Sunteți pe pagina 1din 44

APARITIA PARLAMENTULUI

Istoric, originea Parlamentului se gaseste in practica foarte veche a unor adunari ale
mebrilor comunitatilor umane de a vota decizii.
Astfel in Grecia antica poporul decidea singur asupra problemelor, iar la Atena,
Adunarea Poporului (Eclesia) constituia structura principala a democratiei grecesti.
La adunare participau barbatii de peste 18 ani cu exceptia scalvilor si metecilor, se intalneau o
data pe luna ulterior o data pe saptamana neavand activitate permanenta.
In Sparta, Adunarea Poporului (Apella) era formata din membrii comunitatii care
aveau varste de peste 30 de ani. Atributiile acestei Adunari erau mult mai scazute decat cele
ale Adunarii din Atena.
La Roma, tribunii, fara a fi reprezentantii poporului, ci persoane sacre nu au incercat
niciodata sa face ceva de capul lor ( J. J. Rousseau)
In Evul de mijloc existau adunari reprezentativa care decideau in cele mai importante
probleme. Regula era ca monarhii trebuiau sa convoace aceste adunari, regula care nu a fost
respectata intotdeauna. Asemenea adunari au existat in aproape toate statele aparute dupa
caderea Imperiului Roman de Apus, fiind conoscute sub diferite denumiri, care in unele cazuri
se pastreaza si in prezent si anume: Stari Generale (Franta), Cortesuri (Spania), Reichstag
(Germania), Parlament (Marea Britanie).
Cel mai vechi parlament din statele lumii este Altingul islandez (930) . La origini era
alcatuita din nobili, mai tarziu putea participa la aceasta adunare toti cei care mergeau la locul
intrunirii mai ales pentru solutionarea problemelor judiciare.
In Marea Britanie in 1260 aristocratii s-au revoltat impotriva lui Henry al III lea iar in
1265 Simon de Montford a convocat o Adunare formata din nobili, membrii ai cleruli si
reprezentanti ai districtelor , oraselor si burgurilor , denumita COMUNE si devenita primul
Parlament din istorie , aceasta adunare denumita si MARELE CONSILIU nu era totusi un
Parlament. ( stiu ca era denumita comune acum mai e denumita si asa si mai stiu ca primul
Parlament zicea ca a fost cel islandez de la 930 dar asta e incerc sa nu ma enervez si va rog in
cele ce urmeaza sa nu va enervati nici voi )
Acest Parlament care totusi nu era un Parlament a fost cunoscut sub numele de
Parlamentul din 1265.
Cuvantul Parlament a fost utilizat pentru prima data ulterior acestui an in 1239.
Marele Consiliu ( Comunele) se va desparti in doua camere in 1341 ( Camera
Comunelor si Camera Lorzilor) care vor forma Parlamentul Britanic.
De-a lungul timpului Parlamentul a suferit modificari in ceea ce priveste camerele
sale, in perioada lui Oliver Cromwell Camera Lorzilor fiind desfiintata si apoi reinfiintata in
anul 1660, in perioada dinastiei stuartilor, Dupa revolutia glorioasa 1688 , Parlamentul
Britanic devenea ceea ce este astazi.
In Franta , Starile Generale , cele mai vechi adunari franceze , au aparut odata cu
centralizarea statului francez. Astefel , in anul 1302 , Regele Filip al IV-lea convoca Starile
Generale la Paris pentru prima data in istorie. In timpul razboiului de 100 ani (1337-1453)
cand Parisul era sub ocupatie engleza, regele Carol al VII lea a convat Starile Generale prima
data in afara Parisului, la Touluse. Dupa acest moment pana la Revolutia franceza din 1789
unele provincii franceze au avut dreptul de a avea parlamente locale proprii. Atributiile
Starilor generale au fost mai limitate decat cele ale celor doua Camere ale Parlamentului
britanic.
Starile Generale au fost convocate, ultima data, inainte de 1789 in anul 1614 ,
Revolutia Franceza a reprezentat cauza transformarii celei de a Treia Stari din cadrul Starilor
Generale in prima Adunare Nationala si care era unicamerala.
In anul 1791 a fost aleasa Adunarea Legislativa pentru un mandat de 1 an.
In anul 1792 odata cu declansarea Perioadei Terorii a fost aleasa pentru prima data prin

vot ubniversal o Adunare Constituanta care avea sarcina de a adopta o noua constitutie.
Dupa restauratia din 1815 , s-a instaurat sistemul parlamentar bicameral , Parlamentul
fiind format din Camera Deputatilor si Camera Pairilor.
Dupa 1848 Adunarea Legislativa si Presedintele Frantei au fost alesi prin vot
universal.
1852 in urma loviturii de stat data de Napoleon , Franta s-a transformat in imperiu care
a durat pana in 1871
Potrivit senatusconsulturilor din 1875 Camera Deputatilor era aleasa prin vot
universal, direct pentru prima data pe un mandat de 4 ani , iar senatul prin vot universal si
indirect pe un mandat de 9 ani.
In Spania, prima adunare parlamentara denumita Cortesuri a fost cea constituita in
anul 1118 , in Regatul Leon , aceasta adunare adoptand Magna Carta Leonesa.
In Romania , primele adunari reprezentative au fost cele din Transilvania secolului al
XIII-lea , denumite Obsti Nobiliare sau mai tarziu Congregatii. In secolul al XV-lea ,
Congregatiile s au transformat in Congragatii Generale in care nu aveau acces si romanii ,
acestia fiind considerati natiune tolerata.
Dupa 1514 cand a aparut Principatul Transilvaniei , datorita dominatiei Otomane
Congregatiile au fost inlocuite de Dieta Transilvaniei .
In Tara Romaneasca si Moldova dupa secolul al XV lea au aparut Obstile Tarii care
decideau asuprea principalelor probleme si programelor.
Regulamentele Organice prevedeau infiintarea Adunarii Obstesti, separata de puterea
executiva si de cea judecatoreasca convocata in fiecare an la 1 decembrie , durata sesiunilor
fiind de doua luni
Apare astfel si apoi evoueaza conceptul de democratie directa care presupune o
Adunare a poporului care indeplineste ea insasi actele vietii statale, votand legile , elaborand
actele administrative si acordand dreptatea.
Democratia directa mai functioneaza in prezent in cateva cantoane din Elvetia.
In alte cuvinte teritoriile intinse si populatiile numeroase fac impsibila exercitarea
democratiei directe si exprimarea, in mod direct a vointei generale, iar ca urmare a aparut
democratia indirecata, ideea reprezentarii si raporturile de reprezentare.
Pe cale de consecinta ar trebui sa fie reprezentata populatia. Consecinta ideii de reprezentare a
fost aparitia reprezentantilor care au format parlamentele, dar si a sistemelor electorale pe
baza carora reprezentantii sunt desemnati.
De altfel democratia indirecta sau reprezentativa presupune ca poporul, singurul titular al
suveranitatii sa aelaga in mod periodic si limitat ca timp un anumit numar de persoane care sa
exercite suveranitatea in numele sau. Democratia reprezentativa presupune cu necesitate
organizarea si desfasurarea unor alegeri si este cunoscuta si sub denumirea de democratie
parlamentara.
In prezent, aproape toate constitutiile statelor lumii consacra dreptul poporului de a
exercita puterea prin reprezentare sau prin referendum, ambele reprezentand o forma de
manifestare a vointei generale intr-o democratie semi-directa.
Imputerinirile parlamentului si rolul sau intr-un stat au impus autonomia parlamentului
care trebuie sa fie independent fata de orice autoritati publice.
Capitolul II : FUNCTIILE PARLAMENTULUI
Sectiune 1 : Clasificarea functiilor
Functiile Parlamentului trebuie sa reflecte imputernicirile pe care poporul i le-a acordat prin
vot direct, de aceea pozitia sa in cadrul statului este cea de conducere.
Parlamentul este puterea legislativa, unicul organ legiuitor, insa doctrina priveste acest text cu

unele rezerve deoarece nu este singurul organ care face legi, impartind aceasta functie de
legiferare cu Guvernul care exercita la randul lui functia de legiferare prin delegare sau
initiativa legislativa. Acest lucru pune problema asupra unei anumite limite ale functiei
Parlamentului.
Specificul Parlamentului este puterea de deliberare, care in opinia lui Ioan Muraru raspunde
mai bine functiilor acestuia.
S-a facut confuzie intre functia de deliberare si cea de legiferare, de aceea unii doctrinari
sustin ca deliberarea este o functie separata a Parlamentului.
Cresterea rolului executivului in domeniile ce tin de competentele financiare si bugetare a
avut ca efect aparitia si proeminenta functiei de reflectie a Parlamentului, alaturi de cel de
adoptare a legilor.
Concluzie :
Parlamentul are printre cele mai importante functii, cele de reflectie, de dezbatere si adoptare
si de control asupra Guvernului.
Functia constituanta si functia legislativa nu se pot confunda, deoarece Parlamentul doar
legifereaza.
Functia jurisdictionala a parlamentului nu exista deoarece in ceea ce priveste raspunderea
Presedintelui sau a Guvernului, aceasta este o raspundere strict politica, Parlamentul avand
dreptul de a aplica sanctiuni strict politice.
Functiile Parlamentului pe baza criteriului continutului pot fi clasificate in :
1 Legislativa;
2

Stabilirea directiilor pricipale ale activitatilor social-economice;

Alegerea, formarea,avizarea,numirea,revocarea unei autoritati;

Control;

Exercitarea conducerii politicii externe ;

Organizarea si functionarea proprie.

Sectiunea 2: Functia Legislativa


Reptrezinta principala functie a Parlamentului, care consta in adoptarea unor legi,
obligatorii pentru executiv.
Acceptiunile termenului lege :
1

Sens larg act juridic normativ

Sens restrans- act juridic al Parlamentului ( sensul folosit aici)

Executivul se implica in procesul de legiferare prin delegare sau initiativa legislativa,


aceste forme de implicare reprezentand limite ale functiei de legiferare a
Parlamentului.
O alta serie de limitari decurge din domeniul rezervat legii(in sensul strict- act juridic
al Parlamentului), astfel, Constituia prevede sfera relatiilor sociale care necesita
reglementare exclusiv prin lege.
Astfel o lista rigida de domenii de reglementare ale legii poate impiedica forul
legiuitor sa intervina in unele probleme grave pe considerentul ca acea problema intra

in sfera unor probleme care nu cad sub incidenta legii.


Constitutia Romaniei prevede domeniul rezervat legii in articolul 73 care stabileste
materiile in care Parlamentul poate adopta legi constitutionale, organice si ordinare.
Sectiunea 3: Functia de stabilire a principalelor directii social economice,
culturale, statale si juridice
Aceasta functie este realizata prin adoptarea legilor si se exercita de Parlament in
intregul sau de una dintre camerele sale, in sistemul bicameral.
Parlamentului ii revin o serie de atributii, dintre care le voi enumera doar cele pe care
le cred eu cele mai usor de retinut:
- Adoptarea bugetului;
-

Declansarea mobilizarii partiale sau totale

Reglementarea organizarii si desfasurarii referendumului

Organizarea fortelor armate si apararrea tarii

Emitereaa de moneda

Reglementarea cetateniei

Sectiunea 4: Functia de alegere, formare,avizare, numire/revocare a unor


autoritati sau institutii publice
Aceasta functie difera in functie de sistemul constitutional.
Exprima o anumita preeminenta a Parlamentului fata de Guvern, datorita dreptului de
institutionalizarea a unor asemenea organe ale statului.
- Aleg/revoca sefi de state (republica parlamentara)
-

Aleg/revoca sefi de guverne

Aproba componenta guvernelor

Revoca guverne prin proceedele specifice

Numesc in functie inalti functionari publici

Aleg/revoca judecatori

In SUA, numirea ambasadorilor, functionarilor federali se face de catre Presedinte cu


aprobarea Senatului, candidatii prezentandu-se in fata unei comisii de ancheta
riguroasa a Parlamentului.
In ROMANIA, Parlamentul poate suspenda seful statului, acorda votul de incredere
Guvernului , numeste avocatul poporului, Senatul numeste 3 judecatori la CCR, iar
Camera Deputatilor 3.

PARLAMENTUL
FUNCTIILE PARLAMENUTULUI
Sectiunea 5: Functia de control parlamentar
Controlul parlamentar este necesar, deplic, si diferentiat.
1 Necesar deoarece trebuie sa constate direct modul in care sunt respectate si aplicate
Constitutia si legile si in care autoritatile si institutiile publice isi realizeaza rolul pe
care il au in functionarea si organizarea mecanismului de stat.
2

Deplin deorace se intinde asupra intregii activitati controlate care trebuie sa se


desfasoare potrivit constitutiei si legilor.

Diferentiat atat in functie de naturaactivitatii controlate, cat si in functie de pozitia in


sistemul statal a autoritatii controlate.

Se poate exercita:
1 de catre intregul parlament
2

de catre una dintre camere

prin alte mijloace, forme de control (comisii parlamentare)

Constitutia prevede:
Obligatia Avoc. Pop. de a prezenta celor doua camere rapoarte
Raspunderea politica a Guvernului
Obligatia Guv de a prezenta informatiile si documentele cerute
Dreptul parlamentului de control = posibilitate de manifestare a opozitiei fata de executiv
Forme si mijloace de control parlamentar:
1 Mesaje, rapoarte, programe si procedurile de realizare a acestuia
Mesajele: se prezinta doar in fata celor doua camere ale parlamentului reunite in
sedinta comuna; solicitarea se face in scris, iar primirea mesajului se inscrie cu
prioritate pe ordinea de zi/la data solicitata de presedinte in scrisoarea sa.
Ordinea de zi se propune in sedinta si se aproba cu majoritate absoluta.
Parlamentul va decide dupa primirea mesajului daca va fi supus sau nu dezbaterii.
Prezenta la sedinta e obligatorie. Procedura de dezbateri se bazeaza pe reguli
cutumiare(deschiderea sedintei de presedinte, prezentarea msj, luari de cuvant,
inchiderea sedintei).
Daca mesajul nu e supus dezbaterii->nu pot fi prezentate puncte de vedere.
In ambele cazuri nu exista posibilitatea adoptarii unor hotarari.
La fel se procedeaza si cu alte cereri ale presedintelui formulate in exercitarea

atributiilor sale.
Parlamentul asculta si aproba programul Guvernului si asculta anual raportul Curtii
de Conturi.
Rapoartele: se trimit parlamentului pt a fi dezbatute si eventual aprobate sau
respinse. Data sedintei comune pt dezbatere se stabileste de birourile permanente
reunite in sedinta comuna cu respectarea termenului de min 5 zile de la data difuzarii
lor catre parlamentari. Birourile trimit rapoartele primite comisiilor parlamentare
stabilindu le si termenul pana la care trebuie sa depuna raportul lor comun. Acestea se
difuzeaza paralmentarilor cu min 1 zi inainte de prezentarea in sedinta comuna a celor
2 camere.
In cadrul sedintei comune rapoarte sunt dezabtute. Nu pot fi formulate amendamente,
ci doar obiectii/observatii. Rapoartele sunt aprobate/respinse. Hotararea de adoptare a
unor hotarari-majoritate absoluta.
2

Prin comisiile parlamentare


De ancheta sau speciale. Nu au putere judiciara. Pot sa citeze martori, sa
dispuna efectuarea de expertize si aplicarea de sanctiuni pt declaratii
mincinoase.

Prin intrebari si interpelari


Reguli cuprinse in regulamentele parlamentare referitoare la: forma, continut, timpul
formularii, continutul si durata timpului de rasouns, timpul pt replica, efectele
juridice.
Intrebari: simpla cerere daca un fapt e adevarata, info e exacta. Au un singur autor.
Nu sunt admise cele care privesc un interes personal; obtinerea unor consultatii
juridice; referitoare la procesele aflate pe rol/care pot afecta solutionarea unor cauze in
curs de judecata; cele ref la activitatea unor pers care nu indeplinesc functii publice.
Pot fi orale sau scrise. Raspunsurile pot fi la fel. Daca parlamentarul solicita un
raspuns oral si nu se afla in sala de sedinte, raspunsul va fi scris si se va depunde la
seceretarul camerei care se afla la prezidiu. Daca parlamentarul in cauza doreste sa
formuleze obiectii la raspunsul dat, poate solicita amanarea o singura data. Cererea se
depune la secretarul desemnat in acest scop si se comunica minisrului pt rel cu
parlamentul. Intrebarile fara raspuns se publica in MOF p II.
Intrebarile orale:st prevazute zilele si orale in care pot fi depuse. Se exepune in max 2
min. Raspunsul nu poate depasi 2-3min. La fel nici replica. Precizari si comentarii
max 2 min. Raspunsul poate fi amandat o saptamana pt cazuri justificate si daca
ministrul competent nu se afla in sala. Primul-min va fi informate de presed camerei
asupra rasp amanate.
Intrebarile scrise: se depun secretaului camerei desemnat in acest scop->raspunsul
poate fi oral, scris, oral si scris. Secertarul le trimite membrilor guvernului si alotr
autoritati si institutii publice. Rasp scrise se oredau secertarului camerei respective se
transmit parlamentarului si se publica pe site. Raspunsurile orale nu pot depasi 2-3

min. La fel si replica. Daca timpul s a epuizat rasp pt intrebarile scrise vor fi reinscrise
in urmatoarea ordine de zi..
Interpelari: de regula, obiectul lor se formuleaza in scris si se depune la secretarul
camerei.
Definitie: cerere prin care se solicita explicatii in problemele importante ale activitatii
interne si externe.
Guvernul si membrii sai sunt obligati sa raspunda in termenul stabilit. Interpelarile au
o perioada rezervata in ordinea de zi, se inscriu intr-un registru special, sunt afisate la
sediul camerei respective. Se prezinta de autorul lor in sedinta publica in mod
alternativ cu intrebarile apoi se trimit prim-min. Durata-max 5 min. La camera
deputatilor un grup parlamentar-max o interpelare/sedinta cu exceptia cazurilor in care
se permite. La dezbaterese da cuvanatul interpelatorului, apoi celui interpelat. Pot
urma replici. Interpelat poate fi: primul-mindaca intrebarea e adresata guvernului),
ministru, secretar de stat( daca se ref la un minister). Interpelarea prim-min poate fi
amanata cu o sapt pt motive justificate.
Discutiile se pot incheia cu adopatarea unei motiuni simple. Interpelarea pp de regula
un vot al parlamentului.
Dezbaterile politice: o data pe luna-la solicitarea mai multor grupuri parlam/a
primului min cu participarea obligatorie a acestuia pt probleme de interes major pt
viata politica, eco si sociala. Grupul parlamentar-o data/sesiune. Primul-min- max 2
ori/sesiune.
Declaratiile politice: se fac in zile si timpul prevazut de regulament, in numele
grupului parlamentar/in nume propriu. Pot da nastere la repici. Daca vizeaza
activitatea sau politica Guv se trimite un extras din stenograma sedintei primului-min.
Ordinea luarilor de cuvant e alternativa de la sapt la sapt, se face pe grupuri parlam.
4

Dr deputatilor si senatorilor de a obtine info necesare


Guvernul si celelalte organe ale adm publice sunt obligate sa prezinte informatiile
cerute de camerele parlamentului sau de comisiile parlamentare prin intermediul
presedintilor acestora.
Deputatii si senatorii-documente sau informatii in copie certificata utile pt activiatea
lor. Poate fi refuzara satisfacerea cererii daca priveste secrete de stat de o importanta
deosebita.

Prin rezolvarea petitiilor cetatenilor


Se organizeaza de catre parlamente birou de primire a petitiilor-> parlamentele devin o
tribuna publica de dezbatere permanenta intre cetateni si guvern, opozitie si majoritate.

Prin Avocatul Poporului (ombudsman)


Numita de parlament(sau guvern/seful statului). Supravegheaza administratia si (in

unele state) justitia. 2 forme: competenta generala si speciala.


Generala: primeste plangerile cetatenilor contra exceselor si abuzurilor adm publice,
face anchete si intervine pe langa guvern.
Speciala: controleaza numai anumite servicii ale adm publice (armata->germania,
suedia)
In Romania denumirea de avocatul poporului a fost preferata de Adunarea
Consituanta pt ca exprima mai clar si pe intelesul tuturor rolul si semnificatiile juridice
ale acestei insitutiii (I.M)
Menirea sa: apara dr si libertatile altor persoane AP nu i poate reprezenta pe cetateni
in fata instantelor judecatoresti/a altor autoritati si instituii pbulice.
E numit de cele 2 camere pt un mandat de 5 ani. Nu poate indeplini nicio alta functi
epublica/privata(Exceptie-functiile didactice din invatamantul superior). Prezinta
rapoarte Parlamentului.
Sectiunea 6: conducere in politica externa
Ratificarea si denuntarea instrumentelor internationale, declararea starii de razboi.
Suspendarea/incetarea osilitatilor militare
Sectiunea 7: organizare interna si functionare proprie
Atributii:
1

Validarea sau anularea alegerii parlamentarilor-anularea facuta de camere nu


trebuie confundata cu anularea alegerilor hot de biroul electoral central (savarsirea
unei fraude electorale).

Adoptarea regulamentului de organizare si functionare-fundamentata pe autonomia


regulementara a parlamentului si a camerelor sale in sistemul bicameral. Deputatii
si sentaorii-regulamente proprii. Se poate adopta si regulament al sedintelor
comune ale camerelor.

Alegerea organelor interne ale camerelor parlamentuui-se bazeaza pe autonomie


organizatorica(Admin); consta in alegerea membrilor pt situatia in care camerele
lucreaza reunite, formarea comisiilor parlamentare.

Aprobarea bugetului propriu

Altele: retinere, aretsrae, perchezitionare-incuviintare; urmarire penala, trimitere in


judecata-fara aprobare.

STRUCTURA PARLAMENTULUI
ASPECTE PRIVIND STRUCTURA
Structura unicamerala, bicamerala, multicamerala.
4 adunari reprezentative bicamerale: aristocratice; politice(de notabili); federale; cu camere
cu caracter economic si social.
1 Cu camere aristocratice-faza ttranzitorie regimuri vechi aristocratice->regimuri
democratice moderne
2

Adunari reprezentative sau de notabili-sunt de inspiratie conservatoare. Prima camera


(alesii desemnati pe baza votului universal si direct). A doua camera (reprezentantii
paturilor favorizate)

Adunari reprezentative federale-corespund structurii federale a statului. O camera repr


interesele populatiei, cealalta interesele statelor membre.

Adunari reprezentative cu camere cu caracter economic si social-nu se regeaseste in


statele UE, e aleasa pe criterii corporatice. Are caracter consulativ de aviz si un rol
util. Exemplu: consiliul economic si social din Franta.

Organizarea interna a Parlamentului


Consideratii generale
Camerele parlamentului sunt structuri colegiale, care au compozitii numeroase si care
lucreaza si decid numai in plenul lor.
Structura interna se organizeaza si functioneaza potrivit regulamentului fiecarei
camere.
Formatiunile care constituie organizarea interna a camerelor parlamentului snt alese,
numite, formate de catre fiecare camera, fara amestecul executivului (guvernului) si, de
regula, potrivit configuratiei politice a camerei din care fac parte, adica cu luarea in
considerare a ponderii majoritatii, dar si a minoritatii parlamentare rezultate din alegerile
desfasurate anterior.
Organizarea interna a fiecarei camere a parlamentului cuprinde: grupuri politice
parlamentare, birouri, comitete, comisii. Unele dintre ele sunt ale sedintelor comune ale
camerelor parlamentului.

Grupurile politice parlamentare


Grupurile politice parlamentare sunt organizatii ale deputatilor sau ale senatorilor,
reuniti datorita afinitatilor lor politice si care doresc sa pastreze intre ei contacte, cu scopul de
a se mobiliza pentru o directie comuna in domeniul legislativ si politic.
Rostul si cauza constituirii acestor grupuri sunt partidele politice care urmaresc in
lupta electorala, trimiterea a cat mai multi reprezentanti ai lor in parlament. De regula acestea
reunesc parlamentari ai aceluiasi partid politic sau proferand aceleasi idei.
Deputatii sau senatorii care reprezinta rganizatiile cetatenilor apartinand minoritatiolor
nationale, pot constitui un singur grup parlamentar.

Constituirea grupurilor politice parlamentare implica acordarea de drepturi sau


inlesniri pentru membrii acestora.
Grupurile politice parlamentare functioneaza pe baza unor reguli cutumiare ori
stabilite prin statute sau prin regulamentele parlamentare.
In Parlamentul Romaniei, deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri
parlamentare, potrivit regulamentului fiecarei camere (art 64 din Constitutie).
Grupurile parlamentare se organizeaza separat pentru Camera Deputatilor si pentru
Senat. Ele se formeaza imediat dupa ce deputatii si senatorii s au intrunit in prima lor sedinta.
In prezent, Legea electorala nu mai prevede formularea de candidaturi pe liste, ci
uninominale propuse de partidele politice sau ale candidatilor independenti, motiv pentru care
grupurile parlamentare trebuie sa se constituie in functie de afinitatile politice ale
parlamentarilor.
De regula, potrivit prevederilor art 12 din Regulamentul Camerei Deputatilor,
grupurile parlamentare se pot constitui din deputati care au candidat in alegeri pe lista
aceluiasi partid politic, a aceleiasi formatiuni politice, pe listele unei aliante politice sau
aliante electorale din deputati independenti sau care au devenit independenti. Deputatii care
au devenit independenti in timpul unei legislaturi pot constitui un singur grup parlamentar. De
altfel, grupurile parlamentare nu sunt structuri obligatorii ale Parlamentului. Crearea
grupurilor parlamentare constituie un drept, iar nu o obligatie.
Pe perioada mandatului parlamentar, schimbarea configuratiei politice este posibila
deoarece actuala componenta a celor doua Camere reflecta vointa electoratului de a trimite in
Parlament persoane investite prin vot uninominal si nu liste de membri ai unui partid -> au un
mai mare grad de independenta.
Asadar, eventuala lor migrare de la un partid la altul sau dobandirea statutului de
independenti, nu este de natura a afecta grav interesele alegatorilor pe care il reprezinta, ci
poate ilustra mai clar efectele mandatului reprezentativ.
Opozitia parlamentara
In orice parlament din statele democratice, exista majoritatea parlamentara care sustine
guvernul si opozitia parlamentara (minoritatea parlamentara). In mod firesc, majoritatea
parlamentara are un rol deseori decisiv in realizarea functiei deliberative a parlamentului.
Opozitia ocupa un rol oficial in cadrul unor parlamente. In unele siseme
constitutionale seful opozitiei este o veritabila functie, fiind considerata omologul primului
ministru Marea Britanie.
Opozitia se prezinta sub doua aspecte: ca instinct si ca institutie.
Ca instinct, opozitia este inradacinata in natura umana, manifestandu se in functie de
cum societatea umana permite acest lucru. La polul opus se afla instinctul de libertate care nu
trebuie sa fie absolut.
Dpdv constitutional ne intereseaza opozitia ca institutie. Conflictul politic are doua
surse si anume: conflictul de interese intre diferitele forte ale societatii umane si conflictul de
valori dinre diferitele categorii sociale, in legatura cu credintele, ideile, obiceiurile lor.
Opozitiei politice, care este cea mai avansata si mai institutionalizata forma a
conflictului politic, i se ingaduie de multe ori sa functioneze si are si o anumita functie statalpolitica.
Prezenta sau absenta opozitiei ca institutie devine criteriu de clasificare a societatilor
umane in liberale sau dictatoriale, democratice sau autoritare, constitutional pluraliste sau
monolitice.
La Roma ea se manifesta prin tribuni, prin intermediul carora poporul se putea opune

guvernantilor (senatorilor). Tribunii erau reprezentantii plebei in Senatul roman care conducea
Republica Romana. Ei dispuneau de dreptul de veto si aveau dreptul de a propune si vota legi
in Senat. Mai tarziu, tribunatul a degenerat in tiranie.
Biserica crestina nu a ingaduit supusilor exprimarea opozitiei, ci solicita doar
obedienta.
La sfarsitul secolului al XVIII-lea apare opinia publica, chiar si in regimurile politice
absolutise si incetul cu incetul aceasta se transforma intr-o forta, de care trebuia sa se tina cont
in procesul de guvernare pentru ca era si este o modalitaate de transmitere, spre guvernanti, a
exigentelor sociale. In acest scop, Revolutia franceza de la 1789 a avut un rol esential. Ca
urmare, parlamentele au devenit autoritati reprezentative, considerate ca sedii ale
suveranitatii, iar mandatul imperativ ca o bariera in consolidarea opozitiei ca factor esential in
procesul luarii deciziilor.
Institutionalizarea opozitiei a depins insa in sistemele statale de organizarea sociala si
economica si de cultura politica a fiecarei societati umane. Ca urmare, exista si au existat
grade diferite de institutionalizare a opozitiei in diferitele state ale lumii.
Ceea ce trebuie subliniat este ca guvernarile puternice au nevoie de o opozitie
puternica.
Opozitia trebuie sa fie la fel de capabila si de eficienta ca un guvern. Daca acesta va
adopta doar o pozitie negativa fata de orice actiune guvernamentala, va inceta sa mai fie
reprezentativa si isi va pierde audienta.
Singura ei sansa este sa fie mai bine informata si sa ofere o alternativa mai clara si mai
adecvata rezolvarii problemelor sociale, decat guvernul.
Birourile si comitetele(pag. 470)
Parlamentele alese au nevoie de o anumita organizare interna si o serie de organe de
conducere. Prima regula este ca la inceputul fiecarei legislature/sesiuni, parlamentele sa isi
aleaga presedintii, vicepresedintii, secretarii, chestorii si ceilalti membri ai birourilor potrivit
procedurilor prevazute de regulamentele proprii de organizare si functionare. Fiecare camera
sau parlamentul in intregul sau isi alege birouri, denumite uneori permanente. Biroul
permanent este format din deputati, respectiv senatori, si cuprinde, de regula, un presedinte,
vicepresedinti, secretari si chestori.
Biroul permanent are o serie de atributii:
buna organizare si desfasurare a lucrarilor camerei;

sprijinirea activitatii deputatilor/senatorilor.

In Romania, organizarea si functionarea birourilor permanente sunt prevazute de


regulamentele Camerelor. In legatura cu constituirea birourilor permanente, Curtea
Constitutionala a stabilit ca: Mutatiile intervenite in structura grupurilor parlamentare
existente, ca urmare a sciziunii care se poate produce in cadrul partidelor de fiecare grup sau a
migratiei parlamentarilor de la un grup la altul ori a parasirii unui grup fara afilierea la altul,
mutatii posibile(..), nu pot ramane fara consecinte asupra reprezentarii grupurilor
parlamentare in cadrul birourilor permanente. De aceea, spre deosebire de presedintii
Camerelor, alesi pe durata mandatului Camerelor, ceilalti membri ai birourilor permanente
sunt alesi, potrivit art. 64 al. 2 teza a doua din Constitutie, la inceputul fiecarei sesiuni, in mod
corespunzator componentei grupurilor parlamentare la momentul respectiv. () (Decizia
1611/2010, Decizia 1490/2010).
Interesant sunt si cele retinute de catre Curtea Constitutionala referitoare la numarul de
membri ai birourilor permanente. Astfel, Curtea decidea ca:
se pastreaza obligatia mentinerii numarului de locuri din Biroul permanent (al

Camerei deputatilor);

configuratia politica ramane, in continuare, in concordant cu dispozitiile


constitutionale;

numarul de locuri din Biroul permanent aprobat de Camera Deputatilor se refera la


configuratia politica initiala a Camerei Deputatilor;

competenta, atat in cazul negocierii, cat si renegocierii, revine liderilor grupurilor


parlamentare;

modificarea componentei Biroului permanent ca urmare a negocierii, se realizeaza


incepand cu urmatoarea sesiune vizeaza mentinerea stabilitatii politice a
Parlamentului (Grupul parlamentar constituit din deputati independent ii poate
reveni un singur reprezentant in Biroul permanent.).

In cazul parlamentelor cu structura bicamerala, uneori cele doua camere lucreaza in sedinte
comune. In asemenea situatii se constituie comitetul parlamentului, existand si un
regulament propriu de organizare si functionare. Asemenea situatii apar cand Parlamentul
indeplineste functia constituanta sau cand unele atributii revin parlamentului, in intregul
sau.
Comisiile parlamentare
Comisiile parlamentare au rol in pregatirea lucrarilor Camerelor, precum si in exercitarea
functiilor parlamentare.
Definitie: organisme constituie in si de fiecare camera parlamentara, compuse dintr-un anumit
nr de membri si care sunt insarcinate cu pregatirea lucrarilor Parlamentului.
In raporturile lor cu camera parlamentara, decizia apartine numai camerei sau Parlamentului.
1. Clasificarea comisiilor parlamentare
Comisiile parlamentare pot fi clasificate pe baza:
a)criteriului timpului pt care sunt alese in permanente si temporare. Comisiile
permanente sunt alese pe durata mandatului parlamentar, iar comisiile temporare(ad-hoc)
sunt alese pe o durata determinata de problema care ii repartizeaza;
b)criteriului cine le constituie, exista comisii comune si proprii pt fiecare camera;
c)criteriului atributiilor, exista mai multe tipuri de comisii (speciale, de ancheta, de mediere,
de control).
Desemnarea membrilor se poate face in trei moduri:
a)de catre organul director al camerelor dezavantaj: subordonarea nr si componentei
comisiilor intentiilor politice ale organelor directoare;
b)de catre un grup politic reprezinta o serie de avantaje, dar si dezavantaje (spiritul de
camaraderie etc);
c)de catre camera ridica doar problema respectarii configuratiei politice a camerei in care
sunt constituie.
In unele state este prevazuta obligatia de a face parte dintr-o comisie, iar in altele pot face
parte din cel mult doua comisii. In unele sisteme exista si membri supleanti.
2. Comisiile permanente
Sunt alese pe durata mandatului camerei/sesiunii.
3.Comisiile temporare(ad-hoc)
Pot fi alese pentru solutionarea sau pt dezbaterea unor probleme determinate sau pt
exercitarea controlului parlamentar. Atributiile lor se limiteaza la scopul infiintarii. Sunt
alese comisii temporare pt redactarea unor proiecte de legi sau pt exercitarea unui control
aprofundat in anumite domenii de activitate. Cand sunt infiintate trebuie sa li se stabileasca

atat atributiile, cat si modul de lucru. In lipsa unor dispozitii exprese, li se aplica aceleasi
reguli de organizare si de functionare ca si cele aplicabile comisiilor permante.
4.Categorii de comisii termporare
a)Comisia intregii camera
Se regasesc in sistemul parlamentar britanic.
b)Comisii special(select committees)
Sunt alese temporar pt a examina o anumita problema si pt a face recomandari camerei
parlamentare. Pot fi alese pe intreaga durata a sesiunii parlamentare.
c)Comisii fara specialitate(standing committees)
Sunt insarcinate sa examineze anumite proiecte/propuneri de legi si se regasesc in sistemul
britanic. Ele nu au un domeniu propriu, sunt desemnate prin literele alfabetului, nu sunt
limitate ca numar. Sunt sesizate de catre speaker.
d)Comisii comune(mixte)
Parlamentele cu structure bicamerale isi aleg si unele comisii comune, acestea putand fi
permanente sau temporare. Parlamentul Romaniei a ales doua comisii comune, Comisia
pt apararea si asigurarea ordinii publicii si Comisia de politica externa. O alta comisie
comuna a fost Comisia de redactare a proiectului de Constitutie.
e)Comisii de ancheta
Denumirea acestor comisii evoca scopul crearii lor. Anchetele parlamentare se pot hotari de
fiecare Camera a Parlamentului in parte sau de cele doua Camere in sedinta comuna. Ancheta
se poate realize de comisiile permanente sau de o comisie de ancheta infiintata in acest
scop si nu poate avea ca obiect investigarea unor fapte/activitati care fac obiectul unor
anchete judiciare. O ancheta parlamentara inceteaza de drept in momentul deschiderii unor
proceduri judiciare privind faptele/activitatile care constituie obiectul ei, situatie in care
biroul parlamentar al Camerei in cauza anunta organele de urmarire penale.
Notiunile de mai sus, nu coincid cu cele pravazute in legislatia penala si, ca urmare, in
practica parlamentara au aparut probleme legate de modul de a actiona in unele situatii. In
opinia noastra, notiunile utilizate de regulamente nici nu ar trebui obligatoriu sa coincide
cu cele utilizate de legislatia procesuala penala, pt ca Parlamentul nu realizeaza cercetarea si
urmarirea penala, pt ca nu are atributii judiciare, ci doar apreciaza daca s-au produs sau nu
nereguli, fara ca o asemenea activitate sa aiba ca efect incadrarea legala, un asemenea efect sar produce, acesta ar echivala cu incalcarea principiului separatiei puterilor in stat.
In cadrul anchetei efectuate, parlamentarii vor putea aprecia doar daca exista sau nu
anchete judiciare ori proceduri judiciare. Nu ridica problem de interpretare expresia pe
rolul unor instante de judecata.
Comisiile de ancheta se pot infiinta la cererea unui anumit nr de parlamentari(50 de deputati
sau 1/3 din nr senatorilor). Comisiile de ancheta pot cita orice persoana care poate avea
cunostinta despre o fapta sau o imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului.
Comisia poate dispune efectuarea unor expertize.
In vederea efectuarii anchetei, ar fi aplicabile regulile referitoare la citarea, prezentarea si
ascultarea martorilor, la obligatia de a spune adevarul si de a nu se ascunde nimic din ceea ce
stie si la faptul ca nerespectarea acestei obligatii atrage raspunderea penala, precum si a
regulilor privind informatiile clasificate.
In opinia noastra, tot neconstitutionale sunt si prevederile corespunzatoare din Regulamentul
Camerei Deputatilor, care nu au facut obiectul unei sesizari de neconstitutionalitate.
La incheierea lucrarilor, comisia de ancheta intocmeste un raport, care se dezbate de
Camera in cauza. Camera Parlamentului in cauza pronunta o hotarare, dupa dezbaterea
raportului, care cuprinde concluziile, raspunderile si masurile necesare si propuse de comisia
de ancheta. Hotararea se comunica autoritatilor si institutiilor publice interesate. Acestea sunt
obligate sa informeze biroul permanent al Camerei despre modul de punere in aplicare a

hotararii primite si la randul sau, biroul permanent in cauza il va prezenta plenului Camerei
respective.
Reguli privind organizarea si functionarea comisiilor parlamentare
Functionarea comisiilor parlamentare este supusa unor reguli care privesc comisiile
permanente. Sunt insa prevazute si reguli specific comisiilor temporare. Comisiile
parlamentare sunt formate dintr-un nr limitat de membri, iar alcatuirea lor se face cu
respectarea configuratiei politice a camerei in cauza.
Regulamentele camerelor prevad daca un parlamentar poate sa faca parte dintr-o singura
comisie parlamentara sau din mai multe. Membrii conducerilor permanente ale camerelor
pot opta pt una sau alta din comisiile permanente ale camerei in cauza.
Prevad modul de organizare si functionare ale comisiilor parlamentare. Acestea isi aleg
conducerile lor permanente(presedinte, vicepresedinti, secretari). Numarul
vicepresedintilor si al secretarilor este diferit de la un parlament la altul. Repartizarea
functiilor si alcatuirea acestor conduceri se face avand in vedere configuratia politica a
camerelor.
Regulamentele camerelor prevad si atributiile membrilor conducerilor. Sedintele comisiei
sunt convocate de catre presedinte sau vicepresedinte. Deputatii si senatorii sunt obligati sa
participle. Sedintele sunt publice, comisia insa poate hotari sa nu fie publica. Sedintele
comisiilor parlamentare poate avea loc in acelasi timp cu cele ale camerei. Pot participa si
membrii guvernelor.
Un rol foarte mare il au raportorii care participa la redactarea rapoartelor. Cvorumul de
lucru se hotaraste cu votul a cel putin jumatate plus unu din nr membrilor prezenti. Votul
este deschis. Au drept de vot numai parlamenterii care sunt membri ai comisiei respective.
Sesizarea comisiilor se face de catre biroul permanent al camerei. Pot tine si sedinte comune.
Legislatura
Prin legislatura se intelege perioada de timp pt care este ales Parlamentul. Legislaturile pot fi
de 4 sau 5 ani. Unele camere se pot reinnoi la 2 sau 3 ani, cu cate o treime. Legislatura
incepe pe data la care au loc alegerile de deputati si senatori si inceteaza la data alegerilor
organizate pt desemnarea unui nou Parlament. Unele constitutii prevad posibilitatea
prelungirii de catre Parlament. Mandatul Parlamentului anterior trebuie sa se prelungeasca
pana la data intrunirii constitutionale a Parlamentului nou ales.
Capitolul 5. Fuctionarea Parlamentului
Sectiunea 1. Legislatura (mandatul)
Reprezinta perioada de timp pentru care este ales parlamentul sau camerele si in care
isi exercita imputernicirile .Ele pot fi de 4 sau 5 ani,iar unele camera ale Parlamentului se pot
reinnoi la 2 sau 3 ani cu cate o treime(senatul SUA)
Legislatura incepe pe data la care au loc alegerile de deputati si senatori,cu conditia
validarii unui numar de mandate,numar prevazut de regulamentele camerelorsi care este
necesar pentru ca acestea sa poata fi considerate constituite si inceteaza la data alegerilor
organizate pentru desemnarea unui nou parlament,cu exceptia cand camerele sunt dizolvate
inainte de sf legislaturii sau se autodizolva
In ceea ce priveste Parlamentul Romaniei legislatura Camerei Deputatilor si
Senatului este de 4 ani( mandatul parlamentului)
Sectiunea a 2-a.Sesiunea parlamentara
Camerele parlamentare isi desfasoara activitatea periodic in sesiuni, care sunt
ordinare si extraordinare.
Sesiunile ordinare sunt acele sesiuni in care camera este obligata a se intruni.Camera
deputatilor si senatul se intrunesc in 2 sesiuni ordinare pe an,pentru care se prevad si
perioadele lor de desfasurare.

1
Sesiunile extraordinare sunt acele sesiuni care pot fi tinute ori de cate ori este
nevoie,in afara sesiunilor ordinare ,doar daca se face o cerere scrisa ,care sa cuprinda odrinea
de zi si durata acesteia.Respingerea ,de catre Camera in cauza a oridinii de zi echivaleaza cu
impiedicarea tinerii sesiunii extraordinare.
Dreptul de a covoca apartine Parlamentului,adunarile putand fi convocate in sesiuni
fie de catre presedintii camerelor sau alte birouri,fie de catre seful statului. Convocarile pot fi
facute la datele stabilite de Parlament,lege sau constitutie;la cerere sau de drept(in situatii
exceptionale)
In Romania convocarea camerelor se face de catre presedintii acestora,iar in conditiile
prevazute de Constitutie ,presedintele Camerei,care primeste cererea,este obligat la
convocarea camerei respective,intr-o sesiune extraodrinara ,dar fara a fi obligat sa o faca la
data la care a fost solicitata in cerere.
Sectiunea a 3-a.Sedintele Camerelor
Parlamentului
Sedintele Camerelor Parlamentului sunt in mod necesar publice ,ceea ce permite
aplicarea unui principiu essential al democratiei,si anume controlul public
Regulamentele camerelor prevad o serie de reguli pentru desfasurarea sedintelor
separate ale acestora,si anume:
-sedintele sunt publice,cu exceptia cand se decide ca sunt secrete
-la ele pot asista in afara publicului,diplomati,presa,alti invitati si membrii ai guvernului
2

-parlamentarii sunt obligati sa participle la sedintele Camerei din care fac parte cu exceptia
in care isi anunta si motiveaza absenta
-activitatea parlamentarilor se desfasoara pe parcursul a 4 zile pe sapt.
-sedinta este deschisa de Presedintele Camerei sau de un vice-pres. desemat in acest scop
-la deschidere se anunta cvorumul de lucru si prezenta
-secretarii intocmesc listele cu parlamentarii care vor sa ia cuvantul
-presedintele de sedinta poate inchide dezbaterile in anumite situatii
-sunt interzise adresarea insultelor si calomniilor in sedinta camerei sau in dialogul in/cu sala
de sedinte
-presedintele asigura politia sedintei
-dezbaterile se inregistreaza si se stenografiaza
Reglamentul sedintelor commune ale Camerelor prevede cateva reguli specific acestui
tip de sedinte:
-lucrarile sedintei comune sunt conduse,alternative,de presedintele Senatului sau al Camerei
Deputatilor,care pot convoca asemenea sedinte;
-celelalte reguli sunt identice cu cele reglementate pentru desfasurarea sedintelor separate ale
Camerelor
3

Ordinea de zi si programul de lucru ale camerelor parlamentului


Stabilirea odrinii de zi este foarte importanta pentru eficienta activitatii parlamentare
si a controlului parlamentar.Parlamentul este stapanul ordinii de zi si a programului sau,ceea
ce fundamenteaza pe autonomia parlamentara.
Ordinea de zi este aprobata,in principiu,de parlament sau de camerele acetuia,dupa caz
datorita autonomiei sale functionale.
In Romania,ordinea de zi cuprinde,in ordinea prioritatilor urmatoarele:
-initiativele si ordonantele de urgenta,care trebuie adoptate in procedura de urgenta
-initiativele pentru care camera respective este prima sesizata
-reexaminarile legislative
-prioritatile legislative,intre care regulamentele camerelor enumera proiectele de legi pentru
ratificarea instrumentelor internaionale,a acordurilor de imprumut,rapoartele sau declaratiile
primului-ministru cu privire la politica Guvernului si cererile Presedintelui Romainei
-alte initiative cu propunere de adoptare si altele cu propunere de respingere
4
Biroul permanent inscrie pe proiectul ordinii de zi repoartele la initiativele legislative
in momentul primirii lor de la comisiile sesizate in fond,dar si rapoartele pentru care
termenul,pe care l-a fixat ,a fost deposit de comisiile sesizate in fond.
Adoptarea ordinii de zi presupune unele precizari
Conform Regulamentului Senatului proiectul ordinii de zi si cel al programului de
activitate se intocmestc de Biroul permanent si se aproba de Plenul Senatului,cu majoritatea
senatorilor prezenti,pentru saptamana urmatoare.Ordinea de zi poate fi modificata la
propunerea biroului permanent al Senatului pentru motive justificate,de catre Plenul Senatului
Conform Regulamentului Camerei Deputatilor,proiectul ordinii de zi sic el al
programului se intocmesc de Biroul permanent la Camerei si se se aproba sau modifica,dupa
caz Plenul Camerei Deputatilor.
Initiativele legislative si proiectele de hotarari sunt inscrise in proiectul ordinii de zi in
termenele prevazute de regulament .
Programul de lucru se stabileste in concordanta cu ordinea de zi a Camerei in cauza si
poate cuprinde si masuri pentru organizarea dezbaterlor in plen.
In concluzie,ordinea de zi si programul de lucru se aproba de catre Plen la Senat cu
votul majoritatii celor prezenti si de Comitetul liderilor grupurilor parlamentare (format din
liderii grupurilor parlamentare sau loctiitorii acestora) la Camera Deputatiilor,pentru
saptamana urmatoare.
Ordinea de zi si programul de lucru se transmit in scris sip e suportul electronic
parlamentarilor si grupurilor politice parlamentare si se afiseaza la sediul Camerei in cauza in
aceeasi zi in care au fost aprobate
5

Sectiunea a 4-a.Sistemul de vot in parlament si cvorumul constitutional


Votul parmanentarilor exprima vointa prezumata a corpului electoral,in toata
diversitatea reprezentarii politice care il compun.Votul in parlament este
egal,direct,personal,universal,public (de regula).Singura deosebire fata de votul alegatorilor

este aceea ca votul parlamentarilor este conditionat de reprezentativitatea lor politica,nu este
liber exprimat,parlamentarii care ar vota impotriva orientarii politice a partidului din care fac
parte,putand fi expusi la excluderea din partid si la pierderea calitatii de membru al grupului
parlamentar al acestuia,ceea ce poate atrage eventual pierderea sprijinului politic pentru
ocuparea unor functii in organelle de lucru ale camerei.
Parlamentarii exercita dreptul lor de vot numai in camera din care fac parte sau in
sedintele comune ale acestor camera,numai ei participand la vot
Rezulatatul votului trebuie sa fie anuntat plenului de catre presedintele camerei
respective.Momentul anuntului depinde de modalitatea de vot utilizata ,in sensul ca o
modalitate de vot deschisa ,prin ridicarea de maini sau prin ridicarea in picioare,presupune o
anuntare imediata a votului,in timp ce o modalitate secreta,cu buletinul sau cu bile ,presupune
ca,intre momentul efectuarii votului sic el al anuntarii,sa treaca o anumita perioada de
timp,necesara numararii buletinelor sau a bilelor.
Cvorumul legal presupune majoritatea membrilor Camerei respective sau Camerelor
reunite in sedinta comuna.
6
Principii referioare la sistemul si procedura de vot:
-orice act care se aproba prin vot se considera adoptat daca,la solicitarea presedintelui
camerei,nu se formuleaza obiectii,observatii sau amendamente;
-votul parlamentului este personal,poate si deschis sau secret,regulamentele stabilind,pentru
fiecare problema in parte felul votului, in afara de cazul in care chiar prin regulamentele de
organizare si functionare se stanileste caracterul acestuia;
-votul deschis reprezinta ridicarea unei maini,apel nominal,ridicarea in picioare sau vot
electronic(potrivit unei reguli stabilite de regulamentele Camerelor)
-votul secret se exprima prin buletine de vot, bile sau electronic de asemenea potrivit unor
reguli stabilite de regulamentele camerelor.
-votul electronic poate fi deschis sau secret dupa cum rezultatele se fac sau nu publice
-votul poate fi deschis sau secret
-modul de desfasurate al fiecarui tip de vot si majoritatile necesare pentru fiecare categorie de
lege,sunt reglementate detaliat,in regulamentele camerelor
-votul poate fi contestat doar de liderii grupurilor politice parlmentare,imediat dupa anuntarea
rezultatului votului,de catre presedintele camerei respective
-inainte de orice votare,presedintele poate cere verificarea cvorumului de lucru prin apel
nominal,prin mijloace electronice sau prin numarare,efectuata de catre secretari
-in caz de paritate de voturi,procedura de votare se reia
-in cursul procedurii de vot nu se poate acorda cuvantul vreunui parlamentar cu exceptia
situatiilor cand interventia vizeaza procedura de vot
7
-votul final are loc intr-o sedinta dedicata acestui scop
-regulamentele camerelor prevad situatii in care trebuie utilizat un anumit tip de vot
Sectiunea a 5-a. Sistemul
de majoritati utilizate in parlament

In principal majoritatea decide,iar minoritatea se supune.Problema votului consta


doar in rezolvarea chestiunii daca majoritatea este pentru sau contra unei anumite
propuneri,aceasta fiind,astfel,scopul dezbaterii.
In parlament se folosesc notiunile de majoritate calificata,majoritate
absoluta,majoritate simpla si majoritate relative.
Majoritatea calificata este stabilita prin lege(2/3,1/4,3/4)cea mai utilizata fiind 2/3 din
totalul voturilor sau al votantilor.
Majoritatea absoluta este jumatate plus unu din numarul total al alegatorilor inscrisi
pe liste
Majoritatea simpla este jumatate plus unu din numarul alegatorilor prezenti
Majoritatea relativa reprezinta numarul de voturi cel mai mare obtinut de un
candidat(lista) in comparative cu ceilalti(celelalte)
Aceste majoritati sunt specific procedurii parlamentare,dar ele se utilizeaza si in cazu
alegerilor.
CAPITOLUL VI
STATUL DEPUTATILOR SI SENATORILOR
SECTIUNEA 1. Consideratii generale
Membrii parlamentului poarta denumirea de: DEPUTATI sau SENATORI. In
structura bicamerala, o camera este denumita adunarea sau camera deputatilor, camera
reprezentatilor si cealalta senat.
Regula: deputatii si senatorii sunt alesi prin vot:
- Universal;
-

Direct;

Secret;

Liber exprimat.

In unele sisteme constitutionale, deputatii sunt numiti sau pot reprezenta unele
categorii sociale minoritare art. 62 alin (2) din Constitutie.
Senatorii pot fi:
- Alesi;
-

De drept persoane care au sau au avut anumite calitati(ex. fostii primministrii etc). Constitutia Italiei in art. 59 existenta unor senatori care au
calitate de drept si pe viata;

Numiti au fost consacrati in Romania, ei fiind numiti de rege.


Constitutia Italiei in art 59 Presedintele Republicii poate numi 5 cetateni
ca senatori pe viata.

Alegerea parlamentarilor le confera o mai mare independenta fata de executiv, ei


sunt mai aproape de sursa puterii decat ministrii. De aceea in cazul alegerii membrilor unei
camere, aceasta are atributii mai importante fata de alte camera care nu sunt alese(adopta
bugetul etc.).
Deputatii si senatorii sunt alesi pe durata mandatului, care uneori poate fi reinnoit,
dar durata mandatului se pastreaza aceeasi(6ani).
In Romania deputatii si senatorii intra in deplinatatea drepturilor si indatoririlor
de la data alegerii, confirmata prin certidicatele doveditoare a alegerii, sub rezerva validarii

alegerii art. 70 din Constitutie.


Calitatea de deputat sau senator inceteaza la data intrunirilor legale Camerelor nou
alese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompativilitate ori de
deces.

SECTIUNEA 2. Drepturile si indatoririle parlamentarilor


Acestea sunt stabilite atat prin constitutie, cat si prin regulamentele camerelor.
In functie de continutul lor: drepturile si indatoririle deputatilor si senatorilor pot fi grupate
in drepturi si indatoriri care privesc:
- organizarea interna a adunarilor;
-

cele care revin in cadrul raportului de reprezentare si a responsabilitatilor


fata de alegatori.

In functie de timpul in care pot fi exercitate, drepturile si indatoririle deputatilor si


senatorilor pot fi clasificate in drepturi si indatoriripe care deputatii:
- Le exercita in timpul sedintelor;
-

Le exercita intre sedinte.

In functit de actul normative in care sunt cuprinse acestea se pot clasifica in dreptui si
indatoriri prevazute de:
- Constitutie;
-

In legi (Ioan Muraru).

Aceste drepturi si indatoriri sunt urmatoarele:


- De a participa la intreaga activitate a camerei parlamentare si a
parlamentului;
-

De a urmari aplicarea legilor si a celorlalte masuri hotarate de catre


parlament;

De a pune intrebari si de a adresa interpelari;

De a cere informatii necesare de la autoritatile publice;

De a pastra legatura cu alegatorii din colegiul uninominal in care au fost


alesi;

De a primi indemnizatii, diurne, de a li se asigura cazarea si gratuitatea


calatoriei pe tren, avion, vapor, autobuz, de a li se rambursa o serie de taxe;

De a li se acorda concedii pentru motive de boala sau interese personale, in


conditiile regulamentului camerei.

SECTIUNEA 3. Incompatibilitati si imunitati


Incompatibilitatile constau in imposibilitatea exercitatii concomitente a unor functii

sau demnitati, parlamentarul trebuind sa se concentreze numai asupra ativitatii parlamentare.


In Romania art 71 din Constitutie si regulamentele Camerelor prevad reguli
referitoare la incompatibilitati pentru Senat, in art. 177-185 din Regulament, iar pentru
Camera Deputatilor, in art. 196-204 din Regulament.
Imunitatea parlamentara urmarste punerea la adapost a parlamentarului in fata unor
urmariri judiciare abusive sau sicanatorii si nu inlaturarea raspunderii acestuia. Exista doua
categorii de imunitati parlamentare:
-

Inexistenta raspunderii (iresponsabilitatea);

Inviolabilitatea.

In Romania, reglementarea imunitatii se regaseste in art. 72 din Constitutie.


Art. 72 alin (1) din Constitutie se echivaleaza cu o inexistenta a raspunderii sau
o imunitate absoluta, care este generala si perpetua.
Art. 72 alin (2) din Constitutie reglemetnteaza inviolabilitatea parlamentarului sau
imunitatea relative, are presupune cateva principale reguli:
a

Parlamentarii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentr fapte care


nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea
mandatului.

Parlamentarii nu pot fi, insa, perchizitionati, retinuti sau arestati, fara


incunviintarea Camerei din care fac parte si dupa ascultarea lor.

In cazul savarsirii unor infractiuni flagrante, parlamentarii pot fi retinuti


si supusi perchezitiei, caz in care ministrul justitiei va informa, depsre
luarea acetor masuri, pe presedintele Camerei din care fac parte
parlamentraul in cauza.

Imunitatea este de ordine publica si nu se poate renunta la ea si nici nu ar putea fi


ridicata, ci eventual se poate incuviinta arestarea, retinerea si perchezitia
parlamentarului. Expresia ridicare a imunitatii parlamentare se utilizeaza in
regulamentele Camerelor, dar in mod neconstitutional, pentru ca nu este prevazuta de
Constitutie. Parlamentul nu poate renunta la imunitatea sa, pentru ca este de ordine
publica, ca urmare continutul sau ar putea fi afectat.
SECTIUNEA 4. Raspunderea disciplinara si sanctiunile aplicabile
parlamentarilor

Deputatii si senatorii au o serie de obligatii referitoare la respectarea regulamentelor.


Pot fi sanctionati disciplinar in cazul incalcarii acestora.
La Camera Deputatilor sanctiunile disciplinare sunt prevazute in art. 213 din
Regulament, iar la Senat in art. 192 din Regulament si sunt asemanatoare. Procedura de
aplicare a sanctiunilor disciplinare este prevazuta tot de regulamente. De retinut ca
imunitatea parlamentara nu inceteaza pe perioada in care parlamentul este sanctionat
disciplinar.
Titlul XVIII Actele parlamentului
Capitolul I. Legea ca act juridic al parlamentului
Sectiunea 1. Consideratii generale privind parlamentul
Parlamentul adopta legi, regulamente, hotarari, motiuni simple sau
de cenzura, declaratii, mesaje, apeluri, rezolutii si alte acte politice.Intre
actele parlamentului exista deosebiri nu doar de nume dar si de
continut, de forta juridica si privind procedurile de adoptare
Constitutia stabileste doar actele prin care organele statului isi
exercita atributiile nu si caracterul sau clasificarea acestor acte.Din
Constitutie si regulamentele camerelor rezulta clasificarea actelor in acte
juridice si acte politice
Clasificarea actelor politice ale Parlamentului.Manifestarile de
vointa lipsite de efecte juridice si care nu se incadreaza in categoria
actelor juridice se numesc acte cu caracter exclusiv politic.Ele cuprind
manifestari de vointa afirmatii de principiu sau luari de atitudine.Sunt
declaratia, mesajul, rezolutia, apelul, alte acte politice
Clasificarea actelor juridice ale parlamentului.Prin constitutii
sunt nominalizate urmatoarele acte juridice ale parlamentului:legile,
regulamentele camerelor, hotararile si motiunile simple de cenzura.In
functie de continutul in norme juridice , actele juridice se clasifica in : acte
juridice cu caracter normativ (legile si regulamentele camerelor) si
acte juridice cu caracter individual (hotararile individuale si motiunile
simple de cenzura)
Sectiunea 2. Categoria de lege ca act juridic al Parlamentului.
Definitii doctrinaire ale legii.
Categoria de lege are doua acceptiuni: o acceptiune larga(care
exprima orice act juridic) si o acceptiune restransa( care desemneaza
actul juridic al parlamentului).In definirea legii trebuie avute in vedere
doua aspecte: continutul actului normative si procedura de adoptare a
sa.
Deasemenea este necesara studierea unor definitii din doctrina de
specialitate.Astfel George Burdeau arata ca daca se ia in consideratie
continutul se poate spune ca sunt legi toate reglementarile generale iar
daca se considera forma in care este edictata se poate spune ca legea
este actul juridic votat de cele doua camere.
Leon Deguit considera ca forma nu are importanta in definirea legii ci
doar caracterul ei de generalitate

Henry Barthelemy arata: caracterul propriu al legii nu sta in


generalitatea sa nici in impersonalitatea ordinelor pe care le da , ci consta
in aceea ca este considerate expresia vointei generale.
Ioan Muraru considera ca legea este actul juridic al parlamentului ,
elaboraae in conformitate cu Constitutia , care reglementeaza relatiile
sociale cele mai generale si cele mai importante. O asemenea definire a
legii este corecta d.p.d.v juridic in opinia noastra deoarece surprinde
atat aspectul material cat si aspectul formal.
Definirea legii ca act juridic al parlamentului duce la identificarea
domeniului rezervat legii. Legea reglementeaza cele mai generale si
mai importante relatii sociale. Legea nu poate reglementa totalitatea
relatiilor sociale desi ideal asa ar fi. Idealul se gaseste in Marea Britanie
datorita faptului ca istoria Parlamentului Britanic este foarte
indelungata si apoi nu sunt cunoscute abrogarea tacita si caducitatea ,
sunt in vigoare acte normative din sec al XIII lea(Marea Carta
Libertatum). Imposibilitatea ca sistemul statal si legislativ actual sa
reglementeze totalitatea relatiilor sociale este determinata de volumul
imens al relatiilor sociale.Pe cale de consecinta s-a impus selectia
valorica a relatiilor ce revin spre reglementarea legii, selectia care a
impus categoria de domeniu rezervat legii. Constitutia Romaniei prin
art.73 stabileste domeniile rezervate reglementarii prin legi
constitutionale , organice si ordinare.
Sectiunea a 3-a. Clasificarea legilor. Suprematia legii.
&1.Clasificarea legilor traditional se face in legi constitutionale, legi
organice si legi ordinare conf. art.73 din Constitutie. Utilizand regulile
pentru definirea legii, precum si cele referitoare la genul proxim si
diferenta specifica aceste tipuri de legi se definesc astfel:
Legile constitutionale de revizuire a Constitutiei sunt acele legi
care contin reglementari ale relatiilor sociale fundamentale pentru
instaurarea si exercitarea puterii in stat. Procedural acestea se adopta cu
cel putin 2/3 din numarul membrilor fiecarei camere si sunt aprobate prin
referendum.
Legile organice sunt cele care reglementeaza in domeniile
prevazute de art.73 alin3 si in alte domenii din Constitutie. Procedural se
adopta cu votul majoritatii fiecarei camera.
Legile ordinare reglementeaza relatii sociale de mai mica importanta
, procedural sunt adoptate cu votul majoritatii membrilor prezenti in
fiecare camera (art76 alin2).
Introducerea referendumului ca mod de adoptare a unor legi a dus la
clasificarea legilor in patru categorii: legi constitutionale, legi
referendum, legi organice si legi ordinare.
Exista si o alta clasificare a legilor(cea din sistemul britanic):publice,
mixte, financiare, private si consolidate
-legile publice au o aplicare generala tuturor membrilor unei societati
umane
-legile mixte indeplinesc conditiile pentru legi publice cat si alte
conditii(legate de interese private)
-legi financiare sunt certificate de speaker si cuprind doua masuri
financiare

-legi private sunt promovate de un membru al parlamentului nu al


Guvernului dau au sprijinul Guvernului
-legile consolidate sunt legi de interpretare sau care abroga alte legi
&2.Conceptul de suprematie a legii.Definitii doctrinaire a
suprematiei legii
In doctrina a fost subliniat conceptual de suprematie a legii. Asfel s-a
aratat ca normele pe care le stabileste nu trebuia sa corespunda altor
norme in afara de cele constitutionale iar celelalte acte juridice ii sunt
subordonate.
Intr-o alta opinie s-a aratat ca suprematia legii consta in forta
juridica suprema a legii sau ar fi un principiu constitutional in virtutea
caruia legea , elaborata in spiritul Constitutiei este superioara juridic
tuturor actelor normative existente intr-un sistem constitutional.
Suprematia legii reprezinta o conditie a unitatii intregului sistem al
izvoarelor formale ale dreptului.
&3.Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii.Exista mai multe
opinii in aceste sens:
Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii prin caracterele generale
ale puterii prin deplinatate si suveranitate
Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii prin pozitia avuta in
sistemul statal de catre autoritatile emitente
Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii prin suprematia
Constitutiei
Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii prin cauzele care o
determina si care genereaza continutul si forma legii precum si pozitia sa
in sistemul normativ- opinie pe care o impartasim si noi.
In fundamentarea stiintifica a suprematiei legii trebuie sa ajungem la
insasi puterea si la sursele acesteia (conditiile economice si sociale care
o determina)
Suprematia legii se explica si prin functiile sale in realizarea vointei
general obligatorii( a puterii de stat)
&4.Suprematia legii in raport cu suprematia Constitutiei.
Argumente care justifica examinarea suprematiei legii:
-Constitutia este documentul politic si juridic fundamental ce cuprinde
principiile intregii vieti economice, politice , sociale si culturale iar legea
reglementeaza relatii sociale din anumite compartimente ale vietii.
-nu s-a facut distinctie intotdeauna intre Constitutie si lege
-vasta retea de norme juridice care se elaboreaza in baza si in executarea
legii se raporteaza mai intai la lege
-in practica si in teorie referirile se fac numai la lege.
&5.Consecintele juridice ale suprematiei legii sunt:elaborarea legii ,
modificarea,suspendarea si abrogarea legii, conformitatea cu legea a
celorlalte acte emise de organele statului.
Capitolul II.Procedura legislativa obisnuita
Sectiunea 1.Consideratii generale. In doctrina de specialitate au
fost evidentiate o parte dintre caracteristicie procedurii legislative:
periodicitatea dezbaterilor , oralitatea dezbaterilor , in unele
parlamente fiind chiar interzisa citirea opiniilor exprimate ,
contradictorialitatea care este esenta dezbaterilor in sensul libertatii

cuvantului si libertatii tribunei parlamentare prin care se asigura


confruntarea politica benefica unei societati democratice , publicitatea
dezbaterilor se asigura prin dreptul presei si al publicului de a asista la
lucrarile camerelor si comisiilor parlamentare.
In opinia noastra exista inca doua importante caracteristici:
caracterul organizat al dezbaterilor si rolul deosebit de mare al
grupurilor politice parlamentare.Nu impartasim opinia referitoare la un
anumit caracter neorganizat al dezbaterilor parlamentare, cat timp rolul
regulamentelor este de a organiza activitatea acestora.
Procedura legislativa este prestabilita prin constitutii si legi.In
procedura legislativa intervin organisme politice, sociale,statale si chiar
cetatenii, determinanta este insa participarea parlamentului care este
de fapt unica autoritate legiuitoare.
Intr-o opinie din doctrina, procedura legislativa este caracterizata ca
fiind ansamblul regulilor referitoare la desfasurarea activitatii
parlamentare pentru adoptarea unui act (legi, hotarari,motiuni) fie
infaptuirea unei actiuni(chestionarea Guvernului ,respingerea unei legi ,
audierea unui mesaj , etc.).Rezulta ca prin finalitatea ei procedura
legislativa se defineste ca un ansamblu de reguli a caror valabilitate
depinde de respectarea acestei proceduri.
Procedura legislativa este in directa legatura cu clasificarea
legilor; pentru fiecare categorie de lege exista o procedura diferita de
elaborare si adoptare.In legatura cu clasificarea procedurilor
legislative , Curtea Constitutionala arata ca adoptarea de catre
Parlament a unui proiect de lege se poate face in procedura legislativa
obisnuita , cu procedura de urgenta sau cu angajarea raspunderii
Guvernului in fata camerelor reunite in sedinta comuna.
In procedura legislativa trebuie nominalizate doar operatiunile de
care parlamentul ia cunostinta in mod direct urmand sa se pronunte
asupra lor prin vot si care trebuie sa fie prevazute de constitutie si de
regulamentele camerelor:1)initiative legislative, 2)sesizarea camerelor
parlamentului, 3) avizarea initiativei legislative de catre comisiile
parlamentare, 4)includerea initiative legislative pe ordinea de zi, 5)
dezbaterea initiativei in plenul camerelor si votarea acestora, 6)semnarea
legii de catre presedintii camerelor, 7)medierea, 8)reexaminarea legii,
9)promulgarea si publicarea legii, 10) aprobarea legii prin referendum.
Terminologic consideram ca denumirea de procedura legislativa
este mai adecvata decat cea de procedura de elaborare si adoptare
a legilor , pentru ca poate fi folosita nu doar pentru elaborarea si
adoptarea legilor dar si in alte scopuri( realizarea celorlalte functii ale
sale :control parlamentar , de numire , de alegere).
Dupa continutul lor , procedurile legislative se pot clasifica in :
procedura legislativa obisnuita si cateva proceduri speciale , raportul
dintre ele fiind de la general la particular, dreptul comun fiind
procedura obisnuita. Regulile procedurii legislative se regasesc in
normele constitutionale separate de cele din regulamente camerelor.

Capitolul II PROCEDURA LEGISLATIVA OBISNUITA

Sectiunea a 2-a. Initiativa legislativa (art. 74, 79, Constitutie)


- Cuprinde posibilitatea de a propune proiecte de legi sau propuneri legislative,
posibilitate corelata cu obligatia parlamentului de a le examina, dezbate si a se
pronunta asupra lor
-

Dreptul de initiativa legislativa este acordat numai anumitor organisme statale sau
politice, care, prin pozitia si competenta lor, au in cea mai mare masura posibilitatea
cunoasterii realitatilor economice, sociale, culturale si de dezvoltare ale societatii

Au initiativa legislativa:
o Camerele parlamentelor

Fractuni din parlamente

Comisii parlamentare

Deputatii

Senatorii

o Autoritatile publice cu activitate permanenta (inclusiv sefii de state)


o Guvernul
o Organul suprem judecatoresc
o Organizatiile politice sau cetatenesti
o Cetatenii
-

Initiativele trebuie insotite de avizul Consiliului Legislativ = organ consultativ de


specialitate al Parlamentului pentru avizarea proiectelor legislative in vederea
sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii legislatii.

Avizele trebuie sa indeplineasca conditii de forma si fond -> Legea 24/2000

Daca avizul nu a fost dat, se solicita de catre birourile permanente

Art. 74, Constitutie: initiativa legislativa apartine:


o Guvernului initiaza proiecte de lege
o Deputatilor initiaza propuneri legislative
o Senatorilor initiaza propuneri legislative
o Unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot sa povina din cel
putin din judetele tarii, in fiecare judet si municipiul Bucuresti trebuie sa fie
inregistrate cel putin 5000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative initiaza
propuneri legislative

Initiativa legislativa nu trebuie si nici nu poate fi confundata cu initiativa de revizuire


a Constitutiei, prin legi constitutionale.

Guvernul isi exercita initiativa legislativa prin transmiterea unui proiect de lege catre
Camera competenta sa il adopte, ca prima Camera sesizata.

Deputatii si Senatorii isi exercita acelasi drept, prin depunerea unei propuneri
legislative, numai in forma ceruta pentru proiectele de legi. Propunerile legislative,
indiferent la care dintre ele au fost depuse, se supun dezbaterii, mai intai, Camerei
competente sa le adopte, ca prima Camera sesizata.

Legea 24/2000: regulile de tehnica legislativa pentru intocmirea si depunerea


initiativelor legislative
o Initiatorul depune initiativa legislativa = proiectul de lege/ propunerea
legislatival si o expunere de motive presedintelui Camerei Parlamentului
o Propunerile legislative se supun mai intai spre adoptare Camerei competente sa
le adopte, ca prima Camera sesizata
o Camera Parlamentului se considera sesizata si supusa obligatiei constitutionale
de a examina si a se pronunta asupra intiativei legislative
o Initiativele legislative se inregistreaza, in ordinea prezentarii lor si se distribuie
parlamentarilor, dupa care se prezinta biroului permanent al Camerei
competente sa se pronunte
o Se intocmeste o nota care cuprinde toate initiativele inregistrate (cuprinde si
comisii de fond si pentru aviz, care ar trebui sesizate)
o Dupa inregistrare, initiativele se trimit de catre birourile permanente, spre
examinare si avizare, comisiilor permanente de fond si celor pentru aviz sau
temporare
o Initiativele inregistrate se regasesc in proiectul ordinii de zi propus de biroul
permanent si aprobat de plenul Senatului sau aprobat de Comitetul liderilor
grupurilor parlamentare la Camera Deputatilor, numai dupa ce au fost depuse
rapoartele catre comisiile de fond.

Sectiunea a 3-a. Reguli referitoare la initierea propunerilor legislative de catre cetateni/


populare
- Se executa printr-o propunere legislativa, intocmita in temeiul art. 74, Constitutie, in
domeniul legii organice sau ordinare
-

Nu pot face obiectul unei initiative legislative:


o Problemele fiscale
o Problemele cu caracter international
o Amnistia
o Gratierea

Procedura cuprinde mai multe etape:


1

Constituirea unui comitet de initiativa = 10 cetateni cu drept de vot, ce are ca rol

intocmirea initiativei legislative in cauza, promovarea ei si reprezentarea


cetatenilor care sustin propunerea legislativa respectiva, dupa semnarea de catre
acestia a listelor de sustinatori. Membrii= functionari publici, se bucura de
protectia acordata de lege celor care exercita o functie implicand execitiul
autoritatii de stat si le revin si obligatiile functionarilor publici. Nu pot face parte:

Cetatenii alesi in functii sau demnitati publice prin vot universal

Membrii Guvernului

Persoanele numite in functii sau demnitati publice de catre primul-ministru

Persoane care nu pot face parte din componenta unui comitet

Constituirea unui comitet se face printr-o declaratie autentica data in fata notarului,
ce cuprinde:

Scopul initiativei

Numele, prenumele, calitatea de alegator si domiciliul membrilor comitetului

Mentiunea ca acestia nu sunt persoane care nu pot face parte din componenta
unui comitet

Inregistrarea initiativei la Camera competeta

Membrii isi aleg un presedine cu majoritate absoluta. Rol:


a

Rezolva problemele curente

Reprezinta comitetul in raporturile sale cu autoritatile si institutiile publice

Componenta comitetului si propunerea legislativa sunt publicate in MO, PI, fara


plata de taxe

Comitetul asigura inregistrarea propunerii legislative la Camera competenta sa se


pronunte, ca prima Camera sesizata, in termen de 6 luni de la data publicarii.
Sanctiune: procedura de initiere trebuie sa se reia

Listele de sustinatori se intocmesc cu respectarea organizarii administrativ-teritoriale a


tarii cu anumite mentiuni (sanctiunea lipsei acestora: neluarea in considerare a listei
sau a semnaturii in cauza); semnaturile date valabil nu pot fi infirmate ulterior

Listele de sustinatori trebuie sa fie atestate (operatiune ce presupune verificarea lor cu


sprijinul autoritatilor de politie si de evidenta a persoanelor) de primarul localitatii sau
prin functionari ai primariei imputerniciti de acesta, in localitatile urbane; orice e
interesat poate consulta sau contesta, in scris, realitatea semnaturilor sau a mentiunilor
(rezolvata de primar, cu solicitarea confirmarii de catre semnatar); operatiunea de
atestare se face prin semnatura celui care a efectuat verificarea + stampila. Atestarea =
15 zile lucratoare de la inregistrarea dosarului la primarie (se poate prelungi cu 7 zile
suplimentare). Dupa atestare sunt definitive

Propunerea legsilativa + expunerea de motive + originalele listelor de sustinatori


atestate se inregistreaza la Camera competenta sa se pronunte ca prima Camera
sesizata, la cererea semnata de membrii comitetului, prin care sunt imputerniciti 5
memri ai comitetului, care au drept de reprezentare, in vederea promovarii si sustinerii
initiativei, doar dupa inregistrare

Prima Camera sesizata trimite originalele listelor atestate la CCR, unde vor ramane,
pastrand doar o copie, pentru verificarea conditiilor de exercitare a initiativei in cauza
(de catre un judecator raportor, desemnat de presedintele CCR, in termen de 30 de
zile). CCR verifica din oficiu:
o Constituttionalitatea popunerii legislative
o Indeplinirea conditiilor referitoare la publicarea acesteia si daca listele de
sustinatori sunt atestate
o Existenta unui numar minim de sutinatori

Hotararea CCR se somunica presedintelui Camerei si se publica in MO, PI

Initiativelor li se aplica reguli de tehnica legislativa

Sectiunea a 4-a. Sesizarea Camerelor Parlamentului


- Parlamentul poate fi sesizat in mai multe modalitati, sezisari clasificate :
o In functie de continutul sesizarii:

Prin care se pune in miscare competenta normativa a Parlamentului

Pentru realizarea unor acte cu caracter solemn

Privind dezbaterea altor probleme politice ale poporului de competenta


Parlamentului

Pentru exercitarea de catre Parlament a competentei sale de numiri

Prin care se pune in miscare competenta de control a Parlamentului

Ale organelor interne de lucru ale Camerelor

o In functie de caracterul sesizarii:

Facultative

Obligatorii

o In functie de natura sesizarii:

La cerere

Din oficiu

o In functie de obiectul sesizarii:

Externe

Interne

o Data sesizarii = cea a depunerii si inregistrarii sale


o Ordinea discutarii sesizarilor e cea a inregistrarii lor
-

Desesizarea = efectul finalizarii procedurii de rezolvare a sesizarii; incetarea


exercitarii competentei Parlamentului sesizat cu privire la rezolvarea unei probleme
o Efecte:

Respingerea unei initiative legislative

Adoptarea unei asemenea initiative legislative

Optimizarea procesului de elaborare a legii: art. 75, Constitutie


o Parlamentul, dpdv al competentei Camerelor:

Camera decizionala Camera Deputatilor, in caz ca nu e prevazuta alta


Camera

Camera de reflectie/ prima Camera

o In actuala reglementare:

Prima Camera sesizata este cea de reflectie si apoi cea de decizie

Modalitatea de reglementare creeaza posibilitatea ignorarii primei


Camere, de catre Camera decizionala

Rolul decisiv il au tot camerele decizionale, dar este respectat si


principiul bicameralismului

Sectiunea a 5-a. Examinarea si avizarea initiativei legislative de catre comisiile parlamentare

Initiativa legislativa implica obligatia includerii ei pe ordinea de zi a Biroului


Permanent al primei Camere sesizate, care repartizeaza initiativa in cauza comisiilor
parlamentare de fond sau celor pentru aviz sau celor speciale in baza unei note, care
cuprinde propuneri si termenele pentru:
o Intocmirea rapoartelor catre comisiile permanente sesizate in fond
o Primirea informarii/ pdv-ului de la Guvern
o Primirea avizului de la Consiliul Economic si Social
o Primirea avizului de la Consiliul Legislativ

Dupa prezentarea lor in Biroul Permanent, initiativele legislative si proiectele de


hotarari ale Camerei se distribuie parlamentarilor la casete, operatiune anuntata la
inceputul fiecarei sedinte in plen, cand se distribuie si programul de lucru, ordinea de
zi, nota privind initiativele legislative si lista rapoartelor intocmite de comisiile
sesizate in fond, lista initiativelor adoptate si pentru care se poate exercita dreptul de
sesizare a CCR, lista continutului fiecarui MO al Ro, textele integrale ale motiunilor
de cenzura si motiunilor simple si propunerile legislative ale cetatenilor

Comisiile parlamentare examineaza initiativa legislativa si pot propune adoptarea sa/


adaugarea de amendamente/ respingerea ei

Amendamentele:
o Se pot formula numai de comisiile sesizate in fond
o = una dintre principalele modalitati prin care parlamentarii exercita mandatul
o Se poate solicita si punctul de vedere al Guvernului, daca este cerut de
Constitutie
o Cele ale parlamentarilor trebuie formulate in scris, motivat si sub semnatura
initiatorilot, cu precizarea grupului parlamentar din care acestia fac parte, in
termenele calculate conform recgulametelor Camerelor
o Data depunerii = cea a inregistarii lui la comisia sesizata in fond sau la biroul
permanent
o Nu se pot supune dezbaterii plenului Camerei amendamente asupra carora nu
s-au pronuntat comisiile parlamentare
o Pentru initiativele legislative elaborate de comisiile speciale, amendamentele
se depun la acea comisie, cu procedura initiativei legislative obisnuite
o Amendamentele se pot prezenta si oral in plenul Camerei, situatie in care
avizul se da tot oral de catre raportor la solicitarea presedintelui Camerei
respective
o Comisia prountata in fond sau comisia speciala sunt obligate sa se pronunte
asupra tuturor amendamentelor formulate prin admitere/ respingere. Pentru
unele, poate solicita avizul consultativ al Consiliului Legislativ

Comisiile permanente sesizate in fond intocmesc raportul, in care includ:


o Adoptarea/ adoptarea cu modificari/ respingerea initiativei legislative
o Amendamentele admise/ respinse cu mentionarea autorilor lor
o Avizul comisiilor sesizate in acest scop
o Modul de solutionare a propunerilor cuprinse in avizul Consiliului Legislativ
o Referiri cu privire la punctul de vedere/ informare a Guvernului
o Precizari referitoare la textele din competenta de adoptare a Camerei respective
si a celeilalte Camere
o Masurile necesare referitoare la efectele juridice produse pe perioada in care a
fost aplicata ordonanta Guvernului

Raportul se inainteaza biroului permanent, pentru ca acesta sa-l includa cu initiativa


legislativa pe proiectul ordinii de zi al Camerei

Dupa primirea raportului, biroul permanent il multiplica si il difuzeaza Guvernului si


parlamentarilor

Sesizarea plenului Camerei se va face doar de birourile permanente

Asupra initiativei legislative hotaraste numai Plenul Camerei Parlamentului

Inscrierea initiativei legislative pe ordinea de zi


In Romania, regimul ordinii de zi are urmatoarele caracteristici:

Este determinat in intregime de Camere

Se intocmeste de birourile permanente si se aproba de camera un


cauza (NU DE GUVERN)

Dupa aprobare se bucura de stabilitate => poate fi modificata doar


cu titlu de exceptie si in anumite conditii

Se stabileste in cadrul dezbaterilor in plen


Procedura, etape
1.Rapoartele comisiilor sesizate in fond se depun la Biroul permanent al
Camerei sesizate. La intcmirea proiectului ordinii de zi, Biroul permanent al
Camerei sesizate trebuie sa aiba in vedere proiectele de legi si propunerile
legislative inregistrate la aceasta.
2.Inscrierea pe proiectul ordinii de zi se face doar de Biroul permanent si
doar daca acesta a primit rapoartele de la comisiile sesizate sau de la
cele speciale
3.Dupa aprobarea ordinii de zi la prima Camera sesizata, aceasta
devine baza dezbaterilor in plenul Camerei respective, initiativele
legislative fiind supuse dezbaterii in succesiunea prevazuta in ordinea de
zi

4.Dupa ce initiativa respectiva a fost adoptata, va fi trimisa la Camera


decizionala unde se deruleaza procedura referitoare la inscrierea pe
ordinea de zi a celei de-a doua Camere, cea decizionala.
Alte aspecte procedurale
Initiatorul isi poate retrage proiectul de lege sau propunerea
legislativa oricand pan la inceperea dezbaterilor generale in prima
Camera sesizata.
In cazul in care o initiativa legislativa a fost adoptata sau respinsa de
catre Senat, ca prima Camera sesizata, respectiva initiativa isi
continua procedura de dezbatere si adoptare, fara ca initiaorul sa mai
poata solicita retragerea acesteia
Dezbaterile initiativei legislative in plenul fiecarei Camere a Parlamentului
si votarea acesteia
Caracteristicile procedurii legislative:

periodicitatea dezbaterilor

oralitatea dezbaterilor

contradictorialitatea

publicitatea
In opinia profului sunt doua caracteristici importante:

caracterul organizat

rolul deosebit de mare al grupurilor parlamentare


Dezbaterile in plenul fiecarei Camere cuprind: dezbaterile generale si
dezbaterile pe articole.
In ceea ce priveste dezbaterile generale
La Senat, dezbaterile generale incep prin prezentarea de catre initiaor
a motivelor care au condus la promovarea initiativei legislative
La Camera Deputatilor, aceste dezbateri incep dupa prezentarea
initiativei si a raportului comisiei parlamentare sesizate in fond.
La dezbaterile generale, iau cuvantul numai cate un reprezentant
desemnat de ficare grup parlamentar, in ordinea inscrierii lor la cunvant si
nu se pot formula amendamente.
Daca in raportul comisiei sesizate in fond sau in cadrul
dezbaterilor generale, se propune respingerea initiativei, aceasta
propunere se supune la vot dupa incheierea dezbaterilor generale.
In cazul in care Camera nu este de acord cu respingerea are doua
posibilitati:

ori trece la cea de-a doua categorie de dezbateri, cea pe articole

ori presedintele Camerei trimite spre reexaminare initiativa la


comosia sesizata in fond, stabilind si termenul pentru depunerea unui nou
raport.
Observatie!

La ordonantele de Guvern se supune la vot initiativa de aprobare a


acestora daca in raportul comisiei sesizate in fond se propune
adoptarea sau modificarea.
In cazul in care, comisia sesizata in fond propune respingerea
ordonantei, se supune la vot initiativa de respingere
In ceea ce priveste dezbaterea pe articole
Pot aparea doua situatii:
a) asupra initiativei au fost formulate amendamente
b) asura initiativei nu au fost formulate amendamente
In cele doua situatii, procedurile sunt diferite:
1.Cat priveste prima situatie.
Dupa dezbaterile generale, se trece la dezbaterea pe articole doar daca
exista amendamente
Pot lua cuvantul: initiaorul, raportorul comisiei sesizate in fond,
reprezentantii Guvernului.
Sunt discutate doar articolele la care s-au facut amendamente.
In aceasta faza nu se pot formula si discuta amendamente de fond.
Discutarea amendamentelor incepe cu cele prin care s-a propus
eliminarea unor articole si continua cu cele de modificare sau
completare.
In scopul desfasurarii dezbaterilor, presedintele de sedinta intreba daca
exista amendamente, obiectii sau observatii pentru fiecare text in
discutie. Ulterior, Camera se pronunta prin vot asupra fiecarui
amendament.
Votul final poate avea loc intr-o sedinta consacrata in mod special
acestui scop. Sedinta organizata pentru acordarea votului final se aduce
la cunostinta parlamentarilor din timp de presedintele Camerei
2.Cat priveste cea de-a doua situatie.
In cazul in care nu au fost formulate amendamente, obiectii,
observatii, initiativa legislativa se supune direct votului final, fara sa
se mai desfasoare dezbateri pe articole.
In practica parlamentara a fost pusa o problema: momentul de la
care curg termenele de mai sus la prima Camera sesizata.
In opinia profului: momentul de incepere= momentul de la care biroul
permanent al primei Camere a decis trimiterea initiativei la comisia
parlamentara sau comisiile permanente de specialitate sesizate in fond
pentru avize.
Termenele pot incepe sa curga si din alte momente, dar acest fapt
trebuie sa fie reglementat in mod expres. In principiu, noul mecanism
decizional adoptat dupa revizuirea Constitutiei din 2003 consta in faptul
ca intotdeauna prima Camera sesizata este cea de reflectie.
In cadrul primei dezbateri a initiativei legislative (intotdeauna in fata
Camerei de reflectie) se adopta masurile stabilite de Constitutiei in
competenta sa decizionala. In Constitutiei (art. 75) sunt reglementate
solutii pentru doua cazuri:


daca respectiva Camera decizionala , care dezbare initiativa camerei
de reflectie, este de acord cu solutia adoptata de aceasta, atunci
initiativa legislativa este definitiva

daca nu este de acord sau o modifica, initiativa se va intoare la


camera initiala dar numai in legatura cu prevederea in cauza
Aceste reguli se aplica doar in situatia cand de la inceput este stabilita
calitatea de reflectie a unei camere.
E de mentionat ca medierea si conciliere in cazul initiativelor legislative
au fosr eliminate, dar ele continua sa existe in cazul dezbaterilor
initiativelor de revizuire a Constitutiei.
Semnarea legilor de catre presedintii Camerelor Parlamentului
Odara adopta sau respinsa, legea trebuie semnata de catre presedintele
camerei sau, daca acesta nu poate, de un vicipresedinte. Semnatura
atesta respectarea regulilor de procedura. Dupa ce legea a fost adoptata
de camerea decizionala, va fi semnata de presedintii ambelor camere
Dupa implinirea termenelor de 2-5 zile pentru sesizarea CCR, legea se
trimite doar sub semnatura presedintelui Cameri Deputatilor
Presedintelui Romaniei pentru promulgare.
O regula asemanatoare se regaseste si in regulamentul Senatului, regula
potrivit careia Camera Deputatilor indeplineste formalitatile de promulgare
chiar daca Senatul este camera decizionala. Termenul de trimitere trebuie
sa fie unul rezonabil, deoarece nici Regulamentul, nici Constitutia nu
stabiliesc un termen fix.
Apoi, legea semnata se comunica, cu 5 zile inainte de a fi trimisa spre
promulgare, Guvernului, ICCJ si Avocatului Poporului, pentru ca acestia sasi poata exercita dreptul de a sesiza CCR.
De asemenea, legea se depune si la fiecare dintre secretarii celor doua
Camere, iar acest fapt este anuntat in plenul Cameri respective.
Cele doua termene, curg de la data depunerii legii la secretarii generali ai
camerelor, cu conditia anuntarii in plen.
IMPORTANT! Cele 2 termene se calculeaza pe zile, ci nu pe zile libere
Dupa realizarea acestei proceduri, doar Presedintele mai poare
sesiza CCR si eventual poate cere reexaminarea legii daca nu a
facut-o deja anterior.
Promulgare legilor de catre seful statului
Dupa votare, legea e inaintata sefului de stat pentru promulgare sau
sanctionare, dupa cum seful statului este presedinte sau monarh
Promulgarea este actul prin care seful statului autentifica textul legii.
Presedintele de republica (nu monarhul) este obligat sa promulge
legea, daca a fost adoptata regumalentar de parlament.
Sanctionarea legii de catre monarh difera de promulgarea pe care o
face presedintele, pentru ca monarhul se poate opune intrarii in vigoare a
legii prin intermediul refuzului sanctionarii acestei, deoarce aceasta
operatiune nu este obligatorie pentru el.
In Romania, promulgarea legilor se face in conditiile art. 77 din Constitutie

in termen de cel mult 20 de zile de la primire. Inainte de promulgare,


Presedintele poate cere reexaminare legii de catre Parlament sau
verificarea constitutionalitatii ei de catre CCR. In aceste doua situatii
promulgarea ei se face in cel mult 10 zile de la primirea ei dupa
reexaminare sau verificarea a constitutionalitatii.
Trimiterea legii la promulgare se poate face doar daca termene de
sesizare a CCR s-au epuizat. In practica parlamentara legile adopatate
sunt communicate imediat dupa semanre si Presedintelui
Romaniei, iar promulgarea este amanata, daca este sesizata CCR.
Deciza Curtii se comunica si Presedintelul care va decide daca o ca
promulga sau o va trimite spre reexaminare la parlament.
Numerotarea legilor adoptate de Parlament se face in ordinea
promulgarii, de catre serviciile Camerei Deputatilor.
Situatia in SUA
In regimurile politice prezidentiale se utilizeaza dreptul de veto al
presedintelui.
Dreptul de veto al presedintelui SUA are doua forme: forma de
baza(regula) si o forma nereglementata expres (veto de buzunarpocket veto)
Prima forma presupune dreptul presedintelul de a refuza promulgarea
legii, care urmeaza apoi a fi trimisa la reexaminare. Daca dupa
reexaminare e adoptata aceeasi forma a legii cu o majoritate calificata
de2/3, atunci este obligat sa o promulge.
Acest veto are doua variante:
Veto partial= presedintele face completari si modificari partiale pe care
apoi le trimite in parlament
Veto in bloc= legea e respinsa in intregime si trimisa la reexaminare.
Referitor la veto-ul de buzunar, acesta nu este reglementat expres si
ii confera presedintelui american posibilitatea sa refuze, pur si simplu,
sa promulge o lege, fara sa fie nevoit sa motiveze
Sectiunea a 10-a. Reexaminarea legii
Este o modalitate de ntrziere a promulgrii legii de preedinte n statele cu
guvernmnt republican.
Se realizeaza in doua situatii:
1 Cand presedintele cere reexaminarea legii (art.77, alin 2)
Reexaminarea se cere o singura data inainte de promulgare, pentru motive constitutionale
sau alte motive, si implica reluarea procedurii legislative intr-o noua sedinta de vot final.
Art.77, alin 3 se poate cere verificarea constitutionalitatii. Se pot utiliza in mod succesiv
(reexaminarea si verificarea, sau in ordine inversa), insa nu simultan. Verificarea se cere pt o
lege deja votata. Presedintele poate cere reexaminarea dupa ce a solicitat verificarea
constitutionala
Cererea de reexaminare urmeaza procedura legislative obisnuita. Se trimite la camera
care a adoptat-o (prima camera sesizata). Raportul comisiei cuprinde propuneri la obiectiile
Presedintelui, si pune cererea pe ordinea de zi a camerei respective, cu prioritate, se supune
votului, si se trimite Camerei decizionale. In ceea ce priveste dezbaterea cererii de

reexaminare, Parlamentul dezbate in limita cererii, insa asupra tuturor textelor de lege ce
implica problema ridicata. CCR (art 72, alin2 )spune ca prin adaugarea de noi articole legii
rezulta alta lege si nu cea trimisa initial.
2

Cand e impusa de Constitutie (art.147,alin 1,2)

Reglementeaza doua ipoteze:


a

Parlamentul /Guvernul trebuie sa puna prevederile neconstitutionale in


accord cu Constitutia in termen de 45 de zile de la publicarea deciziei CCR
(caluculate pe zile calendaristice), sau isi inceteaza efectele juridice.
Raportul comisiei juridice al Camerei sesizate e pus pe ordinea de zi. Se
utilizeaza Procedura legislativa obisnuita.

Parlamentul trebuie sa puna dispozitiile legii respective in accord cu


decizia CCR. Procedura aplicata e cea legislativa obisnuita, cu unele
nuante: reexaminarea mai intai de prima Camera sesizata , a carei comisie
juridica a primit decizia CCR; comisia intocmeste un raport (cu propuneri
de eliminare/modificare a aspectelor neconstitutionale), care e trecut pe
ordinea de zi cu prioritate; dupa dezbatere, raportul trimis celelaltei Camere
care e decizionala.

Art. 147, alin 3 prevede o interdictie constitutional absoluta: daca un instrument international
e neconstitutional, nu mia poate fi ratificat.
In cazul legilor adoptate in sedinta comuna, nu mai este sesizata o prima Camera,
pentru ca aceasta nu exista, ci Parlamentul insusi, care dezbate legea otrivit procedurii
legislative special, utilizata pentru adoptarea legilor in sedinta comuna.
Sectiunea a 11-a. Publicarea legilor.
Publicarea este operatiunea prin care legea intra in vigoare. Legea poate sa prevada o
alta data, insa fara a retroactiva (art.15, alin 2).
In Romania (art. 78) , intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in M.Oficial. Se
calculeaza pe zile calendaristice, incepand cu data publicarii. Termenul de 3 zile e
reglementat de la revizuirea din 2003, pentru a fi luata la cunostinta de toate prsoanele.
Sectiunea a 12-a. Termene procedural
1

Momentul curgerii termenelor procedurale

Incepe sa curga, in perioadele de vacanta parlamentara, de la data reluarii activitatii


Senatului in sesiune.
Pentru propuneri legislative, termenele de legiferare curg de la data inregistrarii lor in
Birourile permanente, insotite de avizele necesare. In Regulamentul camerei Deputatilor,
termenele incep sa curga de la data prezentarii initiativelor in Biroul Permanent. Apare
diferenta de calculare a termenelor, ce are ca effect prelungirea duratei procedurii legislative.
2 Calcularea termenelor procedurale ale procesului legislative
Se iau in calcul doar zilele in care lucreaza Senatul in plen sau comisii permanente.
CCR spune ca acestea privesc desfasurarea raporturilor constitutionale dintre autoritati
publice si nu se calculeaza pe zile libere. Dispozitiile din Codul de proceduria civila nu se

aplica in dreptul public. Se ia in calcul si ziua in care termenul incepe sa curga.

Capitolul III
Sectiunea 1. Procedura legislative de urgenta. (Art 76, alin3)
Acte normative cu caracter exceptional. Procedura asemanatoare cu ce obisnuita.
Caracteristici: reducerea termenelor, comprimarea/eliminrea unor etape, stabilirea
unei durate de dezbatere a initiativei legislative;
Scop: adoptarea legii intr-un timp cat mai scurt.
Procedura de urgenta se declanseaza la propunere initiatorului, biroului permanent,
unui grup parlamentar sau la cererea Guvernului.
Domeniile impuse: armonizarea legislaiei cu cea europeana; aplicarea sau nu a OUG;
initiative neinsusite de senat; initiative adoptate de Senat ca si camera decizionala.
In dezbaterile din comisiile sesizarte in fond, se pot trimite amendamente in scris, in termene
care curg de la data aorobrii procedurii de urgenta.
In dezbaterile generale, grupurile parlamentare pot interveni o data. Dezbaterea pe articole
se foloseste procedura obisnuita.
Durata dezbaterilor la Camera Deputatilor e cea aprobata de aceasta la cererea presedintelui
ei, iar la Senat, de maxim 30 zile. Daca e depasita, presedintele declara dezbaterea inchi sa si
supune votul, farasa permita interventii.
Senatul poate cere ConsiliuluiLegislatibv un nou aviz daca initiativa legislativa
emodificata substantial de camera Deputailor.
Conform Principiului specialia generalibus derogant, regimul procedurii de urgenta se
defineste prin aceste reguli speciale, derogatorii de la cea obisnuita.
Adoptarea legilor ca urmare a angajarii raspunderii politice a Guvernului
Angajarea raspunderii Guvernului are un caracter politic si este mijloc procedural prin care
se evita fenomenul de disociere a majoritatilor.
Exemplu: Majoritatea necesara pentru a se adopta o anumita masura nu a fost intrunita,
masura in cauza fiind respinsa, dar acea masura era esentiala pentru realizarea politicii
guvernului. Astfel, guvernul sau un membru al sau trebuie sa demisioneze, intrucat
majoritatea pentru demiterea guvernului se disociaza de majoritatea pentru respingerea
masurii, ajungandu-se ca, pe baza ultimei majoritati, guvernul sa demisioneze.
Acest fenomen ar creste gradul de instabilitate guvernamentala.
Pentru a se evita acest fenomen, angajarea raspunderii garanteaza ca majoritatea pentru
demiterea guvernului sa coincida cu majoritatea pentru respingerea masurii respective.
Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Camerelor Parlamentului reunite in edinta
comuna, asupra unui program, asupra unei declaratii de politica generala sau asupra unui
proiect de lege. Angajarea raspunderii este a Guvernului, si nu a primului-ministru. Acesta
din urma o comunica Parlamentului, insa este rezultatul unei decizii pe care o ia intregul
Guvern.
In termen de 3 zile de la prezentarea documentelor, se poate depune o motiune de cenzura.
Termenul de 3 zile este unul de decadere, iar implinirea acestuia fara ca motiunea sa fi fost

initiata si depusa are ca efect aparitia prezumtiei Parlamentului de acceptare tacita.


In cazul in care nu a fost depusa o motiune de cenzura sau a fost depusa, dar respinsa,
proiectul de lege prezentat (modificat sau completat doar de catre Guvern) se considera
adoptat, iar aplicarea acestuia devine obligatorie pentru Guvern.
In cazul in care a fost depusa o motiune de cenzura si a fost aprobata, Guvernul este demis,
iar proiectul de lege prezentat este considerat respins.
Procedura angajarii raspunderii este prevazuta in Regulamentul sedintelor comune si se
refera la dezbaterea motiunii de cenzura.
Birourile permanente ale celor doua Camere vor multiplica si distribui catre parlamentari
actele pe baza carora Guvernul si-a asumat raspunderea. Asumarea raspunderii trebuie sa
rezulte din expunerea de motive si din declaratia primului-ministru, data in fata
Parlamentului, cu ocazia prezentarii actelor in cauza. In practica parlamentara, se mai
utilizeaza si procedura comunicarii angajarii raspunderii printr-o scrisoare a primuluiministru, adresata Parlamentului. Tot birourile permanente stabilesc si data sedintei comune,
la cel mult 15 zile de la primirea actului Guvernului si iau masuri pentru convocarea
parlamentarilor.
Motiunea de cenzura se prezinta birourilor permanente si se comunica Guvernului de
catre presedintele Camerei Deputatilor, in ziua in care a fost depusa. Birourile permanente o
inscriu pe ordinea de zi a sedintei comune.
Motiunea de cenzura se prezinta in sedinta comuna in cel mult 5 zile de la data depunerii
sale.
Prin urmare, in termenul de 5 zile de la depunere este necesar ca birourile permanente sa se
intruneasca, pentru a propune ordinea de zi, iar motiunea de cenzura sa fie prezentata in
sedinta comuna.
Motiunea de cenzura trebuie citita, nu prezentata, in continutul si forma depuse initial, altfel
se considera ca este o alta motiune, pe care parlamentarii nu o cunosc, iar procedura de
prezentare trebuie sa fie reluata.
Dezbaterea motiunii de cenzura are loc dupa 3 zile, de la data cand a fost prezentata in
sedinta comuna. Data si locul sedintei comune pentru dezbatere, impreuna cu invitatia de
participare, se comunica Guvernului de catre presedintele Camerei Deputatilor, cu 24 de ore
inainte ca aceasta sa aiba loc.
O interesanta problema este modul de calcul al acestui termen. In jurisprudenta CCR s-a
decis ca in calculul termenelor constitutionale nu intra zilele libere, iar in termen sunt incluse
ziua in care a inceput sa curga si ziua in care se implinesc, in mod derogatoriu fata de NCPC.
In practica parlamentara s-a pus si problema termenului in care trebuie sa aiba loc
dezbaterea motiunii de cenzura. Motiunea de cenzura trebuie dezbatuta dupa 3 zile, deci
incepand cu a 4-a zi de la data la care a fost prezentata, dar un astfel de termen s-ar incheia la
sfarsitul mandatului Guvernului. Prin urmare, trebuie sa se stabileasca un termen rezonabil,
intrucat atat majoritatea parlamentara, cat si opozitia au un interes ca motiunea sa se dezbata.
Interesul majoritatii este bazat pe necesitatea ca guvernului sa i se clarifice situatia si sa
obtina confirmarea increderii parlamentului cat mai repede, in timp ce interesul opozitiei este
de a inlatura guvernul in cel mai scurt timp. Astfel, orice tergiversare a dezbaterii motiunii
de cenzura peste un termen rezonabil poate sa constituie o incalcare a prevederilor
constitutiei.
In cadrul dezbaterilor, dupa prezentarea motiunii de catre parlamentarul desemnat,
presedintele de sedinta comuna da cuvantul primului-ministru (sau unui membru al
Guvernului care il reprezinta pe acesta), iar apoi parlamentarilor, in ordinea inscrierii lor la
cuvant.
Dupa incheierea dezbaterilor se trece la votarea motiunii de cenzura. Votul este secret si se
exprima prin bile. Dupa numararea voturilor exprimate, presedintele de sedinta anunta

rezultatele, consemnate intr-un proces-verbal incheiat de o comisie de numarare aprobata in


sedinta comuna.
In cazul in care motiunea a fost adoptata, aceasta se comunica Presedintelui Romaniei, sub
semnatura presedintilor celor doua Camere, pentru declansarea procedurii de numire a
Guvernului.
In cazul in care motiunea a fost respinsa, increderea in Guvern se consolideaza, iar actele pe
care s-a angajat raspunderea sunt aprobate.
Initiativa se considera adoptata la data angajarii raspunderii. Constatarea adoptarii se face
ulterior, in sedinta comuna a celor doua Camere.
Exemplu: Legea privind Codul Civil s-a constatat ca aceasta a fost adoptata in sedinta
comuna de pe data de 25 iunie 2009, in urma angajarii raspunderii Guvernului, angajare care a
avut loc in sedinta comuna din data de 22 iunie 2009.
CCR considera ca, pentru a nu fi catalogata drept o procedura de nesocotire a ratiunilor ce au
stat la baza edictarii dispozitiilor constitutionale cu privire la angajarea raspunderii
Guvernului, aceasta nu poate fi facuta oricand, oricum si in orice conditii, deoarece aceasta
modalitate de legiferare reprezinta o exceptie.
CCR nu se poate pronunta asupra oportunitatii utilizarii acestei proceduri de legiferare, ci
doar asupra constitutionalitatii motiunii de cezura cu privire la care a fost sesizata.
In practica parlamentara s-a pus urmatoarea problema: dupa respingerea unei motiuni de
cenzura, este posibil ca CCR sa fie sesizata cu neconstitutionalitatea legii nepromulgate
asupra careia Guvernul si-a angajat raspunderea, iar Curtea sa o declare in totalitate sau partial
neconstitutionala. In Romania, nu este prevazuta o procedura de urmat.
In opinia noastra, legea se va intoarce la Parlament care, in sedinta reunita o va pune de
acord cu decizia Curtii. Birourile permanente reunite vor trimite decizia comisiilor juridice
reunite, care vor intocmi un raport comun, prin care vor propune modul in care ar trebui pusa
de acord legea in cauza cu decizia de neconstitutionalitate. Raportul comun se va trimite
birourilor permanente reunite, care la randul lor vor sesiza Camerel Parlamentului reunite in
sedinta comuna. Camerele astfel reunite vor decide asupra inlocuirii sau eliminarii textelor
neconforme.
In opinia noastra, in perioada de timp in care Curtea judeca sesizarea de
neconstitutionalitate, procedura legislativa speciala se suspenda. Astfel, dupa incetarea
suspendarii, legea declarata neconstitutionala se va intoarce tot in fata celor doua Camere
reunite in sedinta comuna, potrivit principiului simetriei juridice.

Adoptarea legilor in sedinta comuna a celor doua Camere ale Parlamentului


Este o procedura de urgentare a adoptarii legii, intrucat in acest fel procedura este unica si nu
mai trebuie sa se desfasoare in ambele camere dintr-un parlament bicameral.
In Constitutie sunt prevazute doua importante atributii ale Parlamentului, care se exercita in
sedinta comuna: aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale UE, precum si aderarea la
Tratatul Atlanticului de Nord. Constitutia prevede ca aderarile in cauza se fac prin lege, care
trebuie votata cu majoritatea calificata de 2/3. Aceste legi nu sunt si nu puteau fi prevazute in
Regulamentul sedintelor comune pentru ca, la data adoptarii acestuia, nu se revizuise
Constitutia.
Astfel, de la data aderarii la UE, prevederile tratatelor constitutive ale acesteia, cat si celelalte
reglementari care au caracter obligatoriu, au prioritate fata de legile interne, cu exceptia
Constitutiei. Guvernul are obligatia de a comunica celor doua Camere proiectele acestor acte,
inainte ca acestea sa fie supuse aprobarii institutiilor UE.

De asemenea, Constitutia prevede indatorirea Parlamentului, Presedintelui Romaniei,


Guvernului si autoritatii judecatoresti de a garanta aducerea la indeplinire a obligatiilor din
tratatul constitutiv al UE si din celelalte reglementari comunitare obligatorii.
Celelalte legi care se adopta in sedinta comuna sunt prevazute in Constitutie si in
Regulamentul sedintelor comune, iar procedurile de adoptare sunt diferite, in functie de
initiativa.
I

Adoptarea legilor bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat

Proiectul se intocmeste anual de catre Guvern, este trimis birourilor permanente ale celor
doua Camere, iar acestea il multiplica si apoi difuzeaza parlamentarilor. In acelasi timp,
birourile permanente il trimit spre dezbatere si avizare comisiilor permanente pentru buget
si finante din cele doua Camere, care sunt considerate sesizate in fond. Toate celelalte comisii
permanente avizeaza proiectele respective.
Comisiile sesizate in fond intocmesc un raport comun, ca urmare a dezbaterilor comune,
pentru fiecare proiect in parte, in termen de cel mult 30 de zile.
Grupurile parlamentare pot prezenta comisiilor amendamente scrise si motivate, in cel mult 5
zile de la data primirii proiectelor.
Inainte de inceperea dezbaterilor generale, sunt prezentate de catre initiator elementele de
fundamentare a proiectelor si, de catre unul dintre presedintii comisiilor sesizate in fond sau
de catre un raportor al acestora, raportul comun intocmit de comisiile de fond.
In cadrul dezbaterilor generale pot lua cuvantul reprezentanti ai grupurilor parlamentare, dar
si parlamentari care nu fac parte din asemenea grupuri. Reprezentantul Guvernului are dreptul
sa ia cuvantul inainte de inchiderea dezbaterilor generale.
Dupa inchiderea dezbaterilor generale se trece la dezbaterea pe articole. Aceasta incepe cu
amendamentele din raportul comun, care se supun la vot cu prioritate. Articolele si
amendamentele se considera adoptate daca la vot intrunesc majoritatea parlamentarilor
prezenti (majoritate simpla).
Apoi proiectele sunt supuse in intregime votului final.
In cazul adoptarii proiectelor de bugete, daca Regulamentul nu prevede reguli specifice, sunt
aplicabile regulile referitoare la procedura legislativa obisnuita.
II

Dezbaterea textelor aflate in divergenta

Aceasta procedura este aplicabila in cazul in care cele doua Camere adopta legi
constitutionale, de revizuire a Constitutiei, in redactari diferite cat priveste continutul si forma
lor, precum si in cazul in care mai exista initiative legislative care nu au fost adoptate definitiv
inainte de revizuirea Constitutiei, pentru ca in acea perioada, pentru adoptarea legilor, era
reglementat principiul navetelor. In acest din urma caz este aplicabil principiul tempus regit
actum.
In asemenea cazuri, este constituita o comisie de mediere/paritara, in care fiecare Camera
numeste un numar egal de parlamentari. Rolul comisiei este de a ajunge la un acord si de a
propune un compromis cu privire la textele in divergenta.
Raportul comisiei de mediere, indiferent daca s-a ajuns la un acord sau nu, se supune
aprobarii fiecarei Camere in parte. In cazul in care una sau ambele Camere nu aproba,
textele in divergenta se supun dezbaterii in sedinta comuna, in cadrul careia se decide
definitiv.
Dezbaterile din sedinta comuna au loc potrivit regulilor procedurii legislative obisnuite.
Textele aflate in divergenta din legile de revizuire a Constitutiei sunt adoptate cu votul
majoritatii a cel putin din numarul parlamentarilor.
Adoptarea textelor aflate in divergenta din legi organice se face cu votul majoritatii absolute,

iar a celor din legi ordinare cu votul majoritatii simple.


Legile astfel adoptate sunt trimise spre promulgare Presedintelui Romaniei, sub semnatura
presedintelui Camerei Deputatilor, in termen de cel mult 10 zile de la votarea acestora,
urmand sa fie promulgate in termenul prevazut de Constitutie.
Procedurile de numiri si de alegeri
Potrivit Regulamentului Senatului, numirile, confirmarile sau avizele pentru numiri in functii
care ii intra in competenta i se supun dezbaterii, pe baza raportului Comisiei juridice, de
numiri, disciplina, imunitati si validari. Comisia intocmeste raportul, dupa examinarea
propunerilor, avand dreptul de a chema la audieri pe candidati. Candidatii participa la
sedintele in plen in care sunt inscrise pe ordinea de zi numirea/confirmarea/avizul in cauza, iar
Senatul poate hotari audierea acestora.
Regulamentul Camerei Deputatilor nu prevede o procedura speciala pentru numiri sau
pentru alegeri, prin urmare sunt aplicabile regulile referitoare la procedura legislativa, cu
mentiunea ca legile care reglementeaza domeniul in care se fac numirile sau alegerile prevad
regimul propunerilor si al efectuarii lor.
Regulamentul sedintelor comune prevede demnitatile publice care se supun procedurii in
sedinta comuna: numirea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a directorului SRI; alegerea
magistratilor care compun CSM; numirea membrilor CCR; numirea membrilor ICCJ etc.
Propunerile pentru candidatii la aceste demnitati publice se fac potrivit legii de organizare si
functionare a fiecarei autoritati publice in parte. Propunerile sunt examinate de comisiile
permanente de specialitate ale celor doua Camere reunite in sedinta comuna, care intocmesc
un raport comun. Raportul se supune dezbaterii in sedinta comuna, iar votul este secret cu
buletine de vot.
Alte aspecte privind legea, ca act juridic al parlamentului
Procedurile de modificare, suspendare si abrogare a legii trebuie sa puna in valoare
suprematia acesteia, realizandu-se tot printr-o lege, adoptata la randul sau cu majoritatea
prevazuta de Constitutie, conform principiului simetriei in drept.
Intre constitutie si legi exista deosebiri de continut, de forma si de forta juridica.
Prin continut, constitutia se deosebeste de legi, pentru ca ea reglementeaza acele relatii
sociale fundamentale si esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii in stat.
Constitutia reglementeaza relatiile sociale din toate domeniile de activitate, in timp ce legile
reglementeaza relatiile sociale din anumite domenii.
Prin forma, constitutia este adoptata sau poate fi modificata de adunarile constituante, cu
votul majoritatii calificate de 2/3 din numarul membrilor. Legea este adoptata sau modificata
cu o majoritate inferioara.
Prin forta juridica, constitutia are forta juridica suprema, deci superioara legilor.
Suprematia legii fundamenteaza (si se fundamenteaza) chiar pe principiul legalitatii, care,
intr-o acceptiunea restransa, inseamna chiar respectarea legii, ca act juridic al parlamentului.
Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice este o consecinta a suprematiei legii si este
asigurata printr-o serie de garantii (obligatia constitutionala de respectare a legii, controlul
judecatoresc al legalitatii etc.).
Regulamentele parlamentare si hotararea, ca act juridic al parlamentului
Potrivit principiului autonomiei regulamentare, fiecare Camera isi adopta cate un
regulament propriu de organizare si functionare, iar camerele impreuna un regulament al
sedintelor comune.

Regulamentul este supus obligatiei de publicare sub semnatura presedintelui camerei sau a
ambilor presedinti, in cazul celui al sedintelor comune. Regulamentele pot face obiectul
controlului de constitutionalitate.
Prin decizii are CCR au fost lamurite urmatoarele probleme:
a. Natura juridica de hotarare a regulamentelor: Regulamentul Camerei Deputatilor
este un act juridic inferior Constitutiei si legilor si nu poate cuprinde reguli de fond
care tin de domeniul legilor, ci doar reguli de procedura pentru realizarea acestora.
Prin Regulamentul Camerei Deputatilor nu se pot stabili drepturi si obligatii in sarcina
unor subiecte de drept din afara Camerei Deputatilor.
b. Faptul ca acestea trebuie sa reglementeze doar organizarea si functionarea
parlamentului, si nu materii care trebuie reglementate prin alte acte normative.
c. Faptul ca statutul parlamentarilor trebuie reglementat prin Constitutie si legi, nu
prin regulamente, pentru ca acesta cuprinde reguli de nivelul constitutiei sau al legii.
Legea fundamentala trateaza statutul deputatilor distinct de organizarea interna a
Parlamentului, ceea se semnifica intentia Constitutiei de a scoate anumite prevederi
din sfera de reglementare a Regulamentului si de a realiza o simetri intre prevederile
regulamentelor celor doua Camere si sub aspectul statutului deputatilor si senatorilor.
In doctrina de specialitate s-a pus problema deosebirilor si asemanarilor dintre lege, ca act
juridic al parlamentului, si regulamentele acestuia:
- Duguit (incerca sa limiteze statul): nu exista deosebire, altfel ar scadea importanta
legii
-

Malberg: desi exista asemanari, legea este, in esenta, superioara regulamentului legile expun regulile fundamentale si esentiale, iar regulamentelor le revin amanuntele
executiei

Barthelemy: legea este expresia vointei generale, iar regulamentul este expresia
vointei administratorilor

Hotararile pot avea atat caracter normativ, cat si caracter nenormativ.


Regulile procedurale de adoptare a hotararilor, in principiu, sunt aceleasi cu cele ale
procedurii legislative obisnuite. Trebuie, insa, facuta diferenta intre hotararile adoptate ca acte
juridice ale Camerelor sau ale Parlamentului in ansamblu si hotararile care se iau pentru
solutionarea unor probleme de procedura in cadrul sedintelor de dezbateri.
Hotararile pot fi ale fiecarei camere, dar si ale celor doua camere (hotarari ale
parlamentului).
Hotararile se deosebesc de legi prin continutul si prin procedura de adoptare.
Prin continut, legile au un caracter normativ, iar hotararile pot avea atat caracter normativ, cat
si caracter nenormativ. Normele cuprinse in hotararile cu caracter normativ au o forta juridica
inferioara legilor.
Prin procedura, la adoptarea hotararilor nu sunt aplicabile regulile privitoare la initiativa
legislativa. Hotararile se semneaza de presedintele camerei, fara sa fie promulgate. Hotararile
pot fi emise de o singura camera, lucru nepermis pentru legi, si sunt publicate ca si legile.
I.

Motiunile si actele structurilor parlamentare


Motiunile simple si motiunile de cenzura

In general, motiunile privesc pozitia parlamentului fata de executiv, in general, si fata de


guvern, in special, in cadrul raporturilor parlament-guvern, si dreptul parlamentului de a

controla activitatea guvernului.


In Romania, motiunile pot fi simple sau de cenzura. In legislatia si practica constitutionala a
mai multor state sunt reglementate si motiunile individuale, care au efecte similare celor de
cenzura, dar nu se produc asupra intregului guvern, ci doar asupra unor membri
individualizati ai acestuia. In cazul adoptarii unei motiuni individuale, membrul sau membrii
in cauza ai guvernului trebuie sa isi dea demisia, pentru ca parlamentul si-a retras increderea
in acestia.
Motiunea de cenzura: Camerele Parlamentului, in sedinta comuna, pot retrage increderea
acordata Guvernului la investitura, prin adoptarea cu votul majoritatii absolute.
Motiunea de cenzura poate fi initiata de cel putin din numarul total al parlamentarilor si se
comunica Guvernului la data depunerii. CCR a decis ca retragerea sustinerii de catre unii
dintre semnatari are ca efect faptul ca motiunea nu mai respecta conditiile constitutionale
pentru a fi prezentata si dezbatuta. Intotdeauna, motiunea de cenzura este formulata din
initiativa parlamentara, indiferent de procedura prin care in se depune si se dezbate in
sedinta comuna.
Daca motiunea a fost respinsa, parlamentarii semnatari nu mai pot initia in aceeasi sesiune o
noua motiune de cenzura, cu exceptia cazului in care Guvernul isi angajeaza raspunderea.
Potrivit Regulamentului sedintelor comune, motiunea de cenzura se prezinta birourilor
permanente ale celor doua Camere si se comunica Guvernului de catre presedintele Camerei
Deputatilor in ziua in care a fost depusa.
In cel mult 5 zile de la depunere, se prezinta in sedinta comuna, dezbaterea sa avand loc
dupa 3 zile de la data cand a fost prezentata in sedinta comuna. Data si locul sedintei comune,
impreuna cu invitatia de participare, se comunica Guvernului cu 24h inainte ca aceasta sa
aiba loc.
In ceea ce priveste efectele motiunii de cenzura, daca aceasta a fost admisa se retrage
increderea in Guvern, care trebuie sa-si dea demisia. In caz contrar, increderea in Guvern se
consolideaza.
Motiunile simple sunt actele juridice ale parlamentului prin care una dintre camere isi
exprima pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa, ori, dupa caz, una ce a
facut obiectul unei interpelari. Acestea sunt reglementate in detaliu in Regulamentele
Camerelor.
Motiunile simple trebuie sa fie motivate si sa fie depuse la presedintele Camerei in care se
vor dezbate, in cursul unei sedinte publice. Pot fi initiate de cel putin dintre senatori, ori de
cel putin 50 de deputati. Pana la incheierea dezbaterii in curs, nu se mai poate formula alta
motiune.
Dupa primirea motiunii simple, presedintele Camerei o va comunica Guvernului, o va aduce
la cunostinta Plenului, va sesiza biroul permanent al Camerei si o va afisa in sediul acesteia.
Biroul permanent o va inscrie pe ordinea de zi, iar presedintele Camerei va stabili data
dezbaterii motiunii simple, care nu poate depasi 6 zile de la data depunerii, dar numai daca
aceasta indeplineste conditiile de fond si de forma prevazute de regulament.
Motiunile simple referitoare la probleme de politica externa se supun dezbaterii numai insotite
de avizul Comisiei permanente de politica externa si dupa consultarea MAE.
Copii ale motiunii sunt comunicate fiecarul parlamentar, impreuna cu ordinea de zi si cu
programul Camerei respective.
Dezbaterile incep cu prezentarea motiunii de catre unul dintre initiatori. Motiunile simple
trebuie sa fie citite, nu prezentate cu modificari si completari, pentru ca altfel parlamentarii
ar fi surprinsi si nepregatiti pentru noul continut, iar astfel procedura trebuie reluata de la
capat.
Motiunile simple pot fi retrase pana la inceperea dezbaterii lor si nu pot fi propuse
amendamente. Ca urmare, presedintele Camerei trebuie sa-i intrebe pe membrii acesteia,

inainte de dezbateri, daca isi retrag sau nu semnaturile sau daca motiunea este sau nu retrasa.
Dupa dezbatere, motiunea simpla este supusa votului.
In ceea ce priveste efectele lor, motiunile simple adoptate sunt obligatorii pentru Guvern si
se publica in Monitorul Oficial (inclusiv cele respinse).
CCR a decis ca adoptarea unei motiuni simple nu are ca efect juridic direct revocarea unui
membru al Guvernului, dar are efecte in plan politic. Motiunea simpla nu produce efecte
juridice ipso iure, ci efecte juridice ipso facto. Guvernul si organele administratiei publice
sunt obligate sa tina cont de continutul motiunii si sa actioneze in sensul pozitiei exprimate
de Camera, dar asta nu inseamna ca ar fi obligate sa execute dispozitii cuprinse in motiune cu
privire la luarea unor masuri cu caracter organizatoric (numirea/eliberarea din functie), care,
prin Constitutie sau prin alte legi, sunt date in competenta lor exclusiva.
Spre deosebire de motiunea simpla, motiunea de cenzura are ca efect direct demiterea
Guvernului.
II.
Actele structurilor interne ale parlamentului
In Romania, presedintii Camerelor emit decizii pentru convocarea in sesiune a Camerelor
sau pentru asigurarea conducerii Camerei pe perioada lipsei presedintelui acesteia.
Cat priveste comisiile permanente, acestea emit avize sau intocmesc rapoarte.
Potrivit prevederilor Regulamentului Camerei Deputatilor, conducatorii compartimentelor
independente (sefii de departamente, directorii generali, directorii si sefii de servicii n.n.)
emit decizii si instructiuni aplicabile in cadrul compartimentelor independente pe care le
conduc. Deciziile emise se aduc de indata la cunostinta secratarului general si a secretarului
general adjunct coordonator. In regulamentul Senatului nu exista o regula asemanatoare.