, le
digera si actioneaza asupra tranzitului intestinal. Printre enzimele secretate de
pancreas se mai numara tripsina, carboxipeptidaza sau colesterol-esteraza. In
cazul insuficientei pancreatice sau a pancreatitei cronice, apare un deficit enzimatic
la acest nivel, aparand o serie de tulburari.

Compusii care raman nedigerati la nivel gastric sunt procesati de enzimele care se
gasesc la nivelul intestinelor. Printre cele mai importante enzime intestinale sunt:
lactaza (responsabila de descompunerea lactozei din lactate), maltaza (carbohidrati
ca zaharul), micozimele (enzime care actioneaza asupra amidonului sau
glicogenului).

Alimentele crude: fructele, legumele, anumite plante reprezinta o sursa importanta

de enzime digestive. Prin preparare termica o mare parte din aceste enzime se
pierde, motiv pentru care este important ca in alimentele noastre sa existe o
cantitate considerabila de alimente neprocesate.

Surse vegetale de enzime sunt: ananasul (bromelaina), papaia (papaina), mango

(amilaza), sfecla rosie (betaina – activeaza alte enzime digestive) etc.

Extractele anumitor fructe, legume sau plante, ex. feniculul, musetelul, menta,
contin substante valoroase care exercita actiune calmanta asupra tractului digestiv,
ajutand la reducerea efectelor date de un dezechilibru enzimatic.
Ce se intampla in cazul unui deficit enzimatic

Cantitatea de enzime secretata de organism variaza pe parcursul vietii, fiind

conditionata si de anumite afectiuni. Din aceasta cauza alimentele consumate nu
mai sunt digerate bine, fermenteaza in stomac si produc gaze sau, dimpotriva,
mancarea trece prea repede prin tractul digestiv si apare diareea. In plus, un deficit
enzimatic duce de dereglari in mecanismul de absorbtie a nutrientilor, ceea ce
poate declansa un lant de alte probleme.

Balonarea, flatulenta, durerile abdominale, senzatia de “prea plin” sau prezenta

alimentelor nedigerate in scaun reprezinta doar cativa dintre cei mai comuni
indicatori ai digestiei deficitare si ai lipsei de enzime digestive.
Printre cele mai frecvente afectiuni date de lipsa unor enzime digestive sunt:
intoleranta la lactoza, celiachia, pancreatita cronica, probleme dermatologice,
obezitatea, afectiuni cardiovasculare, alergii, afectiuni ale ficatului si vezicii biliare
etc.
Cand apelam la suplimentele cu enzime digestive?
Tendinta generala este sa luam enzime de Pasti si Craciun, atunci cand gustam din
toate alimentele, iar sistemul nostru digestiv nu mai face fata. Totusi, procesul
digestiei este unul constant, iar problemele se pot simti zilnic, dupa ce mancam
anumite alimente sau dupa o masa obisnuita.

Atunci cand apelati la formulele cu enzime digestive, tineti cont de urmatoarele:

 Forma farmaceutica – enzimele din tablete sa fie protejate si sa sustina

activitatea lor in functie de pH-ul la care actioneaza. Acest lucru este posibil
cand se folosesc tablete cu eliberare controlata, adaptata incompatibilitatilor
 de mediu. Astfel, enzimele intestinale sunt eliberate treptat si activitatea lor
este protejata de aciditatea mediului gastric.
 Tipul de enzime pe care-l contine formula – in cazul unor dezechilibre
digestive este important sa verificati ce tipuri de enzime contine produsul.
Daca un produs contine doar unul doua tipuri de enzime, acestea vor actiona
doar pe grupele de nutrienti de care sunt responsabile. De ex. in cazul unui
deficit de amilaza este inficient sa administram pancreatina.
 Suplimentearea enzimatica ideala este sustinuta de fitoextracte cu rol
important in digestie. Fitoextractele, prin substantele active pe care le contin
actioneaza atat in sensul stimularii secretiei enzimatice de la nivel hepatic si
pancreatic, cat si sensul eliberarii acestora de la nivel biliar (prin efect
coleretic si colagog) catre intestin.

Enzimele ca biocatalizatori
Aproape toate enzimele sunt proteine active in reactiile chimice din organism sub
forma de catalizatori. Enzimelor le revin numeroase functii dintre cele mai variate.
De la digestie, la procese metabolice, la transferul materialului genetic in proteine,
enzimele participa la toate acestea in calitate de biocatalizatori.

Enzimele sunt formate din lanturi proteice si se deosebesc in enzime simple cu un

singur lant proteic si enzime care sunt formate din mai multe lanturi proteice.
Aceste lanturi proteice sunt pliate caracteristic pentru fiecare clasa enzimatica.
Enzimele sunt de cele mai multe ori multifunctionale. Astfel, enzimele simple
preiau deseori mai multe sarcini in organism. La fel de des se intampla ca mai
multe enzime izolate sa se organizeze intr-un complex mai mare. In astfel de
complexe, enzimele interactioneaza intre ele si se controleaza reciproc.

 
 Cele mai importante enzime ale organismului uman
Enzimele se regasesc in corpul uman in cantitati foarte mari. Probabil sarcina de
baza revine enzimelor digestive care sunt responsabile pentru descompunerea
hranei asimilate in elemente de baza precum aminoacizi, acizi grasi si molecule de
zahar. Ulterior, elementele de baza respective sunt preluate prin mucoasa in sange,
sunt valorificate in procesele metabolice sau sunt stocate.

Exista cinci mari grupe de enzime digestive:

 Peptidazele care descompun proteinele si peptidele in aminoacizi.

 Glicozidele descompun lanturi lungi de zahar precum amidonul sau
glicogenul in molecule simple de zahar.
 Lipazele sunt formate in pancreas si descompun grasimile in acizi grasi si
glicerina.
 Nucleazele descompun acizii nucleici.
 Lactazele descompun lactoza in galactoza si glucoza

Alte enzime importante

Un rol important in organism ii revine si enzimei lactat-dehidrogeneaza care se
regaseste in special in ficat, in celulele rosii si in muschi. Atunci cand concentratia
de lactat-dehidrogeneaza din sange creste, indica prezenta unei anemii.

Enzima troponina T este potrivita pentru indicarea unei deficiente cardiace

deoarece este eliberata in sange de muschiul inimii in cazul unui infarct. In functie
de cantitatea de troponina T, medicii pot stabili gravitatea efectului infarctului.

Fosfataza alcalina se regaseste in oase, in ficat si in tracturile biliare. Enzima

gamma-GT se regaseste in crier, in rinichi si in ficat. Valorile ridicate ale acestei
enzime in sange indica prezenta unei afectiuni in organele in care aceasta enzime
opereaza.
Enzime in hrana
Enzimele nu se regasesc numai in organism, ci si in numeroase alimente. Enzime
importante pe care organismul nu le poate produce, trebuie asimilate din alimente.
Pentru o asimilare cat mai buna, alimentele trebuie sa fie proaspete si pe cat posibil
crude.

Enzimele care se regasesc in fructele si legumele proaspete ne ajuta in special in

digestie. Deseori, enzimele asimilate prin hrana nu sunt digerate complet deoarece
ne lipsesc enzimele digestive. Resturile nedigerata de hrana se pot depune in
organism sub forma de grasime si materie reziduala.

Legume si fructe bogate in enzime

Vitaminele, nutrientii si micronutrientii stimuleaza sanatatea si sunt deseori
componente ale enzimelor. O carenta de vitamine inseamna de cele mai multe ori
si un deficit de enzime esentiale care nu sunt puse la dispozitie de organismul
nostru.

Enzimele naturale pot fi consumate din fructe, legume crude, salata si alune. In
special bananele, kiwi, ananasul, papaya, curmalele si perele sunt foarte bogate in
enzime. Din randul legumelor, cele mai bogate in enzime sunt broccoli, castravetii,
rosiile si zucchini.

 
Bromelaina: Enzima din ananas
Bromelaina este cea mai cunoscuta enzima care se gaseste in ananas. Denumirea
este formata din doua enzime care se regasesc in acest fruct si care au un efect
antiinflamator si anticoagulant, fapt apreciat in cazul a numeroase afectiuni
provocate de o inflamatie. Printre acestea se numara diabetul, osteoporoza, artrita,
hipertonia dar si acneea si alzheimer.
In plus, enzimele din ananas ajuta si la descompunerea proteinelor din alimente.
Proteinele sunt descompuse in componentii care le formeaza respectiv aminoacizi,
care la randul lor sunt necesari pentru formarea de celule in organism.

Enzime in productia de alimente

Biocatalizatorii precum enzimele joaca un rol important si in pregatirea bauturilor
si alimentelor. Enzimele sunt folosite in numeroase procese de fermentatie,
deoarece transforma zaharul in acizi, facand posibil consumul de alcool, branza,
iaurt si produse de patiserie. Spre exemplu in productia de branza sunt folosite
proteazele pentru fermentarea laptelui. Enzimele din bacteriile acidului lactic sunt
folosite in productia de iaurt. In distilerii si cofetarii sunt folosite enzime precum
amilaza si proteazele.  

Hidrolazele

În biochimie, o hidrolază este o enzimă  care

catalizează  hidroliza unei legă turi chimice. De exemplu, o enzimă care
catalizează urmă toarea reacție este o hidrolază :

A–B + H2O → A–OH + B–H

Nomenclatură [modificare | modificare sursă ]

Numele sistematice ale hidrolazelor sunt de forma "substrat hidrolază ."

Totuși, numele comune sunt de obicei de forma "substratază ." De exemplu,
o nuclează  este o hidrolază care descompune acizii nucelici.

Hidrolaze
1. Hidrolaze care acţionează asupra legăturilor esterice(esteraze)
2. Hidrolazeleesterilorcarboxilici(lipaze)
3..Hidrolazeletioesterilor 
4 Hidrolazelemonoesterilorfosforici
5. Hidrolazelediesterilorfosforici
6. Hidrolazeletriesterilorfosforici
7. Hidrolazeleesterilorsulfurici
8. Hidrolazelemonoesterilordifosforici
9. Hidrolazeletriesterilorfosforici
10. Exodeoxiribonucleazece produc 5’
-fosfomonoesteri
11. Exoribonucleazece produc 5’
-fosfomonoesteri
12. Exonucleazeactive cuacidribo-saudeoxiribonucleic
ce produc 5’
-fosfomonoesteri
13. Exonucleazeactive cuacidribo-saudeoxiribonucleicce
produc
alţicompuşidecâ t5’
-fosfomonoesteri
14. Endodeoxiribonucleaze
ce produc 5’
-fosfomonoesteri
15. Endodeoxiribonucleazece produc
alţicompuşidecâ t5’
-fosfomonoesteri
16. Endodeoxiribonucleazespecificepentrubazeazotate modificate
17. Endoribonucleaze
ce produc 5’
-fosfomonoesteri
18. Endoribonucleazece produc
alţicompuşidecâ t5’
-fosfomonoesteri
19. Endonucleazeactive cuacidribo-saudeoxiribonucleic
ce produc 5’
-fosfomonoesteri
20.   E n d o n u c l e a z e a c t i v e   c u a c i d r i b o - s a u d e o x i r i b o n u c l e i c c e  
produc
alţicompuşidecâ t5’
-fosfomonoesteri

Clasificarea hidrolazelor in subclase si sub-subclase

 Hidrolaze care acţionează asupra

compuşilor glicozidici(glicozidaze)
1.Hidrolazele compuşilor  oxigen(O)-glicozidici
2. Hidrolazele compuşilor  azot(N)-glicozidici
3.Hidrolazele compuşilor sulf(S)-glicozidici

Hidrolazelecare acţionează asupra legăturilor eterice

1.Hidrolazeletioeterilor
2. Hidrolazeleeterilor 

Hidrolazele care acţionează asupra legăturilor 

peptidice(peptidaze)
 Aminopeptidaze
Dipeptidaze Dipeptidil-peptidaze şi tripeptidil-peptidaze
Peptidil-dipeptidaze
Carboxipeptidaze(tip serină )
Metal-carboxipeptidaze
Carboxipeptidaze(tip cisteină )
Omega peptidase
Serin endopeptidaze
Cisteinendopeptidaze
Aspartatendopeptidaze
Metal-endopeptidaze
Endopeptidaze cu mechanism catalytic necunoscut

Amilazele

Amilazele sunt enzime care catalizează hidroliza amidonului, cu scopul

obținerii de oligozaharide (dextrine și maltoză). La om, amilazele sunt
prezente în salivă (numită amilază salivară), unde are rolul de a începe
procesul de digestie, sau în pancreas. 

AMILAZA PANCREATICA

DESCRIERE: 

"Amilazele sunt un grup de hidrolaze ce degradeaza complex carbohidratii.

Amilaza este o enzima produsa in pancreas si glandele salivare care hidrolizeaza
amidonul, glicogenul si polizaharide inrudite pana la nivelul zaharurilor simple 1).
De asemenea este secretata si de mucoasa intestinului subtire, ovare, placenta si
trompele uterine 2). Este produsa si de mucegaiuri, bacterii, ciuperci si plante.
Structural, amilazele sunt de doua feluri: alfa – amilaze si beta-amilaze, cele doua
isoforme diferind de locul clivarii lantului polizaharidic. Amilaza serica este de tip
alfa – amilaza. Alfa-amilaza este de origine pancreatica si salivara. Amilaza
pancreatica este secretata de celulele acinare; este mai labila termic decat amilaza
salivara si are specificitate de tesut. Amilaza salivara este sintetizata de glandele
parotide, salivare si mamare
Macroamilazemia este acea conditie biologica in care persista valori moderat
crescute ale concentratiei serice a amilazei totale fara o disfunctie pancreatica
aparenta si se datoreaza formarii de complexe intre amilaza si globuline, complexe
ce nu se excreta 1).
Deoarece utilitatea clinica a activitatii amilazei este aceea de a detecta o
pancreatita, amilaza pancreatica este testul de detectie pentru diagnosticul unei
pancreatite acute. Amilaza serica totala continua sa fie cel mai larg utilizat test in
diagnosticul pancreatitei acute. Utilitatea este justificata de acuratetea sa
diagnostica de 95%; probleme ridica insa specificitatea relativ redusa cuprinsa
intre 70% si 80%.
Amilaza pancreatica este crescuta in pancreatitele acute in primele 6-12 ore de la
instalare si persista 3 – 4 zile. Cresterea in aceste situatii este de 4 - 6 ori limita de
referinta. Macroamilazele pot produce cresteri mai putin dramatice si mai
persistente ale amilazei pancreatice, pana la saptamani si chiar luni de la
evenimentul acut. Aceasta conditie se insoteste de un clearance renal scazut al
amilazei.
O crestere a concentratiei amilazei serice totale nu indica specific pancreatita acuta
din moment ce aceste enzime sunt produse si de glandele salivare, mucoasa
intestinului subtire, ovare, placenta si epiteliul falopian. Amilaza pancreatica s-a
dovedit a fi mai utila decat cea totala in evaluarea pancietilor cu pancreatite 2). 
Amilaza urinara creste proportional cu cea serica si ramane crescuta mai multe zile
dupa normalizarea concentratiei amilazei serice. Acest lucru este util in
diagnosticul pancreatitei acute si in evaluarea recaderilor.
Desi nivelul seric al amilazei poate fi crescut in cancerul pancreatic, acest lucru nu
este de utilitate clinica deoarece aceste cresteri apar de regula in faze avansate ale
bolii. Totusi este utilizat in monitorizarea tratamentului in cancerul pancreatic1).
"
RECOMANDARI: 

"Determinarea amilazei pancreatice este recomandata in:

• Evaluarea durerilor abdominale
• Febra
• Pierdere de apetit
• Greata
• Evaluarea efectului indepartarii calculilor biliari
• Diagnosticarea afectiunilor pancreasului
• Diagnosticul diferențial al pancreatitei acute si cronice5.
• Monitorizarea tratamentului in cancerul pancreatic
"

INTERPRETARE VALORI MICI: 

"Valori scazute ale amilazei pancreatice se intalnesc in5):

• Distructie marcata si extinsa a pancreasului (pancreatita acuta fulminanta,
pancreatita cronica severa, fibroza chistica severa etc.)
• Pancreatectomie
• Leziuni hepatice severe
• Toxemia gravidica
"

INTERPRETARE VALORI MARI: 

"Valori crescute ale amilazei pancreatice se intalnesc in 5):

• Afectiuni pancreatice: pancreatita acuta, puseul acut survenit in cursul evolutiei
unei pancreatite cronice, pancreatita indusa medicamentos, obstructia ductului
pancreatic (prin: calcul sau carcinom, spasmul oddian indus medicamentos,
obstructia partiala plus stimularea medicamentoasa), traumatism pancreatic,
complicatii ale pancreatitei (pseudochist, ascita, abces)
• Afectiuni non-pancreatice: afectiuni ale tractului biliar (obstructia  caii biliare
principale, colecistita acuta), alterarea permeabilitatii tractului gastro-intestinal
(boala intestinala ischemica sau perforatie franca, ruptura esofagiana, ulcer perforat
sau penetrant, postoperator dupa o interventie chirurgicala la nivel abdominal
superior, mai ales gastrectomie partiala), ingestie acuta de alcool sau intoxicatie
alcoolica, afectiuni ale glandelor salivare (parotidita epidemica, inflamatie cu
caracter supurativ, obstructie ductala litiazica, iradiere), tumori metastatice cu
secretie ectopica de amilaza (valori mai mari decat in pancreatita), ruptura de
anevrism aortic, apendicita acuta, traumatisme cerebrale, arsuri si soc traumatic,
abces tubo-ovarian, ruptura de sarcina ectopica, macroamilazemie2.
"

INTERFERENTE ANALITICE: 

"In conditii fiziologice se inregistreaza cresteri moderate ale amilazei serice in

sarcina normala, in insuficienta renala.La sugari, nivelul seric al amilazei este mai
scazut.
Valori crescute ale amilazei pancreatice pot fi date de macroamilaze dar nu au
importanta diagnostica in pancreatite. Prin utilizarea complementara a dozarii
lipazei serice si amilazei urinare poate fi determinata prezenta sau absenta
macroamilazemiei2). 
Medicamente care cresc concentratia de amilaza serica: medicamente care produc
constrictia sfincterului Oddi (betanecol, difenoxilat, colinergice, narcotice
analgetice: opiacee, codeine), secretina, acid valproic, etanol, asparaginaza,
azatioprina, captopril, cimetidina, clofibrat, corticosteroizi, ciproheptadin,
didanosin, estrogeni, acid etacrinic, furosemid, ibuprofen, indometacin, acid
mefenamic, metildopa, nitrofurantoin, contraceptive orale, pentamidin,
fenilbutazona, sulfonamide, sulindac, tetraciclina, diuretice tiazidice, zalcitabin3).
Medicamente care scad concentratia de amilaza serica: steroizi anabolizanti,
cefotaxim, lamivudin, propiltiouracil, somatostatin, zidovudin3).
Anticoagulantele pe baza de calciu (citrat, oxalat)pot da valori fals scazute.
Liazele

Liazele sunt enzime ce catalizeaza reactii de aditie a unor grupe de atomi la

molecula substratului sau clivarea acestor grupari cu rearanjarea ulterioara a
valentelor.

Izomerazele
enzime care catalizează transformarea structurală a izomerilor (racemizare sau
epimerizare). Izomerazele catalizează reacții similare cu următoarele: A → B, unde
B este izomer A

Concluzie
In concluzie pot spune ca enzimele si subclasele
acestora sunt foarte importante in organismul uman,
mai ales in digestie. De aceea trebuie mentinut un
echilibru stabil.