CAPITOLUL V IMPLICAŢII SOCIAL-ECONOMICE ALE PROCESULUI

BUGETAR LOCAL
5.1. Conexiunea dintre procesul bugetar local şi dezvoltarea economică locală
Dezvoltarea locală este expresia solidarităţii locale, creatoare de noi relaţii sociale şi
manifestă voinţa locuitorilor unei regiuni de a valorifica resursele locale.
În cadrul acestui proces, autorităţilor locale le revin un rol deosebit de important din
următoarele considerente:
 ca rezultat al restituirii proprietăţii, autorităţile locale au devenit proprietari şi gestionari ai
afacerilor, cu prezenţă substanţială pe piaţă;
 autorităţile locale dispun de diverse instrumente fiscale şi pîrghii pentru a acorda sprijin
direct întreprinderilor noi şi celor existente;
 autorităţile locale au acces la informaţii şi reţele de agenţii care pot fi utilizate în vederea
sprijinirii întreprinderilor şi atragerea de investiţii;
 autorităţile locale ca furnizori de servicii pot deseori sprijini noile intreprinderi şi pe cele
existente prin organizarea şi furnizarea unor servicii locale pentru satisfacerea nevoilor speciale1.
Principala provocare pentru o localitate este de a fi capabilă de a-şi mobiliza potenţialul
existent, de a coordona diferiţi factori locali valorificând potenţialul lor şi de a le plasa eventual în
serviciul activităţii economice.
Înţelegând dezvoltarea economică locală ca un proces ce serveşte intereselor populaţiei
locale, în care actorii locali şi autorităţi locale îmbunătăţesc folosirea resurselor locale în scopul
bunăstării comunităţii, acţiunile legate de acest domeniu se referă la ridicarea veniturilor locale,
combaterea şomajului, sporirea patrimoniului comunităţilor locale, a infrastructurii, a mediului
urban.
Felul în care autorităţile locale acţionează în cadrul actual de schimbări economice - prin
acţiune înţelegând nivelul de investiţii publice şi private într-o anumită localitate - depinde de o
varietate de factori care pot fi grupaţi în trei mari grupe:
 prima grupă include factorii economici, politici şi sociali, la nivel naţional. Aceştia sunt în
mare parte în afara sferei de influenţă a autorităţilor publice;
 a doua grupă de factori cuprinde configuraţia locală, sfera de activităţi, infrastructura fizică
şi socială şi alte puncte tari sau slabe ale unităţii administrativ-teritoriale;
 a treia grupă se referă la răspunsul pe plan local la evoluţia situaţiei, felul în care cei
responsabili se organizează, cum îşi realizează şi administrează programele.
Ultimul aspect, formularea şi implementarea politicilor de dezvoltare, ca şi competenţa
instituţiilor abilitate, se încadrează în sfera de influenţă a autorităţilor locale şi reprezintă un punct
de începere a activităţilor de îmbunătăţire a competitivităţii localităţii. Implementarea politicilor de
dezvoltare locală depinde de o serie de factori aflaţi în sfera de influenţă ai autorităţii locale, care,
exploataţi corect, pot conduce la atingerea obiectivelor dezvoltării şi aceştia sunt:
 infrastructură (drumuri, utilităţi publice, transport aerian sau pe apă, telecomunicaţii,
infrastructură turistică, etc);
 clădiri şi terenuri disponibile (terenuri libere pentru localizarea activităţilor economice,
clădiri disponibile, programe de renovare a fondului construit existent, centre de afaceri);
 resurse umane (forţă de muncă specializată, programe de reciclare adaptate la piaţă, formare
continuă);
 suport financiar (de la nivel local, regional, naţional, european);
 suport managerial şi diseminare de cunoştinţe (servicii de consultanţă, de diseminare de
informaţii, etc);
 mediu de viaţă (calitatea locuirii, serviciilor, mediul natural, starea infracţională);

1
Juraj Nemec, Glen Wright, Finanţe publice, Teorie şi practică în tranziţia central–europeană , Editura Ars Longa,
Iaşi, 2000. p. 419

1
  capacitate organizaţională (structuri organizaţionale, cooperare economică, implicarea
sectorului privat).
Dezvoltarea economică locală este realizată prin eforturile comune ale sectorului public,
privat şi cel al comunităţii sub coordonarea autorităţilor locale2.
Deşi influenţa administraţiei centrale asupra dezvoltării locale este încă semnificativă, rolul acesteia
treptat se limitează la asigurarea stabilităţii macroeconomice, reglementarea cadrului legal şi
instituţional naţional, distribuirea veniturilor. Odată cu descentralizarea şi deconcentrarea serviciilor
publice, sporeşte influenţa administraţiilor locale.
Cele mai importante sarcini privind sprijinirea dezvoltării economice locale de către
administraţia publică locală cuprind:
 Analiza economiei locale3
Administraţia publică locală trebuie să organizeze o bază de date referitor la economia
comunităţii. Pentru a realiza acest scop administraţia publică locală colectează informaţii economice
şi sociale, care vor include activităţile economice curente, date referitor la potenţialul economic şi
uman existent în localitate etc. Baza de date creată va contura profilul economic al localităţii.
Utilizând efectiv informaţiile colectate, autorităţile locale evidenţiază punctele tari, punctele slabe
ale economiei locale şi primejdiile (influenţa negativă a factorilor externi) ce pot apărea în procesul
dezvoltării economice locale. Datele respective vor fi folosite, mai ales, în procesul de
fundamentare a cheltuielilor pentru pentru dezvoltarea economiei locale. Dimensionarea
cheltuielilor cu caracter economic este necesară atât pentru cunoaşterea posibilităţilor de acoperire a
acestora, cât şi pentru stabilirea eficienţei utilizării resurselor respective. Eficienţa cheltuielilor
privind acţiunile economice se determină şi se urmăreşte pe baza metodei de analiză costuri-
avantaje sau costuri-eficacitate. Aceasta presupune definirea clară a obiectivelor care trebuie atinse,
identificarea resurselor posibile şi a mijloacelor tehnice susceptibile de a fi luate în considerare în
cadrul soluţiilor alternative proiectate.
De asemenea, pentru analiza eficienţei economice a acestor cheltuieli se stabilesc şi
indicatori ai utilizării efective a resurselor după aceleaşi procedee. Cu ajutorul lor se compară
previziunile sau rezultatele obţinute în perioadele anterioare cu cele privind perioadele pentru care
se efectuează această analiză, identificându-se cauzele concrete care au determinat rezultatele
constatate şi propunându-se măsuri ce trebuie luate pentru îmbunătăţirea acestora.
 Administrarea proiectelor.
Altă funcţie importantă a administraţiei publice locale ţine de administrarea programelor şi
politicilor de dezvoltare economică locală. Existenţa unor strategii de dezvoltare economică locală
coerente constituie cea mai bună garanţie a utilizării optime a mijloacelor alocate pentru dezvoltarea
infrastructurii, a mediului de afaceri a turismului etc.
Aceasta include conceperea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea programelor şi politicilor.
O planificare strategică reuşită presupune în primul rând asigurarea suportului financiar în
realizarea obiectivelor propuse. Identificarea proiectelor în funcţie de priorităţi este o problemă
majoră pentru administraţia publică locală. Administraţia publică locală poate furniza servicii direct
sau poate încheia contracte cu sectorul privat pentru a asigura furnizarea acestora. Eforturile
sectorului public nu trebuie să suplinească sectorul privat acolo unde acest sector doreşte şi aplică
investiţiile necesare. Administraţia publică locală poate să sprijine financiar proiectele de dezvoltare
locală. Chiar investiţii nesemnificative, făcute de administraţia locală, pot semnala unor potenţiali
investitori faptul că autorităţile locale sunt angajate în realizarea unui proiect de dezvoltare.
 Managementul procesului bugetar local.
Dezvoltarea locală este realizată prin conducerea efectivă a administraţiei publice locale în
care un loc şi rol aparte revine elaborării şi execuţiei bugetelor locale. Progresul comunităţii este
asigurat de capacitatea liderilor locali de-a adopta cele mai reuşite decizii în dependenţă de noile
condiţii economice şi sociale. În calitate de conducător, administraţia publică locală trebuie să
2
Dumitru Porojan, Cristian Iftimoaie, Dezvoltare locală durabilă, în contextul globalizării, Editura Irecson, Bucureşti,
2008, p. 26
3
Dumitru Porojan, Cristian Iftimoaie, op. cit., p. 28

2
cunoască foarte bine resursele umane, intelectuale şi financiare ale comunităţii pentru a realiza
obiectivele propuse.
Ca parte a bugetului general consolidat al unei ţări, bugetele locale îndeplinesc un rol
complex, care decurge preponderent din rolul general al bugetului de stat. Astfel, bugetul local
îndeplineşte rolul financiar de mobilizare a resurselor şi de redistribuire a acestora pe plan local în
funcţie de sarcinile care revin fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. În strânsă legătură cu rolul
financiar se află rolul economic, dat fiind faptul că, în acest mod, se realizează o corelaţie mai
strânsă între deciziile de efectuare a cheltuielilor publice şi costul real al resurselor implicate. Cum
administraţiilor locale le revin o serie de sarcini economice – construirea infrastructurii locale,
extinderea reţelelor de alimentare cu apă, asigurarea iluminatului public, organizarea transportului
şi gestionarea unităţilor aflate în subordonare locală, se presupune că finanţarea acestor utilităţi din
resursele locale asigură o gestionare mai eficientă a resurselor şi elimină treptele birocratice. De
asemenea, prezumţia teoretică a eficacităţii cheltuielilor este asociată cu posibilitatea modelării
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cetăţenilor, agenţilor economici, în funcţie de avantajele de
care beneficiază fiecare dintre aceştia de pe urma utilităţilor publice. O astfel de corelaţie în
practică, desigur, nu se poate realiza cu acurateţe, însă evaluarea nevoilor comunităţii locale se
poate face cu mai multă uşurinţă, cheltuielile efectuate în scopul satisfacerii lor fiind acoperite prin
efortul conjugat al colectivităţii locale şi al alocaţiilor primite de la bugetul central.
Autorităţile locale folosesc în mecanismul elaborării şi execuţiei bugetelor locale o
diversitate de instrumente financiare pentru dezvoltarea economică locală. Ţinând cont de situaţia
economică curentă şi resursele limitate, principalele pârghii cu impact direct asupra dezvoltării
economice locale sunt:
- facilităţile fiscale;
- utilizarea programelor de finanţare din fonduri europene;
- pârghii bazate pe folosirea proprietăţii asupra clădirilor şi a terenurilor;
- incubatoarele de afaceri.
a) Facilităţile fiscale – pârghie a dezvoltării economice locale
Facilităţile fiscale şi alte stimulente financiare specifice întreprinderilor individuale sunt
folosite numai dacă condiţiile generale dintr-o anumită jurisdicţie locală sunt nefavorabile
întreprinderilor în comparaţie cu alte locuri unde ar putea să se mute acestea4. Prioritatea în politică
trebuie să se îndrepte spre impozitele generale şi spre politicile de cheltuieli care favorizează
dezvoltarea economică înainte de încercarea unor pârghii financiare specifice.
Autorităţile locale au de obicei puterea de a oferi facilităţi sau renunţări referitoare la ratele
impozitelor locale pe care le pot folosi ca mijloc de sprijinire a întreprinderilor noi sau existente.
Prin reducerea poverii fiscale a întreprinderilor locale, autorităţile locale pot încerca să protejeze
locurile de muncă existente, să finanţeze noi recrutări sau să lase libere rezervele de bani lichizi,
dând posibilitatea întreprinderilor de a se extinde sau de a investi în capitaluri noi. Totuşi,
beneficiile aduse întreprinderilor locale de facilităţile fiscale trebuie să fie stabilite pe baza
costurilor veniturilor precedente ale autorităţilor locale şi impactul acestui lucru asupra serviciilor
locale.
Autorităţile locale oferă facilităţi de taxare întreprinderilor care furnizează oportunităţi de
angajare pe plan local, mai ales pentru persoanele şomere în prezent sau de multă vreme. Când o
autoritate locală leagă acordarea unei facilităţi de crearea unei poziţii, ea trebuie să se asigure că
poziţia va continua să existe şi în viitorul previzibil, prevenind crearea de către întreprinderile
lipsite de scrupule de poziţii temporare pentru obţinerea acelei facilităţi.
O altă raţiune pentru acordarea de facilităţi fiscale este încurajarea întreprinderilor de a
începe noi afaceri sau de a-şi asuma programe de investiţii îndreptate spre creşterea productivităţii
globale proprii şi a viabilităţii pe termen lung.
Autorităţile locale pot de asemenea lua în calcul acordarea de facilităţi fiscale
întreprinderilor locale pentru mărirea capitalului acestora de forţă de muncă 5 sau rezervele de
4
Juraj Nemec, Glen Wright, op. cit., p. 420
5
Juraj Nemec, Glen Wright, op. cit., p. 420

3
numerar. Astfel de facilităţi sunt acordate ca răspuns la problemele pe termen scurt ale
întreprinderilor şi sunt temporare.
Oricare ar fi raţiunea acordării de facilităţi fiscale, este limpede că acordarea acestora
trebuie să se bazeze întodeauna pe principiul suplimentării (dacă prin utilizarea facilităţilor fiscale
se vor realiza unele beneficii nerealizabile altfel). În multe cazuri însă demonstrarea acestui lucru
este foarte dificilă.
Posibilităţile de atragere a dezvoltării economice prin facilităţile fiscale sunt relativ limitate,
acest lucru necesitând folosirea şi a altor mecanisme.
b) accesarea programelor de finanţare din fonduri europene a unor obiective de
investiţii
Pe lângă furnizarea de subvenţii indirecte întreprinderilor prin facilităţi fiscale, autorităţile
locale joacă un rol important şi în oferirea de informaţii despre alte surse de sprijin financiar,
acţionând astfel ca nişte burse de informaţii pentru întreprinderile locale interesate.
Informaţiile trebuie strânse de administraţiile locale cu privire la disponibilitatea fondurilor,
criteriile de eligibilitate, termenii şi condiţiile cerute şi procedurile de aplicare.
Utilitatea implementării de proiecte cu finanţare europeană nu poate fi pusă la îndoială.
Oportunitatea promovării lor rezultă din necesitatea sprijinirii întreprinzătorilor în scopul creşterii
competitivităţii acestora pe piaţa europeană, precum şi a reducerii dificultăţilor cu care se confruntă
acestea în practică
c) Pârghii bazate pe folosirea proprietăţii asupra clădirilor şi a terenurilor Nivelul la
care ar trebui folosită proprietatea comunităţilor locale pentru promovarea afacerilor pe plan local
depinde clar de mărimea proprietăţii deţinute. În general, trebuie luate în considerare următoarele
opţiuni6:
- proprietatea ca garanţie;
- proprietatea ca şi capital;
- contractele de închiriere.
Autorităţile locale pot oferi proprietatea ca garanţie pentru împrumuturi luate de
întreprinderile locale. În mod similar, autorităţile locale se oferă ca garanţi pentru creditele care au
nevoie de garanţii legale. Folosirea proprietăţii sau garanţiile reprezintă un risc însemnat şi
autorităţile locale trebuie să se gândească bine înainte de a-şi oferi proprietatea astfel.
Dacă o întreprindere are nevoie de o garanţie particulară referitoare la proprietate pe care
autoritatea locală este în stare să i-o satisfacă din propriul său portofoliu, se poate oferi proprietatea
în schimbul unei părţi din capitalul întreprinderii. Având o parte directă din capitalul întreprinderii,
administraţia locală împarte cu aceasta proprietatea şi profiturile, dar şi riscurile.
În cazuri când o firmă are o nevoie anumită referitoare la proprietate, pe care administraţia
locală i-o poate satisface din propriul ei portofoliu, o altă alternativă este închirierea proprietăţii
către acea întreprindere. Pentru a sprijini întreprinderile, autorităţile locale fixează nivelul chiriei la
un nivel mai scăzut decât preţul pieţii sau împarte plata chiriei, ceea ce dă întreprinderii posibilitatea
de a economisi bani. O altă alternativă este chiria „de vacanţă" care înseamnă o perioadă iniţială de
luni sau ani când chiria este mai mică decât cea de pe piaţă, dar creşte apoi ca să atingă paritatea, în
câteva etape. Contractele de închiriere sunt de fapt o formă de chirie subvenţionată care are ca scop
sprijinirea întreprinderilor.
d) Spaţiu de activitate administrat, pentru noile întreprinderi
Spaţiile de activitate administrate (incubatoare de afaceri) oferă o gamă largă de iniţiative a
căror centrare pe furnizarea de terenuri potrivite şi pe chirii rezonabile s-a îndreptat mai întâi spre
ajutarea întreprinderilor mici de a se dezvolta şi extinde. În plus, un important punct de atracţie al
incubatoarelor de afaceri este că ele oferă resurse împărţite şi facilităţi manageriale pe care noile
întreprinderi şi le-ar putea altfel cu greu permite. Pot fi menţionate o serie de astfel de servicii, cum
ar fi siguranţa, întreţinerea şi reparaţiile, curăţenia, serviciile administrative şi facilităţile comune,

6
Juraj Nemec, Glen Wright, p. 421

4
de ex.: săli de conferinţă, recepţii, servicii de afaceri, magazinaj, servicii de state de plată şi de
facturare, precum şi echipament în comun, printre care calculatoare, faxuri şi fotocopiatoare.
Unele activităţi locale sunt destinate clar pentru a permite autorităţilor locale să stimuleze
activitatea economică din zonele lor. Apare întrebarea dacă funcţiile de dezvoltare economică ale
autorităţilor locale nu ar putea cumva fi întărite pe viitor.
Există critici potrivit cărora administraţiile locale nu ar trebui să aibă vreun rol în finanţarea
dezvoltării economice deoarece se crede că autorităţile locale nu au nici un rol în funcţia de
stabilizare. Trebuie spus că administraţiile locale au acces la mai puţine instrumente decât
administraţiile centrale. Dar, dacă guvernul central are responsabilităţi de dezvoltare, acesta poate fi
şi cazul administraţiilor locale. Autorităţile locale pot uşura coordonarea stimulentelor cu programe
de planificare, iar sprijinul local poate ajuta întotdeauna7.
5.2. Procesul bugetar local şi impactul său asupra evoluţiei social-culturale a unităţilor
administrativ-teritoriale
Dezvoltarea locală poate fi interpretată de asemenea ca un fenomen nu doar cantitativ
(economic) ci şi ca unul calitativ (socio-cultural). Componenta social-culturală a dezvoltării locale
are în vedere crearea unui climat de echitate, prin lupta împotriva sărăciei şi promovarea identităţii
individuale într-o mare diversitate. De asemenea dezvoltarea are în vedere eliminarea
discriminărilor dintre generaţii, îndeosebi prin atenţia acordată categoriilor defavorizate. 8 La modul
general se poate vorbi de dezvoltarea umană şi întărirea capacităţilor individuale prin educaţie,
aderarea la valorile etice şi dezvoltarea socială care are în vedere relaţii sociale şi culturale,
participarea cetăţenilor la procesul decizional din cadrul autorităţilor publice. Creşterea economică
va fi asociată cu dezvoltarea, numai în cazul implicării unei modificări structurale în sistemul socio-
economic, adică va îmbunătăţi calitatea vieţii şi a mediului, va conserva patrimoniul cultural, va
implica comunitatea în rezolvarea problemelor comune şi respectiv în valorificarea comună a
beneficiilor.
Un rol important revine procesului bugetar local din punct de vedere socio-cultural. În acest
sens fundamentarea cheltuielilor social–culturale, a căror finanţare cade în multe cazuri în sarcina
administraţiilor locale trebuie luată în considerare şi îmbunătăţită. Bugetele locale contribuie în
mare măsură la finanţarea activităţilor culturale, dar şi a celor de natură socială, cum ar fi:
asigurarea locuinţelor de tip social pentru cei cu venituri foarte mici, acordarea asistenţei sociale,
protejarea sănătăţii prin reţeaua de spitale regionale, asigurarea ordinii publice şi a bunăstării
publice.
Cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale au un rol economic şi social, evoluţia
acestora fiind o consecinţă a dezvoltării economice a ţării, iar volumul lor este impus de factorul
demografic. Interdependenţa dintre elementele cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale este
indirect percepută ca efect în creşterea economică astfel: pe de o parte, creşterea eficienţei
învăţământului de toate gradele însoţită de măsuri adecvate pe linia ameliorării tuturor celorlalte
acţiuni social-culturale are efect asupra creşterii economice, iar, pe de altă parte, efectul agregat al
investiţiilor în resursele umane conduce la creşterea PIB care, de altfel, constituie baza pentru
alocarea unor sume mai mari pentru acţiunile social-culturale.
Un aspect important al procesului bugetar local cu un impact pozitiv asupra evoluţiei social-
culturale a colectivităţilor locale îl constituie îmbunătăţirea fundamentării cerinţelor de finanţare a
acţiunilor social culturale. Aceste cheltuieli sunt acoperite din surse publice sau private (respectiv
fondurile bugetare şi veniturile realizate de instituţiile social-culturale).
Realizarea strategiilor de dezvoltare social-culturală a comunităţilor locale reprezintă o
necesitate din punct de vedere al evaluării situaţiei existente, a evoluţiei principalilor indicatori şi
pentru identificarea celor mai potrivite direcţii de dezvoltare a localităţilor în conformitate cu cadrul
general al societăţii europene. La nivelul regiunii Nord-Est a fost elaborată Strategia de dezvoltare
regională care are în structura sa obiective şi direcţii de intervenţie în sfera social culturală.

7
Juraj Nemec, Glen Wright, op. cit., p. 422
8
Dragoş Dincă, Serviciile publice şi dezvoltare locală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008, p.94

5
 În sprijinul dezvoltării social-culturale a unităţilor administrativ-teritoriale contribuie şi
dispoziţiile Codului fiscal actual care prevede o serie de scutiri de la plata impozitelor şi taxelor
locale aferente clădirilor şi terenurilor cu această destinaţie sau pentru unele activităţi organizate în
scopuri umanitare.
În scopul protejării anumitor categorii de persoane aflate în dificultate, Consiliul local poate
acorda scutire sau o reducere de la plata impozitelor şi taxelor locale.
Dezvoltarea socială şi culturală a colectivităţilor locale este asigurată prin combinarea
factorilor analizaţi mai sus precum şi de capacitatea liderilor locali de a adopta cele mai reuşite
decizii în dependenţă de noile condiţii economice şi sociale. În calitate de actor ai dezvoltării locale,
administraţia publică locală trebuie să cunoască foarte bine resursele umane, intelectuale şi culturale
ale comunităţii pentru a realiza obiectivele propuse.