DEFINIREA ŞI DELIMITAREA CONCEPTELOR

Pediatria şi puericultura sunt domenii de activitate şi totodată ştiinţe care au un obiect

comun de preocupare şi de studiu: copilul de la naştere până la adolescenţă, mai precis până la
vârsta de 18 ani.
Pediatria este un cuvânt provenit din limba greacă: pais, paidos = copil; iatreia =
tratament.
Pediatria este ştiinţa care studiază, pe de o parte, evoluţia creşterii şi dezvoltării copilului
sănătos, iar pe de altă parte, cauzele, formele şi tratamentul bolilor copilului. Ea constituie o
ramură a medicinei care se ocupă cu descrierea, diagnosticul şi tratamentul bolilor copilului de la
naştere până la vârsta de 16 ani. Ca şi celelalte ramuri ale medicinei, pediatria grupează bolile pe
aparate şi pe metabolisme, având numeroase afecţiuni care sunt caracteristice copilăriei
(rahitismul carenţial şi vitamino-rezistent, tetania, bolile congenitale malformative, convulsiile
febrile. toxicoza de exsicaţie, bolile legate de actul naşterii) şi alte afecţiuni care se întâlnesc şi la
vârsta adultă (bronşita, pneumonia, pleureziile, insuficiența cardiacă, enterocolitele, hepatita
cronică). De notat însă că şi bolile care sunt comune cu ale adultului au uneori o evoluţie şi
manifestări deosebite la copil.
Puericultura se ocupă de copilul sănătos, fiind alcătuită din ansamblul de mijloace prin
care se asigură dezvoltarea somato-psihică normală şi ocrotirea sănătăţii prin măsuri profilactice.
Originea cuvântului este din limba latină: puer = copil; cultura = creştere. În sfera puericulturii
intră îngrijirea corporală, alimentaţia, asigurarea bunei dezvoltări psihice, stabilirea criteriilor de
apreciere a dezvoltării normale, igiena mediului copilului.
Copilăria este reprezentată de perioada în care organismul creşte şi se dezvoltă, aflându-
se într-o evoluţie progresivă de la naştere până la adolescenţă.
Împărţirea copilăriei pe perioade bine delimitate ţine seama de particularităţile de
dezvoltare, de ritmul în care se desfăşoară acestea şi de patologia specifică fiecărei perioade. Se
deosebesc:

1.1. Copilăria propriu-zisă

Este denumită şi prima copilărie. Durează de la naştere până la vârsta de 3 ani, la această
vârstă terminându-se erupţia dentară temporară. Se subîmparte în trei perioade: perioada de nou-
născut, perioada de sugar, perioada de copil mic.

Perioada de nou-născut
Reprezintă prima lună de viaţă după naştere.
În această perioadă au loc modificări funcţionale ale tuturor organelor şi sistemelor,
realizându-se adaptarea organismului de la viaţa intrauterină la cea extrauterină.
Această perioadă se caracterizează prin:
 ritm accelerat de creştere ponderală, staturală şi creșterea perimetrului cranian;
 nevoi nutritive mari;
 posibilităţi de digestie limitate datorită absenței amilazei pancreatice şi a activităţii
scăzute a lipazei, alimentaţia fiind exclusiv lactată;
 termolabilitate mare, nou-născutul fiind dependent de confortul termic al mediului
extern;
  imunitatea (apărarea antiinfecţioasă) este asigurată numai de anticorpii transmişi
transplacentar şi prin laptele matern;
 activitate subcorticală, reflexă, fără activitate voluntară deoarece scoarţa cerebrală şi
nervii sunt la începutul mielinizării.

Perioada de sugar
Durează de la vârsta de 1 lună până la cea de 12 luni.
Se caracterizează prin:
 creşterea ponderală şi staturală îşi menţin ritmul accelerat;
 nevoi nutritive mari (pentru activitatea metabolică intensă);
 se produce dezvoltarea funcţiilor digestive prin maturaţia progresivă a majorităţii
enzimelor digestive, putându-se diversifica alimentaţia;
 începe erupţia primei dentiţii (dentiţia temporară sau dentiţia de lapte)
 se dezvoltă imunitatea proprie;
 dezvoltarea neuro-psihică este rapidă, dezvoltându-se mijloacele de comunicare
(limbajul) şi afectivitatea.

Perioada de copil mic(sau de antepreşcolăraş):

Durează de la vârsta de 1 an până la cea de 3 ani. Se caracterizează prin:
 ritmul de creştere staturo-ponderală scade;
 se modifică raportul dintre segmentele corporale prin creşterea mai rapidă a
membrelor inferioare;
 nevoile nutritive scad;
 alimentaţia poate fi variată, asemănătoare cu cea a adultului, datorită maturaţiei
tuturor enzimelor digestive şi a apariţiei complete a dentiţiei temporare;
 are loc o dezvoltare progresivă a imunităţii, stimulată prin vaccinările
administrate;
 se dezvoltă funcţiile cognitive şi relaţiile afective, datorită perfecţionării
locomotorii şi a limbajului.

1.2. Perioada preşcolară

Sau a doua copilărie. Durează de la vârsta de 3 ani până la 6- 7 ani, la această vârstă
apărând primii dinţi definitivi.
Se caracterizează prin:
 creşterea staturo-ponderală este mai lentă, dar uniformă;
 nevoi nutriţionale mai mici deoarece metabolismul bazal este mai scăzut faţă de
perioadele anterioare;
 sistemul imunitar este bine dezvoltat;
 sistemul nervos are o dezvoltare complexă, consecutiv cu creşterea posibilităţilor de
cunoaştere, a memoriei şi a capacităţii de înţelegere;
 în această perioadă climatul psiho-afectiv oferit de familie şi de colectivitatea pe care o
frecventează copilul au un rol foarte important în încadrarea socială a acestuia, fiind
realizată pregătirea psihologică a lui pentru începerea procesului de învăţământ.
 1.3. Perioada şcolară
Este denumită şi a treia copilărie. Durează de la vârsta de 6- 7 ani până la cea de 11-13
ani.
Este formată din perioada de şcolar mic (de la vârsta de 6-7 ani până la 10 ani) şi perioada
de şcolar mijlociu (de la vârsta de 10 ani până la începerea pubertăţii).
Se caracterizează prin:
 şcolarul mic prezintă un ritm de creştere lent, care se va accelera înaintea pubertăţii;
 şcolarul mijlociu va prezenta un salt prepubertar al creşterii staturale, cu modificarea
ritmului de creştere a segmentelor corporale (mai rapid la nivelul toracelui şi
membrelor superioare);
 dentiţia definitivă va înlocui progresiv dentiţia de lapte;
 alimentaţia este identică cu cea a adultului;
 imunitatea este completă;
 dezvoltarea intelectuală este intensă, in funcţie de programul
instructiv-educativ la care participă copilul.

1.4. Pubertatea
Sau perioada de şcolar mare. Are o durată variabilă, în raport cu sexul copilului şi
condiţiile socio-economice în care trăieşte acesta: pentru fete se situează între vârstele de 11-14
ani, iar pentru băieţi între 13-16 ani.
Se caracterizează prin:
 ritmul de creştere este lent şi inegal, predominând creşterea ponderală;
 are loc maturaţia organelor sexuale şi apariţia caracterelor sexuale secundare;
 imunitatea prezintă o scădere tranzitorie, motiv pentru care aceşti copii sunt mai
sensibili la infecţii;
 dezvoltarea intelectuală este intensă;
 este prezentă o mare labilitate psihică şi vegetativă, caracteristică perioadei de
pubertate fiind hiperexcitabilitatea sistemului nervos.

1.5. Adolescenţa
Este denumită şi perioada postpubertară. Durează de la vârsta de 14 ani pentru fete şi 16
ani pentru băieţi, până la 18 (maxim 21) de ani. Această perioadă reprezintă sfârşitul copilăriei.
Se caracterizează prin:
 oprirea definitivă a creşterii staturale, datorită calcifierii cartilajelor de creştere ale
oaselor;
 dezvoltarea sistemului muscular şi a ţesutului adipos subcutanat este completă,
adolescentul având aspectul adultului;
 toate organele ajung la maturitatea funcţională.

1.6. Calcularea vârstei copilului

Vârsta copilului se apreciază în funcţie de mai multe criterii, rezultând două tipuri de
vârstă: vârsta cronologică şi vârsta biologică.
Vârsta cronologică se calculează în zile, luni, ani.
Vârsta biologică se calculează în funcţie de:
 apariţia şi starea cartilajelor şi a nucleilor de creştere;
  apariţia dentiţiei;
 apariţia caracterelor sexuale secundare;
 dezvoltarea motorie;
 dezvoltarea senzorială;
 dezvoltarea afectivă;
 dezvoltarea limbajului;
 posibilităţile de gândire.
La sugar şi copilul mic este obligatorie evaluarea ambelor vârste, deoarece în cazurile în
care este necesară tratarea şi recuperarea unei afecţiuni, dacă vârsta cronologică nu corespunde
cu cea biologică, principiile şi metodele de recuperare utilizate trebuie să fie adaptate vârstei
biologice.