Invățătoarea care s-a întors din Canada

ca să predea într-un sat din Mehedinți.

A făcut un afterschool în vestiarul unui
stadion de fotbal De Valentin Trufașu,
Sâmbătă, 24 aprilie 2021, 14:00. Ultimul
update Sâmbătă, 24 aprilie 2021, 14:09
Elisabeta Păcuraru a adus în comuna
Eșelnița, care are puțin peste 2.500 de
locuitori, metode de predare inovative
și proiecte care au implicat deopotrivă
părinții și copiii. Scopul ei este ca toată
comunitatea să prindă drag de școală,
scrie publicația Școala 9. Elisabeta a
emigrat în urmă cu 13 ani în Canada,
unde a lucrat ca educatoare. Dorul de
casă a adus-o înapoi după doar un an
și astăzi este învățătoare la Școala
Gimnazială din Eșelnița, județul
Mehedinți. Împreună cu colegii ei au
adunat fonduri pentru un afterschool
unde copiii rămași în urmă recuperează
materia. Asta dinainte de pandemie. A
făcut proiecte pentru integrarea
copiilor de etnie romă și i-a atras pe
părinții acestora în activitățile
extrașcolare. Iar orele ei sunt extrem de
originale. „Învață fără să își dea seama
că învață”, a spus învățătoarea pentru
Școala 9.  Școala după școală din
vestiar Pentru că simțea că poate face
mai mult, în 2015 a obținut finanțare
de la Fundația Vodafone România ca
să construiască un centru „Școală după
școală”. A reușit prin Asociația
Comunității Eșelnița Cazanele Dunării,
din care face parte din 2005 ca
membru fondator, alături de alți 14
profesori și învățătoare. Cu banii
obținuți, membrii asociației și alți
voluntari din sat au înființat centrul
„Școală după școală” într-un vestiar
renovat al unui stadion de fotbal. Copiii
aveau asigurată o masă caldă la prânz,
iar 17 învățători și profesori au ajutat
14 elevi de clasele I-IV să recupereze
materia, la care se adaugă alți 14 elevi
de gimnaziu, care nu se descurcau
singuri cu temele. Le predau română,
matematică și geografie și chiar și
teatru. „Erau copii în clasa a IV-a care
nu știau să citească, nu cunoșteau
literele. Am avut și un atelier de
împletit păpuși cu o păpușăreasă din
comunitatea cehă. Aveam un elev
repetent de doi ani, dar era foarte
talentat la teatru. Am făcut teatru cu
elevii ca să le dezvolte creativitatea și
să fie cu adevărat ei, fără să se
identifice și să fie identificați cu notele
de la clasă”, a explicat învățătoarea în
Școala 9. Rezultatele vorbesc de la sine:
11 elevi din ciclul primar au avansat
foarte mult cu scrisul și cititul și toți cei
14 copii din clasele V-VIII au promovat
clasa. Când au finanțare, se ocupă de
diverse proiecte educaționale. Au făcut
împreună cu elevi voluntari și o
campanie de sterilizare a animalelor
fără stăpân din sat, dar și din Orșova
sau Drobeta-Turnu Severin.  Copilul
aproape orb care desenează ca un
înger Mulți copii și-au descoperit
pasiunile la „Școala după școală”. Unii
desenau în cărbune de parcă ar fi
studiat ani buni. „Pornea ceva din ei,
era ceva nativ. Se simțeau liberi când
desenau”, spune Elisabeta Păcuraru. Își
amintește de cazul unui copil care
suferea de o boală degenerativă și
avea afectată vederea în proporție de
80%. Era o afecțiune moștenită din
familie, ce duce finalmente la orbire.
Din acest motiv, se baza foarte mult pe
memorie pentru ce se preda la clasă și
aproape deloc pe vedere. Nu se
remarcase cu nimic deosebit, era
introvertit și cumva rebel pentru că se
simțea marginalizat. Totul până când
învățătoarea i-a dat la școala de vară
un set de creioane în cărbune, iar
rezultatele au fost de-a dreptul
uimitoare. „Desena extraordinar din
imaginație. De pildă, a făcut pământul
întors și clepsidre care dădeau timpul
înapoi. Din păcate, în clasa a VIII-a a
renunțat la școală”, povestește cu
tristețe învățătoarea. Și asta pentru că
nu i s-au asigurat condiții speciale ca
să dea capacitatea, așa cum ar fi fost
normal să se întâmple.  La română, a
primit foi ca și ceilalți elevi, deși nu
vedea aproape deloc subiectele, și a
scris cu litere foarte mari cât a putut. La
matematică nu a mai scris nimic pentru
că nu a putut descifra subiectele. „Mi s-
a părut că a simțit un mare eșec. A fost
pus în fața unei evaluări pentru care nu
a fost pregătit. În mediul rural nu sunt
specialiști pentru astfel de cazuri”,
remarcă Elisabeta Păcuraru. Cum a
rezolvat problema etniei la clasă
Jumătate dintre cei 20 de copii din
clasa unde predă sunt de etnie romă.
Părinții copiilor români și chiar unii
dintre părinții copiilor romi i-au
reproșat modul în care micuții erau
așezați în bănci. „Mi-au spus: «știți, fata
mea nu poate să stea în bancă cu acel
copil pentru că poate are păduchi». Le-
am spus atunci că nu se discută
criteriile de așezare în bănci în funcție
de ce vor copiii sau părinții. I-am așezat
în așa fel încât să îmi pot ține orele așa
cum trebuie, iar pe copii să-i ajute în
procesul de învățare”, spune
învățătoarea. Învățătoarea și colegii săi
care s-au oferit voluntari au mers pe
străzile dintre casele romilor și le-au
vorbit părinților și bunicilor despre
programul de recuperare, ca să îi
convingă să își lase copiii și nepoții la
aceste activități extrașcolare și să nu-i
țină acasă, așa cum obișnuiau să o
facă.  „Am mers în comunitate ca să mă
și ajute ca voluntari, nu doar să-și lase
copiii la centrul de recuperare. I-am
atras apoi și cu atelierele stradale pe
care le-am organizat. A fost o nebunie.
Până la urmă și părinții s-au prins în
jocurile noastre”, își amintește
învățătoarea. Anul următor, chiar elevii
au fost mentori pentru colegii lor și au
făcut lecții cu cei pe care nu avea cine
să-i ajute din familie.  Despre metodele
ei inovative de predare, citiți mai multe
în Școala 9.  educatie 
Citeşte întreaga ştire: Învățătoarea care
s-a întors din Canada ca să predea într-
un sat din Mehedinți. A făcut un
afterschool în vestiarul unui stadion de
fotbal