Teoria și metodologia evalării

Erori in evaluare ale profesorilor mei

Sicoe(Popa) Andreea Alexandra

PIPP, ID- Deva, Anul II

 Erorile în evaluare reprezintă acea categorie de erori generate de situaţia că între metodele,
instrumentele şi tehnicile de eveluare, pe de o parte şi rezultatele evaluării, pe dealtă parte, se
intercalează filtrul subiectiv al persoanei care face evaluarea.
Cu alte cuvinte sunt erori ce nu îşi au originea în instrumentul de evaluare, nici în criteriile
sau conţinutul evaluării.
Erorile de evaluare se menţin chiar şi atunci când criteriile de evaluare sunt riguros
definite,și conţinutul în funcţie de care se face evaluarea este bine selectat.Practic se ajunge ca
nivelul şi dinamica notelor acordate să nu mai reflecte fidel nivelul şi dinamica
performanţelor elevilor.
În întreaga mea experiență de elev am trecut prin majoritatea erorilor de evaluare cunoscute,
deși todeauna am fost elevă a unor școli bine văzute, cu dascăli renumiți și respectabili. Eu
eram un copil modest ca rezultate, genul care învăța în clasă, acasă găseam de citit orice
altceva decât materialele didactice sau orice altă activitate socială, ori joc, ieșit afară. Părinții
aveau scoli profesionale, tata muncea, iar mama a stat cu noi acasă până prin clasa a IV-a,
astfel că și veniturile sau ”renumele” ne erau modeste.
Efectul „Halo” era cea mai întâlnită în anii 90, când datorită reputaţiei bune pecare o aveau
în colectivul şcolar, anumitor elevi le erau trecute cu vederea unele erori, sau rezultate mai
slabe, iar nouă celorlalți niciodată.
Efectul de anticipaţie sau prezicere, cunoscut sub numele de Pygmalion m-a urmărit întreaga
periodă în care am fost elevă, referitoare la rezultatelor mele sub infleunţa părerii nefavorabile
pe care profesorul şi-a format-o despre capacitatea mea şi nivelul meu de pregătire. Indiferent
că lucrarea mea era una similară cu a colegei, ea având 10, a mea era de 8, că ”de atâta eram„.
Multă vreme m-am gândit dacă lucrările mele chiar erau corectate sau era pusă nota pe ele
direct, după ce profesorul, îmi citea numele.
Efectul de contaminare și aprecierea subiectivă, deşi incorectă a rezultatelor şcolare, deci
dacă eram de 8 la matematică, eram și la română, că doar precedentul ”era corect” și „nota
bine”.
Alexandra era fiica unei învățătoare, astfel colegă de breaslă cu învățătoarea noastră, un
copil tocilar, dar cam atât, era abordată cu eroarea de generozitate care se manifesta prin
indulgenţă de a i se acordarea cu uşurinţă note mari. Cu colegii cunoscuți ca fiind ficele sau
fii cuiva cunoscuți exigența era scăzută, față de noi, ceilalți.
În lceu, factorii de personalitate ai cadrului didactic influențau modul de evaluare didactică.
Astfel, atitudinea cadrului didactic pe timpul verificărilor, echilibrul şi constanta în
comportament faţă de noi era destul de subiectivă. Doi- trei profesorii care predau la
pedagogie, nu ne plăceau pe noi cei de la filologie, că nu ne-am gândit să avem o meserie,
astfel că noi mereu aveam rezultate mai slabe ca ceilalți, iar asta la nivel de grup.

C. Elevul poate introduce, de asemenea prin particularităţiile sale de personalitate

elemente de distorsionare în aprecierea obiectivă realizată de cadrul didactic.
Astfel un elev cu un temperament extrovertit poate fi supraevaluat la o verificare
oarlă datorită posibilităţilor native pe care le are în comunicarea orală, altul poate fi mai
productiv la lucrurile scrise.
D. Strategiile şi metodele de evaluare didactică constituie prin limitele specifice,factori
care pot genera variabilitatea în notarea rezultatelor şcolare. Astfel verificările orale nu
permit realizarea unei aprecieri complete care să vizeze toate obiectivele
operaţionale prevăzute, iar în cadrul unei lucrări scrise, sursa unei tratări incomplete a unui
răspuns nu poate fi stabilit cu precizie: lacune în cunoştiinţele elevului sau o simplă omisiune.
 Preocuparea cadrelor didactice de a elimina sau atenua erorile semnalate trebuie să seîmbine
cu aceea vizând perfecţionarea evaluării, aceasta constituind o datorie profesională şimorală a
fiecărui educator.
Dintre direcţiile de perfecţionare a acestei activităţii evidenţiem următoarele:
- acordarea unei ponderi mai mari evaluării formative, raportării la obiective,
la progresul înregistrat de elevi şi la posibilităţile lor de dezbatere în diverse planuri
(intelectual, moral, estetic, profesional etc.).
- orientarea actului eveluativ spre determinarea, cu precădere, a nivelului de
dezvoltareintelectuală a levilor, a calităţii cunoştinţelor şi a capacităţii lor de a opera cu
ele,dimensiuni cantitative a acestora trebuind să le acorde un rol secundar.
- respectarea de către fiecare profesor, în relaţie cu toţi elevii, a aceloraşi cerinţe şiutilizarea
aceloraşi criterii de eveluare.
- formarea capacităţii de autoevaluare la elevi constituie o direcţie foarte importantă
de perfecţionare a evaluării.
- reducerea efectelor stresante ale evaluării prin înţelegerea de către elevi a cerinţelor
şicriteriilor de notare şi apreciere şi a rolului acestei activităţi ca instrument de reglare
şioptimizare a procesului de predare-învăţare.
Ca metode şi tehnici de realizare a acestui obiectiv menţionăm:
- autocorectarea răspunsurilor şi lucrărilor scrise şi corectarea reciprocă a acestora.
- autocorectarea controlată. Elevul este solicitat să- şi stabilească nota, care este definitivă,
apoi cu profesorul sau împreună cu colegii. Este necesar ca profesorul să argumenteze
corectitudinea sau incorectitudinea aprecierilor realizate de elev şi decolegiii săi.
- notarea reciprocă. Elevii sunt solicitaţi să-şi noteze colegii, prin reciprocitate, lalucrăile
scrise sau la ascultările orale.
- conştientizare de către elevi a cerinţelor şi criteriilor de notare şi apreciere, a calităţii
şicantităţii cunoştinţelor dovedite la examinare, a nivelului de dezvoltare a capacităţilor
intelectuale.
- metoda aprecierii obiective a personalităţii, iniţiată de profesorul şi psihologul Gh.Zapan.
Cred că cea mai pregnantă experiență în care am simțit că profesorii mei fac erori de evaluare
a fost încă din clasele primare. Fiind în anii 90, când oamenii erau încă obișnuiți să își
folosească relațiile pentru a obține diverse beneficii, cei care aveam de suferit, eram noi copiii
care nu aveam parinți cu funcții înalte, ci niște simpli muncitori. Pe lângă dezavantajul
faptului că noi nu găseam ajutor intelectual în părinți, pentru că aceștia aveau doar eventual
studii medii, ori o școală de meserii, învățătoarea era mai înțelegătoare, îi ajuta și trecea cu
vederea greșelile colegilor care aveau acasă părinți cu studii superioare, adică cu suport
intelectual, sau mai mult erau extrem de potenți financiari.
Pe toată perioada ciclului primar, dar mai ales al celui
Acest tip de comportament a continuat până la liceu și a adus după sine frustrări, pentru cei
care nu aveau putere să lupte cu acest ”handicap”, care nu le apaținea, ori în cazul meu
ambiția să demonstrez că pot mai mult, chiar dacă nu sunt favorizată. Încă de atunci am
înțeles că memorizarea excesivă nu are beneficii pe termen lung, decât pentru abilitatea
cgnitivă și că e nevoie să îmi dezvolt abilitatea de auto- cunoaștere și dezvoltarea abilității
sociale și de comunicare.
Vom avea un învăţământ în care erorile de evaluare vor fi depăşite doar în momentul în care
nici elevii şi nici profesorii nu se vor mai simţi stingheriţi de problemele financiare,sociale şi
de mentalitate comunistă. Atunci probabil societatea profesorală din România va gândi sub
auspiciile destinului acelui copil/elev, ce va trebui să devină în cele din urmă un om util
societăţii printr -o corectă integrare profesională bazată pe rezultatele evaluării şcolare,
realizate la cel mai profesionist mod posibil.