Universitatea Ovidius Constanța

Masterat Didactic -Administrarea Afacerilor

Masterand, Cristian - Cosmin Marin

Evaluare și testare în educație

profesor Claudia Popa

Eseu:

“Evaluarea este la fel de importanta, atât pentru elev cât și pentru

profesor”

În loc de introducere la acest eseu cred că ar fi utilă o interpretare a textului deoarece

consider că exprimarea autorului este oarecum lacunară și lasă loc mai multor interpretări,
deci consider că înainte de a putea dezvolta subiectul acestei afirmatii este foarte utilă o bună
înțelegere a textului,. Așadar pentru o bună interpretare a afirmației de mai sus, sunt nevoit
să fac o mică analiză, mai exact ce înțeleg când o citesc, și la prima vedere înțeleg
următoarele:
-odată, înțeleg că evaluarea este importantă pentru elev, și că evaluarea este importantă
pentru profesor, altfel spus înțeleg că evaluarea elevului este la fel de importantă ca si
evaluarea profesorului
-O a 2-a variantă de interpretare ar fi că evaluarea elevului are importanță pentru elev, dar
tot evaluarea elevului are și o importanță și pentru profesor.
-A 3-a varianta de interpretare ar fi că evaluarea în general, atât a profesorului cât și a
elevului are o importanță în egală măsură atât pentru elev cât și pentru profesor

Neavând experiență profesională în învățământ însă fiind nevoit să dezvolt într-un

eseu ideea transmisă de autor prin afirmația de mai sus și având în vedere cele trei interpretări
pe care le-am identificat, mă aflu într-o dilemă, și anume, care dintre cele trei variante este
mai apropiată de ceea ce a vrut autorul să transmită. Aleg să dezvolt în acest eseu varianta
care cred că este mai apropiată de ceea ce autorul a dorit să transmită și anume faptul că
evaluarea profesorului este la fel de importantă ca și evaluarea elevului.
 Legat de evaluarea elevului consider că evaluarea este, nu importantă, ci foarte
importantă pe tot parcursul școlară al elevului dar este și mai important, în evoluția elevului
în afara școlii, în viitorul elevului ca membru util societății. Evaluarea este în mod cert
indispensabilă procesului de instruire, dacă fac un exercițiu de imaginație privind modul cum
ar arăta un proces de instruire, învățare, fără o evaluare, mi s-ar părea că acest proces ar fi
sarbăd, sec, anost fără un scop precis, lipsit de motivatie, atât din partea elevului cât și din și a
profesorului. Fără evaluare procesul de instruire ar fi dificil și poate chiar imposibil de
realizat. Învățare fără evaluare cred că este specifică celor autodidacți, ei se documentează cu
ceea ce îi interesează sau le trebuie și sunt capabili să aplice noțiunile învățate fară nici un fel
de ajutor din partea vreunui instructor, un astfel de proces de instruire fără evaluare am
experimentat în cadrul facultății de drept, când trebuia timp de luni de zile, doar să memorez
noțiuni fară nici un fel de exercițiu sau aplicabilitate imediată, nici macar într-un viitor
apropiat, și pentru că exista o singura evaluare pe semestru practic era ca și absentă în
procesul de învățare. Evaluarea elevilor este un instrument foarte, util și chiar indispensabil
unui tip de învățământ care se vrea performant și adaptat la nevoile reale ale elevilor.
Standardele de evaluare de regulă, stabilite în prealabil prin programa scolară, asigură
un proces de învățare uniform și controlabil în același timp, astfel că atunci ca rezultatele
evaluărilor sunt sub așteptări se pot lua măsuri la nivel central și cu impact rapid.
Deși sistemul școlar este în cea mai mare parte de stat, deci este unul standardizat s-a
constatat că există mari diferențe între rezultatele elevilor din zonele rurale în comparație cu
zonele urbane.
Evaluarea elevilor presupune în primul rând măsurarea rezultatelor prin metode de
genul testelor scrise sau nu, examene, teze, concursuri, în al doilea rând aceste rezultate
trebuie să fie raportate la obiectivele și criterii urmărite, și în funcție de aceste aprecieri se pot
lua decizii privind nevoile elevilor de învățare pentru progresul acestora

Evaluarea elevilor se poate face în orice moment al procesului de învățare atât la

început pe parcusul procesului de învățare cât și la sfârșitul acestuia, după parerea mea este
mai importantă evaluarea pe parcursul procesului de învățare decât una sau mai multe
evaluări la finalul unui semestru sau trimestru.

Evaluarea elevilor trebuie să se facă în raport cu ceea ce s-a predat, consider că nu

trebuie să argumentez prea mult, este logic că nu poți să evaluezi ceea nu s-a predat deci
eleviilor nu li s-a dat posibilitatea să învețe, însă desigur că elevii pot fi evaluați cu privire la
anumite cunoștințe care se presupune că ar fi trebuit să le dețină, pentru că există o
probabilitate mare ca elevii să se fi intersectat cu acele cunoștințe în anii anteriori de școală,
sau în evenimentele din viața de zi cu zi. O astfel de evaluare consider că poate fi chiar
benefică deoarece s-a și constatat prin cercetări că se învață cel mai ușor o noțiune nouă
atunci când facem legături cu conștințe deja existente. Astfel că de exemplu la o lecție de
Educație financiară despre Serviciile Bancare, am putea să întrebăm elevii ce știu ei despre
bănci, astfel că putem folosi termenii pe care deja îi cunoscut pentru a le explica mai bine
noțiunile privind instituțiile bancare și sistemul financiar în general.

Evaluarea elevilor este necesară atât pentru profesor, însă este la fel de necesară din
punctul de vedere al elevilor. Din punctul de vedere al profesorului, este necesară pentru ca
acesta să poată lua decizii astfel încât să-și adapteze strategiile de predare, pentru a fi cât mai
eficient. Din punctul de vedere al elevilor evaluarea este la fel de importantă pentru că îi
permite acestuia să-și formeze o ideea cât mai apropiată de realitate cu privire atât la
cunoștințele și abilitățile dobândite dar și cu privire la o cunoaștere de sine a propiilor
aptitudini și abilități. Tot pe elev, evaluarea îl ajută să înțeleagă mai bine ce se vrea de el,
astfel încât acesta să își poată adapta și orienta stilul de învățare pentru rezultate mai bune.

În ultima vreme, în cadrul masteratului didactic pe care îl urmez, am auzit tot mai des
termenul de autoevaluare, acesta este un termen nou pentru mine, deși nu am avut nevoie de
nici o definiție, pentru că ceea ce reprezintă este destul de sugestiv pentru mine. Deși nu l-am
mai auzit în alt context, intuiesc că autoevaluarea a devenit un deziderat, în procesul de
învățare, presupun că cercetări educaționale riguroase stau la baza introducerii acestui
concept, mai intuiesc faptul că dacă elevul este încurajat să se autoevalueze, elevul va
prograsa mai ușor, pentru că acesta va trece mult mai ușor peste evaluările ”oficiale”. Din
experiența mea de elev, nu-mi amintesc din păcate de nici un test, lucrare de control, examen
la care să nu fi avut, temeri, emoții și bineînțeles stres, nu cred că am privit relaxat pe nici
unele dintre acestea, modul impunător prin care învățătorul sau unii profesori se foloseau de
aceste instrumente, știind că ne cauzează nouă elevilor panică și stres, cred că această
atitudine le aducea la mulți dintre profesori o oarecare statisfacție malefică, prin faputul că ne
puteau controla mai ușor, oare ei nu realizau efectele pe care le produc asupra noastră, să fi
fost ei atât de ignoranți la trăiriele noastre firești, astfel încăt să nu realizeze efectele pe care
le produceau prin atitudinea lor ? După părerea mea profesorii sunt direct responsabili de
modul cum este percepută evaluarea de către elevi, care este doar un instrument necesar și nu
o armă, deși mulți o folosesc ca pe o armă, într-adevăr prin teamă poți să controlezi mai ușor
clasa, sau mulțimea de persoane, însă consecințele stresului provocat va avea cu certitudine
un impact negativ asupra psihicului elevului.

La liceu am constatat deși nu imediat că un profesor a folosit evaluarea ca pe o

strategie de manipulare grotească, încă din prima săptămână din clasa a 9-a de liceu, la ora de
matematică, domnia sa a binevoit să aplice teste de evaluare la care a notat cu note sub 5 la
majoritatea elevilor, deși eram cu toții trecuți de curând prin 2 examene destul de riguroase
unul era examenul de capacitate și altul de admitere la liceu, și nu orice liceu, ci era
considerat la acea vreme cel mai de renume din județul Constanța, deci și examenul de
admitere fusese destul de dificil, nu oricine era capabil să promoveze, deși toții era elevii
erau cu mult peste medie, mulți dintre noi chiar olimpici la matematică. Acele teste de
evaluare din prima săptămână erau strict din materia nou predată, dar concepute astfel încât
să fie cât mai dificil de rezolvat. Ulterior am realizat, că de fapt unicul scop al testării drastice
era ca profesorul respectiv să-și asigure cât mai repede locurile disponibile la meditații
particulare contra cost, domnia sa având și un șantier în desfășurare pentru construcția unei
locuințe personale, deci era motivat și de nevoie rapidă de resurse financiare. Reacția
imediată a acestei manevre manipulative a fost că aproape 30 % din cei 30 de elevi eram
înscriși la meditații particulare, iar ca și consecință mai întârziată a fost că încă din al 2-lea
semestru câțiva elevi s-au trasferat la alte clase din același liceu, pentru că în anul 2 de liceu,
respectiv clasa a 10-a să rămânem în clasa doar 15 din cei 30 de elevi câți eram în primul an,
astfel că dintr-o clasă bună și bine echilbrată ajunsesem o clasă slabă poate chiar cea mai
slabă din liceu. Deci cum spuneam mai sus iată cum un instrument precum evaluarea, atât de
util ajunge să fie folosit ca și o armă de manipulare negativă a elevilor.

Al doilea aspect de analizat din fraza - titlu al acestui eseu- este legat de importanța
evăluării profesorilor. Nu cunosc prea multe aspecte, spre deloc, legate de modul cum se face
aceasta, însă presupun că în trecut era doar examenele de titularizare și ulterior definitivat,
pentru ca mai nou, am înțeles că se mai fac și niște evaluări periodice. Evaluarea instuțională
a profesorilor o consider imperios necesară, clar nu poți deveni profesor fără o pregătire
temeincă în primul rând privind disciplinele pe care urmează să le predai, și în al 2 -lea rând
fără a avea noțiune de didactică, pedagogie respectiv andragogie. Faptul că se pune în
prezent accentul tot mai mult pe o formare și implicit pe o evaluare pe tot parcursul
profesional, nu cred că este decât un câștig pentru elevi, în primul rând pentru că ei sunt
primii beneficiari ai serviciilor lor, dar și pentru profesorii că vor fi permanent informați cu
tendințele din învățământ, cu noi metode și strategii educaționale tot mai eficiente, precum și
metode de disciplinare a unor elevi care se schimbă ca și mentalitate, cu rapiditate.

Cu siguranță din comoditate, bănuiesc că aceste evaluări instituționale ale profesorilor

nu sunt chiar binevenite pentru domniile lor, și pe bună dreptate, însă probabil că
”deranjează” și tendința de tot mai prezentă, de evaluare a profesorilor de către elevul însuși,
ceva de neconceput ”pe vremea mea”, poate chiar ofensator și vredinic de pedeapsă. Însă deși
greu de digerat de către mine acest concept de evaluare a profesorilor de către elev, acel
feedback, sau recenzie, venită din partea elevului însuși, constat că este tot mai prezent, cel
puțin în mediul online, chiar există situri dedicate.

Această evaluare a profesorului din mai multe perspective, atât din exterior cât și din
interior nu au decât să aducă un beneficiu ambelor părți implicate, atât profesorului cât și
elevului. Folosind informațile rezultate din recenziile elevilor se poate afla ce așteptări au
elevii de la profesori, ceea ce îi deranjează, și astfel prin mici ”reglaje” să ”coboare” tot mai
mult profesorul de la catedră la nevoile reale al elevului. Deci faptul că și profesorii sunt
evaluați nu este doar o ” răzbunare” a elevilor, dornici să fie și ei auziți, ci reprezintă chiar o
necesitate în aceeași măsură ca și evaluarea elevilor.

Concluzionând cele expuse mai sus, pot să afirm cu tărie că într-adevăr evaluarea
profesorului este la fel de importanta, ca și evaluarea elevului.