Traducere - M. Deny

MADELEINE DENY
ALIMENTAȚIA. SFATURI ȘI TRUCURI DE ZI CU ZI
Colecția „Micile ghiduri pentru părinți”

Cărți pline de sfaturi, idei, trucuri pentru acompanierea părinților în viața de zi cu zi
Cu colaborarea experților:
Danièle Holtzer, dieteticiană
Dr. Prévost Jantchou, gastro-pediatru
Dr. Maria Nachury, gastro-enterolog
Marie Repelin, profesoară de școală elementară
Aviz micilor gurmanzi
Probabil vă mirați uneori cât de mult stau părinţii cu ochii pe voi să vadă ce și cât mâncați.
Să nu cumvă să vă imaginați că ei n-ar fi conştienţi de tendința voastră de a mânca numai şi
numai alimentele preferate.
Și ei, la rândul lor, au fost copii: au detestat legumele verzi, au adorat pizza și chipsurile, au
mâncat bomboane și au făcu scandal când n-au avut parte de trei deserturi unul după altul.
Fiți, așadar, siguri că ei înțeleg refuzul vostru de a gusta alimentele noi, înțeleg lipsa apetitului
(în afară de momentul desertului) și diferitele voastre pofte.
Trebuie să acceptați și faptul că nu sunt părinții perfecți, aceia care v-ar lăsa să mâncați numai ce
aveți voi chef şi fără să vă facă cea mai mică observație.
Imaginați-vă că și-au asumat o provocare, și anume aceea de a vă face să mâncați, ca și ei, niște
mese sănătoase și echilibrate, pentru ca voi să fiți plini de energie de dimineață până seara.
Misiune imposibilă? Cu siguranță că nu, de vreme ce caută în această carte exact ce li se
potrivește mai bine pentru a vă crea câteva obiceiuri alimentare sănătoase.
Părinți și specialiști le dau o mână de ajutor în acest sens, așa că lăsați-vă părinții să facă puțină
„terapie delicioasă” în compania lor...
Cu excepția momentului în care aveți cu disperare nevoie de ei, căci stomacul vostru strigă „mi-e
foame”!
Cuprins
1-3 ani
Atelierul părinților
Fiecare cu felul său de a mânca
Micii mofturoși
Gustările dintre mese
Părinții întreabă, experții răspund
3-6 ani
Despre convivialitate
Educația gustului
Regimul micului bolnav
6-10
Cum să împăcăm plăcerea gustului cu alimentația sănătoasă
Alimentele bune și pentru minte și pentru trup
Alimentație și emoții
De reținut
Idei practice pentru părinți, jocuri, exerciții de relaxare pentru a stârni pofta de mâncare, quiz...
Introducere
A mânca este ceva foarte comun, așa că orice părinte se așteaptă, de la copilul său, să adopte în
mod natural obiceiurile alimentare esențiale unei dezvoltări optime. Însă gusturile copilului și
plăcerea de mânca nu corespund întotdeauna cu ce este în meniu! Vouă vă revine datoria de a-l
acompania, de a face legătura între sănătate și alimentație, de a-i dezvolta gustul și de a-i
canaliza eventualele excese gurmande... O misiune educativă care constituie una dintre cele mai
importante și mai pasionante experiențe ale vieții de părinte.
Dacă veți fi atenți la gusturile lui, îl veți ajuta să își depășească reticențele și să descopere noi
alimente (și asta fără să renunțe la unele aversiuni). Nu vă rămâne decât să preparați „cea mai
bună hrană din lume”, ale cărei ingrediente sunt întotdeauna aceleași: mici feluri de mâncare
apetisante și multă bună dispoziție la masă!
O alimentație sănătoasă și echilibrată în primii ani de viață poate face din copilul vostru un adult
sănătos
Regula de aur nº 1: mâncatul la ore regulate

Trebuie să îi fie foame ca să aibă poftă de mâncare! Iată informația esențială necesară copilului
dumneavoastră care ronțăie în orice moment al zilei.
Regula de aur nº 2: buna dispoziție

Atmosfera destinsă a meselor în familie, varietatea felurilor de mâncare, aspectul alimentelor
preparate, toate acestea incită copiii să zăbovească mai mult timp la masă. Un obicei sănătos care
ar trebui adoptat încă de la cea mai fragedă vârstă.
Regula de aur nº 3: statul la masă

A mânca încet constituie baza unui bune conduite alimentare care permite creierului să recepteze
semnalele de sațietate.
Mâncatul ajută la o creștere sănătoasă

Pentru a se dezvolta și pentru a-și consuma resursele, copilul își extrage toată energia din
alimentație. El însuși este singurul în stare să determine cantitatea de hrană de care are nevoie, în
funcție de înălțime, vârstă și de activitățile sale fizice. Ascultați-l și apoi concentrați-vă exclusiv
pe calitatea alimentelor pe care i le propuneți, oferindu-i o „farfurie inteligentă”, capabilă să
acopere consumul său energetic necesar bunei funcționări a „mașinăriei”. Aceasta va fi compusă
din alimente variate și echilibrate în glucide, lipide și proteine, toate acele elemente care îl vor
face un atlet cu capul perfect!
Creștere și dezvoltare optimă

Hrănindu-se echilibrat și variat, copiii primesc toate vitaminele și mineralele de care au nevoie.
De asemenea, trebuie să vă asigurați că nu limitați foarte mult grăsimile, care constituie una din
sursele de energie necesare dezvoltării creierului și sistemului hormonal al copilului; alte nevoi
specifice ar fi: calciu și vitamina D pentru o bună creștere a oaselor și a dinților, precum și fierul
pentru evitarea oboselii.
Dar, mai exact, ce înseamnă o alimentație sănătoasă și echilibrată?

A mânca legume verzi, fructe, pește, a limita dulciurile... Noi toți, părinții, suntem din ce în ce
mai bine informați în legătură cu ce este bun sau dăunător pentru sănătatea copiilor noștri. Și
totuși, să nu încercăm să transformăm fiecare masă într-o lecție dietetică! Trebuie să știți că nu
există alimentul perfect. Însă unele alimente au mai multe calități decât defecte. Și acestea sunt,
bineînțeles, fructele, legumele, produsele lactate proaspete (lapte, iaurt, brânză albă), cerealele,
peștele, carnea și legumele uscate. Aceste alimente, puțin sau deloc procesate, ar trebui
privilegiate, fără însă a considera că chipsurile, cârnații și ciocolata cu arahide sunt totalmente
dăunătoare! Nu îl privați complet de aceste alimente pe micul vostru gurmand. Oferiți-vă
plăcerea de a vedea cum îi sclipesc ochii atunci când bagă degetul într-un borcan cu dulceață, dar
învățați-l și să aprecieze un măr, o felie de cașcaval Gruyère sau o ridiche!
Câteva repere în alimentația copilului
Iată numărul de porții zilnice recomandate din fiecare grupă de alimente, în funcție de vârsta
copilului.
1. Legume și fructe
2. Cereale, cartofi, legume uscate
3. Lapte și produse lactate
4. Carne, pește, ouă
5. Uleiuri și alte grăsimi
2-3 ani
1. 2 căni de fructe sau legume proaspete
2. 1 ½ căni de legume preparate sau de cereale sau 50 g de pâine
3. 1 cană sau 50 g de brânză
4. 1 cană sau 50 g de carne sau 2 ouă
5. 2 linguri mari (ulei / grăsimi)
4-7 ani
1. 2 ½ căni de fructe sau legume proaspete
2. 2 căni de legume preparate sau de cereale sau 50 g de pâine
4. 1 cană sau 50 g de carne sau 2 ouă
8-10 ani
1. 3 căni de fructe sau legume proaspete
2. 3 căni de legume preparate sau de cereale sau 50 g de pâine
4. 2 căni sau 100 g de carne sau 2 ouă
1-3 ani
ATELIERUL PĂRINȚILOR
Fiecare cu felul său de a mânca (p. 17)
Micii mofturoși (p. 23)
Gustările dintre mese (p. 29)
Părinții întreabă, experții răspund (p. 34)
1-3 ani
Fiecare cu felul său de a mânca...
Fiecare copil are stilul său de a mânca: unul molfăie mâncarea, altul se îndoapă cu tot ce este în
farfurie, iar un altul mănâncă încet, făcându-și timp să mestece bine fiecare înghițitură... iată tot
atâția factori care trebuie luați în considerare pentru a instaura obiceiuri alimentare sănătoase.
Pentru că doar cu ajutorul dumneavoastră copilul va învăța să mănânce bine, privindu-vă cum
savurați legumele, cum lingeți farfuria și cum transformați fiecare masă într-un moment cu
adevărat convivial! Iar atunci când veți reuși să-l convertiți, cu grijă și prin exemple, pe micul
vostru gurmand la plăcerile gustative, fiți siguri că nu va termina tot ce are în farfurie doar pentru
că așa trebuie, ci pur și simplu pentru că îi place și pentru că vrea să crească bine!
Neastâmpăratul la masă
Cum să-l învățați să stea așezat la masă
E inutil să speri că Laura (2 ani și jumătate) va sta așezată la masă mai mult de cinci minute!
Doar ce a luat câteva guri, că s-a și dat jos de pe scaun să dea o tură prin bucătărie sau să se
ascundă sub masă. Și când mama o așază din nou la masă și îi întinde lingura cu piure de
jambon, Laura o prinde ca un căpcăun, înainte de a scăpa din nou de pe scaun. Un mic joc care
pe ea o amuză teribil, dar care îi exasperează pe toți ceilalți membri ai familiei.
„Suntem la masă ca să mâncăm, nu ca să ne jucăm, și vei vedea că și tu poți, la fel ca și noi, să

stai așezată pe parcursul întregii mese”, anunță mama la începutul următoarei cine. Se pare că a
organizat un program încărcat pentru micuța cu „șorțuleț”! Toți cei așezați la masă îi vorbesc, îi
pun întrebări despre ce a făcut în ziua respectivă (exact ca unui om mare!). Îi cer și câteva mici
servicii: să distribuie pâinea, să aranjeze lingurițele pentru desert, să anunțe când cuptorul sună
alarma... Scurte misiuni incitante care vor face ca masa să aibă loc fără peripeții!
Rolul părinților este acela de a crea o ambianță plăcută la masă, căci plăcerea de a sta împreună
atunci când se servește mâncarea este întotdeauna asociată cu apetitul! Dar, atenție! Limitați
timpul de așteptare între servirea diverselor feluri de mâncare, la fel și timpul petrecut la masă.
Să rămâi așezat timp de treizeci de minute atunci când ești mic e deja mai mult decât poți cere!
Pentru copilul mic, masa luată în familie este:

- Un joc relațional în care își testează părinții
- Un moment ludic în care mâncatul nu constituie întotdeauna o prioritate
- Un exercițiu de socializare
Cu degetele în farfurie!
Cum să-i încurajați autonomia
Mathias (15 luni) vrea să mănânce singur. Un exercițiu primejdios în care lingura se îneacă
adeseori pe fundul farfuriei de supă sau în borcanul cu iaurt. Și când mama vrea să-i dea o mână
de ajutor sau să îi șteargă bărbia, acest lucru declanșează o teribilă criză ce taie imediat apetitutul
celui mic!
Obosită să-l vadă plângând la sfârșitul fiecărei mese, obosită să șteargă de fiecare dată spătarul
scaunului înalt transformat în piscină, mama adoptă o altă tactică. Îi dă doar porții mici și îl
servește de mai multe ori. Jambonul este tăiat în feliuțe subțiri, supa și iaurtul sunt puse în
cantități mici în castron, brânza și fructele sunt tăiate în cubulețe. Iar acest rafinament de servire
este cu adevărat eficient. Îi permite micului gurmand să mănânce cu degetele tot ce poate
cuprinde cu ușurință și poate, la nevoie, să se servească de lingură cu eficacitate și serenitate!
Când coordonarea dintre ochi și mână nu este complet realizată, copilul învață prin contactul
direct cu hrana să-și perfecționeze gesturile. De aceea trebuie să îi facilităm această sarcină
lăsându-l liber să mănânce cu degetele. Siguranța de a putea duce alimentele cu degetele la gură
îl va ajuta să învețe mult mai repede să folosească lingura și furculița.
Așa da, așa nu

„Te descurci foarte bine” – în loc de „E murdar să mănânci cu degetele”.
„Mai ai poftă de această ultimă lingură de piure?” – în loc de „Dacă termini această ultimă
lingură de mâncare, îți dau un pupic”.
„Cred că ai mâncat pe săturate!” – în loc de „Ești o scumpă, ai terminat tot!”.
O lingură pentru mama? Una pentru tata?

Lăsați copilul să mănânce după propriile nevoi
Paul (2 ani) e în plină perioadă de negație și își folosește noua putere mai ales în timpul meselor.
Începe să mănânce fără probleme, apoi la a patra înghițitură sau la penultima, își strânge buzele
și refuză să mai înghită orice altceva, împotriva eforturilor surorii sale care încearcă să îl distreze
făcând avionul cu lingura de paste.
„E o ideea greșită, spune tata. Noi nu forțăm copiii să mănânce, ei trebuie să mănânce cu
plăcere”. Și, fără alte comentarii, ia farfuria pe jumătate plină din fața lui Paul, îi dă să bea puțină
apă și apoi desertul. Micuța gură, atât de energic închisă, începe să se destindă și atitudinea
defensivă a micuțului dispare. Se bucură de un iaurt proaspăt, urmat de un compot, apoi termină
bucata de pâine pregătită de tata. Așadar, alimente pe gustul „zilei”, care vor fi mâncate fără
dificultate și care îi vor îi vor potoli cu siguranță foamea!
Toți părinții sunt angoasați de ideea că fetița sau băiețelul lor nu mănâncă destul. Cu toate
acestea, a forța un copil să mănânce este cel mai bun mijloc prin care îi vom accentua atitudinea
de opoziție. E mai bine să adoptăm o atitudine pozitivă, adică să retragem alimentul refuzat fără
să ne arătăm contrariați și să trecem la felul următor. Toate încercările de a-l obliga să mănânce,
chiar și cele ludice, precum lingurița-avion, îl fac pe copil să se simtă jucat pe degete și să nu
aibă încredere în ceea ce mănâncă.
E bine de știut
Gura este o parte a corpului importantă și vulnerabilă, pe care trebuie să o respectăm. Ea
constituie unul dintre elementele care conduc la formarea gustului (și a dezgusturilor).
Testat și aprobat
- Pentru a evita ca micuțul vostru să dea pe jos prea multe alimente, încercați să îi dați
porții mici. Dați-i să-și bea supa dintr-o cană mică, umpleți-i lingurița apoi puneți-o în
farfurie pentru ca să o poată duce singur la gură.
- Deîndată ce mănâncă singur, dați-i alimente pe care le poate cuprinde cu degetele: cereale
uscate, feliuțe de carne, măr răzuit. Puneți, de asemenea, o lingură lângă farfurie, astfel va
putea exersa să mănânce cu ea, dacă vrea.
- Așezați un covoraș ușor de curățat sub scaun, pentru a nu fi luați prin surprindere de
fiecare dată când dă mâncarea pe jos.
- Atunci când copilul vostru e în plină perioadă de opoziție, evitați confruntările în timpul
mesei. Decât să îl vedeți că spune „nu” la tot ce îi dați, lăsați-l să facă unele alegeri. Mai
vrea carne sau piure? Zahăr sau dulceață în iaurt? Vrea să bea supa cu cana sau cu
lingura?
- Toată mâncarea trebuie mâncată așezat la masă. Nu vă lăsați copilul să plece de la masă
între două feluri de mâncare ca să-și dezmorțească picioarele sau cu bucata de brânză în
mână.
- Nu uitați că orice copil este un bun observator. Dacă vă ridicați de la masă ca să
răspundeți la telefon sau ca să aranjați prin bucătărie, va înțelege că poate face ca voi și
va începe alte activități mai degraă decât să rămână așezat la masă până la sfârșit.
- E inutil să îl felicitați atunci când mănâncă bine sau să îl pedepsiți în caz contrar. Nu-l
lăsați nici să „rumege” mâncarea care nu-i place, căci va ajunge să îl dezguste. După 5-10
minute, luați-i farfuria și treceți la felul următor.
1-3 ani
Micii mofturoși
Comportamentul alimetar al copilului mic este adeseori derutant pentru părinți. Sunt foarte
mândri să vadă că micul lor gurmand mănâncă fasole verde pe care, după ceva vreme, începe
brusc să o deteste... Apare apoi o pasiune pentru brânză, dar după încă o săptămână, copilul urlă
de dezgust dacă îi mai dăm brânză. Noi, ca părinți, trebuie să acceptăm cu serenitate aceste mici
extravaganțe și să le considerăm mai degrabă niște încercări gustative decât niște acte de
rebeliune. Majoritatea copiilor mici au gusturi foarte schimbătoare și toată arta constă în a nu
face din asta o dramă. Dacă primele mese se vor desfășura fără conflicte inutile, probabil că puțin
mai târziu micuțul vostru va deveni un adevărat gourmet, întotdeuna bucuros să vină la masă!
Yak, acum mi se pare oribil!

Favorizați-i apetitul
Arthur (3 ani) este mândria părinților lui. Mănâncă pește, legume verzi, fructe, gustă din toate
felurile de brânză, chiar și din cele mai puternice... dar gusturile i se schimbă de pe o zi pe alta.
Tatăl său îi face pe plac și îi pregătește într-o seară gustarea preferată: o mică salată verde cu un
ou fiert tare feliat. Vederea salatei îl „revoltă” dintr-o dată pe micuț, care cere ro-șii!
Tatăl său rămâne zen. Toți ceilalți trei copii au fost, la aceeași vârstă, niște mici mofturoși și
niciunul dintre ei, chiar adormind cu burta goală, nu a murit de foame! Așadar, în acea seara,
Arthur s-a ridicat foarte puțin hrănit. Din ziua următoare, tatăl său îi adaptează masa ca să
liniștească apele. Gustarea este „variată”: două roșii cherry, o jumătate de ou fiert, o bucățică de
ton, urmată de pastele servite în porții mici. Arthur a cerut să îi fie rezervate. Nu se lasă rugat și
mănâncă trei porții de paste, la care adaugă și roșiile lăsate de o parte la începutul mesei... căci,
atunci, la început, nu îi plăceau de niciun fel!
Cele mai bune lucruri care alungă foamea sunt lacrimile! Așadar e important ca momentul mesei
să reușească, acceptând faptul că orice copil își formează gustul treptat, cu un apetit adeseori
precum dinții unui fierăstrău. Totuși nu trebuie să lăsăm copilului rolul de „client dificil” și să
acceptăm să înlocuim mâncarea refuzată cu o alta. Dacă refuză un fel de mâncare într-o zi, atunci
înseamnă că va mânca mai bine a doua zi și își va regăsi repede plăcerea gustului!
Bine de știut
A mânca este un joc de putere pentru copil: „Chiar dacă depind de tine pentru a mă hrăni, eu pot
să decid dacă deschid sau nu gura”.
Trece singur?
Noi texturi și bucăți mici
Mama lui Anais (18 luni) își amintește mereu de prima dată când i-a dat fetiței sale primele
bucăți de carne de pui. Anais a luat o bucățică de carne, a mestecat-o, apoi a luat o alta, și încă
una, apoi s-a înroșit dintr-o dată, înainte să scuipe tot! Această senzație a marcat-o pe fetiță, care
acum refuză mâncarea făcută bucăți.
Cu mare grijă, mama se va ocupa să șteargă această experiență nefastă. Mai întâi, carnea va fi
răzuită și doar legumele vor fi tăiate în bucăți mici. Înainte de a le fetiței, mama le zdrobește cu
furculița în fața ei, amestecându-le apoi cu o lingură de lapte, ca să alunece mai ușor pe gât.
Câteva zile mai târziu, își va încerca norocul cu carnea: bucățica firavă de carne va fi înmuiată în
sosul în care a fost pregătită și feliată foarte fin, astfel încât Anais să o poată cu ușurință prinde
între degete și să o mestece în toată siguranța.
Micii mofturoși au avut adeseori experiențe alimentare nefaste care le-au provocat senzații
dezagreabile. De aceea trebuie să le redăm imediat încrederea, propunându-le sub o altă formă
alimentele care nu le-au plăcut.
Copilul mănâncă mai ușor ca adulții:

- Dacă nu folosește foarte mult timp ustensilele pentru bebeluși (lingură specială pentru a
evita rotirea încheieturii mâinii, pahar cu picurare), care vor încetini procesul de
dezvoltare a abilităților motrice;
- Dacă îi propunem texturi variate, asigurându-ne de fiecare dată că alimentele sunt ușor de
mestecat.
Strâmbături de nas!
A forma gustul copilului
Laura (18 luni) spune un „nu” categoric oricărui fel de mâncare în afara celor ambalate sau a
biscuiților industriali. Piure-uri, supe făcute în casă, le refuză pe toate... fără să mai vorbim de
fructe, de care are pur și simplu oroare. O situație care o întristează pe mama ei, „bună
gospodină”, care știe că, dimpotrivă, fetița ei mănâncă tot la creșă!
Transformarea meniului fetiței se va face treptat. Mama începe cu deserturile: bucățele fine de
banană sunt amestecate în compotul la conservă, iar brânza, în felii subțiri, este asociată cu
căpșuni și zahăr. Aceste adaosuri merg de la sine! Ceea ce o încurajează pe mamă să continue,
încorporând treptat bucățele din felurile de mâncare făcute în casă în alimentele cu care micuța
este familiară. Încet-încet, Laura prinde gustul noii sale alimentații și uită alimentele de
„bebeluș” unul după altul.
Alimentele „de-a gata” (gata pregătite), cu adevărat practice pentru hrănirea bebelușilor, au
adeseori gusturi foarte diferite de cele ale alimentelor netransformate. Și putem înțelege de ce
micii gurmanzi au nevoie de timp pentru a-și adapta papilele gustative la preparatele de casă.
Trebuie, așadar, să ne multiplicăm încercările, fără să fim descurajați! Pentru că, uneori, doar la
capătul a zece încercări copilul va aprecia un aliment!
Bine de știut
Pește, fructe, legume verzi... dacă alimentele proaspete sunt consumate cu regularitate de părinți,
șansele de a-și vedea copilul mâncând aceste alimente fără reticențe cresc.
Testat și aprobat
- Fiți atenți ca fetița sau băiețelul vostru să mestece bine alimentele înainte de a-i da voie să
ia o altă bucată. Dacă mimați masticarea, îl veți incita pe copilul vostru să nu înghită
bucățile dintr-o dată. Dacă mănâncă prea repede, încercați să-l faceți să „vorbească” între
două îmbucături, pentru a-și încetini ritmul.
- Dacă mănâncă foarte încet, e probabil pentru că vrea să profite de prezența voastră.
Pentru a accelera ritmul, puteți să îi propuneți o activitate agreabilă imediat după ce
termină de mâncat (o scurtă poveste, o secvență de mimă).
- Când îi dați să mănânce cu lingura, nu o introduceți aproape de palatul gurii, pentru că
riscați să îi provocați un reflex de respingere; mai degrabă puneți-i lingura pe buza
inferioară.
- Pentru ca mâncarea să alunece singură pe gât, fierbeți bine pastele și legumele, legați
alimentele mai seci cu puțin bulion sau cu lapte și nu îi umpleți niciodată integral lingura.
- Nu îl lăsați să se joace cu ce are în farfurie. Dacă nu mai mănâncă, atunci înseamnă că nu
îi mai este foame. Cel mai bine este să îi luați farfuria fără alte comentarii.
- Nu îl perturbați ștergându-l în permanență sau ridicând de fiecare dată ce cade din
farfurie. Dacă mănâncă singur înainte de ceilalți, nu-i lăsați pe frații sau pe surorile lui să-
l distragă sau să se joace cu el în timp ce ia masa.
- Serviți-i porții mici. E mai bine să îi dați o a doua porție dacă îi mai este foame, decât să
aruncați conținutul farfuriei plină pe trei sferturi.
- Evitați să vorbiți numai și numai despre ce are în farfurie. Vorbiți și despre alte lucruri și
evitați să remarcați mici detalii care riscă să îl contrarieze: șervetul care îl strânge,
mâncarea care nu e prea pe gustul lui...
1-3 ani
Gustările dintre mese
Apetitul celor mici este fragil și, atunci când nu au mâncat bine la o masă, gustările sunt adesea
binevenite pentru a le potoli foamea și a le reda energia! Dar trebuie să știm să limităm pauzele
cu gustări. Sucul de fructe după ce s-a jucat cu mingea, felia de pâine când ieșiți de la brutărie,
biscuitul după o întâmplare nefericită, fărâmele de mâncare în timpul mesei adulților... tentațiile
sunt numeroase. Atenție, gurmanzii vor profita de toate acestea ca să vă testeze! Veți fi capabili
să le rezistați? Bineînțeles că da, pentru că veți ști să le satisfaceți nevoile de băuturi tonice sau
de biscuiți energizanți doar atunci când este cu adevărat necesar!
Buzunarele plin de biscuiți!

A ronțăi pentru a se distra
Arturo (2 ani) este plimbat toată ziua cu căruciorul – până la creșă și înapoi sau să o acompanieze
pe sora lui la judo... Deîndată ce s-a instalat, își cere prăjiturica de ronțăit și începe să urle în caz
contrar, pentru că se apropie ora mesei.
Ca să rezolve această problemă, tatăl „curăță” căruciorul și înlătură pachetele de biscuiți și
borcanele de compot. Și totul e gata pentru o zi fără gustări! Plimbarea până la creșă este puțin
penibilă, pentru că Arturo este furios că nu i se dă iaurtul de care are atâta poftă. La ieșirile
următoare, i se spune că e inutil să ceară de mâncare, pentru că nu mai există niciun aliment în
buzunarele căruciorului. Dar e și mai bine! La fiecare ieșire, Arturo are dreptul la un mic joc-
surpriză: un cântecel pe două voci cu tata, o ședință de „gimnastică în cărucior” în cursul căruia
trebuie să pedaleze în gol cât timp mama numără până la zece, jocul cucu-bau cu boneta etc.
Câteva activități care îl vor face să uite repede pofta de ronțăit.
Copilul nu mănâncă întotdeauna pentru că îi este foame, ci de multe ori pentru că se plictisește.
Asocierea care se creează în mintea lui între plictiseală și mâncare riscă să-l facă să compenseze
în același fel atunci când va crește. Jocul este cea mai bună activitate compensatorie pentru a-l
hrăni... afectiv și a-i demonstra ca e mult mai distractiv să se joace cu mama sau cu tata decât să
mănânce un biscuit.
La vârsta la care copilul începe să reclame alimentele preferate, consumul lor prea frecvent
poate:
- Deregla semnalele de foame sau de sațietate
- Induce reflexul de a mânca la cea mai mică emoție negativă.
Apetit de vrăbiuță
Gustările echilibrate
Nadia (2 ani și jumătate) mănâncă foarte puțin la ora mesei. Nu consumă decât alimentele ei
preferate: salată verde și clementine! Rezultat – o doare puțin stomacul!
Mama ei îi respectă apetitul scăzut în timpul mesei. Dar când vine momentul gustării, încearcă să
îi echilibreze regimul alimentar de fructe și legume. Gustarea devine, fără să fie prea copioasă,
un adevărat picnic: biscuiți, miez de pâine tartinat cu brânză, feliuțe de carne, iaurt de băut...
Gustarea dulce-sărată este lăsată la dispoziția fetiței, care ciugulește jumătate de oră în timp ce se
joacă. Așadar, gustarea bine gândită îi dă Nadiei aportul necesar de energie pentru a doua parte a
zilei și suplinește lipsa elementelor nutritive care deranjează stomacul!
În perioada de creștere, copiii au nevoie de trei mese pe zi și de două gustări. Aceste cinci mese
trebuie să conțină toate elementele nutritive de care au nevoie de-a lungul unei zile. Și nu există
nicio contraindicație de a-i da copilului să mănânce carne în timpul gustării sau de a înlocui
porția de lapte de dimineață cu o porție de cereale cu lapte seara, ca desert.
Bine de știut
Gustările dintre mese trebuie să reprezinte singure 25% din aportul nutritiv și energetic necesar
copilului într-o zi.
Câteva ciugulituri... în plus
A mânca pentru a atrage atenția
Părinții lui Louison (3 ani), o fetiță rotunjioară, se amuză să o vadă gustând din tot! Micuța se
invită cu regularitate, după ce ia masa, la masa adulților. Și toți îi dau câte o bucățică. „De fapt
mănâncă încă o masă”, semnalează într-o zi sora cea mare, preocupată de tot ce ține de dietetică.
„Vom schimba acest obicei”, spune atunci mama, care realizează cât de mult mănâncă Louison
făcând turul mesei. Îi explică chiar de a doua zi fetiței că masa se ia doar așezat la masă. Așa că
îi propune să-și mănânce desertul cu cei mari cu două condiții: să nu mănânce desert la masa ei și
să nu ciugulească nimic altceva de la cei mari. Acest „târg” va termina gustările din fiecare
seară... pentru că Louison, obosită să-și aștepte desertul, va prefera să-l mănânce la ora ei de
masă și să se joace când părinții sunt la masă.
A ciuguli pentru a atrage atenția este un comportament care nu are nicio legătură cu foamea și,
adeseori, indică un sentiment de singurătate. De aici alimentele „în surplus”, pe care copilul le va
stoca și care ar putea conduce la un exces de greutate. De altfel, primii ani din viață sunt
determinanți în predispoziția pentru obezitate.
Bazele educației alimentare:

- Propuneți-i alimente sănătoase;
- Dați copilului porții adaptate vârstei;
- Lăsați-l să refuze mâncarea dacă nu îi mai este foame;
- Opriți-l în cazul în care mănâncă mai mult decât are nevoie;
- Nu aduceți la masă tensiunile familiale.
Testat și aprobat
- Evitați să îi dați copilului un pahar mare de apă înainte de masă. Dacă are stomacul plin,
e posibil să nu îi mai fie foame. Puteți să îi propuneți, în schimb, la începutul mesei,
fructe și legume crude (bucățele de roșii sau de portocale).
- Dacă vrea să bea în timpul mesei, e de multe ori o modalitate de a se juca. Nu lăsați
carafa cu apă în fața copilului și așteptați până la mijlocul mesei ca să îi dați să bea. De
asemenea, la sfârșitul mesei dați-i un pahar mare cu apă.
- Pâinea este un aliment excelent, foarte hrănitor și sățios. Dați-i pâine mai degrabă la
sfârșitul mesei.
- Prevedeți o pauză de două ore între o gustare și o masă, pentru ca celui mic să-i fie din
nou foame. Dacă îi este foame în timpul zilei, dați-i doar apă.
- Chiar dacă a mâncat foarte puțin la prânz, nu decalați ora următoarei gustări. În schimb,
puteți să îi dați un pahar mic de suc de portocale imediat ce se trezește, ca să aibă energie
în așteptarea gustării.
- Într-o perioadă esențială, în care copilul își formează gustul și adoptă anumite obiceiuri
alimentare, pregătiți-i gustări cu produse proaspete, netransformate: un iaurt natural
dulce, cu puțină miere sau cu o lingură de dulceață, în locul unui iaurt aromotizat
industrial, pâine de țară cu unt, în locul unui croissant cu ciocolată cumpărat de la
brutărie, bogat în grăsimi și prea dulce.
- Respectați orele mesei. O întârziere de treizeci de minute îi poate declanșa oboseala iar
aceasta, la rândul ei, îi va diminua apetitul sau îi va schimba dispoziția în timpul mesei.
Copiii de mai puțin de 3 ani sunt mai des predispuși să dezvolte alergii alimentare? De unde
provin acestea? Ar trebui evitate anumite alimente?
La naștere, e posibil să avem o moștenire atopică și, prin urmare, să dezvoltăm alergii la orice
vârstă, dar știm că alergiile alimentare sunt mai frecvente la copil decât la adult. Alimentele
susceptibile să dezvolte alergii sunt ouăle, laptele, alunele și alimentele cu coajă (nuci, alune de
pădure).
Sensibilitatea la alergeni se dobândește probabil din etapa in utero sau la orice vârstă după
naștere și se poate exprima printr-o manifestare alergică (eczeme, probleme digetive și altele),
imediat după contactul cu un alergen alimentar.
Astăzi (mai puțin în cazul unei alergii deja cunoscute), toate alimentele consumate în mod
obișnuit de familie trebuie introduse progresiv, între 5 și 6 luni, dar până la 9 luni.
Doar introducerea în alimentație a alunelor și a nucilor, care provoacă adeseori alergii și nu au un
mare aport nutrițional, poate fi întârziată după vârsta de 3 ani.
Fierul este esențial în procesul creșterii. Care sunt alimentele care conțin cel mai mult fier?
Există asocieri cu anumite alimente care facilitează asimilarea fierului?
În primii ani de viață, necesarul de fier este important (aproximativ 7 mg / zi). Rezervele de fier
sunt direct dependente de aportul alimentar. De aceea, laboratoarele care produc lapte pentru
copii au îmbogățit formulele din comerț cu fier. Aceste formule pot fi propuse cel puțin până la 3
ani, pentru că reprezintă cea mai importantă parte a aportului zilnic de fier. Atunci când copilul
are o alimentație variată, fierul heminic (prezent în hemoglobină și în mioglobină, adică în
sângele cărnii) este bine asimilat, spre deosebire de fierul non-heminic (prezen în legume verzi,
legume uscate, cerealele pentru copii, cerealele integrale, fructele uscate) care nu este la fel de
bine asimilat. Absorbția fierului non-heminic variază în funcție de alimentul în care se regăsește.
Fructele și legumele bogate în vitamina C favorizează această absorbție.
Este adevărat că un impact real în procesul de creștere este favorizat de consumul de calciu?
De la naștere și până la sfârșitul adolescenței, calciul este indispensabil creșterii osoase.

Organismul are, de asemenea, nevoie de fosfor și de vitamina D pentru facilitate absorbției și
pntru depunerea calciului la nivel osos. Carența de calciu încetinește creșterea scheletului,
micșorând masa de țesut osos, iar acest lucru poate conduce la rahitism. Capitalul osos dobândit
până la sfârșitul procesului de creștere previne și riscul ulterior de osteoporoză.
Produsele lactate reprezintă o clas alimentară adaptată pentru a satisface nevoile de calciu.
Recomandat este consumul unui produs lactat pe zi.
Acest aport de calciu reprezintă minim 500 mg pe zi la nou-născut și 1200 mg pe zi la
adolescent.
Anumite produse sunt îmbogățite cu vitamine – cum ar fi laptele „de creștere”. Ce credeți, ar
trebui privilegiate aceste produse?
Laptele de creștere nu este bogat doar în vitamina D, ci și în fier și în acizii grași esențiali, cu un
aport proteic scăzut. Este de privilegiat la copii începând cu vârsta de un an și până la vârsta de 3
ani, în cantități de maxim 500 ml pe zi.
În măsura în care copilul nu are încă o alimentație care să-i acopere tot necesarul caloric,
interesul pentru laptele de creștere în detrimentul laptelui de vacă este real: este mai bine adaptat
la nivelul proteinelor (conține mai puține proteine decât laptele de vacă), este echilibrat în lipide
și conține acizii grași esențiali indispensabili creșterii, în cantitățile recomandate.
Ce putem face atunci când un copilul mănâncă bine dar, cu toate acestea, nu ia în greutate cum
ar trebui?
Pofta de mâncare și gusturile variază de la un copil la altul. Este important să ținem cont de
forma generală a curbei de creștere: greutate și talie. Un mic mâncăcios care are o creștere
ponderală regulată, chiar dacă rămâne puțin sub curba de creștere, nu ar trebui să constituie un
motiv de îngrijorare. Examenul clinic normal și urmărirea medicală regulată ar trebui să
liniștească părinții. În acest caz, e de preferat să se evite „forțarea” alimentară, care riscă să
creeze un blocaj complet în fața mâncării.
Ce să facem atunci când copilul vrea porții mari și cere să mănânce fără oprire?
Nevoiel cotidiene sunt diferite de la un copil la altul, în funcție de ritmul de viață și de activitățile
fizice ale fiecăruia. Este important să evităm supraalimentarea, factor care poate determina
obezitatea ulterioară (mai ales dacă există predispoziții în familie).
Pentru un echilibru alimentar, copilul ar trebui să aibă patru mese pe zi, dacă luăm în calcul și
gustarea. Cel mai important lucru este ca fiecare copil să crească după propriul ritm, urmând o
curbă corectă a greutății/înălțimii.
În alimentația obișnuită, putem introduce și alimente care au o densitate energetică mai scăzută,
lucru care va determina creșterea porției. De exemplu, un piure de legume, de legume fierte, o
ciorbă, o porție de crudități sau de fructe proaspete sau în compot. Și, în sfârșit, o brânză
proaspătă sau un lapte semi-degresat.
3-6 ani
Despre convivialitate (p. 41)
Educația gustului (p. 47)
Regimul micului bolnav (p. 55)
3-6 ani
Despre convivialitate
La fiecare nouă etapă a dezvoltării sale, copilul își multiplică experiențele gustative. Dar între 3
și 6 ani, jocul este totul, iar faptul de a se plia pe orele exacte ale mesei este de multe ori resimțit
ca o constrângere! Dacă ar avea putere de decizie, ar face cu siguranță doar ce ar avea chef. Din
fericire, părinții sunt lângă el pentru a-l face să descopere o întreagă gamă de plăceri. Rolul lor
este de a-i crea apetitul prin trezirea simțurilor, de a-i arăta cum să se pregătească de masă
bucuros, de a-i incita curiozitatea gustând noi alimente și comportându-se frumos în timpul
mesei. Iată câteva fericite momente educative... și satisfacția de a avea la masă, în fiecare zi, un
copil agreabil!
Când mâncăm?
Cum să pregătim copilul înainte de masă
Tatăl Izabelei (4 ani) pregătește mâncarea în seara asta. Din păcate, trebuie să iasă des din
bucătărie să intervină și să-și calmeze fetița. După o zi lungă petrecută în aer liber, este obosită și
nu încetează să-i necăjească pe cei doi frați mai mari. „Și, în plus, mi-e foame, îmi ghiorăie
mațele”, strigă mergând în urma tatălui, care o aduce în bucătărie, decis să termine de pregătit
masa, în liniște.
Primele cinci minute sunt provocatoare, căci Izabela, pentru a-și potoli foamea, vrea să mănânce
tot ce are la îndemână. Vrea pâine, un măr, apă... Dar tatăl ei o refuză calm. În schimb, preferă
să-i „hrănească” nasul și urechile micii înfometate, punându-i tot felul de întrebări sub formă de
ghicitori. „Recunoști mirosul quiche-ului cu cașcaval care îți place atât de mult? Știi cum se face
brânza? Ascultă ce melodie iese când amestec sosul vinaigrette. Ce culoare preferi, a roșiilor sau
a castraveților?”. Izabela adoră acest joc „aperitiv”. Zece minute mai târziu, se așază la masă
zâmbind și începe să mănânce cu elan quiche-ul căruia îi cunoaște acum secretele de fabricație!
Cea mai bună rețetă din lume este foamea! spune un proverb din popor. A observa, a ajuta la
pregătirea mesei, a mirosi toate bunătățile pe care urmează să le mâncăm, iată cele mai bune
activități pentru a incita pofta de mâncare. O ocupație ludică ce permite copilului, dacă este
scurtă, să tolereze așteptarea fără plângă, fără să ciugulească din alte alimente, dar și să-și
îmbogățească vocabularul cu multe cuvinte noi!
Senzația de foame provoacă:

- Dureri de stomac sau de inimă;
- Iritabilitate;
- Senzația de slăbiciune;
- Dureri de cap.
Poftă bună!
Orarul și ritualul meselor și gustărilor
Wanda (4 ani) și sora sa, Clara (6 ani), mănâncă de obicei cu ceilalți membri ai familiei. Dar, la o
asemenea oră târzie, totul devine un pretext pentru a face „figuri”: spălatul pe mâini, locul la
masă, paharul care nu este îndeajuns de plin... Urmează plânsetele, pofta de mâncare a
domnișoarelor dispare și toate acestea strică adeseori ambianța mesei în familie!
Atunci mama decide să-și ajute fetele, instaurând un ritual special pentru masă, la fel cum există
deja un ritual de culcare bine stabilit. Orele meselor vor fi întotdeauna regulate și devansate cu o
jumătate de oră, pentru a evita ca cele mici să fie prea obosite. În privința lor, ele vor avea
întotdeauna același ritual înainte, în timpul și după masă. Una se va spăla pe mâini la bucătărie,
alta la baie, pentru a evita cionirile. Fiecare va avea locul ei stabilit la masă și acesta nu va mai fi
schimbat. Fiecare va avea în față o carafă mică de apă. Nu vor pleca de la masă decât atunci când
mama sau tata le va da voie. Ritualul face minuni și Wanda și sora ei se grăbesc să le facă o
demonstrație și bunicilor, veniți într-o vizită, despre noile lor „bune maniere”.
Copii au la cantină sau la creșă orare regulate și este esențial să fie la fel și acasă, pentru că le
favorizează o bună dezvoltare. Orarele punctuale și ritualurile reconfortează, securizează și
structurează timpul copilului.
Cina în familie este un ritual care este, în marea majoritate, respectat în Franța:
- 89% din copii cinează cu părinții lor;
- 75% dintre aceștia servesc cina înainte de ore 20:00;
- 76% dintre aceștia mănâncă masa de seară la o oră fixă.
Totul este pentru mine!

A învăța să împartă
Pierre (6 ani) e gelos pe Daphné, sora lui mai mică de 4 ani. În timpul meselor, întreabă
sistematic ce a cerut Daphné. Dacă ea s-a așezat lângă fereastră, face orice ca să o dea la o parte,
dacă ea vrea ultimul iaurt cu căpșuni, cere și el același desert, dacă ea pune mâna pe o bucată de
pâine din coș, o vrea și el... Mesele nu sunt decât o suită nesfârșită de certuri.
„Ajunge! Ne vom organiza altfel și vă voi învăța să împărțiți, să nu vă gândiți doar la voi înșivă”,
explică mama. „De acum înainte, la fiecare masă, unul singur dintre voi își va spune preferințele:
locul la masă, aroma desertului, bucata de pâine, fructul care îi place... Și a doua zi, va veni
rândul celuilalt dintre voi. Dar, atenție! Cel care va fi « rege » va trebui să fie și « valet » și să mă
ajute la final să strâng masa”. Cei doi copii se implică în noile roluri, bucuroși de plăcerea
provocată de propriile alegeri și încântați să vadă că le sunt încredințate primele responsabilități
casnice.
Copiii adoră regulile și indicațiile, atunci când sunt „administrate” într-o manieră ludică. Acestea
îi ajută să fie bine crescuți, să îi respecte pe ceilalți, să accepte mai ușor o eventuală frustrare la o
masă luată în afara cercului familial.
În timpul mesei, copilul:

- Se responsabilizează: învață să împartă, să nu irosească;
- Devine autonom: se servește singur, poate să-și strângă farfuria, să șteargă masa;
- Socializează: își spune părerea despre mâncare, învață ce să facă la masă, așteaptă ca
toată lumea să fie servită înainte de a începe să mănânce.
Testat și aprobat
- Să învețe să gătească sau să aranjeze frumos masa – iată câteva modalități de a-i trezi
apetitul. Propuneți copilului vostru să spele salata, să pună cuburi de gheață în carafa cu
apă ca să rămâne rece. Învățați-l să împăturească frușos șervețelele de hârtie...
- Este important să-l învățați să împartă chiar și lucrurile care îi plac cel mai mult. Pentru
a-l obișnui, puteți să faceți un mic ritual în care, pentru a-i micșora pofta, ultima parte din
prăjitură va fi tăiată în bucăți mici și servită ca supliment la desertul următor.
- Pentru un mai mare confort și pentru a evita ca băiatul sau fetița voastră să-și balanseze
picioarele pe sub masă, plasați sub picioarele lui un taburet sau un carton solid.
- Din momentul în care copilul începe să fie prezent la mesele luate în familie, învățați-l să
spună „micile vorbe magice”: te rog, mulțumesc, aș putea să?... Fără a uita să-i dați
exemplul, mulțumind la rândul vostru atunci când vă face un mic serviciu.
- Arătați-i cum să-și șteargă bărbia înainte să bea apă. Cel mai simplu este să-i puneți la
dispoziție un mic șervet de hârtie lângă farfurie, pentru că nu e deloc practic să se șteargă
cu un prosop legat de gât.
- Este de preferat ca cina să fie luată nu foarte târziu. Pentru aceasta, gustarea de după-
amiază nu trebuie să fie foarte copioasă și trebuie să fi avut loc cu cel puțin două ore
înainte de cină.
- Oboseala favorizează pierderea poftei de mâncare. Dacă, în unele seri, unul dintre părinți
întârzie să vină de la serviciu, serviți masa copiilor la ora obișnuită. Adulții pot lua apoi
masa din mers și nu vor trebui să se confrunte cu copii nervoși, fără poftă de mâncare.
3-6 ani
Educația gustului
Pentru a fi „bien dans son assiette”, copilul vostru trebuie să mănânce tot. Ușor de zis, greu de
făcut, chiar dacă, precum orice părinte din ziua de azi, știm cu toții că acest lucru este esențial
pentru sănătatea lui. Atunci, e mai bine să plecăm de la principiul că e imposibil să îl facem să
adopte regimul ideal. Cu toate acestea, putem să îi formăm gustul prin lucruri simple. Rețetele
familiale sau cele luate de la prieteni care au copii sunt exact lucrurile de care avem nevoie. Îl
pot face pe copil să înțeleagă că felurile de mâncare pregătite de mama sau de tata pot fi
adevărate „declarații de dragoste”... Cu ajutorul lor va învăța să mănânce... nici prea dulce, nici
prea sărat, și fără să facă grimase atunci când se servesc legume la masă!
Poftă de dulce!
Cum să moderăm pofta de ceva dulce
Vanessa (6 ani) adoră tot ce este dulce! Și de când a descoperit, într-o reclamă la televizor, niște
dulciuri în ambalaje atrăgătoare, a devenit înnebunită după ele și cere în fiecare zi, chiar de la
micul dejun!
Calorii inutile, aliment cu prea mult zahăr, grăsimi... mama Vanessei știe că fetiței nu-i pasă de
toate aceste argumente și că nu-i servește la nimic să „diabolizeze” o prăjitură al cărei gust a fost
elaborat spre a face să cadă în genunchi toți gurmanzii! Dar știe să modereze consumația acestor
dulciuri. Bucata de ciocolată este ruptă în bucățele, pe care apoi le învelește în foițe de aluminiu.
Servite la desert, după o salată de fructe, sunt absolut delicioase și încununează cu succes
sfârșitul mesei. Mica bucată dulce se integrează cu ușurință în cadrul unei mese bine echilibrate...
mai puțin atunci când deserturile mamei detronează vedeta. Dulciurile cumpărate rămân atunci în
dulap!
A autoriza dulciurile în cantități mici la desert arată faptul că părinții, care constituie adesea un
exemplu când beau cafeaua cu zahăr, autorizează o plăcere superfluă la sfârșitul mesei. Acest
lucru îl învață, de asemenea, pe copil că aceste „delicii” nu se ronțăie în orice moment al zilei.
Bine de știu
Zahărul este doar o sursă energetică. Nu conține nutrimente esențiale cum ar fi vitaminele sau
mineralele.
Paste, paste și iar paste!

Cum să-l facem să-i placă legumele
Lui Oscar (5 ani) nu i-au plăcut niciodată legumele. Nici nu vrea să audă de spanac cu smântână,
de fasole verde soté sau de dovlecei. La fiecare masă, nu vrea decât paste cu mult sos de roșii,
jambon și pâine. Un regim alimentar puțin cam limitat, cred părinții lui.
Din fericire, mamei nu îi lipsesc ideile pentru a-l face pe băiat să-și diversifice regimul alimentar.
Și după multe eșecuri, Oscar ajunge în sfârșit să mănânce legume... mai exact atunci când mama
îi pregătește o farfurie cu „sosuri savuroase” de casă: morcovi fierți, sfeclă roșie înăbușită sau
frunze de spanac mixate cu iaurt și puțină sare. Oscar își înmoaie felia de pâine sau bucata de
jambon rulată în aceste sosuri. De asemenea, sosul cu care sunt servite pastele este îmbogățit cu
legume congelate mărunțite și pregătite la tigaie. Ca din senin, legumele ajung în farfurie fără ca
părinții să facă eforturi, la fiecare masă, spre a-l face să înghită o bucățică de sfeclă sau trei
rondele de morcov.
Mâncăm și cu ochii, nu doar cu gura! Și copiii sunt mai degrabă încântați de o farfurie
multicoloră de cuburi sau feliuțe de fructe și legume crude, din care pot ciuguli la o gustare,
decât de un piure de brocoli sau de varză de Bruxelles. E de reținut că putem găsi întotdeuna
vitaminele și mineralele necesare și în alte fructe și legume decât cele în cele pe care le detestă...
Prioritare sunt legumele!

- Sunt sărace în glucide;
- Au un conținut de 75 până la 90% apă;
Fructele au aceleași caracteristici, dar conțin cu mult mai mult zahăr.
Este bun și în plus... este bun!

Alimentele cu elemente nutritive esențiale
Marco (4 ani) nu prea mănâncă pește și nici prea multă carne. Dar dacă aude de cârnați sau de
paté, le înfulecă rapid, cu o viteză deconcertantă, chiar dacă altfel știe să „rumege” fără chef
peștele fiert sau bucata de friptură.
Mama îi împărtășește bunicii lui Marco îngrijorarea că băiatul mănâncă foarte greu alimentele
bogate în fier și în Omega 3. Fără să fie foarte preocupată de toate elementele nutritive din aceste
alimente, bunica îi amintește fiicei de propria copilărie. Mai ține oare minte pasta de ton sau
faimosul vițel gratinat care i le-a pregătit? „Vă băteați, tu și fratele său, să răzuiți fundul tăvii
după ce friptura fusese scoasă pe farfurie! Și mâncați pastă de ton chiar și la o gustare!”.
Încântată să poată perpetua tradițiile familiale, mama pregătește în aceeași seară faimosul vițel
gratinat. Văzând-o pe mama lui bucuroasă să deguste și să povesteacă despre cum mânca același
fel de mâncare atunci când era mică, Marco încearcă și el să guste, apoi mai cere o porție,
ajungând, la final, să lingă și el farfuria!
Experiența gustativă e întotdeauna pozitivă, mai ales dacă e acompaniată de exemplul părinților
care mănâncă bucuroși un aliment pe care îl adorau încă din copilărie. Și dacă, în plus, e
acompaniată și de câteva gesturi ludice, nimeni nu îi va rezista!
Copiii în plin proces de creștere trebuie să mănânce carne sau pește o dată pe zi:
- Carnea conține proteine, vitamine și fier;
- Peștele conține proteine, fier, vitamina D și acizi grași Omega 3;
- Acizii grași Omega 3 sunt necesari unei bune dezvoltări a creierului.
Niște apă!
Cum să-l învățați să nu bea sucuri
Gemenii Zoé și Antoine (6 ani) adoră să meargă în parc duminică dimineața cu tata, pe care nu-l
văd decât în weekend. Cum aleargă mult, le este bineînțeles foarte des sete, iar sticla cu suc de
fructe este golită rapid. La întoarcere, cei trei sportivi trec pe la magazin de unde cumpără alte
băuturi acidulate. Obosiți, nu prea mai au după aceea pofta de mâncare.
„Cu burta plină după toate acele băuturi, mai degrabă decât obosiți!”, își spune tata care trebuie
să le dea de mâncare. În weekend-ul următor, alege un program de 100% sport și... apă! Când
copiilor li se face sete, scoate din rucsac două recipiente izotermice, cu imaginea eroilor preferați
de cei doi însetați. Apa foarte rece îi surprinde... „Cu tine, e la fel ca și cu mama, bem apă când
mergem în parc”, spune fetița. Și băiatul adaugă că apa din recipientul lui e mai bună decât cea
pe care le-o dă mama, pentru că este „ultra răcoritoare”!
Toți părinții știu că abuzul de băuturi acidulate trebuie evitat, dar uită uneori că și cel mai bun
suc de fructe conține zahăr (între 100 și 120 mg pe litru) și că este, astfel, nutritiv. Singura
necesitate indispensabilă este apa. Celelalte băuturi nu potolesc setea, dimpotrivă, o pot chiar
provoca.
- Corpul uman conține 60% apă, iar creierul conține cea mai mare cantitate de apă dintre
toate organele (80%);
- Alimentele ne asigură un litru de apă pe zi;
- Vitală pentru organism, apa trebuie băută în fiecare zi – 70 mg / kg / zi pentru a
compensa eliminarea ei prin urină, transpirație, respirație.
Testat și aprobat
- Nu ezitați să „micșorați” tabletele de ciocolată rupându-le în două. Pentru bomboane,

pregătiți un joculeț. Copilul va primi bomboane în funcție de ban sau stemă (ban – o
bomboană, stemă – două bomboane). De asemenea, i le puteți da „extra” duminica.
- Evitați să îi dați dulciuri când vreți să îl recompensați. Acest lucru le va da un „statut
onorific” care le va face și mai mult dorite.
- Nu-l obișnuiți să primească dulciuri atunci când se lovește. Un cub de brânză topită sau
câteva felii de măr ar trebui să funcționeze la fel.
- Dacă cel mic nu vrea să mănânce legume, propuneți-i câte o legumă nouă o dată, alături
de alimente care îi plac. De exemplu, o chifteluță de dovlecel amestec cu carne tocată și
ou sau o tartină cu pește (amestecat cu brânză albă și ou).
- Dați-i legumele la începutul mesei, când copilului îi este foame.
- Copiii adoră feliile de toate felurile! Tăiați morcovii și castraveții sub formă de batoane
lungi, pentru a putea fi plonjate într-un iaurt sărat și puțin acidulat.
- Faceți salate dulci-sărate în stil marocan sau californian: morcovi rași cu bucăți de
portocală, cubulețe de ananas cu ton.
- Cantități mai mari de Omega 3 le găsim în somon și în ton. Preparați paste de pește,
amestecându-le cu brânză proaspătă, lămâie și cu pește din conservă.
- Dați-i sucuri de fructe mai degrabă la micul dejun decât în alt moment al zilei.
- Vegheați la securitatea alimentară a copilului:
o Scoateți sâmburii fructelor, nu-i puneți bucăți mari de gheață în pahar, aveți grijă
să înghită direct alunele sau bomboanele mici;
o Nu-l lăsați niciodată să alerge cu mâncarea în gură;
o Nu-i dați să bea sau să mănânce în mașină atunci când conduceți și este singur în
spate;
o Nu-i lăsați la îndemână alimentele foarte tentante care prezintă un risc de
sufocare: bomboane tari, drajeuri, alune;
o La mese festive sau aniversări, când jocurile sunt foarte dinamice, prevedeți
bomboane fine și evitați fructele uscate.
3-6 ani
Regimul micului bolnav
Este adesea complicat să ne hrănim bine copilul atunci când este răcit și nu prea are poftă de
mâncare sau atunci când îl doare stomacul a nu știu câta oară. E dificil să îi explicați unui copi cu
febră sau obosit că trebuie să mănânce sau să se hidrateze, chiar dacă nu îi este foame. Misiunea
voastră va fi aceea să vă folosiți de toate mijloacele cu putință pentru a-l răsfăța și, cu câteva
trucuri de „magie culinară” să faceți să „alunece singure” câteva înghițituri mici pe gâtul iritat
sau niște guri de apă în stomăcelul deranjat. Și datorită trucurilor voastre pentru a-l hrăni, își va
recăpăta zâmbetul și sănătatea! Un regim „extra” al bolnavului care va rămâne, cu siguranță,
printre amintirile copilăriei!
Micile îngrijiri!
Cum să-i îmbogățim alimentația
Imediat cum apare un virus la grădiniță, Amélie (4 ani) îl prinde. Și iat-o din nou acasă cu o
rinofaringită și fără poftă de mâncare. Mama va trebui să mărească eforturile pentru a o face să
mănânce, căci fetița spune că nu-i mai este foame după una sau două guri înghițite cu greu la
masă.
„Azi îți voi pregăti mai multe mici feluri de mâncare din care poți să mănânci ce și când vrei!”, îi
spune mama, aducându-i deja primul mini-fel de mâncare... patru-cinci cubulețe de brânză pentru
„șoricel”. Puțin mai târziu e timpul pentru gustarea „maimuței”, formată dintr-o banană
amestecată cu puțin zahăr. Apoi, biscuitele cu cremă de alune pentru „veverițe”, cerealele cu
miere ale „ursului pofticios”, fâșiile de copănele pentru „vulmea înfometată” sau sucul de
portocale al „păsării colibri”... Jocul cu „masa animalelor” durează toată ziua și Amélie,
încântată de hazul acestor gustări, mănâncă puțin dar des. Așadar, datorită acestor „snack-uri”
calorice, la sfârșitul zilei fetița este suficient de bine hrănită.
Micii bolnavi nu au poftă de mâncare și trebuie să aveți grijă să le îmbogățiți alimentația, fără ca
să-i forțați, privilegiind, de această dată, alimentele cu bogat conținut caloric. Când încep să se
simtă mai bine, este inutil să le dublăm porțiile pentru a recupera mesele pierdute.
Așa nu
„Mănâncă un pic, pentru mama”.
„Dacă nu mănânci, nu te vei face bine și va trebui să chem doctorul”.
„Dacă nu mănânci, nu vom putea merge la circ la sfârșitul săptămânii”.
Băuturi după bunul plac!

Cum să hidratăm copilul bolnav
Diagnosticul e clar: Romain (6 ani) are o problemă gastrointestinală! Sfatul medicului este să
stea acasă, să țină un regim și să se hidrateze foarte bine. O veste care îl bucură pe băiat, căci
adoră sucurile de fructe și sucurile acidulate.
Decepția este mare când află de la mama lui că sucurile, dozele acidulate sau ceaiul de fructe nu
vor face parte din regimul lui alimentar de bolnav. Mesele compuse din compot de mere, banane,
orez și apă nu îl încântă prea mult. Tatăl lui, care îl îngrijește, trebuie să-și pună la bătaie
imaginația ca să-l facă să bea apă. Profită de această zi petrecută „între băieți” ca să-l învețe pe
fiul său să bea „sălbatic”... folosindu-și mâinile ca recipient sau încercând să bea apă fără să
atingă gura sticlei. „Compania veselă a băutorilor de apă” termină ziua cu un concurs de viteză
de băut apa cu paiul, pe care, în mod evident, Romain îl câștigă.
Pierderea de apă este, de obicei, importantă într-o gastro-enterită și nu trebuie așteptat până când
copilului i se face sete ca să bea apă. Apa este „alimentul” sănătos de care are cea mai mare
nevoie, spre deosebire de sucuri, supe și alte băuturi. Conținutul lor nu este adaptat la nivelul
apei, zahărului și sărurilor minerale ca să producă o hidratare corectă.
Regimul în problemele gastrice:

- Apă / orez / compot de mere / banane
- De evitat:
o Supele la plic (pentru că au un conținut foarte mare de sare);
o Sucurile, chiar și cele neacidulate, precum și băuturile din fructe (pentru că au un
conținut ridicat de zahăr) – mai puțin în cazul în care nu poate înghiți nimic
altceva;
o „Coca-Cola neacidulat” este un remediu popular. Nu există niciun argument
științific care să-i demontreze eficacitatea.
Testat și aprobat
- Pentru ca cel mic să-și recapete puterile după o perioadă de regim și pentru a mări
densitatea calorică a alimentelor, puneți un gălbenuș de ou în piure, presărați deasupra
niște cașcaval ras, adăugață o lingură de brânză proaspătă cremoasă în supă sau pregătiți-i
niște clătite.
- Frigul anesteziază. Când pe copilul vostru îl doare gâtul sau are dificultăți să îngurgiteze,
pregătiți-i o masă „ultra-răcoritoare”, formată din suc de legume proaspete, cremă de
jambon cu brânză albă și o porție de cupe de înghețată cu glazură de fructe roșii. Iar la
gustare, un milk-shake de casă!
- Dacă îl doare pieptul, preferați fructele acide (portocale, grepfrut, lămâi). Faceți-l să ia
câteva bucăți sau să bea câteva linguri de suc cu puțină apă. Aciditatea lor reduce
spasmele, stimulează apetitul și digestia.
- Dacă nu are poftă de nimic, dați-i voie să mănânce felurile de mâncare în ce ordine vrea.
Căpșunile ca antreu poate vor declanșa pofta de a mânca brânza ca fel principal, iar
orezul și jambonul la desert.
- Puteți juca un joc de zaruri la ora mesei. Când zarul arată o cifră, trebuie să mănânce
același număr de bucăți de zmeură sau tot atâtea linguri de iaurt câte arată zarul.
- Când îi revine pofta de mâncare, preparați-i rețeta preferată. Acest lucru îl va face să
asocieze mâncarea cu plăcerea de a se simți din nou în formă.
- Dacă trebuie să mănânce lejer din cauza regimului, organizați un picnic în casă. Bucățele
de brânză, de pâine, feliuțe de măr așezate pe o farfurie de aluminiu, pe care le poate
degusta oriunde vrea și cu permisiunea excepțională (numai și numai din cauza bolii!) de
a se juca în timp ce mănâncă.
- Cu ajutorul unui pai, poate să bea mai ușor și mai repede. Nu ezitați să i le dați ca un
„cadou al bolnavului”.
- Fiți atenți să-și spele bine mâinile pentru a se proteja de orice virus, atunci când are
probleme gastrice. Este, de asemenea, o bună ocazie de a-ți reaminti regulile simple ale
unei bune igiene:
o Spălați cu atenție fructele și legumele înainte de a le prepara.
o Gătiți bine ouăle, carnea, cârnații.
o Nu folosiți același tocător pentru a tăia carnea și legumele.
o Alimentele care se păstrează la rece trebuie puse în recipiente ermetice sau
acoperite de o folie protectoare.
o Resturile din farfurii trebuie aruncate după masă.
Este o ideea bună să diabolizăm zahărul și să interzicem bomboanele?
Dulciurilor și băuturile dulci sunt de evitat din două motive majore: obezitatea și cariile dentare.
Cu toate acestea, produsele dulci sunt compatibile cu o bună stare nutrițională, atunci când sunt
consumate punctual, în cantități rezonabile.
Cinci fructe și legume pe zi, e cu adevărat important?
Fructele și legumele, prin conținutul lor de vitamine, minerale și fibre, reprezintă una din
componentele esențiale ale alimentației. Ele intervin nu doar în echilibrarea nutriției, dar și în
prevenirea pe termen lung a anumitor maladii cronice și a cancerului.
Dacă i le propunem copilului în mod regulat și sub forme diferite la fiecare masă, acesta le va
accepta mai ușor.
Echilibrul nutrițional nu trebuie stabilit doar în fiecare zi, ci și de-a lungul unei săptămâni.
Programul național de nutriție și sănătate recomandă astfel un consum de cinci fructe și legume,
dar și de trei produse lactate. Trebuie adăugate cereale la fiecare masă, precum și cel puțin două
porții de pește pe săptămână. E foarte important să îi asigurăm o alimentație variată calitativ,
pentru a-i diversifica gustul și a-i îmbogăți educația alimentară.
Copilul meu mănâncă la cantină. Pot fi sigură că mănâncă sănătos?
O legislație cu privire la compoziția meselor servite în cantinele școlare și siguranța alimentelor a

fost stabilită în Franța în iunie 2001. Aceasta reglementează recomandările în materie
nutrițională și siguranța alimentară adaptată nevoilor nutritive ale copiilor și adolescenților.
În funcție de diferitele niveluri școlare, sunt determinate cantitățile minime necesare de proteine
de bună calitate, de calciu și de fier pe care trebuie să le conțină masa de prânz. Astfel, masa de
prânz propusă de cantinele școlare trebuie să conțină, în fiecare zi, o porție de legume crude sau
un fruct, un fel de mâncare pe bază de carne, pește sau ouă, o porție de legume gătite sau de
cereale, un produs lactat, pâine și apă.
Aportul de grăsimi trebuie limitat și cantitatea mesei trebuie adaptată vârstei copilului.
90% din sarea consumată de copii se găsește în produsele transformate, inclusiv în cele dulci.
Trebuie să avem grijă să limităm aceste produse?
Excesul de sare este un factor de risc al hipertensiunii arteriale. Trebuie să învățăm copiii să
folosească puțină sare și ar fi de preferat să renunțăm la sarea de masă. Produsele gata pregătite
pentru bebeluși sunt echilibrate și reprezintă o alternativă la preparatele „de casă”. În schimb,
preparatele din comerț conțin foarte multă sare și sunt prea puțin adaptate copiilor mici. În
raportul său din 2002, Agenția franceză de siguranță sanitară a alimentelor și a produselor de
sănătate viza o diminuare a aportului de sare al întreagii populații, precum și diminuarea sării din
produsele manufacturate.
Cantitățile de hrană pe care le consumăm au crescut foarte mult. Trebuie să avem grijă să nu
„supraîncărcăm” farfuriile copiilor noștri?
Nevoile cotidiene sunt foarte diferite de la un copil la altul și variază în funcție de ritmul de viață
și de activitățile școlare și extrașcolare. În absența unei patologii subiacente, un copil își reglează
cantitățile de hrană în funcție de nevoile sale. Este important să evităm să-l forțăm sau să îl
supraalimentăm. Controlul medical periodic permite să ne asigurăm de buna creștere în greutate,
înălține și corpolență. Există un instrument inventat de medici pentru a evalua riscurile de
sănătate legate de greutate: indicile de masă corporală (IMC). Se calculează împărțind greutatea
la înălțimea la pătrat.
Trebuie să privilegiem alimentele biologice în alimentația copiilor?

Nu neapărat. Produsele rezultate din agricultura biologică răspund mai degrabă unor critetii de
protecție a mediului înconjurător – nu conțin pesticide de sinteză etc. – dar, deocamdată, nu
există argumente științifice care să justfice privilegierea acestor alimente în nutriția copilului. Pe
de altă parte, trebuie să aveți grijă la așa-zisele regimuri „bio”, care pot fi foarte dezechilibrate,
ca de exemplu o alimentație foarte bogată în produse din soia, al căror exces de fitați și fito-
estrogen poate fi nefast pentru sănătatea copilului mic.
Dar această agricultură, dacă este riguros controlată, ne permite să beneficiem de produse de cea
mai bună calitate, fără pesticide, și să respectăm mediul înconjurător.
Claude Saint-Blaise, directoare de grădiniță
Gustarea există încă în numeroase grădinițe. Despre ce este vorba, mai exact?
De fapt, este un obicei perpetuat din anii de după război, în care trebuia era nevoie să se redea
forțele copiilor mici. Astăzi, este pusă sub semnul întrebării de diverși medici și nutriționiști, însă
există încă în multe școli și grădinițe. În unitatea noastră, știm că aproape un sfert din copii nu
iau micul dejun, de aceea gustarea este importantă. Gustarea – plătită de părinți – conține doar
fructe și se ia cu două ore înainte de masa de prânz. Copilul, dacă vrea, mănâncă de exemplu o
jumătate de măr sau un kiwi. Este, de asemenea, o ocazie pentru educatoare să-i învețe pe copii
câteva reguli de bază ale igienei alimentare.
6-10 ani
Cum să împăcăm plăcerea gustului cu alimentația sănătoasă (p. 67)
Alimentele bune și pentru minte și pentru trup (p. 75)
Alimentație și emoții (p. 81)
6-10 ani
Cum să împăcăm plăcerea gustului cu alimentația sănătoasă
De obicei, între 6 și 10 ani apar noi obiceiuri alimentare. Copilul vostru descoperă că, dacă îi este
sete, poate să dechidă frigiderul și să-și ia singur apă, că poate să-și pună mai mult sau mai puțin
zahăr în iaurt, că poate să-și cumpere singur un croissant cu ciocolată când iese de la ore. Și nu o
dată spune că nu îi este foame și pleacă la școală cu stomacul gol... Una dintre datoriile voastre
de părinți este de a vă ghida copilul în alegerile lui alimentare. Porniți în misiunea de a nu vă lăsa
copleșiți de problemele de alimentație și faceți-l să adopte un stil sănătos de viață!
Nimic în stomac?
Micul dejun luat în grabă
Kitty (9 ani) este îmbufnată dimineața și cu adevărat penibilă la micul dejun luat în familie. Nu
are deloc poftă de mâncare și începe să plângă imediat ce mama sau tat îi cere să înghită puțin
lapte cu cacao sau o tartină înainte să meargă să se îmbrace. Rezultatul: de cele mai multe ori
pleacă la școală cu stomacul gol.
Tatăl ei o compătimește, căci nici lui nu îi este foame imediat ce se trezește. Și Kitty va face
exact ca și el: bea un suc de portocale cu câteva picături de suc de lămâie, o tehnică simplă de a
lăsa pofta de mâncare să se manifeste. Apoi, respiră profund de câteva ori. Și, cum nu îi place să
vorbească dis de dimineață, își ia iaurtul și tartina în camera ei, unde poate să le mănânce liniștită
în timp ce-și repetă în gând poezia sau visează cu ochii deschiși.
E esențial să furnizăm carburant creierului și mușchilor dimineața, pentru a evita o cădere de

energie la ora 10 sau 11. De aceea, un mic ritual este întotdeauna de ajutor. Sucul de fructe care
trezește pofta de mâncare, exercițiul de respirație care relaxează, micul dejun luat singur, în
cameră, iată câteva obiceiuri alimentare matinale pe care copilul vostru riscă să le adope... pe
viață!
Bine de știut
Astăzi, nutriționiștii consideră că o gustare dată copilului școlar în jurul orei 10 este superfluă și
nejustificată, mai ales dacă e compusă din aliemente bogate în grăsimi și în zahăr.
O lingură sănătoasă!
Dezechilibrul alimentar
Mama lui Quentin (8 ani) are un șoc în momentul în care soțul ei îi arată pozele făcute la piscină.
Una dintre ele îi arată burta cam rotunioară a lui Quentin, coapsele grăsuțe... Și bănuiala unei
bărbii duble completează tabloul... Mama cunoaște cauzele: Quentin nu mănâncă bine la cantină
și compensează seara. Devorează cina, își pune porții suplimentare și termină tot acest festin
printr-un desert... sau două!
Să se simtă vinovată? Să-l îngrijoreze pe Quentin făcându-i observații cu privire la constituția sa

fizică? Să-l priveze de mâncare? Cu siguranță nu... își spune mama. Dar va servi, de acum
înainte, cina direct în farfurie. Cât despre desert, dacă vor fi două, vor fi alese cu grijă: o lingură
de șerbet de căpșuni cu câteva felii de măr copt, mai degrabă decât un „giga” cornet de înghețată,
urmat de cremă de caramel! Lui Quentin îi place această service „ca la restaurant” și se ridică de
la masă încântat și fără să-i fie foame.
Servirea la farfurie permite supraveghierea alimentației copilului, evitând în același timp de a-l
ține sub ochi la masă. Mai rămâne doar să-l învățați să mănânce încet, pentru a lăsa timp
creierului să trimită semnalele de sațietate. Pentru acest lucru trebuie să-l învățați arta
conversației... între două feluri de mâncare!
O cină bine pregătită îl ajută să doarmă bine.

Preferați glucidele lente (pâine, paste, orez) în locul alimentelor prea bogate în proteine:
- Îi dau energie de lungă durată și îl împiedică să i se facă foame în timpul nopții;
- Conțin triptofan, un aminoacid cu proprietăți sedative.
Conectat la gustare!
Despre gustări și snack-uri
Amélie (7 ani) a fost la supermarchet să facă cumpărăturile cu tata. Și amândoi au rămas

încântați de un nou produs: deliciosul smoothie cremos cu fructe. Deîndată de a ajuns acasă,
Amélie a început să laude noul aliment mamei: „Te vei bucura, de acum încolo voi mânca fructe
la fiecare gustare!”.
Amélie se grăbește să-și facă „planul de sănătate” și nu mai vrea să bea decât faimosul smoothie.
Mama o lasă pe micuța pofticioasă să se bucure de noua descoperire, dar începând cu ziua
următoare pune din nou în ordine conținutul gustării fetiței. Căci în ziua aceasta Amélie practică
sport, iar delicioasa băutură, care se digeră mult mai repede decât un fruct, nu o va hrăni sau
hidrata suficient. În schimb, smoothie-ul va fi ideal pentru a însoți brânza albă cu biscuiți și
paharul de apă pe care Amélie le va lua ca gustare!
Gustarea nu trebuie neglijată și defectele unui snack mic sunt numeroase. Sucurile nu pot înlocui
un fruct care trebuie mestecat, pentru că dă senzația de sațietate și protejează împotriva
acumulării de kilograme în plus. Prăjiturile industriale, biscuiții cu cremă, prea dulci, prea sărați
sau prea bogați în grăsimi nu mai conțin aproape deloc fibre.
Bine de știut
O gustare reprezintă 20% din aportul energetic necesar într-o zi și trebuie să conțină, ca și micul
dejun, trei alimente esențiale: cereale, lapte și unul sau mai multe fructe.
Mmm...
Despre cum să gătim spre a-i face pe copii sa descopere noi gusturi
Mama lui Aurèle (10 ani), Gaspard (8 ani) și Mathias (5 ani) ajunge târziu de la serviciu. Nu-i
place să petreacă mult timp în bucătărie în timpul săptămânii și nici copiii nu o împing să
gătească. Pentru că sunt bucuroși atunci când au paste și înghețată la cină! Conștientă că lipsa ei
de timp dăunează echilibrului alimentar al copiilor, își propune o misiune dificilă: să îi aducă în
bucătărie o dată pe săptămân și să pregătească împreună o masă echilibrată!
Fiecare băiat o va ajuta, pe rând, la pregătirea mesei, venind cu idei de salată sau de desert cu
fructe. Ingredientele de bază sunt alese de mama, dar copilul e acela care adaugă nota sa
personală. Gaspard pregătește o salată de roșii cu un sos de arpagic și un ou fiert feliat. Mathias îi
uimește pe frații săi cu niște cupe de căpșuni cu brânză albă și cu dulceață de afine. Aurèle
inventează o salată cu lăptuci, jambon și mere. „Eu sunt cel care a pregătit salata, deci trebuie să
o mâncați!”, le spune fraților mai mici. De fapt, care orice bun bucătar, băieții au grijă ca felurile
de mâncare pregătite de ei să fie apreciate de cei de la masă. De acum încolo nu doar farfuriile cu
paste vor pleca goale la bucătărie!
Pregătirea mesei în familie relaxează! Și, pentru copii, nu este o povară, mai ales dacă îi incităm
să-și folosească creativitatea, să descopere plăcerea materiilor și a texturilor sau o nouă savoare.
În Franța, în trei din patru familii, toți membrii familiei mănâncă împreună aceleași feluri de
mâncare, spre deosebire de modelul american în care fiecare mănâncă după propriile gusturi.
Testat și aprobat
- Prima masă a zilei este esențială; dacă cel mic nu are poftă de mâncare, atunci soluția este
„câte puțin din toate”. Puneți pe un platou un bol cu cereale, cubulețe de brânză, un
castronel cu compot, un biscuite, câteva fructe uscate și lăsați-l să ciugulească în timp ce
se pregătește să plece la școală.
- Evitați produsele care conțin grăsimi (croissant-uri, brioșe) la micul dejun. Creați-i
obiceiul de a-și îndulci laptele sau iaurtul cu dulceață, decât să mănânce iaurturi cu fructe.
- Devansați ora trezirii cu zece minute, ca să-i lăsați timp sa se pună pe picioare. Dacă face
un duș, se îmbracă, se joacă uneori câteva minute înainte de micul dejun, poate să-i
trezească pofta de mâncare.
- Învățați-l să mestece bine alimentele! Merele mari, bucățile de morcovi pe care le
înmoaie în sosul de iaurt, salata de țelină, știuleții de porumb fiert îi vor potoli foamea
fără să-l facă să ia în greutate.
- Servirea direct în farfurie sau în pahar evită unele obiceiuri proaste cum ar fi să șteargă
fundul castronului de salată cu o bucată de pâine, să termine bucata de brânză rămasă sau
să-și mai pună ce a mai rămas în sticla de iaurt. Procedați la fel și în cazul gustării și
puneți câțiva biscuiți pe o farfurie în loc să-l lăsați să se servească singur din pachet, pe
care îl va termina din reflex, chiar dacă nu îi mai este foame.
- Dacă nu a mâncat nimic la cantină, pentru a-i da puterea să reziste până la masa de seară,
dați-i produse cu proteine la gustarea de dup-amiază (lapte, iaurt, jambon, cereale, pâine),
care potolesc cu adevărat foamea, în loc de alimente prea dulci, care acționează pe termen
scurt și îl vor face să mănânce în continuare.
- La o gustare, aveți grijă să mănânce cel puțin două alimente netransformate ca, de
exemplu, o felie de pâine, un fruct și un iaurt sau o bucată de brânză albă cu dulceață și
cu un pahar cu apă.
- Pentru a-l provoca să încerce noi alimente și pentru a-l face să descopere arome
necunoscute, încredințați-i sarcina de a adăuga câteva noi elemente la alimentele sau
felurile de mâncare deja cunoscute: câteva bucățele de avocado împreună cu roșii,
parmezan ras deasupra pastelor, fistic în salata de portocale, migdale prăjite și stafide în
orez.
- Pentru a limita consumul băuturilor dulci, diluați-le cu apă cu lămâine sau pregătiți
cocktailuri „de casă” pe bazăde iaurt și lapte aromatizat. Pregătiți sucuri acidulate
sănătoase adăugând câteva picături de sirop în apa minerală.
- Dacă este un fan al hamburgerilor, pregătiți-l împreună. Ajutați-l să pregătească la grătar
carnea tocată, apoi nu vă mai rămâne decât să împărțiți carnea, să tăiați cașcavalul, să
puneți frunzele de salată și rondelele de roșii între două felii de pâine țărănească sau între
chifle cumpărate de la brutărie.
- Dacă este înnebunit după pizza, învățați-l cum să-și facă propria pizza. Decât să
cumpărați o pizza cu câteva bucățele de brânză și cu prea multe mezeluri, mai bine
cumpărați un blat de pizza și îl ornați împreună cu roșii, mozzarella, câteva fâșii de
jambon și măsline, și apoi îl băgați la cuptor.
6-10 ani
Alimentele bune și pentru minte și pentru trup
Când mâncăm, ne hrănim și creierul! Alimentația ne ține spiritul treaz și ne face să ne simțim
bine în propria noastră piele. Și e bine să îl avertizați și pe principalul interesat: școlarul vostru!
Spuneți-i că alimentele pe care le mănâncă la cantină, pe care le ronțăie în pauze sau seara acasă
îi influențează, toate, sănătatea, moralul, dar și memoria și puterea de concentrare. Faceți
curățenie în farfuria lui, în așa fel încât să nu asocieze plăcerea gustului cu mâncatul de pizza,
schips-uri și răcoritoare! Și acestea fără să diabolizați grăsimile, folositoare în buna dezvoltare a
creierului. Veți avea atunci plăcerea să-l vedeți cum se construiește și înflorește trăindu-și viața
la maxim!
Creier în compot!
Cum să mănânce pentru a învăța bine
Învățătoarea lui Emmanuel (9 ani) este îngrijorată pentru elevul său, care i se pare neatent și
repede iritabil... Cunoaște bine acest fel de oboseală, obișnuită printre elevii săi. Și îi sfătuiește
pe părinții lui Emmanuel să revizuiască puțin obiceiurile alimentare ale băiatului lor.
Mama lui alege momentul în care băiatul trebuie să facă o expunere, la școală, despre creier,
pentru a-l orienta spre un subiect care ar putea să-l facă să se hrănească mai bine. „Și dacă ai face
prezentarea despre alimentele care sunt necesare creierului în așa fel încât să funcționeze bine?”,
îi sugerează ea. Emamanuel cercetează subiectul, face fișe, compune un tabel al nutrimentelor...
vine repede foarte preocupat de subiect. Și, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, începe să
mănânce din nou carne și pește la mesele în familie. Îl sfătuiește chiar și pe tatăl lui să mănânce,
ca el acum, batoane de cereale cu nuci și migdale, excelente împotriva stresului, iar mamei, care
se plânge că uită diverse lucruri, îi spune să mănânce alimente bogate în fier!
Este pasionant să i se explice cum funcționează corpul uman sau să fie lăsat să analizeze
caractreristicile alimentelor pe care le mănâncă zilnic! Aceste lucruri îl ajută pe copil să ia în
serios alimentația și să înțeleagă că orice consum excesiv dintr-o singură grupă de alimente
provoacă un dezechilibru, în timp ce o alimentație variată răspunde necesităților fizice și
intelectuale.
Bine de știut
Grăsimile constituie o sursă de energie concentrată, indispensabilă bunei dezvoltări a creierului
și a sistemului nervos al copilului.
Atenție la regim!
Cum să gerăm cele câteva kilograme în plus
Elodie (8 ani) are câteva kilograme în plus, car cântăresc adeseori mult atunci când colegii de
școală o tachinează la piscină. De ceva vreme, a început să mănânce puțin, refuză tot ce este
„gras”, spune că este la regim și că nu mai vrea desertul!
„Ajunge cu obsesia asta a greutății! A mânca anumite grăsimi este esențial pentru buna
dezvoltare a creierului, iar mesele pe care le pregătesc eu nu îngrașă”, îi explică mama. „În
schimb, dacă mănânci puțin la masă și ronțăi apoi biscuiți light toată ziua nu este o soluție”. Îi
mărturisește fetiței că și ea însăși ar trebui să aibă grijă pentru că, fără să-și dea seama, gustă din
mâncare în timp ce gătește. Împreună, se angajează amândouă într-o misiune dificilă: mama
promite să nu mai guste din nimic înainte de cină, iar Elodie nu va mai ronțăi seara, înainte sau
după masă. Pariul este pierdut două zile mai târziu de mamă, surprinsă de fetiță în timp ce gusta
o măslină din salată. Cum a promis, cea care a pierdut trebuia să o ducă pe câștigătoare la
piscină!
A aborda „lejer” o problemă de kilograme în plus și a propune soluții ludice permit copilului să
aibă încredere în propria persoană și îi arată faptul că, deși sunteți atenți la problemele lui, nu
sunteți îngrijorați. Dimpotrivă, regimurile alimentare sunt de proscris, căci îl vor face pe copil să
dezvolte o preocupare exagerată față de mâncare.
Așa da
„Nu te îngrijora, vei crește și vei fi mai suplă”.
„Noi nu ținem diete, noi mâncăm din toate dar în cantități rezonabile!”.
„Bravo! Chiar dacă e greu, ai reușit să nu te mai servești cu o a doua porție”.
Graba strică treaba

Cum să-l învățăm să mănânce încet
Sandrine (10 ani) și fratele ei mai mare Marin petrec din ce în ce mai puțin timp la masă.
Amândoi înghit cât mai repede ce au în farfurie, grăbiți să se întoarcă la jocul pe consolă sau să-
și asculte mesajele vocale de pe telefonul mobil, care bipăie în permanență.
Pentru a ameliora aceste mese la care copiii mănâncă prea repede și se plâng apoi că sunt
balonați, părinții recurg la o metodă fermă. Toate telefoanele mobile din casă și televizorul, care
de obicei rămânea pornit, sunt închise. Pentru a avea timp să vorbească, fac apoi ca la restaurant:
părinții și copiii discută așteptând puțin între antreu, felul principal și desert. Ambianța se face
simțită încă din prima seară, copiii adoră antreurile variate, aperitivul chinezesc, brânza și nucile
pe care le-ar „curăța de coajă cu orele”, cum remarcă Sandrine, care adaugă că nu au mai avut o
masă atât de reușită de multă vreme!
Dacă mâncăm prea repede, creierul nu are timp să transmită senzația de sațietate care oprește
foamea. De aceea, trebuie să le dăm copiilor alimente care trebuie bine mestecate sau curățate de
coajă și care permit, astfel, ca ritmul mesei să fie încetinit. Fără masticare, creierul este incapabil
să transmită gurii semnalul de sațietate.
Bunele obiceiuri
- Faceți-l să mănânce câte puțin din toate;
- Nu acceptați ca el să stabilească meniul;
- Descoperiți din când în când noi alimente.
Testat și aprobat
- Evitați să împărțiți alimentele în bune și rele în fața copilului vostru. Tot ce voi îi dați să
mănânce este bun, cu condiția să respecte cantitatea adecvată.
- Dacă îl privați de desert pentru că nu a fost cuminte sau pentru că nu a terminat tot din
farfurie, riscați să îi falsificați percepția asupra meselor. Desertul nu este un aliment
reconfortant, nici o recompensă, ci unul la fel de important ca și antreul sau felul
principal.
- Încercați să variați texturile, să nu serviți în fiecare zi carne tocată, copănele de pui și
crochete de pește, căci riscați să vă vedeți copilul devenind un mâncător pasiv, care nu va
aprecia decât alimentele moi, ușor de mestecat.
- E important să vorbiți la masă despre alte lucruri decât mâncarea, iar părinților le revine
misiunea de a propune subiecte de discuție care sa-i intereseze pe copii. Cel mai bine este
ca fiecare să povestească cel mai bun moment al zilei, să vină cu informații sau cu
diverse fapte amuzante. De asemenea, dacă invitați colegi de școală la cină, cu siguranță
veți crea o atmosferă detașată în timpul mesei.
- Evitați să îi cereți copilului să termine tot ce are în farfurie. Dacă mănâncă atunci când nu
îi mai este foame, riscă să piardă reperele de sațietate. Va mânca mai mult și va face la fel
atunci când va fi singur, simțindu-se „obligat” să termine pachetul de biscuiți în
momentul gustării.
- Mesele de seară prea ușoare încurajează ronțăitul de după cină. Apoi e greu să adoarmă
cu stomacul plin. Mesele de prânz prea ușoare fac ca gustările de după-amiază să fie prea
copioase.
6-10 ani
Alimentație și emoții
Ușurat că a dat o lucrare, puțin deprimat, stresat din cauza unei prezentări... în fața emoțiilor,
copilul are, de multe ori, tendința de a alege soluția ușoară. Cea care constă în a se reconforta cu
porții mari de biscuiți, de chipsuri sau bomboane... Și putem cu ușurință să înțelegem că nu e
deloc ușor să lupți cu aceste pungi drăguțe de dulciuri pe care le putem cumpăra imediat de la
magazinul din colț sau pe care le putem găsi în dulapul din bucătărie. Și să-i explicăm copilului
că a mânca fără să-i fie foame, pentru a acoperi o lipsă, nu va avea niciun impact... Mai bine îl
facem să nu mai asocieze sistematic ronțăitul cu emoțiile, dîndu-i exact ce are nevoie în acele
momente: o cură de atenție și grijă!
Reconfort în ciocolată
A mânca pentru a suplini/acoperi un gol afectiv
Alice (9 ani) are o perioadă ceva mai dificilă. Părinții s-au mutat în cursul anului școlar și nu se
poate obișnui la noua școală. Cum intră în casă, se răzbună pe mâncare și consumă, mai ales,
excesiv de multă ciocolată!
Tatăl, surprins să decopere în gunoi atât de multe ambalaje de ciocolată, decide să o ajute pe
Alice să transforme această „adicție de ciocolată” în creativitate culinară. Îi dă responsabilitatea
să pregătească un desert cu ciocolată pentru următoarea masă. Micuța gurmandă este încântată de
noua ocupație și complimentele nu întârzie să curgă atunci când aduce desertul pregătit, la masă.
Ca urmare, mama îi va cere să pregătească un nou desert pentru a doua zi, de data aceasta cu
fructe!
Decât să vă arătați dezaprobarea față de obiceiurile alimentare nesănătoase ale unui copil, mai
bine, este mai bine, ca în cazul acestui exemplu, să redați imediat adevăratul loc hranei.
Prepararea unui desert delicios, savurat în familie, va opri mult mai natural pofta de ronțăit decât
pedepsele și privațiunile.
Bine de știut
După absorbția glucidelor (zahărul), creierul produce serotonină, un neuro-transmițător
important pentru reglarea emoțiilor, atenuând stresul.
Cranț-TV (Cranț-Cranț)
Ronțăitul în fața televizorului
Léonard (7 ani) are, de la o vreme, un obicei prost: dacă se uită la televizor, i se face brusc foame
și se strecoară în bucătărie să caute ceva bun în frigider. Apoi ronțăie fără oprire în fața emisiunii
preferate.
Tatăl lui – care desenează foarte bine – afișează pe ușa frigiderului un anunț „Caut ronțăitor” și
oferă recompensă oricărui „vânător” care surprinde în casă o ființă umană care mănâncă din
frigider în afara orelor de masă. Léonard este imediat reperat de sora lui, încântată de
recompensă: o partidă de joc cu tata. Léonard îl va „încolți” pe tata a doua zi, la întoarcerea de la
cumpărături. De fapt, doar începuse bagheta de pâine, așa că este pregătit pentru o confruntare cu
„vânătorul”.
E eficace să lansați un joc familial pentru a contra obiceiurile proaste, mai ales dacă recompensa
este bine gândită! Căci a se confrunta puțin cu un frate sau o soră sau a face un concurs de tir
permit să fie urmate sfaturile pentru a evita kilogramele în plus: a mânca mai puțin și a face mai
multă mișcare!
Televizorul dăunează emoțiilor și favorizează sedentarismul copiilor (iar dacă fac mai puțină
activitate fizică, atunci riscă să ia mai repede în greutate).
Televizorul încurajează ronțăitul (și cu cât suntem mai distrași, cu atât mai puțin recunoaștem
senzația de sațietate).
După efort, reconfortul?

Recompensele alimentare
Renaud (8 ani) are o constituție atletică. Este, din fericire, un mare sportiv și, de aceea, evită
kilogramele în plus. Dar e, de asemenea, un obișnuit al distributoarelor de băuturi și snacku-uri,
pe care le cumpără cu banii de buzunar, căci „nu e nimic rău în a se răsfăța puțin după atâta
efort!”.
Părinții lui știu bine cât este de dificil să-i interzică băiatului să facă precum colegii săi, care se
aruncă asupra distribuitorului după ce ies de la antrenamente. Dar vor, cu toate acestea, să
oprească acest obicei prost. Ei folosesc un argument puternic: prețul exorbitant al acestor snack-
uri la distribuitor! Renaud este imediat convins de toate acestea atunci când mama îi face
comparația între cât cheltuiește pe snack-uri și prețul skateboard-ului pe care și-l dorește atât de
mult. Nu mai cade în ispită și, ca un bun consumator, alege să economisească banii de buzunar
pentru a-și putea cumpăra o nouă placă, în loc să cedeze tentațiilor dulci!
Clătita la ieșirea de la ore pentru a sărbători o notă bună, acadeaua atunci când vă ajută să cărați
cumpărăturile, moneda ca să-și cumpere o pungă de chipsuri după piscină... Micile „bonusuri”
alimentare sut numeroase în săptămâna unui copil. Atenție! Acestea îi vor da reflexul să
mănânce în afara meselor, chiar și atunci când nu îi este foame.
Așa nu
„Nu mai mânca atât de mult, te vei îngrășa!”
„Nu te mai plânge că te-ai îngrășat când nu te oprești din mâncat!”.
„Nu ai nimic mai bun de făcut decât să mănânci toată ziua?”.
Testat și aprobat
- Televizorul îi face poftă de ronțăit? Opriți-l înainte să ajungă să urmărească emisiunea

preferată și dați-i să bea un pahar mare de apă rece.
- Mâcatul sărat produce adesea pofta de a bea băuturi dulci. Evitați să lăsați la îndemâna
copilului dulciurile. Și nu sărați prea mult mâncarea, pentru că și aceasta poate trezi pofta
de deserturi foarte dulci.
- Nu vă lăsați păcăliți de mini-înghețate și de alte prăjituri miniaturale, atât de mici încât
copiii sunt tentați întotdeauna să mănânce mai multe; preferați șerbeturile în locul
fructelor glasate, foarte bogoate în zahăr și în frișcă.
- Decât să lăsați copilul să se servească singur din pachetul de biscuiți sau din vasul de
cremă tartinabilă, mai bine scoateți-vă vesela! Farfuria cu patru biscuiți, cupa cu două
linguri de cremă de ciocolată vor limita într-o manieră eficace micile abateri care-l fac,
fără să-și dea seama, să termine pachetul de biscuiți și să mănânce, astfel, de patru ori
mai mult decât era nevoie.
- Când nu sunt sucuri acidulate în frigider, copiii nu au cum să bea! Faceți curățenie prin
dulapuri, cumpărați mai puține pachete de biscuiți, blindați-vp frigiderul de iaurturi antur,
de brânză albă, de sticle de apă minerală și umpleți întotdeauna coșurile cu fructe.
- Nu-i interziceți dulciurile, căci riscați ca cel mic să le asocieze cu alimentele dorite și
atrăgătoare și să le mănânce pe ascuns, învinovățindu-se. Autorizați degustările gurmande
în familie și distrați-vă împreună provocându-l la experiențe gustative: înghețată cu suc, o
prăjitură fondantă cu ciocolată, pentru a-i arăta că, înainte de toate, mâncarea este o
plăcere împărtășită.

Un copil între 6 și 10 ani poate avea „carențe alimentare”?
Bineînțeles. Dacă alimentația lui este dezechilibrată, poate avea carențe de vitamine, fier sau
minerale.
Cuvinte precum „Nu mai mânca atât de mult, te vei îngrășa!” sau suprimarea desertului pot
conduce la dereglări de comportament în adolescență, cum ar fi bulimia sau anorexia?
Anorexia și bulimia sunt dereglări foarte grave ale comportamentului alimentar, a căror frecvență
este în continuă creștere în Franța. Aceste dereglări se regăsesc din ce în ce mai des la
adolescenții foarte tineri sau chiar la copii. Augmentarea lor este datorată în mare parte modei
femeilor excesiv de slabe, care îl conduce pe copil sau pe adolescent să-și dorească o greutate
inferioară nevoilor sale fiziologice. O atitudine strictă a părinților în legătură cu alimentația poate
consolida acest fenomen și poate provoca blocaje radicale.
Educația alimentară începe foarte dreveme, încă din primii ani de viață. Comportamenul
părinților la masă este foarte important, la fel și discursul și interzicerile.
E adevărat că rata obezității infantile a crescut în Franța și în țările „bogate”?
În țările industrializate, obezitatea infantilă a crescut în cursul ultimelor decenii, apoi s-a
stabilizat începând, aproximativ, din 2002. În Franța, în special, în ultimele anchete realizate,
obezitatea infantilă este prezentă la 15% dintre copii. Majoritatea copiilor cu risc de obezitate
sunt cei genetic programați să devină obezi. Cu toate acestea, mediul alimentar și social
favorizează într-o manieră semnificativă declanșarea obezității.
Materiile grase au un efect benefic asupra sănătății copiilor? De ce sunt lăudați, de câțiva ani,
acizii Omega 3?
Unul din rolurile materiilor grase este acela de a aduce aportul caloric necesar organismului.
Rația alimentară a copilului trebuie să conțină cel puțin 35% lipide, pentru a atinge valoarea
necesară unei bune creșteri. O parte din aceste materii grase, pe care le numim acizi grași
esențiali, nu poate fi produsă de organism și, prin urmare, trebuie completată prin anumite
alimente.
Acizii Omega 3 fac parte dintre ele și joacă un rol important în creștere, în structura celulelor
neoronale, în acuitatea vizuală, în structura pielii și în lupta împotriva bolilor cardio-vasculare.
Sursa principală de acizi Omega 3 este peștele (ton, somon, hering, sardine) și uleiurile vegetale
(rapiță, soia, nuci, germeni de grâu).
Putem să acceptăm, în mod rezonabil, alegerea unui copil care vrea să devină vegetarian?
Suprimarea sistematică a unuia sau a mai multor alimente din porția zilnică nu constituie un
lucru lipsit de importanță. Pentru a adopta un asemenea stil de alimentație, trebuie, înainte de
toate, ca bazele alimentației echilibrate să fie integrate.
Dacă e vorba de un regim strict vegetarian, alimentația nu este deloc adapttă copilului. Dacă este
vorba de o alimentație fără carne, este posibil să echilibrăm necesarul de proteine, fier și calciu
prin consumul de lapte, pește, ouă, cereale. Dar această alegere impune un consult medical
periodic.
Marie Repelin, profesoară de școală elementară
Personalul care îi însoțește pe copii la cantină îi „forțează” să mănânce tot? Sau, dimpotrivă,
copilul își alege singur ce vrea să mănânce?
Elevii din clasa a II-a sunt serviți la masă de personalul de serviciu care le aduce mâncarea. Le
dăm copiilor câte puțin din toate, chiar dacă nu le place, dar nu sunt „forțați” să mănânce.
Începând cu clasa a III-a, copiii își aleg felurile de mâncare. Cum sunt profesoară la clasa a V-a
și îi acompaniez la masă, le cunosc bine obiceiurile alimentare!
Foarte puțini aleg un antreu. Mezelurile sunt preferate, precum și cruditățile clasice (roșiile sau
morcovii), în schimb andivele, sfecla roșie sau salata verde sunt foarte rar alese! Apoi copiii pot
alege între două feluri de mâncare, unul dintre ele conținând întotdeuna o „legumă verde”.
Cartofii, pastele sau orezul primesc cele mai multe voturi, dar unii copii cer (rar) fasole verde sau
dovlecei. La final, trebuie să aleagă între un produs lactat și brânză și un desert.
Supraveghiem copiii când își aleg mâncarea pentru a evita înghesuiala și farfuriile prea
dezechilibrate – doar cartofi prăjiți, de exemplu. Le cerem să aleagă măcar trei alimente diferite,
dar nu îi forțăm să ia ceva ce nu ar mânca. O dată așezați la masă, copiii mănâncă exact cât vor.
Ceea ce mă frapează este faptul că cei mai mici mănâncă foarte repede, pentru că se grăbesc să
se duce să se joace, în timp ce copiii mai mari se instalează bine la masă și trăiesc deja masa ca
un moment convivial.
De reținut / Cutia cu unelte/instrumente

Idei practice, exerciții de relaxare pentru a trezi pofta de mâncare, joculețe cu întrebări și
răspunsuri, tabele destinate să amelioreze comportamentul alimentar... Căutați în cutia cu unelte
despre alimentație!
Mâncați bine fără să să faceți prea multe probleme

Cum să descoperiți produsele bune... și celelalte
- Adoptați cea mai rapidă metodă de a citi etichetele: cu cât lista ingredientelor unui produs
este mai lungă, cu atât este mai puțin sănătos pentru copilul dumneavoastră!
- Coloranți, aditivi, conservanți, adică E-uri. E-urile din familia E100 sunt coloranții, cele
din E200 sunt conservanții, cele din E300 sunt E-urile anti-râncezeală și acidifianții, cele
din E400 sunt emulsifianții. Și regula de bază pentru a nu ne invada prea tare farfuria este
să autorizăm cât mai puține E-uri pe produs.
- Evitați „aromele”: bacon, ceapă, barbecue, care fac ca reperele corespunzătoare gustului
natural al alimentelor să fie alterate. În schimb, nu ezitați să cumpărați conserve de pește.
Tonul, sardinele și somonul sunt bogate în Omega 3 și aproape că nu au nevoie să fie
preparate.
- Urmăriți acizii grași trans. Este vorba de grăsimile transformate prin injectarea
hidrogenului în ulei, pentru obsținerea unei paste cremoase. Sunt folosite în prepararea
părjiturilor, fursecurilor și bicuiților. Etichetate ca „grăsimi vegetale hidrogenate”, aceste
produse au un efect negativ asupra sănătății.
- Alegeți fructele și legumele în funcție de culoare. Cele mai colorate, verde închis,
portocalii, roșii... conțin cele mai multe vitamine.
- Evitați deserturile și biscuiții care conțin înlocuitori de zahăr. Au, de multe ori, efectul
contrar celui dorit, obișnuind copilul să-i placă doar alimentele foarte dulci.
Bucurați-vă gătind ușor

Planificați-vă mesele ca să vă faceți viața mai ușoară
- Gătiți mai multe mese o dată, folosind o cratiță mai mare. Bulionul poate fi folosit a doua
zi pentru a face un risotto sau tortellini, resturile de carne pot fi tocate ulterior pentru o
musaca sau un sos bolognez de casă.
- Pregătiți supa sau piureul în cantități mari. Congelați surplusul, repartizându-l în pungi
mici.
- Pentru a evita să gătiți la fiecare masă, faceți schimb de mâncăruri cu prietenii. Tocănița
pregătită pentru opt persoane va fi o excelentă masă pentru familia voastră și cea a
vecinei, o mamă singură, cu doi copii. Nu va trebui decât să așteptați să gustați faimosul
ei cușcuș de vineri!
- Instaurați o seară picnic, o dată pe săptămână, miercurea sau vinerea seara. Copiii vor fi
încântați și vă vor putea ajuta cu ușurință.
- Pentru a evita busculada și stresul de dimineață, pregătiți micul dejun de cu seara.
Rezervați un raft din frigider pentru sticla de suc de fructe, cereale, feliile de brânză sau
de jambon pe o farfurie... totul acoperit de o folie protectoare.
Punerea în gură
Joc pentru a limita așteptarea de dinainte de masă (2-7 ani)
Jocul fructelor și legumelor

Copiii intră încet în cameră. Când spuneți „pară”, își ridică brațele în aer, continuând să meargă,
când spuneți „cartof”, se așază pe jos, când spuneți „popcorn”, încep să sară ca puricii, când
spuneți „nucă”, se fac că sparg cojile în pumni...
Jocul înfometatului
Unul din jucători, „înfometatul”, merge ghemuit, încercând să îi prindă pe ceilalți copii sau pe
părintele disponibil, care sunt „pui la rotisor”. Dacă reușește să atingă un „ pui”, acesta devine la
rândul lui un „înfometat” și împreună încearcă să-l prindă pe „puiul la rotisor” care a mai rămas.
Farfuria plină!
Joc de relaxare pentru reglarea apetitului (2-10 ani)
- Faceți acest exercițiu de atâtea ori cât vă indica vârsta copilului dumneavoastră:
Așezat la masă, cu spatele drept, copilul își ține mâinile încrucișate pe burtă. Inspiră ușor,
îndepărtând mâinile unite, ca și cum un balon mare s-ar umfla între burta lui și brațe.
Apoi își aduce mâinile spre burtă, expirând, ca și cum ar apăsa pe balonul imaginar,
dezumflându-l.
- Mai poate, pur și simplu, să suspine greu de vreo zece ori, ridicându-și umerii!
Mersul împotriva problemelor!

Scopul jocului: înlăturarea micilor probleme de greutate (5-10 ani).
Durata recomandată: 30 de minute în fiecare zi.
- Mersul abil, care presupune să nu calce niciodată pe liniile care delimitează bucățile de
pavaj ale trotuarului.
- Mersul animalelor, alternând 10 pași de șoricel cu 10 pași de elefant.
- Mersul lui Degețel, adunând câte o pietricică la fiecare 50 de pași, în timpul unei plimbări
la țară.
- Mersul nici da, nici nu, care presupune ca, în timp ce copilul merge alături de părinte, să
își pună unul altuia întrebări. Cel care răspunde cu da sau nu trebuie să meargă cu mâna
pe cap timp de cinci minute.
- Mersul de 100 de pași, în care părintele trebuie să-i zâmbească primului necunoscut pe
care îl întâlnește la fiecare 100 de pași ai copilului.
- Mersul de rezistență pentru a ajunge la școală: părintele și copilul adoptă un ritm de
anduranță, cu pași foarte mici. Un prim exercițiu de sport matinal comun!
Atelierul legumelor
Scopul jocului: să-i incităm pe copii să le placă legumele (3-10 ani)
Atelierul de științe
Cu o lupă mare, puneți-l pe copil să observe o bucată de castravete, arătați-i cum evităm oxidarea
fructului de avocado dacă îl stropim cu puțină lămâie, și invitați-l să guste din legumele pe care
le manipulează.
Atelierul de grădinărit
Plantați într-o jardinieră ierburi aromatice (arpagic, pătrunjel, busuioc), copilul dumneavoastră
va fi încântat să se ocupe de creșterea lor, să le culeagă și să le deguste presărate în salată.
Atelierul de muzică
Jucați-vă ascultând sunetele pe care copiii dumneavoastră le fac atunci când ronțăie o ridiche, un
morcov, o bucată de țelină... pentru ca apoi să decernați un premiu celui mai bun „ronțăitor” de
legume.
Atelierul gusturilor
Pregătiți bucăți de legume proaspete și diferite ingrediente (iaurt, brânză proaspătă tartinabilă,
gălbenuș de ou zdrobit, arpagic mărunțit...) și cereți-i să prepare un sos pe gustul lui.
Atelierul de frumusețe
Puneți-i rondele de castravete pe față pentru ca pielea să fie mai catifelată, puțin suc de sfeclă pe
buze pentru a le înroși sau felii de roșii pentru calmarea arsurilor solare.
Quiz-ul formei maxime (5-10 ani)
Câtă apă trebuie să bem pe zi?

□ 1 pahar ○ 6 pahare ○ 20 de pahare
Care sunt alimentele care conțin cea mai mare cantitate de apă?
□ pastele ○ fructele □ iaurturile
Nutrimentele sunt:
○ vitaminele și sărurile minerale conținute de alimente
□ alimentele puțin sau deloc transformate (fructe, legume, cereale, carne, pește)
□ produsele la care au fost adăugate vitamine
De ce nu trebuie să abuzăm de zahăr?

○ pentru că este un bun energizant dar nu conține nutrimente
□ pentru că este prea bogat în fibre
Pentru a înlocui laptele, putem mânca:

○ brânză ○ iaurt □ unt
○ = adevărat; □ = fals
Mai mult de 4 □ : poate mai mult!
Mai puțin de 3 □ : bravo!
Credite foto: Shutterstock p. 2-3 Nicoletta; p. 8 Beth-Van-Trees; p. 14-15 Petrenko Andriy; p. 16

Vojtech Vik; p. 22 Semenoop; p. 28 Dainis; p. 38 Olga Solovei; p. 42-46-66 Laurence Mouton;
p. 54 Marc Evis; p. 64 Larisa Lofitskay; p. 74 Suzanne Tucker; p. 80: Malibu Books.
Director editorial: Céline Charvet

Coordonator editorial: Astrid Desbordes
Concepție grafică: Jean-François Saada și Laurence Ningre
Această carte a fost realizată în colaborare cu Elisabeth Privat și Isabelle Raffner.

Traducere - M. Deny

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Traducere - M. Deny

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MADELEINE DENY

ALIMENTAȚIA. SFATURI ȘI TRUCURI DE ZI CU ZI

Colecția „Micile ghiduri pentru părinți”

Aviz micilor gurmanzi

Regula de aur nº 1: mâncatul la ore regulate

Regula de aur nº 2: buna dispoziție

Regula de aur nº 3: statul la masă

Mâncatul ajută la o creștere sănătoasă

Creștere și dezvoltare optimă

Dar, mai exact, ce înseamnă o alimentație sănătoasă și echilibrată?

Câteva repere în alimentația copilului

„Suntem la masă ca să mâncăm, nu ca să ne jucăm, și vei vedea că și tu poți, la fel ca și noi, să

Pentru copilul mic, masa luată în familie este:

Așa da, așa nu

O lingură pentru mama? Una pentru tata?

Yak, acum mi se pare oribil!

Copilul mănâncă mai ușor ca adulții:

Buzunarele plin de biscuiți!

Bazele educației alimentare:

Părinții întreabă, experții răspund

Danièle Holtzer, dieteticiană

De la naștere și până la sfârșitul adolescenței, calciul este indispensabil creșterii osoase.

Dr. Prévost Jantchou, gastro-pediatru

Senzația de foame provoacă:

Totul este pentru mine!

În timpul mesei, copilul:

Paste, paste și iar paste!

Prioritare sunt legumele!

Este bun și în plus... este bun!

- Nu ezitați să „micșorați” tabletele de ciocolată rupându-le în două. Pentru bomboane,

Băuturi după bunul plac!

Regimul în problemele gastrice:

Părinții întreabă, experții răspund

Dr. Prévost Jantchou, gastro-pediatru

Este o ideea bună să diabolizăm zahărul și să interzicem bomboanele?

Cinci fructe și legume pe zi, e cu adevărat important?

Copilul meu mănâncă la cantină. Pot fi sigură că mănâncă sănătos?

O legislație cu privire la compoziția meselor servite în cantinele școlare și siguranța alimentelor a

Trebuie să privilegiem alimentele biologice în alimentația copiilor?

Claude Saint-Blaise, directoare de grădiniță

E esențial să furnizăm carburant creierului și mușchilor dimineața, pentru a evita o cădere de

Să se simtă vinovată? Să-l îngrijoreze pe Quentin făcându-i observații cu privire la constituția sa

O cină bine pregătită îl ajută să doarmă bine.

Amélie (7 ani) a fost la supermarchet să facă cumpărăturile cu tata. Și amândoi au rămas

Graba strică treaba

După efort, reconfortul?

- Televizorul îi face poftă de ronțăit? Opriți-l înainte să ajungă să urmărească emisiunea

Părinții întreabă, experții răspund

Dr. Prévost Jantchou, gastro-pediatru

E adevărat că rata obezității infantile a crescut în Franța și în țările „bogate”?

Danièle Holtzer, dieteticiană

Marie Repelin, profesoară de școală elementară

De reținut / Cutia cu unelte/instrumente

Mâncați bine fără să să faceți prea multe probleme

Bucurați-vă gătind ușor

Jocul fructelor și legumelor

Mersul împotriva problemelor!

Quiz-ul formei maxime (5-10 ani)

Câtă apă trebuie să bem pe zi?

De ce nu trebuie să abuzăm de zahăr?

Pentru a înlocui laptele, putem mânca:

Credite foto: Shutterstock p. 2-3 Nicoletta; p. 8 Beth-Van-Trees; p. 14-15 Petrenko Andriy; p. 16

Director editorial: Céline Charvet

Această carte a fost realizată în colaborare cu Elisabeth Privat și Isabelle Raffner.