MINSTERUL EDUCATEI CULTURII SI CERCETARII AL REPUBLICII

MOLDOVA
COLEGIUL “IULIA HASDEU “ DIN CAHUL
SPECIALITATEA: ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI AMBIANT

Raport de Practică
ce prevede probele de absolvire
Locul de efectuare: Intreprinderea silvica “Silva-Sud” din Cahul
Perioada si durata stagiului de practica: 19.11.2018 – 14.12.2018 ( 4 saptamini )

Elaborat :
Grupa E.1541
CUPRINS

I. STUDIEREA MODULUI DE ORGANIZARE.............................................3

I.1. Familiarizarea................................................................................................3
II. RESPECATREA SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA SI
PREVENIRE INCENDIILOR...............................................................................9
II.1. Studierea instructiiunilor cu privire la securitate si sanatate in munca
si de prevenire a incendiilor................................................................................9
III. ACUMULAREA SI INTREPRINDEREA DATELOR PREABILE
ASUPRA TERITORIULUI DE OBSERVARE.................................................11
IV. CONTROLUL APLICARII MASURILOR DE PROTECTIVE A
MEDIULUI............................................................................................................15
IV.4. Controlul aplicarii masurilor de protectie a mediului conform
cerintelor legislatiei in vigoare..........................................................................16
ANEXE

2
I. STUDIEREA MODULUI DE ORGANIZARE

I.1. Familiarizarea

În conformitate cu Legea Nr. 168 din 31.07.2015 pentru modificarea articolului 24 din
Legea nr. 64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern, Agenţia „Moldsilva" este autoritatea
administrativă în subordinea organului central de mediu al administrației publice, abilitată să
asigure implementarea politicii de stat în domeniile silviculturii și cinegeticii, în scopul
dezvoltării durabile a sectorului forestier şi cinegetic din fondul forestiei asigurînd protecţia şi
paza pădurilor şi faunei, menţinerea şi conservarea biodiversităţii Republicii Moldova. Obiectul
de activitate al agenţiei este gestionarea pe principii ecologice și în baza amenajamentelor silvice
a fondului forestier şi cinegetic. Funcțiile de bază sunt reflectate în Hotărîrea Nr. 150 din
02.03.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei
„Moldsilva", structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acesteia. Direcţiile
fundamentale de dezvoltare a sectorului forestier naţional la etapa contemporană au fost stabilite
prin Strategia dezvoltării durabile a sectorului forestier din Republica Moldova, adoptată de
Parlament (Decizia Parlamentului nr. 350-XV din 12 iulie 2001), fiind apoi desfășurate în
Hotărârea Guvernului nr. 739 din 17.06.2003 „Cu privire la implementarea Strategiei
dezvoltării durabile a sectorului forestier naţional”, Hotărârea Guvernului nr. 737 din
17.06.2003 „Cu privire la aprobarea Programului de stat de regenerare şi împădurire a
terenurilor fondului forestier pe anii 2003-2020”, precum și Hotărârile Guvernului nr. 636
din 26.05.2003 şi nr. 841 din 26.06.2004 „Cu privire la aprobarea Programului de valorificare
a terenurilor noi şi de sporire a fertilităţii solurilor”.
Dat fiind faptul ca, “Silva-Sud” Cahul, este o parte componenta a Agentiei “Moldsilva”,
si aceasta la randul sau intruneste cerintele de functionare la nivel desconcentrat.
Agenţia „Moldsilva” este autoritatea administrativă centrală în domeniul silviculturii și
cinegeticii, care îşi exercită funcţiile în contextul promovării politicii de stat în domeniu prin
efectuarea lucrărilor de extindere,regenerare si conservare, reconstrucţia ecologică, folosirea
raţională a resurselor forestiere, paza, protecţia şi dezvoltarea fondul naţional forestier și
cinegetic. Obiectul de activitate al Agenţiei este gestionarea pe principii ecologice și în baza
amenajamentelor silvice a fondului forestier şi cinegetic.

3
Obiectivele prioritare stabilite prin documentele respective sunt:

consolidarea potenţialului vital al pădurilor naturale existenteconsolidarea potenţialului

1 vital al pădurilor naturale existente

conservarea diversităţii biologice forestiere

2

extinderea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră;

3

sporirea eficienţei activităţilor de pază şi protecţie a fondului forestier;

4

constituirea Sistemului informaţional forestier ca parte componentă a Sistemului

5 informaţional naţional.

Problemele gestionării durabile a pădurilor Republicii Moldova pot fi soluţionate cu

succes doar în cazul promovării unei politici forestiere adecvate noilor cerinţe. În politica
forestieră este necesar de a pune accentul pe conservarea diversităţii biologice la toate nivelurile,
pe instruirea cadrelor în domeniul silviculturii, armonizarea cadrului legislativ, cooperarea
internaţională. Conform politicii naţionale forestiere, funcţia primordială a pădurilor este cea de
protecţie a mediului şi de asigurare a echilibrului ecologic. De abordarea problematicii sectorului
forestier depinde în mare măsură realizarea/îndeplinirea scopului major de sporire a aportului
sectorului la ameliorarea social-economică şi ecologică a situaţiei din ţară.
Priorităţile şi opţiunile recomandate pentru ameliorarea politicilor şi strategiilor naţionale
care au referinţă la sectorul forestier sunt următoarele:

Politici şi strategii naţionale:

 ajustarea politicii forestiere naţionale la recomandările forurilor internaţionale de
specialitate;
 şi modernizarea Strategiei de dezvoltare durabilă a sectorului forestier naţional şi a
cadrului normativ de implementare;
 promovarea privatizării în sectorul forestier, în special a activităţilor conexe şi
necaracteristice;

4
  extinderea suprafeţelor cu păduri din contul terenurilor publice şi private, inclusiv prin
aplicarea mai largă a practicilor agro-silvice şi silvo-pastorale (plantarea
perdelelor/aliniamentelor forestiere de protecţie din arbori fructiferi, ameliorarea
pajiştilor prin plantarea grupurilor de arbori, împădurirea zonelor de protecţie a bazinelor
acvatice etc.);
 asigurarea respectării regimului silvic în pădurile şi vegetaţia forestieră deţinute de
autorităţile publice locale (sectorul comunal) şi privaţi;

Cadrul legislativ şi normativ:

 elaborarea noii redacţii a Codului silvic (inclusiv elucidarea unor capitole noi ca: taxele
forestiere, sectorul comunal şi privat în domeniul forestier etc.);
 revizuirea şi elaborarea unor componente importante ale bazei normative silvice, ca părţi
integrante ale regimului silvic, care se vor axa pe următoarele domenii:
 menţinerea şi conservarea staţiunilor forestiere;
 conservarea resurselor genetice forestiere;
 reconstrucţia ecologică a pădurilor;
 certificarea pădurilor, produselor acestora şi sistemelor de management;
 perfecţionarea în continuare a legislaţiei în vigoare în direcţia creării unui mecanism real
de întreţinere a diverselor forme de proprietate asupra pădurilor şi terenurilor acoperite cu
vegetaţie forestieră, inclusiv şi a proprietăţii private, favorizării mai accentuate a
activităţilor de extindere a pădurilor şi a terenurilor acoperite cu vegetaţie forestieră,
inclusiv cu participarea publicului larg şi în contextul asigurării descentralizării funcţiilor
autorităţilor publice, în vederea ameliorării continui a nivelului de gestionare a
patrimoniului forestier.

Cadrul instituţional:
 constituirea personalului responsabil de organizarea gestionării/gospodăririi pădurilor şi
vegetaţiei forestiere deţinute de primării şi privaţi, precum şi acordarea suportului logistic
primar;
 crearea unor condiţii reale pentru consolidarea sectorului forestier comunal şi constituirea
unui sector forestier privat viabil;

Conservarea şi dezvoltarea pădurilor şi altor tipuri de vegetaţie:

5
  elaborarea unui sistem naţional de amenajament silvic, ţinând cont de condiţiile concrete
ale Republicii Moldova;
 extinderea amenajamentului silvic pe întreg teritoriul fondului forestier şi a vegetaţiei
forestiere indiferent de deţinători, aplicarea unui regim silvic unic de gospodărire,
asigurându-se evidenţa tuturor resurselor silvice, realizarea maximă a funcţiilor atribuite,
valorificarea produselor suplimentare şi antrenarea lor în circuitul economic;
 sporirea suprafeţei pădurilor incluse în cadrul fondului ariilor naturale protejate de stat cu
diminuarea recoltării masei lemnoase;
 promovarea principiilor de conservare a biodiversităţii în procesul tuturor activităţilor ce
ţin de îngrijirea şi gospodărirea pădurilor;
 elaborarea unui concept şi program naţional de reconstrucţie ecologică a arboretelor
necorespunzătoare condiţiilor staţionale;
 consolidarea managementului pădurilor comunale pentru o ameliorare a stării, pazei,
protecţiei, regenerării şi folosirii acestora, ca şi pentru asigurarea intensificării
polifuncţionalităţii specifice;
 elaborarea programelor locale privind folosirea, conservarea şi dezvoltarea resurselor
naturale (păduri, alte tipuri de vegetaţie forestieră, pajişti), constituirea reţelelor ecologice
la nivel comunal, reieşind din particularităţile geografice, pedo-ecologice, reliefului etc.,
inclusiv în contextul prevenirii/diminuării hazardelor naturii;
 efectuarea unor studii pentru aprecierea consumului real de produse lemnoase, inclusiv
provenit din tăieri ilicite.

Instrumente economice:
 perceperea unor taxe speciale pentru activităţile care conduc la fragmentarea fondului
forestier (construcţia drumurilor, trasarea liniilor electrice, gazoductelor care întretaie
masivele forestiere etc.);
 evaluarea economică a valorilor pădurii şi implementarea treptată a unor plăţi speciale
pentru beneficiarii acestora (deţinătorii de terenuri agricole, instituţiile curative etc.),
precum şi cu instituirea unei infrastructuri economice şi a unei pieţe de produse ale
pădurilor;
 stabilirea principiilor şi modului de finanţare a activităţilor silvice, a contribuţiei statului
la activităţile silvice primordiale (amenajarea, cercetarea, regenerare şi extinderea, paza
şi protecţia pădurilor).

6
Cercetări şi inovaţii:
 estimarea variabilităţii genetice a principalelor specii forestiere în vederea asigurării
bazelor seminologice şi a conservării resurselor genetice forestiere;
 descrierea ecosistemelor forestiere naturale în scopul executării adecvate a lucrărilor
silvice şi stabilirii gradul de vulnerabilitate a acestora;
 proiectarea unor tehnici adecvate în cadrul reconstrucţiei ecologice a pădurilor
destructurate genetic şi cenotic;
 fundamentarea tehnologiilor ecologice de împădurire a terenurilor fugitive şi erodate
pluvial, restabilirii diversităţii prin împăduriri;
 studii speciale în vederea combaterii bolilor şi dăunătorilor forestieri prin metode
biologice şi integrate;
 •elaborarea metodologiilor/tehnologiilor privind asigurarea adaptabilităţii ecosistemelor
forestiere la schimbările climatice.

Participarea publicului la luarea de decizii şi asigurarea accesului la informaţie:

 implementarea şi asigurarea funcţionalităţii principiilor de management participatoriu al
resurselor forestiere publice;
 ajustarea adecvată a managementului participatoriu la noile realităţi social-economice,
bazându-se pe normele democratice acceptate de comunitatea mondială şi subordonarea
acestuia în exclusivitate intereselor naţionale durabile, valorificând tradiţiile naţionale,
pentru o soluţionare mai accentuată a obiectivelor ecologice şi socio-economice de
importanţă majoră, ca iradierea sărăciei, sporirea bunăstării şi sănătăţii populaţiei ţării etc.;
 elaborarea şi implementarea unui mecanism de cooperare între gestionarii terenurilor
agricole, autorităţile silvice şi de mediu şi comunităţile locale;
 sporirea volumului de informaţie privind starea fondului forestier necesară pentru
planificarea activităţilor;
 dezvoltarea sistemului naţional de informare a publicului privind starea pădurilor, a
deciziile luate şi participarea publicului în procesul de elaborare/implementare a acestora;
 modernizarea resurselor informaţionale existente şi elaborarea unui sistem informaţional
modern cu utilizarea tehnologiilor avansate (perfecţionarea sistemului de
evidenţă/informaţii, implementarea GIS etc.);
 elaborarea Sistemului general informaţional pentru sectorul forestier din Republica
Moldova;

7
  dotarea primară a Agenţiei «Moldsilva» şi structurilor sale teritoriale cu mijloace moderne
informaţionale;
 constituirea reţelei unice informaţionale sectoriale.

Instruirea profesională şi educarea eco-forestieră a populaţiei:

 modernizarea instituţiilor de învăţământ forestier, inclusiv dotarea corespunzătoare cu
echipamente şi utilaje moderne;
 modernizarea procesului de pregătire profesională a specialiştilor şi reciclarea actualelor
cadre în corespundere cu noile condiţii economice şi reieşind din sarcinile actuale ale
sectorului forestier naţional (consolidarea instituţiilor de învăţământ cu profil forestier,
consolidarea Centrului Naţional pentru reciclarea cadrelor în silvicultură etc.);
 elaborarea şi realizarea programelor de instruire pentru deţinătorii (în primul rând a
personalului implicat în procesul de gospodărire, pază şi protecţie) de păduri şi alte tipuri
de vegetaţie forestieră comunale şi private;
 constituirea/perfecţionarea şi implementarea sistemului de instruire continuă a cadrelor de
toate nivelurile;
 informarea publicului privind rolul silviculturii şi silvicultorului în societate, ca şi starea de
lucruri în domeniul forestier, elaborarea şi implementarea unor programe de propagandă,
de materiale propagandistice, în vederea sporirii conştiinţei eco-forestiere a populaţiei,
creării unei imagini favorabile şi creşterii prestigiului profesional.

8
II. RESPECATREA SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA SI
PREVENIRE INCENDIILOR

II.1. Studierea instructiiunilor cu privire la securitate si sanatate in munca si

de prevenire a incendiilor

Angajatorul este obligat sa ea toate masurile necesare pentru protejarea vetii si sanatatii
salariatilor si sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca.
Angajatorul are urmatoare obligatii:
1. Sa asigure resurse pentru instruirea,testarea, formarea si perfectionarea personalului cu
atributii in domeniul protectiei mediului.
2. Sa acorde prsoanelor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca un timp adecvat
si sa le frunizeze mijloace necesare pentru a-si putea exercita atributiile.
3. Sa asigure dotarea,intretinerea , verificarea echipamentelor individuale de protective si a
echipamentelor individuale de protectie si a echipamentelor individuale de lucru.
4. Sa asigure evaluarea factorilor de risc la locurile de munca.
5. Sa asigure elaborarea si realizarea planului annual privind masurile de protective a muncii
in unitate.
6. Sa asigure comunicarea,cercetarea evident si raportarea corecta si in terminele stabilite a
accidentelor de munca si a bolilor profisionale produse la unitatee,elaborarea si realizarea
masurilor de prevenire a acestora.

Fiecare salariat are obligatia sa asigure aplicarea masurilor referitoare la securitatea si

sanatatea sa precum si a celorlanti salariati. Pentru a asigura securitatea si sanatatea in munca
salariatii au urmatoarele obligatii:
1) Sa-si insuseasca si sa respecte normele si instructiunile de protective a muncii si masurile
de aplicare acestora.
2) Sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca orce deficient tehnice sau alte
situatii care constituie un pericol de accidentare sau inbolnavire profisionala.
3) Sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca in cel mai scurt timp posibil
accidentele de munca suferite de persoana proprie sau alti angajati.
4) Sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producer a unui accident sis a
informeze de indata conducatorul locului de munca.

9
 Incendiu in padure poate fi provocat accidental prin descarcari electrice atmosferice,
datorita secetei si vantului atunci cand solul si litiera se usuca in ritm accelerat, eliberand
substante volatile ce favorizeaza propagarea incendiului, dar de cele mai multe ori este provocat
de actiuni neglijente ale omului.
In aceasta perioada, dat fiind cantitatea de vegetatie uscata existenta, sursele care pot
provoca incendii sunt focurile de tabara, focurile utilizate pentru producerea mancarii, jocul
copiilor cu focul, jarul sau scanteia si propagarea incendiului de la arderea vegetatiei uscate si a
miristilor.Pentru formarea unui comportament adecvat al cetatenilor atunci cand se gasesc in
natura, la iarba verde, picnic, plimbare prin padure, reamintim cateva dintre masurile de aparare
impotriva incendiilor la fond forestier:
 prepararea hranei se face numai in locurile de popas amenajate, avand la indemana
mijloace pentru stingerea focului;
 focurile se vor face la o distanta de minim 100 m fata de marginea padurii si nu se fac
langa lemne, frunze, ierburi uscate pe timp de vant;
 copiii vor trebui supravegheati in permanenta;
 anuntarea organelor silvice, autoritatilor locale si pompierilor se face la depistarea
oricarui inceput de incendiu (fum, flacari);
 trebuie sa existe la indemana paturi, vase cu apa pentru stingerea focului scapat de sub
control;
 inainte de plecare se stropeste cenusa cu apa pana ce jarul este stins si se acopera cu
pamant;
 resturile de tigari aprinse nu se arunca la intamplare;
 este interzis a se da foc gunoaielor din vecinatatea padurii;

Atunci cand sunteti surprins de un incendiu de padure, va recomandam:

 Nu intrati in panica!
 Indepartati-va de incendiu!
 Anuntati pompierii!
 Daca fumul este dens, acoperiti-va nasul si gura cu o batista sau carpa curata!
 Daca hainele v-au luat foc, protejati-va fata si rostogoliti-va pe pamant pentru a stinge
flacarile!

10
III. ACUMULAREA SI INTREPRINDEREA DATELOR PREABILE
ASUPRA TERITORIULUI DE OBSERVARE

III.1. Colectarea si intreprinderea datelor cu privire la situatia ecologica a

localitatii in care se desfasoara practica (amplasarea geografica , numarul de
populatie, numarul de agenti economici pe ramuri industrie , agricultura,
servicii, suprafete de terenuri degradatte , impadurire , arabile subplantatii,
bazine acvatice, gunoiste autorizate si neautorizate.)

Întreprinderea pentru silvicultură „Silva-Sud", Cahul a fost înfiinţată în anul 1982, ca

subdiviziune a Agenţiei „Moldsilva". Sediul întreprinderii silvice este amplasat în or. Cahul, la o
distanţă de circa 175 km de municipiul Chişinău.
ÎS "Silva-Sud", Cahul este situată în partea de sud a Republicii Moldova şi administrează
fondul forestier şi cinegetic, proprietate publică de stat pe teritoriul raioanelor administrative
Cahul, Cantemir şi Taraclia. Se asigură dezvoltarea durabilă a pădurilor şi menţinerea în ele a
biodiversităţii forestiere, intensificarea funcţiilor de protecţie a apelor, de reglare climaterică şi
altor funcţii ale pădurilor, în scopul ameliorării sănătăţii populaţiei şi protecţiei mediului
înconjurător, regenerarea, extinderea, ameliorarea compoziţiei şi a calităţii pădurilor, sporirea
productivităţii acestora, aplicarea unui complex de măsuri privind aducerea şi menţinerea
pădurilor în starea corespunzătoare funcţiilor ecologice şi social - economice, continuitatea
eficienţei funcţionale a pădurilor şi valorificarea raţională a resurselor forestiere.
Pădurile şi terenurile constituente ale fondului forestier al ÎS „SILVA-SUD", Cahul,
situate în limitele sus amintite sunt gospodărite prin intermediul a cinci ocoale silvice: Cociulia,
Baimaclia, Moscovei, Taraclia şi Slobozia. Conform datelor lucrărilor de amenajare realizate în
anul 2002 suprafaţa întreprinderii silvice este de 18307,4 ha, iar pe ocoale silvice suprafaţa este
următoarea: OS Cociulia - 4966,0 ha, OS Baimaclia - 4456,0 ha, OS Moscovei - 3424,8 ha, OS
Taraclia - 3274,0 ha şi OS Slobozia - 2186,6 ha. Se menţionează că în anul 2014 Institutul de
Cercetări şi Amenajări Silvice Chişinău realizează lucrări de reamenajare a pădurilor gestionate
de ÎS „SILVA-SUD", Cahul.Fondul forestier gestionat de ÎS „SILVA-SUD", Cahul este
amplasat în 233 trupuri de pădure. Cel mai mare este trupul de pădure „Codrii Tigheciului" cu

11
suprafaţa de 3210,0 ha sau circa 18% din suprafaţa totală a întreprinderii silvice. Celelalte trupuri
de pădure sunt cu mult mai mici şi sunt situate dispersat. 
Organizarea teritoriului.

Amenajarea 2002 a menţinut, după posibilitate, parcelarul anterior constituit, dar a fost
necesar de unele modificări survenite prin trecerea la sistemul românesc privind lucrările de
amenajare a pădurilor, prin intrări şi scoateri de suprafeţe prin acte legale pe parcursul perioadei,
alte necesităţi de amenajare şi gestionare a pădurilor. Numărul de parcele stabilit de amenajarea
2002 a constituit 400, suprafaţa medie fiind de 45,8 ha. Numărul de subparcele a constituit 4053
unităţi, suprafaţa medie fiind de circa 4,5 ha. La nivel de folosinţă forestieră, suprafaţa entităţii
silvice este distribuită astfel: - păduri şi terenuri destinate împăduririi – 17616,9 ha (96,2%),
dintre care: - păduri şi terenuri destinate împăduririi pentru care nu se reglementează recoltarea
de produse principale – 17616,9 ha. Din acestea, suprafaţa de 14972,9 ha reprezintă păduri
(81,8%), iar 2644,0 ha (14,4%) este clasă de regenerare. - terenuri afectate gospodăririi silvice –
512,8 ha (2,8%); - terenuri neproductive – 95,0 ha (0,5%); - terenuri scoase temporar din fondul
forestier – 82,7 ha (0,5%). Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură „SILVA-SUD”, Cahul este
organizată în 5 ocoale silvice, 12 sectoare de maiştri şi 59 cantoane silvice. Această arondare este
corespunzătoare pentru asigurarea pazei fondului forestier şi aplicării măsurilor silvotehnice
propuse de amenajament. De asemenea, în cadrul fondului forestier există o pepinieră silvică şi 3
secţii de prelucrare a lemnului. Pepiniera silvică are o suprafaţă de 98 ha, în care anual se
produce material săditor pentru lucrările de împădurire în număr de peste 3 milioane puieţi, care
sunt folosiţi inclusiv şi pentru lucrările de înverzire pe teritoriul primăriilor, etc.

Suprafaţa parcursă cu lucrări de regenerare şi extindere si impadurirea pădurilor

Regenerarea și extinderea suprafețelor acoperite cu păduri este o prioritate a sectorului

forestier național. Vegetaţia forestieră poate reduce din influenţa negativă a factorilor industriali
şi climatici dăunători. În perioada 2009-2016 activităţile de regenerare şi extindere a pădurilor au
cuprins suprafaţa de 39855 mii ha (Tabelul 1), din care 8782 mii ha reprezentă culturi silvice, iar
23606 mii ha au fost cuprinse cu lucrări de ajutorare a regenerării naturale. Activități de
extindere a suprafeţelor împădurite din contul terenurilor degradate au fost efectuate pe o
suprafață de 2418 mii ha. Ponderea importantă a lucrărilor de ajutorare a regenerării naturale se
datorează faptului că, în perioada de referinţă, au fost efectuate tăieri de produse principale

12
 prioritar în arborete de salcâm, la care asigurarea continuităţii s-a realizat în majoritate prin
provocarea drajonării. Totodată, întreprinderile silvice subordonate Agenției „Moldsilva"
desfășoară lucrări de plantare și în cadrul proiectului Planul național de extindere a suprafețelor
cu vegetație forestieră pentru anii 2014-2018, aprobat prin Hotărîre de Guvern care prevede
împădurirea terenurilor degradate, a fîşiilor de protecţie a apelor rîurilor şi a bazinelor de apă N
precum şi a fîşiilor forestiere de protecţie a terenurilor agricole pe o suprafaţă de minimum 13
mii ha.

Anii de Regenerarea pădurilor în fondul forestier gestionat de Extinderea Total regenerări

referinţă Agenţia „Moldsilva", ha  suprafeţelor  şi împăduriri, ha
împădurite pe
terenuri 
noi, ha

Total Plantarea culturilor Ajutorarea

silvice regenerării
naturale

2009 3602 759 2843 4670 8272

2010 2743 685 2058 529 3272

2011 3745 980 2765 221 3966

2012 4851 1175 3676 73 4924

2013 4620 1244 3376 57 4677

2014 4767 1149 3618 37 4804

2015 4681 1582 2674 63 4744

2016 3804 1208 2596 1392 5196

În perioada 2013-2018 în Republica Moldova vor fi extinse suprafețele cu vegetație

forestieră cu 12 mii de ha. În acest sens este propus spre aprobare guvernului un Plan de acțiuni.
Mai multe instituții vor fi responsabile de anumite domenii și etape de implimentare a acestui
proiect. Astfel, autoritățile publice locale au identificat terenurile pentru a fi transmise spre
împădurire, de menționat că, una din condiții  a fost ca bonitatea solului sa nu depășească 40 de
puncte, în special vor fi împădurite terenurile degradate care nu mai pot fi folosite în agricultură.
Agenția Moldsilva va realiza activitățile de împădurire prin: creșterea materialului săditor,
efectuarea lucrărilor de plantare a terenurilor degradate, fîșiilor de protecție a apelor și bazinelor
de apă; Academia de Științe va asigura efectuarea cercetărilor științifice; Ministerul Mediului va
asigura funcția de control al Planului național de extindere a suprafețelor cu vegetație forestieră

13
perioada 2013-2018. Costul estimativ al proiectului este de 277 mln. lei, sursele principale de
finanțare vor fi din bugetul de stat, Fondul Ecologic Național, din donații externe. Cele mai mari
suprafețe care vor fi împădurite au fost propuse de raionale: Fălești, Goldeni, Taraclia, Telenești,
Ungheni.
În context mentionăm că în prezent în Republica Moldova vegetația forestieră și fondul
forestier constituie 462,7 mii ha sau 13,7% din suprafața țării, din care fondul forestier ocupă o
suprafață de 419,2 mii ha  12,4% din teritoriul țării), inclusiv pădurile - 374,8 mii ha (gradul de
împădurire a teritoriului constitue 11,1%).Din cauza gradului insuficient de împădurire a
teritoriului țării se înregistrează intensificarea proceselor de eroziune a solului și de alunecare a
terenurilor, de schimbare nefavorabilă a regimului hidrologic, aridizarea continuă a condițiilor de
mediu.

IV. CONTROLUL APLICARII MASURILOR DE PROTECTIVE A

MEDIULUI

IV.4. Controlul aplicarii masurilor de protectie a mediului conform cerintelor

legislatiei in vigoare

14
 Realitatile zilelor noastre arata ca secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri si
transformari ale civilizatiei omenesti, dar si cele mai complexe si uneori nebanuite efecte asupra
vietii.
Pâna nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile
omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor
ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut
mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamântului releva, tot mai evident, un dezechilibru
ecologic.
Perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri
stiintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu si pe cele energetice. Ca
urmare a industrializarii si cresterii productiei de bunuri au sporit mult materialele ce afecteaza
mediul ambiant.
Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de
complexe, se regasesc în aer, apa si în sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezentei
dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii proceselor termice si a utilizarii unor combustibili
inferiori; sunt evacuate în atmosfera importante cantitati de oxizi de azot, de carbon, negru de
fum, saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte daunatoare
asupra vegetatiei, în general, si direct sau indirect asupra omului.
La acest sfârsit de secol si început de mileniu, lumea se afla în efervescenta. Schimbarile
care au avut loc si vor avea loc, creeaza, într-o viziune optimista, sperante si pentru remedierea
fie si treptata a mediului înconjurator. În tumultul generalizat al schimbarilor, trebuie sa tragem
înca un semnal de alarma legat de mediul înconjurator si de supravietuirea omului si a existentei
vietii pe Terra.
Mediul natural", adica aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul si subsolul
si formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin este imaginea cea mai
comuna pe care omul obisnuit si-o face atunci când vorbeste despre mediul înconjurator.
O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza fiecare în parte un "ecosistem" care se
interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu în cautarea unui anumit echilibru.
Totalitatea factorilor naturali, determina conditiile de viata pentru regnurile vegetale, animale si
pentru exponentul sau rational - omul, reprezentând mediul natural. În mediul natural distingem
componente fizice naturale - elemente abiotice: aer, apa, substrat geologic, relief, sol.
Componentele biotice reprezinta viata, organismele ce le dezvolta pe fundalul sportului ecologic.
Ele apar sub forma vegetatiei si animalelor depinzând atât de factori terestri, cât si cosmici
(radiatia solara de exemplu) ceea ce ne ajuta sa întelegem implicatiile care pot urma unor

15
modificari fie terestre, fie cosmice, sau ambele în acelas timp.
Mediul înconjurator apare ca o realitate pluridimensionala care include nu numai mediul
natural, dar si activitatea si creatiile omului, acesta ocupând o dubla pozitie: de "component" al
mediului si de "consumator", de beneficiar al mediului.
Conceptul actual de "mediu înconjurator" are un caracter dinamic, care cauta sa cunoasca,
sa analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate în toata complexitatea lor.
Prin "resurse naturale" se întelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului
înconjurator ce pot fi folosite în activitatea umana:

minerale si combustibili fosili

resurse neregenerabile

apa, aer, sol, flora, fauna salbatica

resurse regenerabile

energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor.

resurse permanente

În întreaga activitate a mediului înconjurator se urmareste nu numai folosirea rationala a

tuturor aceste resurse, ci si corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului si localitatilor cu
masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin
poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de
poluanti cu dispozitive si instalatii care sa previna efectele daunatoare asupra mediului
înconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.
Astfel notiunea de "mediu înconjurator" cuprinde de fapt, toate activitatile umane în
relatia om-natura, în cadrul planetei Terra.
Când se vorbeste de progres sau de saracie, se vorbeste de fapt, în termenii cei mai
globali, de mediul înconjurator care caracterizeaza planeta noastra la un moment dat, caci între
toate acestea si poluarea, degradarea apei si a aerului, amenintarea paturii de ozon, desertificarea,
deseurile toxice si radioactive si multe altele, exista o strânsa interdependenta.
În toate civilizatiile care s.au dezvoltat pâna în secolul al XVII-lea, de natura predominant
agricola,"pamântul era baza economiei, vietii, culturii, structurii familiei si politicii", viata era
organizata în jurul satului, economia era descentralizata, astfel ca fiecare comunitate producea
aproape tot ce îi era necesar. Energia chieltuita corespundea în esenta lucrului fortei musculare,
umana sau animala, rezervelor de energie solara înmagazinata în paduri, utilizarii fortei
hidrauliuce a râurilor sau mareelor, fortei eoliene.
Natura reusea pâna la urma sa refaca padurile taiate, vântul care unfla velele, râurile care

16
puneau în miscare rotile, deci sursele de energie utilizate de civilizatiile agricole erau
regenerabile.
Odata cu sporirea populatiei globului, ce a decurs paralel cu perfectionarea organizarii
sociale si, în special odata cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele
doua secole, încercarea omului de a domina în lupta aspra cu natura, de a-i smulge lacom
bogatiile ascunse, începe sa aiba tot mai mult succes. Peste un miliard si jumatate din populatia
actuala a Terrei apartine civilizatiei industriale.
Industrialismul a fost mai mult decât cosuri de fabrica si linii de asamblare. A fost un
sistem social multilateral si bogat care a influentat fiecare aspect al vietii omenesti. Cresterea
economica, enorm accelerata, se bazeaza în majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe
energia cheltuita prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: carbuni, titei, gaze naturale.
Alvin Toffler observa cu sarcasm: "Pentru prima data o civilizatie consuma din capitalul
naturii, în loc sa traiasca din dobânzile pe care le dadea acest capital!".
Problema rezidurilor activitatilor umane a luat proportii îngrijoratoare, prin acumularea
lor provocând alterarea calitatii factorilor de mediu. Aceste alterari sunt cauza unor dezechilibre
în fauna si flora si an sanatatea si bunul mers al colectivitatii umane din zonele supraaglomerate.
Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazata pe consumarea resurselor neregenerabile
de energie, s-a ajuns, în unele tari industrializate, la un grad de bunastare ridicat, constatându-se
practic ca apare, cu iminenta, amenintarea consecintelor actiunii umane asupra mediului,
poluarea lui la nivel global.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzata de: existenta prea multor automobile, avioane
cu reactie si nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care functioneaza dupa tehnlogii vechi,
poluante, mari consumatoare de materii prime, apa si energie, fenomene care sunt determinante,
în ultima instanta, de necesitati crescânde ale unei populatii aflate în stare de explozie
demografica si îndeosebi de existenta marilor aglomerari urbane.
Mediul înconjurator reprezinta un element esential al existentei umane si reprezinta
rezultatul interferentelor unor elemente naturale - sol, aer, apa, clima, biosfera - cu elemente
create prin activitatea umana. Toate acestea interactioneaza si influenteaza conditiile existentiale
si posibilitatile de dezvoltare viitoare a societatii.
Orice activitate umana si implicit existenta individului este de neconceput în afara
mediului. De aceea, calitatea în ansamblu a acestuia, precum si a fiecarei componente a sa în
parte, îsi pun amprenta asupra nivelului existentei si evolutiei indivizilor.
Ansamblul de relatii si raporturi de schimburi ce se stabilesc între om si natura, precum si
interdependenta lor influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata si implicit

17
conditiile de munca pentru om, precum si perspectivele dezvoltarii societatii în ansamblu. Aceste
raporturi vizeaza atât continutul activitatii cât si crearea conditiilor de existenta umana.
În concluzie, se poate afirma ca mediul trebuie adaptat si organizat pentru a raspunde
nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natura a unor resurse si prelucrarea lor
pentru a deservi populatia (pentru a satisface doleantele acestora). Aceasta dependenta cunoaste
un mare grad de reciprocitate, datorita faptului ca nevoile umane se adapteaza într-o masura mai
mare sau mai mica mediului.
Asigurarea unei calitati corespunzatoare a mediului, protejarea lui - ca necesitate
supravietuirii si progresului - reprezinta o problema de interes major si certa actualitate pentru
evolutia sociala. În acest sens, se impune pastrarea calitatii mediului, diminuarea efectelor
negative ale activitatii umane cu implicatii asupra acestuia.
Poluarea si diminuarea drastica a depozitelor de materii regenerabile în cantitati si ritmuri
ce depasesc posibilitatile de refacere a acestora pe cale naturala au produs dezechilibre serioase
ecosistemului planetar.
Protectia mediului este o problema majora a ultimului deceniu dezbatuta la nivel mondial,
fapt ce a dat nastere numeroaselor dispute între tarile dezvoltate si cele în curs de dezvoltare.
Acest lucru a impus înfiintarea unor organizatii internationale ce au ca principale obiective
adoptarea unor solutii de diminuare a poluarii si cresterea nivelului calitatii mediului în
ansamblu.
Cercetarile amanuntite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s-
au concretizat prin intermediul unui ansamblu de actiuni si masuri care prevad:

cunoasterea temeinica a
mediului, a interactiunii
armonizarea intereselor
dintre sistemul economic si
prevenirea si combaterea imediate si de perspectiva
sistemele naturale;
degradarii mediului ale societatii în ansamblu
consecintele acestor
provocata de om, dar si sau a agentilor economici
interactiuni; resursele
datorate unor cauze naturale privind utilizarea factorilor
naturale trebuiesc utilizate
de mediu
rational si cu maxim de
economicitate

Pentru protejarea mediului, în primul rând trebuie identificate zonele afectate, evaluat
gradul de deteriorare si stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.
În ceea ce privesc modalitatile de protejare trebuie solutionate trei categorii de probleme:

18
 evaluarea costurilor
actiunilor de
protejare a
mediului si
elaborarea unor identificarea
programe pe termen surselor de
lung corelate pe plan suportare a
national si acestora.
international
referitor la
crearea unui sistem protejarea mediului.
legislativ si
institututional
adecvat si eficient
care sa garanteze
respectarea legilor în
vigoare.

În ceea ce priveste evaluarea costurilor si stabilirea modului în care aceste sunt suportate
se poate sustine ca protejarea mediului este costisitoare si nu pot fi întotdeauna identificati
factorii poluarii. Datorita acestei situatii costurile de protejare a mediului se împart între
societatile comerciale potentiale poluatoare si stat. Fondurile alocate protejarii mediului difera de
la o tara la alta în functie de nivelul de dezvoltare al fiecareia.
Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificati toti
factorii de mediu si zonele în care pot aparea probleme de poluare a acestora. Un astfel de
program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare si stabilirea
responsabilitatilor pentru derularea proiectelor.
Presiunea activitatii omului asupra mediului natural creste foarte rapid. De asemenea, se
accelereaza dezvoltarea industriala, schimburile, circulatia marfurilor, spatiul ocupat, parcurs si
utilizat pentru activitatile umane este din ce în ce mai vast. Aceasta evolutie îsi pune amprenta în
mod nefavorabil asupra mediului si a componentelor sale.
Un alt factor care dauneaza mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea
lejera în spatiile verzi. Comportamentul individului polueaza mediul într-o masura mai mare sau
mai mica, fie sub forma activitatii cotidiene, fie a consumurilor turistice.
Prin dezvoltarea activitatii umane sunt afectate toate componentele mediului în proportii
diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna,
monumentele, parcurile si rezervatiile, precum si biosfera.
În consecinta, conservarea functiilor igienico-sanitare, recreativa si estetica ale
elementelor componente ale mediului natural constituie garantia unei dezvoltari continue a
19
societatii umane.

IV.1.1. Controlul aplicarii masurilor de protectie a apelor conform cerintelor legislatiei

in vigoare

În scopul protecţiei resurselor acvatice sînt interzise

3
2
1

Deversarea în apele de Deversarea în apele de

Spălarea în apele
naturale, în preajma lor şi
în alte locuri neautorizate
a vehiculelor, a utilajelor
şi a ambalajelor
suprafaţă, în canalele de
irigare şi de desecare a
apelor uzate neepurate,
a celor poluate termic şi
radioactive, a apelor
contaminate cu germeni
patogeni şi paraziţi, a
produselor sau
reziduurilor petroliere
şi a altor poluanţi
suprafaţă, depozitarea în
albiile acestora sau în
zonele de protecţie a
apelor a deşeurilorde
orice natură a dejecţiilor,
a moluzului rezultat din
construcţii, a altor
reziduuri şi pesticide,
precum şi introducerea
de explozibile, otrăvuri,
substanțe stupefiante

Autorităţile pentru resursele acvatice în comun cu instituţiile de ramură de cercetare sînt obligate:

20
 să menţină sub control strict debitele captate, folosirea şi evacuarea apei în toate domeniile de
folosire a ei, să obţină reducerea necesarului de apă tehnologică, creşterea gradului de
reciclare a acesteia, respectarea normelor specifice de consum, evitarea risipei şi a pierderilor
1 de apă. Pierderile prin neglijenţă sau primn folosirea neraţională a apei la recuperarea
persoanelor fizice şi juridice conform taxelor stabilite

să aplice, conform legii, măsurile necesare pentru prevenirea eutrofizării neechilibrate a

apelor de suprafaţă şi a poluării apelor subterane cu nitraţi, pesticide şi alte produse toxice, şi
în acest scop să exercite controlul asupra respectării normelor de ambalare, transportare,
2 depozitare, a regulilor de manipulare şi utilizare a acestora pentru anumite suprafeţe

să asigure respectarea regimului special de gestionare a zonelor de protecţie şi a zonelor

sanitare, limitrofe cursrilor rîurilor, pîraielor, lacurilor, construcţiilor hidrotehnice şi de
acumulare a apei, să nu admită în zonele de protecţie hidrogeologică lucrări şi activităţi ce
3 vin în contradicţie cu regimul zonelor de protecţie şi a zonelor sanitare

să supravegheze în permanenţă starea izvoarelor, pîraielor, rîurilor mici, apelor subterane, a

biocenozilor lor naturale, a zonelor adiacente, să aplice, conform legii, măsuri de prevenire a
4 poluării şi degradării lor, să întreprindă lucrări de restabilire a biosistemelor afectate

să indentifice şi să propună, pentru a fi declarate drept zone protejate, conform legii,

sectoarele acvatice şi terenurile mlăştinoase cu biocenoze reprezentative sau cu populaţii ale
5 unor specii endemice, rare sau periclitate, autohtone sau migratoare

 Agenţii economici, indifferent de forma de proprietate, care folosesc resursele acvatice şi care
evacuează ape uzate sînt obligaţi

să reactualizeze, în decurs de un an de la
să asigure preepurarea apelor reziduale la
intrarea în vigoare a prezentei legi, autorizaţiile
nivelul standardelor stabilite înainte de
emise de autorităţile pentru mediu în modul
deversarea lor în reţeaua de canalizare a
stabilit pentru captarea necesarului de apă şi
localităţilor. Acumularea apelor reziduale în
deversarea apelor uzate în locurile de
orice rezervoare este admisă numai cu
amplasare a barajelor şi altor instanţii
acordul comun al autorităţilor administraţiei
hidrotehnice pe albiile cursurilor de apă şi să
publice locale, al autorităţilor pentru mediu
execute în termenele stabilite lucrările
şi al serviciului sanitar epidemiologic
recomandate

să aplice soluţii tehnice pentru a asigura

să nu afecteze potenţialul de refacere a
durabilitatea apeductelor şi pentru
resurselor biologice specifice, calitatea apelor
îmbunătăţirea tehnicii de irigaţie în scopul
şi stabilitatea ecosistemelor acvatice prin
evitării pierderilor de apă, preîntămpinării
activităţi de exploatare a construcţiilor
deteriorării solurilor şi altor fenomene
hidrotehnice, prin piscicultură şi pescuit
negative

21
4.1.2 Controlul aplicarii masurilor de protectie a aerului conform cerintelor legislatiei in
vigoare
 Guvernul în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi vor elabora şi vor
propune spre aprobare Parlamentului standardele calităţii aerului.

 Organele de administrare în energetică, în industrie, agricultură, transport, exploatarea

spaţiului locativ în comun cu instituţiile de ramură de cercetare, autorităţile administraţiei
publice locale şi autorităţile pentru mediu şi pentru sănătate sînt obligate:

să elaboreze si să propună Guvernului spre aprobare limitele anuale de producere şi

consum a energiei, limitele anualle admisibile de emisii nocive în atmosfera din
surse fixe şi mobile, şi nu permită depăşirea limitelor şi normelor stabilite

să creeze şi să asigure funcţionarea unui sistem de supraveghere a calităţii aerului pe

întreg teritoriul republicii, bazat pe standardele internaţionale

să propună şi să ceară consumatorilor de energie implementarea de soluţii tehnice,

care ar asigura reducerea consumului de energie în toate domeniile de activitate,
utilizarea de materie primă şi combustibil cu conţinut redus de substanţe nocive

să retehnologizeze activitățile de producere pentru a sista emisiile în atmosferă ale

substanțelor care distrug stratul de ozon, ale prafului și fibrelor de azbest, precum și
pentru a reduce sau a sista emisiile substanțelor periculoase din categoria poluanților
organici persistenți și cea a metalelor grele

să supravegheze în permanenţă respectarea regimului de emisii nocive în atmosferă,

să sancţioneze cu promptitudine încălcările admise; în cazul unor condiţii
meteorologice nefavorabile dispersiei poluanţilor în atmosferă cu acumulări locale
de substanţe toxice să dispună suspendarea temporară a activităţilor, care sînt supuse
de poluare a atmosferei

 Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, activitatea cărora este

legată de surse de poluare fixe sau mobile sînt obligaţi:

22
 să doteze liniile tehnologice cu utilaje şi dispozitive de captare şi
neutralizare a pulberilor şi gazelor nocive, să nu încalce normativele
concentraţiei substanţelor nocive în emisii supra limitelor legal admise

să creeze şi să întreţină spaţii verzi în jurul

să aplice măsurile necesare pentru a nu
obiectivelor industriale, să sădească
admite poluarea atmosferei cu pulberi
aliniamente de arbori şi arbuşti în zonele
sau substanţe volatile la transportarea şi
limitrofe drumurilor pentru îmbunătăţirea
păstrarea deşeurilor de orice fel
calităţii aerului şi protecţiei fonice

să asigure măsurile de izolare a surselor generatoare de zgomote şi vibraţii

şi de protecţie fonică a populaţiei, să nu admită depăşirea limitelor admise
de zgomote şi vibraţii, radiaţii neionizante

4.1.3 Controlul aplicarii masurilor de protectie a solului conform cerintelor legislatiei in

vigoare
 Sînt supuse protecţiei toate resursele subsolului: roci materie primă minerală, agenţi termici
naturali, bazine subterane de apă, precum şi cavităţi naturale şi artificiale pe întreg teritoriul
republicii.
 La efectuarea lucrărilor de explorare, extragere, prelucrare şi transportare a zăcămintelor şi
de transportare a a diverselor materiale din ele sînt interise:

Producerea de
zgomote şi
vibraţii peste
limitele admise în
Deteriorarea stratului preajma
de sol fertil, a localităţilor Depozitarea materiei
cursurilor de apă prime minerale, a
împreună cu deşeurilor,
biocenozele lor amplasarea
naturale, a diverselor instalaţii,
landşafturilor, cu mijloace tehnice în
excepţia cazurilor afara perimetrilor de
Poluarea mediului protecţie
autorizate în cursul
transportării
materiei prime
minerale şi a
deşeurilor

23
  Este interzisă îngroparea şi depozitarea în spaţii subterane, fără acordul autorităţilor pentru
mediu, pentru sănătate şi al autorităţilor administraţiei publice locale, a unor deşeuri solide,
lichide şi gazoase, chimice şi radioactive, care pot polua resursele subsolului şi deteriora
calitatea acestora.
 Autorităţile administraţiei publice locale, autorităţile pentru mediu, pentru sănătate, pentru
gestionarea resurselor subsolului şi instituţiile de ramură de cercetare sînt obligate:

să asigure ţinerea cadastrului resurselor subsolului, evidenţa extracţiei şi

pre;ucrării lor, a deşeurilor survenite din aceste activităţi, să elaboreze
programe de folosire a resurselor subsolului pentru dezvoltarea durabilă a
societăţii

să supravegheze în permanenţă lucrările de exploatare a resurselor subsolului,

respectarea limitelor de folosire a acestora, să propună şi să ceară
beneficiarilor implementarea de tehnologii, care să asigure un randament
superior la extragerea şi preluarea resurselor subsolului şi o reducere maximă
a pierderilor şi a deşeurilor

să identifice formaţiunile geologice minerologice, paleontologice şi alte

formaţiuni rare ale subsolului de o deosebită valoare ştiinţifică şi a culturii
pentru a fi luate sub protecţia specială a statului

 Agenţii economici, antrenaţi în exploatarea şi folosirea resurselor subsolului, indiferent

şfE
sleS j,b. de forma de proprietate, sînt obligaţi:
ăchivargutodzţxpînm
ă giautorec rizaţule ilem
leS zînt isedrm n autoriden tăţilepand entrulai ediuarînm ,înm
sch ivarexp delartiz acestrg ăprevdus edrins saunetr respcativ tareăţiîn recom
E
ă renuifct lorafeuz ucrăitaeî dercnum activonsru ităţloce rdecolgi xploracă re,
teS
ex trage şipre elucra reacul sureltivz orsub solu i,şs ăle
ă autoridelm tăţilorezp pentrusai m
alS ediuncarîj perim
vigo odulsarep rezntabil. ie
auză andări lor
xtr enajgrş zeşisprlu ăleîncra treţinasu ăînreslo gim
E
am

odulac etrlauoivăţ zoneltăţird ordepam

ulsbo uli,stab tsăle

inxl otecţrisa ieşalpub ezonicl loraeşi

V. CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII

24
 În paralel cu influenţa negativă a factorilor de mediu asupra potenţialului de manifestare a
diversităţii biologice, contribuie extrem de accentuat şi factorul uman. Intervenţia umană în
scopul valorificării excesive a regiunilor de stepă pentru dezvoltarea sectorului agrar, acţiunile de
canalizare a albiei râurilor lăuntrice, desecare a terenurilor înmlăştinite, defrişare a pădurilor,
aplicarea incorectă a lucrărilor silvotehnice (substituirea structurilor şi compoziţiilor fireşti ale
arboretelor) – toate acestea au condus la reducerea drastică în cadrul primelor două nivele a
diversităţii biologice. Conservarea biodiversităţii forestiere este asigurată şi prin existenţa reţelei
de arii protejate forestiere, prin sistemul legislativ cu privire la fondul forestier, prin respectarea
regulamentelor corespunzătoare în procesele de gospodărire a pădurilor, etc.
Pentru a asigura conservarea diversităţii biologice fondul ariilor naturale protejate de stat
(Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat, nr. 1538-XIII din 25.02.1998) include
161,1 mii ha sau 4,8% din teritoriul ţării (tabelul 19). În limitele fondului forestier gestionat de
Agenţia „Moldsilva”, ariile protejate ocupă 75 mii ha sau circa 22% din suprafaţa gestionată.

Reţeaua naţională de monitoring forestier

Reţeaua naţională de sondaje permanente (680 sondaje), amplasată sistematic în toate
pădurile fondului forestier naţional, are o densitate de 2 x 2 km (1 sondaj la 400 ha). Această
reţea este destinată atât supravegherii de sănătate a arborilor din cuprinsul suprafeţelor de probă
permanente (SPP), cât şi inventarierii statistice a pădurilor la nivel naţional şi regional.
În cadrul reţelei naţionale de monitoring forestier sunt desfăşurate activităţi privind
evaluarea stării de sănătate, care se realizează anual numai pentru lotul de arbori (predominanţi,
dominanţi, codominanţi şi fără vătămări fizice de intensitate moderată sau puternică) şi odată la 5
ani pentru toţi arborii, la care este necesar să se înregistreze vătămările fiziologice - defolierea şi
decolorarea frunzişului din coroana arborilor, precum şi vătămările fizice cauzale de diferiţi
factori.
Pădurile sunt cele mai diversificate din punct de vedere biologic sisteme de pe Terra,
servind drept loc de trai pentru o varietate uriaşă de plante, animale şi microorganisme.
Diversitatea biologică (biodiversitatea) a pădurilor trebuie privită nu doar ca arbori, ea mai
include plantele şi animalele care populează pădurile, dar şi diversitatea genetică a acestora.
În pădurile Moldovei au fost identificate 28 tipuri de ecosisteme (formaţiuni), unele
dintre ele fiind atât biologic, cât şi economic extrem de importante pentru ţară, cum ar fi:
stejărete, gorunete, stejărete de stejar pufos, făgete, zăvoaie, salcâmete şi un şir de variaţii ale
acestora.

25
 Ecosistemele de stejar pedunculat cu cireş sunt răspândite în nordul ţării şi ocupă o
suprafaţă de 11,6 mii ha. Compoziţia floristică a acestora include cca 350 specii de plante
vasculare şi se caracterizează prin arborete monodominante de stejar pedunculat (Quercus robur)
cu o frecvenţă mare a cireşului (Prunus avium). în aceste ecosisteme îşi găsesc adăpost 10 specii
de plante rare. în prezent aceste sectoare se usucă, iar regenerarea lor naturală este foarte slabă.
Ecosistemele de gorun, stejar pedunculat şi fag din centrul ţării deţin o suprafaţă de cca
160 mii ha. Diversitatea floristică a acestor ecosisteme este mai bogată comparativ cu cea a
pădurilor din zona de nord. Compoziţia floristică include peste o mie de specii de plante
vasculare, 17 dintre ele fiind incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova, printre care: colţişor
glandulos (Dentaria glandulosa), pana zburătorului (Lunaria annua), vonicer pitic (Euonymus
nana), coronişte elegantă (Coronilla elegans), bujor de pădure (Paeonia peregrina), mălin comun
(Padus avium), scoruş (Sorbus domestica), căpşuniţă (Cephalanthera longifolia), papucul
doamnei (Cypripedium calceolus) ş. a. Cea mai mare diversitate floristică se regăseşte în
rezervaţiile naturale „Codrii” (cu 945 specii) şi „Plaiul Fagului” (cu 720 specii de plante
vasculare).
Ecosistemele de stejar pufos (Quercus pubescens) din sudul ţării ocupă o suprafaţă de cca
7 mii ha. Compoziţia floristică include peste 400 de specii de plante vasculare. în aceste
ecosisteme au fost evidenţiate specii incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova: albăstrea
angelescu (Centaurea angelescui), gimnospermum de Odesa (Gimnospermium odessanum),
dediţelul mare (Pulsatilla grandis), păr-de-Dobrogea (Pyrus elaegrifolia) ş. a.
Ecosistemele forestiere azonale, formate din salcie, plop şi stejar pedunculat din văile
râurilor Prut, Nistru şi afluenţilor lor ocupă o suprafaţă de 15 mii ha. Compoziţia floristică este
constituită din cca 400 specii de plante vas- culare, printre care unele periclitate sau vulnerabile:
arinul negru (Alnus glutinosa), arinul alb (Alnus incana), viţa-de-pădure (Vitis sylvestris),
laleaua pestriţă (Fritillaria meleagris), limba şarpelui (Ophioglossum vulgatum) ş. a.
În prezent, în cadrul teritoriilor silvice şi de silvo-stepă sunt evidenţiate 1140 specii de
plante vasculare, ceea ce reprezintă peste 50% din totalul speciilor de plante din Moldova (1832
specii de plante vasculare). Diversitatea floristică determină în mare măsură şi diversitatea
faunistică în ecosistemele silvice. Pădurile Moldovei sunt populate de 172 specii de vertebrate
terestre (47,8% din numărul lor total din Republica Moldova), mamiferele constituie 47 specii,
păsările - 106, reptilele - 9, amfibienii - 10. Diversitatea nevertebratelor este şi mai mare, cu
peste 9000 specii, multe dintre care incluse în Cartea Roşie a Moldovei. Ecosistemele silvice ale
Codrilor Centrali sunt caracterizate printr-un indice înalt de compactitate, ceea ce creează
condiţii favorabile pentru cea mai diversă diversitate floristică şi faunistică din ţară.

26
 Biodiversitatea pădurilor la nivel global şi local este într-o permanentă ameninţare cu
dispariţia din cauza reducerii suprafeţelor acoperite cu păduri, fragmentarea pădurilor,
schimbările climatice şi altor factori stresanţi. Gospodărirea inadecvată din ultimul secol a cauzat
o sărăcire a resurselor genetice forestiere din Moldova. Degradarea celor trei tipuri de
specii/formaţiuni de stejar native (autohtone) Moldovei (Quercus robor, Q. petraea, Q.
pubescens) este însoţită de o intervenţie a speciilor străine (alohtone). Atât activitatea omului
(recoltarea plantelor medicinale, ciupercilor, practici nedorite de gospodărire), cât şi reducerea
sursei de hrană (popândău, rozătoare mici) continuă să influenţeze negativ speciile de păsări
răpitoare de zi, precum acvila ţipătoare mare (Aquila danga), acvila ţipătoare mică (Aquila
pomarina), şoimul dunărean (Falco cherrug), ş. a.
Dacă nu va fi găsită modalitatea raţională de co-existenţă cu pădurea, relaţiile dintre om
şi resursele forestiere sunt expuse unor riscuri inevitabile de alterare.
Fauna biocenozelor forestiere cuprinde 116 specii de animale incluse în Cartea Roşie a
Republicii Moldova. Numărul de specii care se află realmente în pericol este mult mai mare, în
special printre nevertebrate. Caracteristica de bază a multor specii de vertebrate periclitate, în
primul rând a carnivorelor, atât a păsărilor, cât şi a mamiferelor, este dependenţa de existenţa
arborilor masivi (cu scorburi, semiuscaţi) extraşi în procesul tăierilor silvice de îngrijire, de
igienă etc. Multe specii de insecte periclitate depind în dezvoltarea lor de existenţa unui volum
de masă lemnoasă moartă, care este extrasă intensiv în cadrul lucrărilor de igienizare a pădurilor.
Supravieţuirea acestor specii de animale poate fi asigurată numai prin respectarea strictă a
normelor tehnice la compartimentele ce ţin de protecţia faunei sălbatice în procesul efectuării
lucrărilor de igienizare şi a folosinţelor silvice.
Un număr considerabil de specii de plante rare şi periclitate cresc în componenţa păturii
erbacee de pe teritoriile unităţilor silvice şi rezervaţiilor naturale. Multe dintre acestea au valoare
medicinală. în fondul forestier sânt încadrate toate terenurile în care s-au mai păstrat
ecosistemele de silvostepă, inclusiv cele cu specii relicte, precum şi alte elemente valoroase şi
rare de vegetaţie. Habitatele erbacee conţin un număr considerabil de insecte periclitate, precum
şi de reptile, servesc drept refugiu pentru polenizatorii plantelor, sunt necesare pentru majoritatea
himenopterelor şi entomofagilor diptere, care contribuie la stabilitatea ecosistemelor forestiere.

5.2 Factorii cu impact asupra biodiversităţii

27
 Biodiversitatea în Republica Moldova este afectată la toate nivelurile de următorii factori
antropici:
a) valorificarea extensive a terenurilor ocupate cu vegetaţie naturală;
b) utilizarea neraţională şi intensivă a ecosistemelor naturale;
c) defrişarea pădurilor de luncă, a fîşiilor forestiere de protecţie a terenurilor agricole şi a
obiectelor industriale şi urbane;
d) desecarea biotopurilor zonelor umede şi canalizarea rîurilor mici;
e) distrugerea integrităţii ecosistemelor naturale;
f) poluarea ecosistemelor naturale şi agricole.

Aceşti şi alţi factori au cauzat, pe parcursul ultimelor decenii, nu numai diminuarea

biodiversităţii, dar şi intensificarea succesiunilor secundare în ecosisteme, extinderea
suprafeţelor ocupate de specii sinantrope agresive şi de fitocenoze secundare cu o componenţă
specifică redusă. Au luat amploare procesele de erodare intensivă a solurilor de pe pante, de
salinizare a solurilor din luncile rîurilor, de scădere a nivelului apelor freatice şi de secare a
multor rîuleţe. În zona de sud a ţării secetele au o frecvenţă de 2-3 ani şi consecinţe extrem de
dăunătoare la scară regională, atît asupra funcţionalităţii ecosistemelor naturale, cît şi asupra
stării social-economice a zonei.
Poluarea ecosistemelor acvatice şi palustre cu pesticide spălate din ecosistemele agricole
adiacente, cu deşeuri industriale, cu dejecţii de la complexele animaliere şi de prelucrare, cu ape
reziduale comunale a cauzat nu numai distrugerea unor specii de microorganisme, de plante
inferioare şi superioare, de animale nevertebrate şi vertebrate, dar şi intensificarea proceselor de
eutrofîzare a apei, de dereglare a funcţionalităţii ei şi a echilibrului ecologic. Deşi în ultimii ani
intensitatea poluării a diminuat, această problemă rămîne a fi destul de acută.
Păşunatul intensiv şi nereglementat în ecosistemele naturale a provocat degradarea
acestora prin afectarea structurii biocenotice şi trofodinamice şi distrugerea biotopurilor,
conducînd la intensificarea proceselor de diminuare a efectivului de taxoni ai biodiversităţii - atît
floristici, cît şi faunistici. Resursele genetice ale multor plante autohtone au fost pierdute
definitiv.
Biodiversitatea a fost afectată şi ca rezultat al exploatării resurselor minerale (extragerea
nisipului, prundişului, argilei, diatomitelor). Suprafaţa terenurilor ocupate de cariere şi mine
constituie 3024 ha, dintre care 1288 ha sînt în stare de exploatare, iar 875 ha sînt deja epuizate şi
necesită o recultivare.

28
 Ca urmare a impactului antropic, ecosistemele forestiere, de stepă, de luncă, cele acvatice
şi palustre au fost fragmentate şi în mare măsură deteriorate, ajungînd la o diversitate
populaţională, specifică şi biocenotică diminuată, la o stabilitate redusă.
Diminuarea biodiversităţii şi a calităţii mediului a avut loc din cauza faptului că
persoanele responsabile şi populaţia au un nivel scăzut de cunoştinţe ecologice, că nu există o
politică eficientă, concepţii şi  programe de valorificare şi gestionare durabilă a resurselor
natural.
Deşi în ultimii ani s-au întreprins unele măsuri de conservare a biodiversităţii, criza
economică nu a permis de a stopa degradarea ei la nivel naţional. Totuşi, transformările social-
economice profunde au impus formularea unor politici şi strategii ecologice care vor facilita pe
viitor redresarea situaţiei în sfera protecţiei mediului în general şi în cea a conservării
biodiversităţii în special. Tărăgănarea realizării strategiei în acest domeniu va genera, însă, unele
procese social-economice ce vor accelera degradarea biodiversităţii.

5.3 Impădurirea a terenurilor degradate

Sînt supuse prevederilor prezentei legi terenurile degradate, indiferent de tipul de proprietate,
care pot fi ameliorate prin lucrări de împădurire în vederea protejării solului, refacerii
echilibrului hidrologic şi îmbunătăţirii condiţiilor de mediu.
Sînt considerate terenuri degradate, în înţelesul prezentei legi, terenurile care, prin eroziune,
poluare sau prin acţiunea distructivă a unor factori antropici, şi-au pierdut definitiv capacitatea
de producţie agricolă, dar care pot fi ameliorate prin împădurire şi prin alte lucrări pentru
restabilirea ecosistemelor, şi anume:
a) terenurile cu eroziune de suprafaţă foarte puternică şi excesivă;
b) terenurile cu eroziune de adîncime - ogaşe, ravene, torenţi;
c) terenurile afectate de alunecări active, prăbuşiri, surpări şi scurgeri noroioase;
d) terenurile nisipoase expuse erodării de către vînt sau apă;
e) terenurile cu pietriş, bolovăniş, grohotiş, stîncării şi depozite de aluviuni torenţiale;
f) terenurile cu exces permanent de umiditate;
g) terenurile sărăturate;
h) terenurile poluate cu substanţe chimice, petroliere sau noxe;
i) terenurile ocupate cu cariere deschise, cu halde miniere, cu deşeuri de producţie sau
menajere etc.;
j) terenurile cu biocenoze afectate sau distruse;
k) terenurile neproductive.

29
În funcţie de tipul de proprietate, fac obiectul împăduririi, în condiţiile prevăzute de art.1 şi 2:
a) terenurile degradate proprietate publică aparţinînd statului;
b) terenurile degradate proprietate publică aparţinînd unităţilor administrativ-teritoriale
(comune, oraşe, municipii);
c) terenurile degradate proprietate privată.
Art.4. - Terenurile degradate, prevăzute la art.2, care pot fi ameliorate prin împădurire se
constituie în perimetre de ameliorare.

PROCEDURA DE IDENTIFICARE A
TERENURILOR DEGRADATE DESTINATE ÎMPĂDURIRII
Identificarea terenurilor degradate, delimitarea şi constituirea perimetrelor de ameliorare la
nivelul localităţilor se fac de către comisii, instituite prin deciziile: consiliului raional sau al
consiliului unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, sau al municipiului Chişinău, după caz, la
propunerea şefului direcţiei (secţiei) protecţia mediului şi gestionarea resurselor naturale.
Comisiile se vor constitui în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi şi vor
fi formate din:
preşedinte, în persoana primarului (viceprimarului) comunei, oraşului sau municipiului, după
caz;
secretar, în persoana inginerului funciar al primăriei;
membri:

în persoana a cîte un reprezentant:

al gospodăriei silvice sau al ocolului silvic;
al agenţiei teritoriale ecologice;
al autorităţii silvice centrale;
al autorităţii centrale pentru mediu;
al serviciului pentru protecţia solului;
al direcţiei (secţiei) protecţia mediului şi gestionarea resurselor naturale;
în persoana specialiştilor din instituţiile de cercetări şi proiectări în domeniile de organizare a
terenurilor şi de îmbunătăţiri funciare pentru agricultură, silvicultură, cercetări agrochimice şi
pedologice;

în persoana reprezentanţilor deţinătorilor funciari, după caz

Impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemelor forestiere

30
 Schimbarea climei este un fenomen global cu impact direct asupra tuturor ecosistemelor
naturale. Ecosistemele zonale silvice, împreună cu cele de stepă şi stâncării, sunt cele mai
dependente de condiţiile climaterice din regiune, cele mai vulnerabile faţă de factorii climaterici.
Vulnerabilitatea sporită a acestor ecosisteme este rezultatul funcţionalităţii scăzute, cauzate de
fragmentare şi degradare. Pădurile mezofile central-europene din nordul şi centrul ţării se află la
limita sud-estică a arealului său natural. Clima este principalul factor care limitează răspândirea
acestor păduri. Anii secetoşi de la începutul mileniului trei (declanşându-se an de an cu secete
profunde, ca cea din anul 2007) pot conduce la o diminuare a ariei pădurilor mezofile (făgete,
gorunete şi stejărete), care vor tinde să se retragă spre centrul arealului (Europa centrală) în
favoareapădurilor termofile cu stejar pufos din sudul ţării. Influenţa directă a schimbărilor
climatice asupra lumii animale este mai puţin accentuată, deoarece animalele,spre deosebire de
plante se pot adapta la unele modificări prin mecanismele lor comportamentale şi ecofiziologice.
Indirect, lumea animală va fi influenţată de degradarea vegetaţiei, deficitul de hrană, apă şi a
locurilor de reproducere. Numeroase specii de animale se află la limita arealului, unde condiţiile
extreme de existenţă sporesc vulnerabilitatearesurselor biologice. Odată cu dominarea
elementelor sudice şi sud-estice de floră, va creşte şi numărul speciilor respective de fauna

5.4. Masuri de conservare a biodiversitatii

UE propune o noua abordare privind masurile de conservare a biodiversitatii, in perioada
2011-2020, precum reducerea ritmului de disparitie a speciilor, refacerea, pe cat posibil, a
ecosistemelor din UE si participarea la eforturile internationale in domeniu, dupa cum
informeaza un comunicat de presa al Comisiei Europene.
Biodiversitatea - varietatea de ecosisteme, specii si gene - este amenintata peste tot in lume.
Ritmul de disparitie a speciilor este extrem de mare, si anume, de 100 pana la 1 000 de ori mai
mare decat cel natural.
Conform datelor CE, in UE, prospera doar 17% din specii si habitate si 11% din
ecosistemele protejate. Restul regnului animal si vegetal sufera sau este supus presiunilor, in
special celor determinate de activitatea omului. De exemplu, un sfert din speciile de animale se
confrunta cu riscul disparitiei. Printre acestea se numara foca-calugar mediteraneeana (Monachus
monachus), linxul iberic (Lynx pardinus) si broasca Karpatos (Pelophylax cerigensis).
De asemenea, diminuarea biodiversitatii reprezinta o pierdere enorma, afectand sistemele
naturale de care depind economia si societatea. Alaturi de schimbarile climatice, pierderea
biodiversitatii reprezinta cea mai grava amenintare la adresa mediului.

31
DATE GENERAELE DE PRODUSELE LEMNOASE ALE PADURII

Recoltarea masei lemnoase din pădurile Republicii Moldova se realizează în procesul tăierilor de
produse secundare (degajări, curăţiri, rărituri, tăieri de igienă) şi tăierilor de produse principale
(tăieri de regenerare, conservare, de igienă rase) şi de reconstrucţie ecologică. Lucrările
respective sunt realizate în conformitate cu proiectările amenajamentelor silvice, volumele
destinate recoltării fiind autorizate anual de către Ministerul Mediului. În contextul ameliorării
stării arboretelor, pe parcursul perioadei 2006-2010 în fondul forestier gestionat de Agenţia
„Moldsilva” au fost aplicate lucrări de îngrijire şi conducere (tăieri de produs secundare) pe
suprafaţa totală de 55831 ha, cu recoltarea unui volum de masă lemnoasă de 668,3 mii m3
(tabelul 14). Tratamentele silvice tăieri de produse principale şi de reconstrucţie ecologică) au
fost aplicate pe suprafaţa de 12827 ha, cu recoltarea unui volum de masă lemnoasă de 991,1 mii
m3. În procesul aplicării tăierilor diverse a fost recoltat un volum debmasă lemnoasă de 17,3 mii
m3.
Volumul total brut de masă lemnoasă, recoltat în fondul forestier gestionat de Agenţia
„Moldsilva”, pe parcursul perioadei de referinţă a constituit 2114,8 mii m3 (tabelul 15), inclusiv
volum realizabil 1989,9 mii m3. Din cadrul volumului menţionat doar circa 10,3% îl constituie
lemnul de lucru, restul fiind atribuit la categoria lemnulu de foc (inclusiv nuiele, crăci, ramuri).
Re coltarea volumelor menţionate în procesul tăierilor de produse principale şi reconstrucţie
ecologică a fost urmată de lucrări de regenerare a pădurilor: ajutorarea regenerării naturale,
plantarea culturilor silvice, regenerare natural.Un indicator important în procesul gospodăririi
pădurilor încadrate în grupa I funcţională este gradul de valorificare a creşterilor curente de masă
lemnoasă. Pentru pădurile gestionate de Agenţia „Moldsilva” acest indicator constituie în circa
40%, fiind un indice sub limita recoltelor practicate în alte ţări vecine.

Agentia Silva-Sud se mai ocupa cu Prelucrarea lemnului:

Pe parcursul perioadei de referinţă entităţile subordonate Agenţiei „Moldsilva” au prelucrat anual
circa 28 mii m3 de masă lemnoasă sau circa 7% din volumul realizabil recoltat anual .Tipurile
principale de produse din lemn obţinute sunt: piese de parchet, cherestea tivită şi netivită,
semifabricate tăiate, şipca pentru gard, mangal etc. În acelaşi timp, capacităţile sectorulu
forestier la acest capitol constituie circa 100 mii m3 anual prin intermediul a 30 secţii şi puncte
de debitare şi prelucrare a lemnului, instalaţii de uscare etc. Aceasta discrepanţă este din cauza
faptului că lemnul de lucru reprezintă doar 10% din volumul recoltat anual. La diminuarea
volumelor prelucrate de entităţile silvice a contribuit şi sporirea vânzărilor de lemn brut în

32
procesul de licitaţii publice organizate de Agenţia „Moldsilva”. Astfel, pe parcursul anului 2010
au fost licitaţi circa 113 mii m3 de masă lemnoasă (cinci etape de licitaţii forestiere) sau 43,2%
din măsura de parchet alocată la tăierile de produse principale. Diminuarea volumelor de
fabricare a producţiei din lemn şi a mărfurilor de larg consum a avut loc şi din cauza reducerii
competitivităţii producţiei rezultate de la debitarea şi prelucrarea lemnului din cadrul entităţilor
subordinate Agenţiei „Moldsilva”. Totodată, este necesar de menţionat că producţia calitativă
fabricată din lemn reprezintă un bun şi o marfă deosebit de solicitată pe toate pieţele interne şi
internaţionale.

ANEXA 1.

33
ANEXA 2.

34
Figura 1. Harta Ocolului silvic Baimaclia.
ANEXA 3.

35
Figura 2 Harta Ocolului silvic Cociulia

ANEXA 4.
36
Figura 3 Harta Ocolului silvic Moscovei
ANEXA 5.

37
Figura 4 Harta Ocolul Silvic Slobozia

ANEXA 6.
38
Figura 5 Harta Ocolul Silvic Moscovei

39