Disciplina: Mari Sisteme de Drept

Portofoliu
Lucru individual

Sisteme de Drept Comparat

Realizat de: Ceban Ovidiu Gr 182

Coordonator: Beneș Olga

Chișinău, 2020
 PLAN

1. Introducere

2. Sistemul Romano-Germanic, parlamentul în Belgia

3. Sistemul Common law, Parlamentul în Marea Britanie și

Senatul Statelor Unite ale Americii

4. Sistemul Mixt, Parlamentul în Africa de Sud

5. Dreptul Indian, Parlamentul în India

6. Dreptul Islamic, Parlamentul în Pakistan

7. Sistemul dualist, Dreptul Japonez

8. Concluzii

Introducere
Dreptul de-a lungul istoriei, dreptul a suferit o mulțime de modernizări și
schimbări radicale în ceea ce ține de modul constituirei ei și de asta este
important cunoaşterea principalelor sisteme de drept, compatibilitatea şi
comparabilitatea lor, deprinderea folosirii metodei comparative în studiul
dreptului, cunoaşterea tuturor elementelor şi problemelor acesteia.
Compararea drepturilor permite evidenţierea punctelor divergente,
convergente şi uneori a celor identice ale acestora, descoperindu-se
existenţa unui fond normativ comun - mai întins sau mai restrâns - din care
se pot trage concluzii benefice. Respectiv vom analiza amănunțit
următoarele sisteme.

Sistemul Romano-Germanic, Parlamentul în Belgia.

Parlamentul federal belgian este bicameral format din Senat și Camera
Reprezentanților.Lucrările parlamentului se desfășoară în Palatul Națiunii,
situat în centrul Bruxelles-ului în vecinătatea Palatului Regal.

Camera Reprezentanților
Camera inferioară este formată din 150 reprezentanți aleși în
11 circumscripții electorale, prin vot proporțional. Camera Reprezentanților
este camera "politică" a parlamentului, camera cere discută și votează
majoritate legilor, bugetul și acordă, sau retrage, încrederea în guvern.

Circumscripțiile sunt divizate conform frontierei lingvistice: 5 în Flandra (79

locuri), 5 în Valonia (49 locuri) și un district bilingv Bruxelles-Halle-
Vilvoorde (22 locuri). Circumscripțiile corespund provinciilor, cu excepția
circumscripției Louvain (parte din provincia Brabantul Flamand)
și Bruxelles-Halle-Vilvoorde. Fiecare circumscripție are alocat un număr de
locuri proporțional cu populația, între 4 locuri pentru Luxemburg și 24
pentru Anvers. Cu excepția circumscripțiilor Louvain și Bruxelles-Halle-
Vilvoorde, pragul electoral este de 5%. Toate circuscripțiile sunt
monolinguale în sensul că doar partidele regionale pot porpune candidați.
Singura excepție este circumscripția Bruxelles-Halle-Vilvoorde care conține
cele 18 comune din Regiunea Capitalei Bruxelles și 35 comune
neerlandofone din Brabantul Flamand din care 6 sunt comune cu
facilități pentru francofoni. Pentru a fi eligibil, un candidat trebuie să fie
cetățean belgian rezident și cu o vârstă peste 21 ani.

Senatul
Senatul este format din 71 de membrii: 40 membrii aleși prin vot direct,
21 reprezentanți ai comunităților și 10 membrii cooptați. Membrii majori
ai familiei regale care sunt în lista de succesiune la tron sunt senatori de
drept. Acesta are competențe în chestiuni pe termen lung și are drept de
vot identic cu Camera în chestiuni constituționale și de ratificare a tratatelor
internaționale.

Senatorii aleși, 25 flamanzi și 15 francofoni, sunt aleși în mod direct în trei

circumscripții naționale. Din reprezentanții comunităților, 10 sunt aleși
de comunitatea flamandă, 10 de comunitatea franceză și 1 de comunitatea
germanofonă. Senatorii cooptați sunt 10 membrii aleși de primele două
grupuri de senatori. Regulile de eligibilitate sunt aceleași ca și cele pentru
membrii Camerei Reprezentanților.

Senatorii de drept sunt actualmente copiii monarhului Albert II, membrii

majori ai familiei regale care sunt eligibili pentru a urca pe tron. Teoretic
aceștia pot vota, dar deoarece familia regală trebuie să fie neutră aceștia
nu votează și nu sunt socotiți la numărătoarea de cvorum.

Camerele reunite
Camerele Reunite este numele dat corpului creat cu ocazia ședințelor
comune ale celor două camere. Acestea se reunesc în anumite condiții
enumerate în Constituție: depunerea jurământului de către Rege,
declararea unei regențe. Ultima reuniune a avut loc pe data de 9
august 1993 cu ocazia depunderii jurământului de către actualul monarh.

Sistemul Common law, Parlamentul în Marea Britanie și

Senatul Statelor Unite ale Americii.

Parlamentul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord este
instituția legislativă supremă a Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei
de Nord, a Dependențelor Coroanei Britanice și a Teritoriile britanice de
pretutindeni Doar Parlamentul Regatului Unit posedă  supremația
legislativă și, ca atare, ultimul cuvânt politic asupra oricăror entități politice
ale Regatului Unit și ale celorlalte teritorii ale Regatului.

Deși Parlamentul Regatului Unit este un parlament bicameral, compus din

două camere, Camera Comunelor (cu membri aleși), și Camera Lorzilor (cu
membri în general numiți), totuși are trei entități componente:cele două
camere menționate și reprezentantul monarhului
însăși, [The] Sovereign (conform, en Queen-in-Parliament - Regina în
Parlament).

Cele două camere ale Parlamentului se reunesc în Palatul Westminster în

orașul Westminster, unul din zonele constituente (Borough (UK))
ale Londrei Metropolitane Interioare parte a capitalei Regatului
Unit, Londra.

Camera Lorzilor (în original, en [The] House of Lords) are 791 de membri,

aleși din rândurile aristocrației britanice și ale clerului din Regatul Unit. De
fapt, The House of Lords include trei tipuri diferite de membri, en Lords
Spiritual (Lorzii în spirit sau Lorzii spirituali), care sunt aleși/numiți dintre
reprezentanții cei mai proeminenți din rândul episcopilor Bisericii
Anglicane (en Church of England), și lorzii (cei ai timpului și cei ai
aristocrației ereditare). Ca atare, grupul lorzilor aristocratici, la rândul lor,
consistă din două grupuri diferite, en Lords Temporal (Lorzii
temporari sau Lorzi ai timpului), grup alcătuit mai ales din aristocrația
momentului a Marii Britanii), care sunt numiți de oficiul cunoscut
ca Sovereign (deci de monarhul existent, din 1952 regina Elisabeta a II-a),
bazat pe recomandările Primului Ministru, și un grup constant de 92 de
membri ai aristocrației ereditare a Regatului Unit (în original, hereditary
peerage - aristocrația ereditară), fiind prezenți/aleși/numiți fie pentru că
dețin o funcție a unui oficiu al monarhului, fie pentru că au fost aleși de
colegii lor din grupul aristocrației ereditare. Anterior primei sesiuni
a en Curții Supreme de Justiție a Regatului Unit, în octombrie 2009,
Camera Lorzilor ([The] House of Lords) avea ca una din funcții aceea
de en rol judiciar, folosindu-se de așa numita Lege a
Lorzilor (conform, en Law Lords).
Camera Comunelor ([The] House of Commons) este o cameră legislativă
alcătuită din 650 en membri, fiecare dintre aceștia fiind ales într-o anumită
circumscripție electorală, prin sistemul de vot uninominal - candidatul cu cel
mai mare număr de voturi într-o circumscripție câștigă mandatul. Aceste
alegeri au loc la minimum en cinci ani. Camera Comunelor are puteri mai
mari decât cea a Lorzilor, și poate trece legi respinse de către cea din
urmă.

Cele două camere se reunesc în locații separate, mai exact în camere

diferite în Palatul Westminster (cunoscut și ca The Houses of Parliament)
în Londra. Prin en convenție constituțională, toate posturile ministeriale,
incluzând cea de en Prim Ministru, sunt membri ai [the] House of
Commons sau, mult mai puțin comun, ai [the] House of Lords. Ca atare,
fiecare dintre aceștia răspund pentru acțiunile lor în fața entităților
legislative în care sunt membri. Majoritatea miniștrilor sunt din Camera
Comunelor, în timp ce miniștrii adjuncți pot fi din ambele camere.
Oricum, en speaker-ul Camerei Lorzilor trebuie să fie un membru al
aristocrației.

Senatul Statelor Unite ale Americii.

Senatul Statelor Unite ale Americii  este una din cele două camere ale
ansamblului legislativ federal, parlamentul american, care se
numește Congresul Statelor Unite ale Americii. Alături de cealaltă cameră
legislativă, Camera Reprezentanților, cu care împarte atribuțiile legislative
federale, Senatul poate fi formal considerat camera
superioară a legislativului Statelor Unite ale Americii.
În Senatul Statelor Unite, fiecare stat al Statelor Unite, indiferent de
numărul locuitorilor săi, este egal reprezentat de către doi senatori, care
sunt aleși pentru o perioadă de șase ani prin vot direct de
către populația statului respectiv. Alegerile pentru senatori au loc din doi în
doi ani, în anii pari, aproximativ o treime din senatori fiind aleși sau realeși
cu aceste ocazii. Anii 2004, 2006 și 2008, spre exemplu, au fost ani de
alegeri, fiecare din ei, pentru câte o treime din senatori. Astfel, ciclul de
realegere și reînnoire completă a Senatului este de șase ani, număr
evident identic cu durata mandatului oricărui senator.
Astfel, Senatul SUA este constituit din cei 2 x 50 state ale SUA
= 100 senatori, la care se adaugă vicepreședintele în exercițiu al Statelor
Unite, care este, conform legii, și președinte al Senatului, dar nu este
senator. Acesta nu are drept de vot în Congress, și nu intervine în
hotărârile și voturile Senate-ului decât dacă există un scor de 50 la 50 (așa
numitul break tie vote). În acest caz rar, votul său înclină balanța decisiv în
favoarea unei părți.
În realitate, vicepreședintele SUA acționează rar ca președinte al
Senatului, cu excepția situaților care necesită un „break tie vote” sau în
cazuri ceremoniale. În mod uzual, această funcție este îndeplinită
de Președintele „pro tempore”, care este de obicei senatorul
cu senioritate maximă al partidului majoritar din Senat. Adesea,
președintele „pro tempore” desemnează un membru al partidului său, de
obicei prin rotație, pentru a servi ca președinte activ al unei anumite zile.
Senatul Statelor Unite este privit, și în chip firesc, ca o entitate legislativă
mai mult dedicată deliberărilor decât Camera Reprezentanților (House of
Reprezentatives); Senate-ul este mai mic ca număr (100 de senatori
comparativ cu 435 de reprezentativi), membrii săi sunt aleși pe o perioadă
de trei ori mai mare de timp (şase ani comparativ cu doi ani), permițând
tratări mult mai colegiale și mai puțin confruntaționale ale problemelor,
datorită unei atmosfere care este mult mai puțin fluctuantă așa cum este
atitudinea membrilor camerei inferioare, care este puternic ancorată în
părerea mereu schimbătoare a opiniei publice.
În același timp, Senate-ul are puteri exclusive garantate de Articolul
Întâi al Constituției Statelor Unite ale Americii, care nu sunt oferite și
camerei inferioare a parlamentului american. Printre altele, mai importantă
decât toate celelalte puteri investite, președintele Statelor Unite nu poate
semna tratate sau stabili întâlniri importante fără sfatul și aprobarea
Senate-ului (așa numita funcție de "advice and consent").
Creatorii Constituției Statelor Unite au creat un parlament
(Congress) bicameral pentru au dorit ca cele două camere ale entității
legislative să fie capabile de a se controla reciproc. Camera inferioară,
House of Representatives, a fost concepută de a fi mult mai sensibilă la
părerea opiniei publice, a fi o adevărată cameră a poporului. Camera
superioară, Senate, a fost concepută în ideea de a fi mult mai rezervată, un
forum al înțelepciunii și bunului simț, reprezentând legislaturile diferitelor
state ce alcătuiesc Statele Unite.
Constituția prevede ca orice document ce ține de legislație să fie aprobat
de către ambele camere. Puterile exclusive pe care doar Senate-ul le are,
și care sunt enumerate concret în Constituție, sunt considerate a fi mai
importante decât cele care constituie apanajul exclusiv ale House of
Representatives. Ca atare, responsabilitățile Senate-ului, "Camera
Superioară" a Congress-ului, sunt mai extensive și intensive decât cele ale
House of representatives, "Camera Inferioară."
Denumirea Senate-ului Statelor Unite a fost făcută după
denumirea Senatului Romei Antice. În timp ce Senate-ul ocupă aripa de
nord a clădirii Capitoliului Statelor Unite ale Americii din Washington D.C.,
capitala federală a SUA, House of Representatives, ocupă aripa sudică a
aceleiași clădiri.

Sistemul Mixt, Parlamentul în Africa de Sud

Puterea legislativă: bicameral. Camera Superioară (Consiliul Național al
Provinciilor - NCOP) este formată dintr-o delegație de 10 membri din
fiecare provincie (șase delegați aleși de către legiuitorul provincial,
premierul și alți trei membri ai legislativului provincial); NCOP este prezidat
de un președinte ales din rândurile membrilor. Camera Inferioară
(Adunarea Naţională) este compusă din 400 de membri, aleşi pe o
perioadă de cinci ani pe baza sistemului proporţional al listelor de
reprezentare / partid. Nu există circumscripții electorale, iar fiecare regiune
are alocat un număr de locuri proporțional cu procentul voturilor pe care le
primește în întreaga țară. Acesta este prezidat de un Speaker, ales de
deputați din rândurile lor.

Puterea executivă: Șeful guvernului este președintele

Dreptul Indian, Parlamentul în India.

Legislativul: Parlamentul federal este format din două camere, Lok Sabha
(Camera Poporului) şi Rajya Sabha (Consiliul Statelor), cu structură şi
funcţii asemănătoare. Toate legile trebuie adoptate de ambele camere ale
parlamentului.

Lok Sabha este alcătuită din 545 de reprezentanţi ai poporului (543 aleşi
prin vot direct, 2 numiţi de preşedinte). Ultimele alegeri generale au avut
loc în aprilie-mai 2019. Fiecărui stat îi este atribuit un număr de locuri
proporţional cu populaţia statului respectiv iar durata mandatelor este de 5
ani. Rajya Sabha este compusă din 250 de reprezentanţi, din care 238 sunt
aleşi în mod indirect de membrii adunărilor legislative ale statelor, întruniţi
pe criteriul reprezentării proporţionale, iar 12 sunt personalităţi în domenii
precum literatura, ştiinţa, arta sau ştiinţele sociale şi sunt numiţi direct de
preşedinte. Mandatele durează şase ani iar alegeri pentru o treime din
locuri au loc odată la trei ani. 

Dreptul Islamic, Parlamentul în Pakistan.

Parlamentul Pakistanului este organul legislativ federal și suprem al

Pakistanului. Este o legislatură federală bicamerală care constă din Senat
ca cameră superioară și Adunarea Națională ca o cameră inferioară.
Conform constituției Republicii Islamice Pakistan, președintele Pakistanului
este, de asemenea, o componentă a Parlamentului. Adunarea Națională
este aleasă pentru un mandat de cinci ani pe baza francizei pentru adulți și
a unui singur om cu un vot. Mandatul unui membru al Adunării Naționale
este pe durata casei sau mai devreme, în cazul în care deputatul moare
sau demisionează. Funcția Adunării Naționale se încheie, de asemenea,
dacă este dizolvată la sfatul Prim-Ministrului sau al președintelui, la
discreția sa în conformitate cu Constituția.

Sistemul dualist, Dreptul Japonez.

Politica Japoniei se bazează pe un sistem multipartinic, parlamentar și

reprezentativ al unei monarhii constituționale, reglementat de
către Constituția promulgată (la 3 noiembrie 1946 și pusă în vigoare la 3
mai 1947), unde șeful guvernului este prim-ministrul, iar Împăratul este
simbolul statului și al unității poporului.

Puterea executivă este deținută de guvern, cea legislativă de cele două

camere ale Dietei, iar cea judiciară de Curtea Supremă și celelalte instanțe
judecătorești, care sunt independente de puterea legislativă și de cea
executivă

Împăratul
Instituția imperială japoneză este cea mai veche monarhie ereditară din
lume, existând deja când Japonia a fost menționată pentru prima dată în
analele istoriei, ea fiind perpetuată pe o linie de descendență predominant
masculină.

Împăratul execută funcții ceremoniale, neavând putere reală, nici măcar

putere de rezervă.

Cu toate că înainte de al Doilea Război Mondial Împăratul era considerat

șeful guvernului național, a existat și tendența de a se sublinia rolul său de
preot suprem al religiei indigene, șintoismul.

Ramura executivă
Ramura executivă este subordonată Dietei. Șeful ramurii executive, prim-
ministrul, este numit de către Împărat conform instrucțiunilor date de către
Dietă. Prim-ministrul trebuie să fie civil și să fie membru al uneia din cele
două Camere ale Dietei. Există o lege nescrisă conform căreia președintele
partidului învingător în alegeri să devină și prim-ministru.

Prim-ministrul desemnează și înlătură membrii guvernului, care trebuie să

fie în majoritatea lor membri ai Dietei.

Ramura legislativă
Dieta este compusă din două Camere: Camera Reprezentanților (480 de
reprezentați) și Camera Consilierilor (242 de membri). Toți sunt aleși în
alegeri populare: câte o jumătate din cei 242 din Camera Consilierilor (la
fiecare 3 ani) pe o perioadă de 6 ani, iar cei din Camera Reprezentanților
ori de câte ori sunt alegeri (la maximum 4 ani). Pentru Camera
Reprezentanților vârsta minimă de a fi candidat este de 25 de ani, iar
pentru Camera Consilierilor, 30 de ani.

Sesiunea de bază durează 150 de zile (începând din ianuarie), dar ori de
câte ori este nevoie se țin și sesiuni extraordinare.

Dieta îl instruiește pe Împărat la numirea și înlăturarea șefilor ramurilor

executivă și judiciară.

Ramura judiciară
Este independentă de celelalte două ramuri, instanța supremă fiind Curtea
Supremă.
 Concluzii

Dreptul a cunoscut o continuă evoluţie, constituindu-şi o

fizionomie specifică. Preocuparea de a identifica trăsături
comune ale dreptului – atât din punct de vedere al
conţinutului, cât şi al modului de exprimare a acestui
conţinut. Am aflat că dreptul este foarte diferit în raport cu
regiunea din orice colț al lumii și au beneficiile lor cât și
goluri una față de alta, e și firesc căci dreptul este creat de
om iar omul nu este ideal.