Sunteți pe pagina 1din 5

Argumente pro si contra Parlamentului bicameral in Romania

Parlamentul apare, in mod traditional, caracterizat ca fiind organul reprezentativ al poporului, adunarea reprezentativa, dar si puterea legislativa sau organul legislativ. Aceste determinari ale Parlamentului provin din aplicarea teoriei suveranitatii nationale, respectiv a separatiei puterilor. Parlamentele contemporane isi gasesc originile in parlamentul britanic, care dateaza, intr-o forma incipienta, din secolul al XIII-lea. Stramosul parlamentelor de astazi este Marele Consiliu, infiintat, in Anglia, dupa cucerirea normanda (initial s-a numit Curia major si era alcatuit di vasalii directi ai Coroanei). Dupa acordarea Magnei Carta din 1215, Marele Consiliu a constituit una din limitarile puterii regale. Trebuie precizat ca acest corp era alcatuit din reprezentanti ai nobilimii. In 1265, componenta sa s-a largit, fiind alcatuit din pairi ai regatului, dar si din cavaleri si oraseni. Din secolul al XIIIlea dateaza, de fapt, si denumirea de parlament, mai prcis din 1295, cand a fost convocat asa-numitul Model Parliament, sub domnia regelui Eduard I. Acest termen nu s-a impus insa, in uzul general, in detrimentul mai vechilor termini consiliu si curie, decat in secolul al XIV-lea. Tot din acest veac dateaza si separarea celor doua camere ale parlamentului englez la 1332 apare mentiunea oficiala a unei adunari a cavalerilor si orasenilor, separata de lorzi si clerici. Astazi, termenul parlament desemneaza organul colegial,desemnat in mod democratic, cu caracter reprezentativ, asociat productiei de norme generale si abstracte (legi formale) si abilitat sa controleze alte organe (Louis Favore s.a). In Romania, adunarile legislative au evoluat de la componenta si desemnarea specifice adunarilor de stari (cum ar fi,de exemplu Adunarea Electiva din Epoca Regulamentelor Organice) la parlament in sensul modern al termenului, de adunare desemnata prin procedee democratice (alegeri) si investita in principal cu adoptarea legilor. Prima astfel de adunare este cea prevazuta de Conventia de la Paris (1858). Intampinand greutati in realizarea reformelor sale, domnitorul Alexandru Ioan Cuza,

prin lovitura de stat de la 2 mai 1864, desfiinteaza adunarea electiva si supune plebiscitului Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris din 7 19 august 1858 si legea electorala, instituind parlamentul bicameral. Aceste acte formeaza prima Constitutiei a Romaniei. Traditia bicamerala inaugurata de Cuza a luat sfarsit odata cu constitutiile epocii comuniste, care instituiau un parlament unicameral. Prin Legea 32 din 24 februarie 1948, Adunarea Deputatilor se autodizolva; se incredinteaza exercitarea puterii legislative Guvernului. Constitutia din 1948 stipula in articolul 38 ca Marea Adunare Nationala a R.P.R. era unicul organ legislative al Republicii Populare Romane. Traditia bicamerala a lui Cuza a fost reluata de Constitutia din 1991. Aceasta formula a bicameralismului numit integral sau perfect, este rezultatul amendarii, de catre Adunarea Constituanta, a bicameralismului sub unele aspecte diferentiat, instituit prin Decretul-lege numarul 92/1990 pentru alegerea Parlamentului si Presedintelui Romaniei. Acest act normativ, in baza caruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a reintrodus in Romania structura bicamerala a Parlamentului, existenta sub imperiul Constitutiilor din 1866, 1923 si 1938, deoarece in perioada regimului comunist reprezentanta nationala era unicamerala Marea Adunare Nationala. Revenirea la traditia structurii bicamerale a implicat, in acelasi timp, necesitatea de a se asigura substanta si eficienta, intrucat intr-un stat unitar bicameralismul se justifica pe alte temeiuri decat intr-un stat federativ, unde el este impus de insasi structura federala a statului. In statul unitar exista o singura natiune deci, o singura vointa nationala, temeiurile bicameralismului fiind date de separatia puterilor, chiar in organizarea si functionarea Parlamentului. Se propune in parlament bicameral, in care cele doua Camere sa se diferentieze prin modalitati de desemnare si functii, aceste din urma fiind prevazute in tezele 7,8 si 9. Bicameralismul integral este o formula inedita in experienta parlamentara romaneasca, Senatul in regimul parlamentar antebelic fiind doar un corp ponderator, ultimul cuvant avandu-l Camera Deputatilor. Acest sistem prezinta unele avantaje fata de bicameralismul atenuat antebelic intrucat asigura, mult mai radical si transant, avantajele bicameralismului general: evitarea concentrarii puterii in Parlament intrucat Camerele acestuia, daca sunt egale, se vor

impiedica reciproc sa devina despotice sau suport ale unui regim autoritar; asigurarea unui cadru de analiza succesiva a legilor de catre doua corpuri de legiuitori diferiti, ceea ce reprezinta o garantie importanta a calitatii actului legislative si a dimensiunii critice in procesul legiferarii; astfel procesul legislative este mai complicat dar, evident ca, in acest domeniu atat de important pentru interesele tarii, este preferabila o complicatie folositoare fata de o simplitate ce ar putea fi daunatoare . Dezbaterile din Adunarea Constituanta referitoare la structura bicamerala a Parlamentului s-au referit, in justificarea bicameralismului, la necesitatea de a se evita dictatul Parlamentului si la faptul ca o lege analizata de mai multe personae, constituite in doua Camere diferite, da o garantie in plus, la avantajele existentei a doua Camere in procesul legislativ si pentru controlul executivului, precum si la temerea, daca ar fi unicameral, a castigarii unei omnipotente dictatoriale a Parlamentului, la asigurarea unei garantii suplimentare pentru aplicarea principiilor democratice si eliminarea unor greseli in activitatea uneia sau alteia din Camere. Sistemul bicameral asigura mai multa chibzuinta in alcatuirea legii, discutiile sunt mai lungi, mai profunde, se evita surpriza, votarea pripita, se asigura timpul pentru ca opinia publica sa ia cunostinta si sa reactioneze. Sistemul bicameral reduce conflictele dintre Parlament si Guvern. Desigur, s-au exprimat si se exprima rezerve si critici in legatura cu parlamentul bicameral in statele unitare. Se arata astfel ca structura bicamerala este ilogica fata de unitatea natiunii, fata de faptul ca vointa nationala este una si indivizibila in esenta sa si ea nu poate fi divzata in reprezentarea sa. Apoi se considera ca bicameralismul poate inmulti conflictele constitutionale. Astfel, daca ambele camere sunt de acord, este inutila existenta celei de-a doua adunari. Daca insa cele doua camere sunt in dezacord, mersul normal al vietii statului este paralizat si ne gasim in fata unui conflict constitutional. De asemenea, se critica sistemul bicameral pentru ca ar aduce incetineala in opera legislativa. Privitor la structura bicamerala a Parlamentului in statele unitare, trebuie sa observam ca aceasta trebuie sa fie o garantie solida ca Parlamentul nu se va indeparta de la mandatul dat. Fata de realitatea ca structura unitara nu argumenteazaprin ea

insasi structura bicamerala, in organizarea si functionarea celor doua Camere trebuie gasite criterii care sa le uneasca in functia comuna deliberativa, dar sa le si diferentieze sis a confere fiecarei camere un statut propriu, o personalitate distincta. Structura bicamerala in statele unitare nu poate fi eficienta daca este rezultatul unei operatiuni pur aritmetice sau doar al ingeniozitatii constituantului. Parlamentul Romaniei este format din doua camere, Camera Deputatilor si Senatul, ambele alese prin vot universal, egal, direct si liber exprimat. Daca anterior revizuirii Constitutiei se putea pune usor intrebarea de a sti prin ce se justifica bicameralismul in Romania, ulterior anului 2003 sunt in prezenta unui bicameralism clar diferentiat, cel putin in materia competentelor legislative a celor doua camere.

Bibliografie :

Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu Drept constitutional si institutii politice, Vol II, Editia a XI-a, Ed. All Beck, Bucuresti 2004 Ioan Muraru, Mihai Constantinescu Drept parlamentar romanesc, Ed. All Beck, Bucuresti 2005 Bianca Selejan Gutan Drept constitutional si institutii politice, Vol II, Ed. Universitatii Lucian Blaga, Sibiu 2005

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU FACULTATEA DE DREPT SIMION BRNUIU SPECIALIZAREA - DREPT - I.D. BACAU ANUL I - SEMESTRUL II

DISCIPLINA

DREPT CONSTITUTIONAL

TEMA

ARGUMENTE PRO SI CONTRA PARLAMENTULUI BICAMERAL IN


ROMANIA

Conf. Univ.Dr . Bianca Gutan Student:Chirilus Florin