Structurile administrației publice

din Spania

Student: CONSTANTIN ALEXANDRU LILIAN

Introducere
Spania este o țară europeană care a avut o puternică
dezvoltare în ceea ce privește administrația publică încă de la
începutul secolului XX- lea.

Denumire oficială: Regatul Spaniei, Reino de España sau

España

Spania este monarhie constituțională, cu o suprafață de

504.782 km2 și o populație de 44.108.530 de locuitori.

Capitala este Madrid cu 5,5 milioane locuitori, iar limba

oficială este spaniola, dar există limbi regionale precum asturiana
și aragoneza, care sunt considerate dialecte ale limbii spaniole.

Spania este un stat unitar descentralizat care cuprinde 17

regiuni, 50 de provincii și puțin peste 8000 de comune.

Ziua Națională: 12 octombrie ("Ziua Hispanității")

Textul constituțional garantează dreptul la autonomie

pentru diferite nationalitati și regiuni.
Introducere
Forma de guvernământ: monarhie constituţională

Şeful statului: Regele Filip al VI-lea (din 19 iunie 2014).

Șeful Executivului (Primul ministru): Pedro Sánchez

Pérez-Castejón (din 1 iunie 2018 reînvestit în funcție la 12
ianuarie 2020).

Parlamentul (Las Cortes Generales) este bicameral, este

compus din 615 membri, cu un mandat de patru ani. Următoarele
alegeri parlamentare, pentru cel de-al XV-lea legislativ, se vor
desfășura pe teritoriul Spaniei nu mai târziu de 10 decembrie
2023.

Congresul Deputaţilor are 350 de membri. În prezent,

preşedinte al Congresului Deputaţilor este Meritxell Batet
Lamaña.

Senatul este compus din 265 de membri. În prezent, președinte

al Senatului este María Pilar Llop Cuenca.
 Conform Constituției, Spania este o monarhie parlamentară,
organizată cu o structură regională.
Constituția Conform Legii de Organizare și Funcționare a Administrației
Generale a Statului nr. 6/1997, în Spania există trei niveluri de
organizare politică și administrativă:

- nivelul central reprezentat de către statul spaniol;

- nivelul autonom reprezentat de către comunitățile autonome;

- nivelul local reprezentat de către municipii.

Constituția dispune că Spania este un stat de drept, democratic

și social, care promovează libertatea, dreptatea, egalitatea și
pluralismul politic ca valori superioare ale ordinii sale juridice.
Suveranitatea națională aparține poporului spaniol, de la care emană
puterile statului. Forma politică a statului spaniol este monarhia
parlamentară.

Constituția se fundamentează pe unitatea indisolubilă a

națiunii spaniole, patria comună și indivizibilă a tuturor spaniolilor.
Totodată, se recunoaște și se garantează dreptul la autonomie a
naționalităților, regiunilor care o compun și solidaritatea dintre
acestea.
Raporturile dintre GUVERNUL
principalele Guvernul, format din miniştri şi condus de Prim-ministru,

autorități statale se află în vârful puterii executive, conducând politica internă şi

externă a statului.

Guvernul și administraţia centrală, civilă şi militară,

precum şi apărarea statului sunt reglementate în partea a IV-a din
Constituție (art. 97 – 107). Prim-ministrul este propus, numit,
respectiv revocat de către Rege.

Membrii Guvernului sunt numiți și demiși de Rege la

propunerea Prim-ministrului (denumit Președintele Guvernului).

Guvernul răspunde în întregul său în fața Camerei

Deputaților pentru gestionarea activității politice (partea a V-a,
art. 108).
Raporturile dintre PARLAMENTUL
principalele Camera Deputaţilor şi Senatul formează cele două

autorități statale Camere ale Parlamentului, care reprezintă poporul spaniol (art.
66 – 96).

Camera Deputaţilor este alcătuită din minimum 300 și

maximum 400 de deputaţi aleşi prin vot universal, odată la
patru ani, conform criteriilor de reprezentare proporţională.

Senatul este Camera de reprezentare teritorială; ea este

formată din senatori aleşi, la fel ca în cazul Congresului
(Camera Deputaţilor), în circumscripţii provinciale, precum şi
din senatori desemnaţi de diferitele comunităţi autonome.
Raporturile dintre
Camerele și comisiile parlamentare pot solicita orice fel
de informații din partea Guvernului, îi pot convoca pe membrii

principalele
Cabinetului și le pot adresa întrebări, interpelări, pot promova
moțiuni privind activitatea Guvernului. Dacă se adoptă o

autorități statale
moțiune de cenzură (cu votul majorității absolute a deputaților),
Guvernul își depune demisia în fața Regelui.

Președintele Guvernului (Premierul) poate propune, cu

aprobarea Cabinetului, dizolvarea Camerei Deputaților, a
Senatului sau a ambelor Camere. Camerele nu pot fi dizolvate în
cursul dezbaterii unei moțiuni de cenzură, în timpul stării de
urgență, stării de asediu sau al stării excepționale.

Potrivit art. 92, un referendum poate fi convocat numai

de Rege, la propunerea Premierului și cu aprobarea Congresului
(Camerei) Deputaților.
 Consiliul General și Puterea judecătorească

Raporturile dintre Consiliul General al Puterii Judecătoreşti reprezintă

organul care asigură guvernarea şi reprezentarea acestei puteri

principalele statale (art. 122 din Constituţia Spaniei).

autorități statale Acesta este format din Preşedintele Curţii Supreme, care
prezidează Consiliul, şi din 20 de membri desemnaţi de Rege
pentru o perioadă de cinci ani. Dintre aceştia, 12 sunt aleşi din
rândul judecătorilor şi al celorlalte categorii de magistraţi, din
rândul tuturor gradelor de jurisdicţie, iar opt sunt avocaţi şi jurişti
cu competenţă profesională recunoscută și minimum 15 ani
vechime, aleşi de Parlament.

Regele este șeful statului, simbolul unității și permanenței

Spaniei. Regele este inviolabil (art. 56 din Constituţia Spaniei),
astfel încât nu este posibilă iniţierea niciunui demers de tragere la
răspundere juridică sau a oricărui fel de proces împotriva sa.

Actele Regelui se contrasemnează de către Prim-ministru.

Regele numește și revocă membrii civili și militari ai Casei
Regale.
Curtea
Cei 12 judecători ai Curții Constituţionale spaniole sunt
numiţi de Rege, la propunerea a patru autorităţi constituţionale,

Constituțională
după cum urmează: Parlamentul desemnează opt judecători,
dintre care patru – Congresul Deputaţilor şi alţi patru – Senatul;
Guvernul desemnează doi judecători, iar ceilalţi doi sunt
desemnaţi de Consiliul General al Puterii Judecătoreşti (art. 159
din Constituţia spaniolă).

Curtea Constituţională spaniolă are competenţe de

control asupra regulamentelor parlamentare, atât cele ale Cortes
Generales (Camera Deputaţilor şi Senatul), cât şi ale adunărilor
legislative ale celor 17 comunităţi autonome.

În procedurile controlului abstract de constituţionalitate,

atât în cadrul unui recurs, cât şi al unei sesizări de
neconstituţionalitate, Curtea verifică conformitatea cu Constituţia
a „legilor, dispoziţiilor din regulamente sau a actelor având
putere de lege” ori, într-o exprimare sintetică, a oricărei „norme
cu rang de lege”.
Curtea
Constituțională
Curtea îşi exercită funcţia de „legislator negativ” și nu
este necesară modificarea legii declarate neconstituţionale,
întrucât articolele sau părţile de articol neconstituţionale sunt
nule prin efectul direct al deciziei Curții Constituţionale.

Sistemul legislativ spaniol distinge următoarele tipuri de

conflicte: conflictele între autorităţile statale consacrate la nivel
constituţional, conflictele constituţionale de competenţă între stat
şi comunităţile autonome sau între mai multe comunităţi
autonome şi conflictele în vederea apărării autonomiei locale sau
a autonomiei statutare.

Există trei reguli esențiale necesare pentru ridicarea unei

excepții de neconstituționalitate: norma juridică – obiect al
excepției – trebuie să aibă rang de lege și să facă parte din cele
susceptibile de o declarație de neconstituționalitate, norma cu
rang de lege să fie aplicabilă unui litigiu pe care jurisdicția
ordinară îl are de soluţionat, iar validitatea acestei norme să
influenţeze soluția litigiului în cauză.
Curtea Recursul de amparo spaniol are reglementare diferită prin
Constituțională comparaţie cu modele în vigoare din anumite țări europene, cum
ar fi regulile de funcţionare a Curții Constituţionale germane.

În esență, diferențele constau în faptul că recursul de

amparo constituie o garanție procedurală extraordinară de
protecţie a drepturilor fundamentale exercitate în faţa Curții
Constituționale. Nu este vorba de un recurs direct în fața acestei
jurisdicții – deși, spre exemplu în Germania, ar putea exista
situații excepționale pentru păstrarea dreptului prezumat a fi
afectat – și recursul poate fi promovat după ce a fost parcursă
calea judiciară prealabilă.

Înainte de toate, recursul de amparo reprezintă o cale de

mare utilitate pentru înțelegerea criteriilor interpretative ale
Curții Constituționale împreună cu cele ale jurisdicției ordinare.
Nu există nicio îndoială că, în materia drepturilor fundamentale,
jurisdicția constituțională a dezvoltat o jurisprudenţă utilă
inclusiv ca instrument de ghidare pentru jurisdicția ordinară,
introducând noi forme interpretative, proprii unui sistem juridic
prevăzut cu o justiție constituțională.
Administraţia Statul spaniol este organizat, din punct de vedere
publică locală şi teritorial, în municipalităţi, provincii şi regiuni autonome, toate
aceste forme de organizare bucurându-se de autonomie în
organizarea gestionarea intereselor lor.

administrativ Statul garantează implementarea efectivă a principiului

solidarității prevăzut de Constituția Spaniei, veghind la stabilirea

teritorială unui echilibru economic corect şi adecvat între diferitele regiuni

ale teritoriului spaniol şi ținând cont de circumstanțele proprii
regiunilor insulare.

De asemenea, diferenţele dintre statutele diferitelor

regiuni autonome nu pot implica, în niciun caz, privilegii
economice sau sociale.
Administraţia În ceea ce priveşte administraţia locală, Legea
publică locală şi fundamentală spaniolă garantează autonomia municipalităţilor ce
se bucură de personalitate juridică deplină. Guvernarea și
organizarea administrarea acestora revin Consiliilor municipale formate din
primari și consilieri.
administrativ Consilierii sunt aleși de rezidenții municipalității prin

teritorială sufragiu universal, egal, liber, direct și secret, în maniera

prevăzută prin lege.

La rândul lor, primarii sunt aleși de consilieri sau de către

rezidenți, după caz. Provincia, în calitate de entitate locală cu
personalitate juridică proprie rezultată din gruparea
municipalităților, dar şi ca diviziune teritorială desemnată să
desfășoare activitățile specifice statului, este guvernată şi
administrată de un Consiliu provincial ori de altă colectivitate cu
caracter reprezentativ.
Administraţia În arhipelaguri, fiecare insulă are propria administrație
sub forma prefecturilor sau a Consiliului insular. Provinciile

publică locală şi limitrofe cu caracteristici istorice, culturale și economice,

teritoriile insulare și provinciile cu statut regional istoric pot să

organizarea se autoguverneze și să formeze regiuni autonome.

administrativ
Dacă o iniţiativă în materie de autonomie nu se
concretizează, ea poate fi repetată doar după ce au trecut cinci

teritorială
ani.

Statutele de autonomie reprezintă norma instituțională de

bază a fiecărei regiuni autonome, iar statul le recunoaște și le
protejează ca parte integrantă a sistemului său juridic. Statul
poate transfera sau delega regiunilor autonome, printr-o lege
organică, unele dintre competenţele sale care, prin natura lor, pot
fi transferate sau delegate.

În orice caz, legea prevede transferul adecvat al

mijloacelor financiare și specifică formele de control pe care
statul şi le rezervă
 Controlul asupra organelor regiunilor autonome este
exercitat de Curtea Constituțională, în cazul chestiunilor
Administraţia referitoare la constituționalitatea prevederilor lor normative cu
forță de lege, de Guvern, după exprimarea de către Consiliul de
publică locală şi Stat a opiniei sale cu privire la exercitarea atribuțiilor delegate
conform prezentei Legi fundamentale, de organele de jurisdicție
organizarea din domeniul contenciosului administrativ, cu privire la
administrarea autonomă și normele reglementare ale acesteia, dar
administrativ şi de Curtea de Conturi, în ceea ce priveşte chestiunile financiare
și bugetare.
teritorială Un delegat numit de Guvern răspunde de administrația de
stat în teritoriul fiecărei regiuni autonome și o coordonează, după
caz, cu propria administrație a comunității.

Regiunile autonome se bucură de autonomie financiară

pentru dezvoltarea și exercitarea competențelor lor, în
conformitate cu principiile coordonării cu Trezoreria de Stat și
solidarității între cetăţenii spanioli. Comunitatea Autonomă Țara
Bascilor beneficiază de un regim economic și fiscal special
(denumit „cota bască”) prevăzut în statutul său de autonomie.
Structura
În anul 1955 s-a reglementat regimul local,
recunoscându-i-se autorităţilor din provincii şi municipii anumite

administrației
atribuţii, însă acestea erau supuse unui control strict, atât de
oportunitate, cât și de legalitate, apriori şi aposteriori.

Între anii 1981-1983, sunt adoptate Statutele celor 15

regiuni autonome; în anul 1985, a apărut legea naţională care
reglementează regimul local, modificată în anul 1986. Tot în
anul 1986, apare legea naţională privind organizarea şi
funcţionarea colectivităţilor locale, iar în anul 1988, legea
privind finanțele publice locale.

În anul 1992, se încheie „Pactul autonomiilor" (semnat

între cele două principale partide politice din Spania), prin care
se extinde competenţa comunităţilor regionale autonome, în
acelaşi an, este adoptată legea privind regimul juridic al
administraţiei publice şi procedurile administrative comune.
Astfel, s-a ajuns la actuala configuraţie a administraţiei publice
locale spaniole.
Structura
Spania fiind un stat al „autonomiilor”, aici s-au
manifestat preocupări susţinute pentru definirea autonomiei şi

administrației
s-au depus eforturi pentru clarificarea conceptelor din acest
domeniu. Astfel, autonomia locală se defineşte ca fiind dreptul
autorităţilor locale de a interveni în orice domeniu al vieţii
publice care se înscrie în sfera intereselor proprii.

Structura administraţiei (art.2 const.) garantează atât

unitatea naţiunii Spaniole cât și dreptul la autonomie pentru
diferitele naţionalităţi și regiuni. Teritoriul naţional este divizat
în;

- municipalităţi;
- provincii;
- comunităţi autonome (regiuni).

Guvernul regional a fost introdus foarte recent. Potrivit

constituţiei, provinciile cu caracteristici istorice, culturale și
economice se pot organiza în Comunităţi Autonome cu aprobarea
parlamentului și în urma unui referendum naţional.
Structura Organizarea autonomă se concretizează în următoarele
administrației organizaţii:

- Adunarea legislativă - aleasă prin vot universal cu o

reprezentantă proporţional
- Consiliul guvernului (cu putere executivă) cu un
preşedinte, cu şeful consiliului de guvernământ ales de
adunare și superiorul curţii de justiţie care este cel mai
înalt grup juridic în teritoriul comunităţii locale.

Comunităţile Autonome depind din punct de vedere

financiar de veniturile proprii (taxe, impozite).

Cel mai înalt grad de autonomie regională se manifestă în

domeniile: autoguvernate, organizare, cultura, protecţia
mediului, drumurile regionale, activitatea publica, pe teritoriile
lor.

Guvernul local - se constituie în provincii și

municipalităţi.
Structura Provinciile sunt create după modelul departamentelor
administrației napoleoniene. Provinciile sunt compuse dintr-un grup de
municipalităţi și obiectivele lor sunt acelea de a exercita funcţiile
de baza dincolo de capacităţile resurselor umane ale
municipalităţii.

În Spania exista 50 de provincii.

Guvernul provincial și administraţia formează Consiliul

Provincial care are un număr de membri proporţional cu
populaţia rezidentă.

Obiectivele principale ale provinciilor sunt să garanteze

buna desfăşurare a serviciilor municipale în teritoriul provinciei
și să ia parte la coordonarea administraţiei locale cu
administraţiile și comunităţile autonome.
Structura Municipalităţile - sunt componenta organizațională de
administrației bază a teritoriului Spaniei. Consiul municipal este ales prin
sufragiul proporţional dupa un sistem de liste pe 4 ani și este un
organ deliberativ.

Consiliul municipal alege primarul prin vot direct și

universal dintre membrii sai pe un termen de 4 ani.

Primarul conduce si administrează autorităţile si

administatia municipala. Are următoarele atribuţii:

- conduce lucrările consiliului;

- pregăteşte bugetele;
- semnează contracte;
- întreprinde urmăriri judiciare;
- este şeful poliției municipale
- reprezintă municipalitatea.
Structura Competenţele primǎriei din Madrid sunt:

administrației - serviciile publice locale ( de transport, apǎ,

salubritate, iluminat public etc.);
- circulaţie; urbanism şi patrimoniu istoric;
- poliţia municipalǎ.

În afara regiilor autonome locale, pe lângǎ primǎria din

Madrid mai funcţioneazǎ societǎţi anonime cu capital exclusiv
municipal, având ca obiective:

- gestiunea serviciilor de percepţie pe cale execitivǎ, a

taxelor şi a impozitelor, a contribuţiilor cǎtre primǎrie;
- construcţia şi gestiunea pieţelor centrale municipale;
- activitǎţi economice şi sociale;
- realizeazǎ studii, proiecte, gestionare în vederea dotǎrii
oraşului cu incinte expoziţionale etc.
Concluzii Din punct de vedere al administrației publice, Spania se
deosebește de România datorită formei de stat și guvernământ.
Ca o asemănare, ambele țări au parlament bicameral.

Deosebiri sunt din punct de vedere al organizării

administrației publice, deoarece în Spania este un sistem cu trei
niveluri de administraţie locală. La nivel regional, în Spania sunt
15 regiuni cu statut de comunităţi autonome. La nivel
departamental, în Spania sunt 50 provincii cu regim de
colectivităţi locale. La nivel de bază, în Spania sunt 8089 de
comune, cu regim de colectivităţi locale.

Administrația locală în România este diferită de cea din

Spania, atât din punct de vedere a formei cît și din punct de
vedere a structurii.
Bibliografie
1. http://www.mae.ro/node/1741, Regatul Spaniei
2. Barbu, Silviu Gabriel, Constituția Regatului
Spaniei, București, 2016
3. Herea, Irina Giorgiana, Administrația publică
locală în statele Uniunii Europene,
https://www.academia.edu/37732772/Administ
ra%C5%A3ia_public%C4%83_local%C4%83_%C3
%AEn_trei_state_ale_Uniunii_Europene_Spania