MIHAIL SADOVEANU - UNIVERSUL CREATIEI

Mihail Sadoveanu se releva ca un rapsod al timpului de odinioara, reconstituind o epoca

indepartata nu prin rigoarea documentului, ci prin evocarea atmosferei trecutului, imbinand
liricul cu epicul, intr-o tonalitate de balada si legenda" (Teodor VargolicI). Considerat cel mai
prolific scriitor din literatura romana, Sadoveanu a publicat peste 100 de volume in lunga sa
cariera si a ramas fidel, dincolo de schimbarile majore din literatura timpului, aceluiasi stil si
aceleiasi tematici. Paul Georgescu il numeste un scriitor de tip arhaic, epopeic, mitic si tragic",
intr-o perioada in care romanul e analitic, psihologic, experimental si intelectualist. Tematica
operei sale (istoria, natura, viata sociala), multitudinea speciilor abordate (roman, povestire,
schita, nuvela, memorialistica etc.) si volumul de opere publicate ii confera calitatea de scriitor
complet. Nicolae Manolescu il incadreaza, ca stil, intre Neculce si Creanga, cu ascendenta in
Maupassant, Zola, Turgheniev, Sienkiewicz. Are un debut unic in literatura romana, lansandu-se,
in 1904, cu patru carti deodata. Evolutia operei sale poate fi urmarita pe parcursul a trei etape, in
care scriitorul abordeaza o tematica unitara, cu deschideri catre folclor, natura si problematica
sociala. in prima etapa domina lirismul; acum prozatorul cultiva cu precadere proza peisagistica,
isi dezvaluie pasiunea pentru mediul rural si lanseaza conceptul de fals pescuit si falsa vanatoare,
prilej pentru a contempla natura ca realitate paradisiaca. Desi apar note idilizante, samanatoriste
si poporaniste, trasaturile realiste ale operelor se concretizeaza in evocarea vietii taranesti, a
conflictelor sociale, a dramelor oamenilor simpli. Observand componenta realista a operei
sadoveniene, G. Calinescu arata: Niciodata n-a intrat in opera unui scriitor mai mult din univers".
Textele care se incadreaza in aceasta directie sunt: Dumbrava minunata, Tara de dincolo de
negura, imparatia apelor, Maria Sa Puiul Padurii, Noptile de Sanziene, Valea Frumoasei, Ochi de
urs, Ostrovul lupilor, Nada florilor etc. A doua etapa este situata intre cele doua razboaie
mondiale si cuprinde opera de varf a scriitorului, concretizata in primul rand in romanele istorice
: Creanga de aur. Fratii Jderi, Nicoara Potcoava, Neamul Soimarestilor, Nunta domnitei
Ruxandra, Zodia Cancerului etc. Sadoveanu construieste in fresca, panoramic. Nu se retin
neaparat figurile monumentale, dar se obtine o imagine colorata, de epoca. Personajele istorice,
desi desfasoara adevarate energii, se supun destinului si dispar (Nicoara Potcoava). Altele sunt
infatisate ca adevarati exponenti ai colectivitatii reprezentate de razesime (Tudor SoimarU).
Exista la acesti eroi elanuri marcat justitiare, toti fiind animati de un puternic sentiment al
dreptatii, o magnifica ilustrare a fortei morale in aceasta societate traditionala (Judet al
sarmanilor, Cozma RacoarE). Personajele capata dimensiuni baladesti, ilustrand psihologia
poporului relevata in raport cu trasaturile dominante : curaj, cinste, daruire, tarie morala,
demnitate, intr-un adevarat epos al miscarii poporului roman prin timp, cu obiceiuri, credinte si
intuitii" (Mircea IorgulescU). Daca Slavici si Rebreanu au surprins satul si taranul in plin proces
de patrundere a relatiilor capitaliste, de modernizare si emancipare, Sadoveanu descrie retragerea
taranilor din fata civilizatiei, pe fondul unui acut sentiment al dezradacinarii. Eroii sai sunt
oameni singuratici - pastori, vanatori, pescari, razesi - care au o atitudine ostila fata de
modernitate. Taranul sadovenian este un exemplu de statornicie, dupa modelul naturii cu care
este in comuniune. Indivizii sunt conditionati istoric si social, supusi legii sau lipsei de lege,
careia i se substituie legea baltagului", nescrisa, sunt niste taciturni care-si ascund dramele si
mocnesc in suferinta (grajdarul Nastase din povestirea SlugA). Protestul lor in fata nedreptatilor
sociale, atunci cand nu ia forma revoltei directe, consta in retragerea in locuri izolate, pentru a-si
pastra puritatea si umanitatea. Nobletea si valoarea morala ale taranilor il unesc peste timp pe
Sadoveanu cu I. Creanga, al carui ritual de povestire exprima aceeasi filosofie populara, redusa
la regasirea timpului pierdut. in schitele, nuvelele si romanele care abordeaza lumea provinciei,
gasim o imagine sumbra si apasatoare, sufocanta, in care se consuma destinele tragice ale
familiei burgheze sufocate de prejudecati. Existentele sunt periferice, insa spiritele aspira,
bovaric, spre o alta lume, incearca sa se salveze, insa depasirea conditiei se rezolva tragic (Balta
linistii, Apa mortilor, Locul unde nu s-a intamplat nimic, Haia SaniS). in a treia perioada de
creatie, se observa scaderea valorica a operei, atat din cauza caracterului repetitiv al textelor, al
discursului care da semne de oboseala, cat si a concesiilor ideologice pe care scriitorul le face
luminii de la Rasarit" (Mitrea Cocor, Lumina vine de la RasariT). Avand realismul unui Balzac
si melancolia unui romantic" (G. CalinescU), prozatorul are tendinta de a se retrage in natura si
in trecutul legendar. Puternic temperament liric" (Eugen LovinescU), un suflet de rapsod cu o
sensibilitate romantica, Sadoveanu transpune istoria in legenda si legenda in istorie intr-o proza
eufonica, de seductie aproape oraculara si sublim cristalina" (V. NicolescU). Traind intr-o
comuniune aproape miraculoasa cu trecutul (poseda un simt de actualizare a trecutului" - Al.
PhilippidE), scriitorul evoca timpuri apuse, cu o uriasa revarsare extensiva, adoptand un stil
adecvat acestei viziuni, care poarta pecetea fabulosului si a miticului. Romanul sadovenian are,
in general, caracteristicile povestirii, caci autorul, asemenea unui pictor genial" (G. IbraileanU),
reinvie prin magia limbajului o intreaga lume disparuta, recreand-o pentru eternitate, din nevoia
de mit si de basm. Cel mai mare narator de intamplari si istorii din literatura noastra, Sadoveanu
acorda naratiunii rolul de a potenta si de a fixa realitatile, asumandu-si avantajele oralitatii, intr-o
scriitura aflata sub semnul unui romantism mitologic. Sadoveanu este, totodata, si un veritabil
prozator liric, un analist al sufletelor impenetrabile (), un cunoscator al individului si al
colectivitatii" (G. CalinescU) care a imprimat povestirii o tonalitate baladesca si un ritm interior
inconfundabil. Asa cum arata Pompiliu Constantinescu, autorul porneste de la cunoasterea
datelor si izvoarelor istorice, insa izbuteste sa se ridice deasupra datelor materiale, sa le invaluie
intr-o atmosfera de irealitate legendara, sa le dea un suflet si o poezie (), o atmosfera de vraja".
Scriitor complex, total, Sadoveanu este revendicat de clasici pentru echilibrul, perfectiunea si
masivitatea arhitectonicii operei, de romantici pentru viziunea lirica si proiectia fabuloasa a
trecutului, de modernisti pentru barocul personajelor si memoria afectiva care pare sa genereze
de multe ori naratiunea.