RELATIA PROFESOR-ELEV

Deloc uoar misiunea "dat" Profesorului - edificarea viitorului umanitii, dar frumoase snt roadele pe care le culege i ni le druie Oamenii.Profesorul are un rol crucial n viaa elevilor. Att abilitile profesorale ct i nsuirile de personalitate au repercusiuni profunde n inima discipolilor, provocnd reverberaii nc muli ani dup terminarea studiilor. Prin felul su de a fi ori de a nu fi, prin comportamente i atitudini, profesorul apropie ori ndeprteaz copiii: motiveaz, pedepsete, povuiete, blameaz, ncurajeaz etc.Studiile de specialitate susin c elevului "i place" sau "nu-i place" o disciplin n funcie de personalitatea profesorului, n ceea ce privete randamentul colar, responsabilitatea cadrului didactic este enorm: pe de o parte, conteaz competena sa profesional, iar pe de alt parte, este la fel de important i personalitatea acestuia. Profesorul clasic, personaj sobru si autoritar, distant si sever, doct si infailibil, care preda" un set de cunostinte, apoi pretinde", examineaza si noteaza. Arma sa cea mai de temut este catalogul si uneori alte sanctiuni care au scopul de a obtine ceea ce vrea de la elevi. In plan educativ mnuieste, cu usurinta data de repetie, un set de principii morale seci si dogmatizate carora elevii trebuie sa li se supuna. Acest model intercaleaza in relatia profesor-elev o distanta ca de la cer la pamant", comunicarea fiind univoca, de la profesorul care stie aproape

totul, la elevul care nu stie aproape nimic. Acest profesor nu va cobora niciodata din sfera sa inalta", va fi misterios si greu accesibil si asta pentru ca este nepregatit pentru o relatie de comunicare cu elevii. El nu are puterea de a se racorda la problemele elevilor, de a lasa la o parte inhibitii si false pudori. Profesorul democratic, cel mai bun dintre profesori, este reformator, va cere formatie si nu informatie", se va implica intr-o relatie permisiva si democratica, deschisa si amicala cu elevii. Intre acestia se instaureaza un climat de comunicare libera, deschisa si complexa. Acest model de profesor va sti sa coboare stiintele din empireu", va sti sa-si momeasca elevii cu o retorica a utilitatii practice, a aplicatiilor multiple si neasteptate ale disciplinei sale. Va sti sa inlature riscurile pe care le presupune relatia de comunicare apropiata cu elevii: familiarismul si eroarea in formularea solutiilor si sfaturilor date elevilor.In relatia profesor-elev este necesar sa se ia in consideratie , pe de o parte , obiectivele educatiei , iar pe de alta parte psihologia tineretului contemporan, actul educativ fiind un proces de continua inventie sociala.Relatiile dintre profesor si clasa se polarizeaza ,in general in sentimente de simpatie , incredere reciproca sau, dimpotriva ,de antipatie , neincredere si chiar ostilitate.Sunt si cazuri cand contactul spiritual dintre profesor si elev In problema relatiei profesor-elev , pe langa o bogata experienta pozitiva ce s-a acumulat in decursul anilor, se constata ca uneori predomina arbitrariul, practici

invechite si prejudecati pe care o atitudine conservatoare le mentine. Pentru perfectionarea relatiei nu trece de zona indiferentei: clasa nu exista pentru profesor si nici profesorul pentru clasa . Initiativa trebuie sa apartina insa profesorului, care tinand seama de legea esentiala a relatiilor afective interumane potrivit careia simpatia si bunavointa naste simpatie si bunavointa,antipatia si ostilitatea trezesc sentimente de aceiasi calitate , trebuie sa conduca , sa dirijeze aceste relatii si sa le structureze pe colaborare. In urma studiilor efectuate s-a constatat ca o parte din profesori nu reactioneaza adecvat nici in cazul raspunsurilor bune (corecte) ale elevilor si nici in cazul raspunsurilor gresite (nule).Deosebit interes psihologic prezinta reactia acelor profesori care, dupa opinia elevilor, nu se bucura cand acestia dau raspunsuri corecte , ci dimpotriva, le pare rau, se arata surprinsi, se mira ca raspund bine, stau la indoiala daca sa le puna nota, i ironizeaza etc. S-a ajuns la concluzia ca in aceste cazuri nu se respecta un principiu fundamental al educatieiincurajarea printr-o judicioasa folosire a laudei si a dojanei. Un profesor care dojeneste mai mult decat lauda sau care nu spune nimic atunci cand ar trebui sa spuna , nu foloseste suficient criteriile aprecierii pozitive pentru formarea si schimbarea comportamentului elevului.Sursa de nemultumire a elevilor isi are originea in comportamentul unor cadre didactice , in imaginea deformata pe care pe care unii elevi o au despre profesori si profesorii despre ei programata , duc in cele din urma tocmai la selectionarea si intarirea . Utilizarea noilor tehnologii didactice , cum ar fi verfixul si instruirea

comportamentelor adecvate,la realizarea in conditii optime a conexiunii inverse , la aprecierea performantelor scolare ale elevilor pe baze stiintifice si in conditiile unei obiectivitati stiute.Dupa cum rezulta in urma constatarilor , o parte insemnata din profesori , in aprecierile pe care le fac asupra elevilor , pun accentul cu precadere pe esecurile acestora , fac prognoze descurajatoare , pierzand din vedere perspectiva optimista a viitorului elevului . Autoritatea profesorului , bazata pe principiul magister dixit , trebuie inlocuita cu una intemeiata pe relatii in care profesorul are rol de indrumator si coordonator al activitatii elevului. In lucrarea Revolutia stiintifica a invatamantului , B.F. Skinner , de-a lungul intregii lucrari , scoate in evidenta consecintele dezastruoase pe care le are controlul agresiv asupra elevilor . Orice incercare de a umili sau incurca un elev mai ales in prezenta colegilor sai va sfarsi printr-un rezultat nedorit ; elevul ori se retrage in sine , refuzand sa mai comunice , ori reactioneaza violent fata de incercarea de a fi incurcat sau umilit . Indiferenta fata de personalitatea elevului ameninta nevoile si trebuintele spirituale de baza ale acestuia, respectul fata de sine , nevoia de raspuns afectiv din partea celor din jur , nevoia de securitate pe termen lung , de succes, precum si nevoia de a apartine unui grup si a fi acceptat de acesta. Practica scolara traditionala ne-a lasat imaginea profesorului care ,vrea sa domine elevii si sa-i subordoneze. Intr-un asemenea climat nimic nu se face din convingere si pasiune . Este necesar sa se faca trecerea de la vechiul tip de relatii la relatii in care profesorul colaboreaza cu elevii . Principala activitate a acestuia nu va fi predarea , ci angajarea elevilor in

investigatii si lucrari independente . Relatiile bazate pe stima si respect reciproc reclama si in limbaj adecvat . Expresiile ironice si jignitoare tulbura atitudinea elevilor fata de profesorul lor si ingreuneaza crearea unui climat favorabil muncii creatoare in clasa . Rezultatele obtinute in urma cercetarilor au scos in evidenta faptul ca , cu cat formele de penalizare ( ironia , jignirea , ridiculizarea , notele proaste) sunt mai des folosite , cu atat efectul lor scade. Profesorul care cunoaste valoarea aprecierii pozitive nu se va feri de o usoara supraapreciere a performantelor elevului ; va aprecia pe elev mai mult decat merita , spre a-l face sa merite pe deplin aprecierea , sa se ridice la nivelul aprecierii facute . Experienta ne arata ca profesorul cu rezultate bune in activitatea lui isi imbunatateste relatiile cu elevii slabi si prin faptul ca le acorda suficienta apreciere pozitiva . Chiar si pentru unele performante scolare minore , profesorul care cunoaste valoarea aprecierii pozitive , o foloseste incercand sa dezvolte in mod permanent increderea elevilor in propriile lor forte . Neacordand o atentie mai mare modului de distribuire a formelor de intarire ,balantei pedepselor si recompenselor , a aprecierii pozitive si negative , se poate ajunge la o depreciere a personalitatii elevului , atunci cand se foloseste in mod exagerat dojana , si mai ales , atunci cand dojana nu pastreaza un caracter limitat (astazi nu ai invatat lectia), ci ia forma unei deprecieri globale (ce-o sa iasa din tine sau degeaba cheltuiesc parintii cu tine). Nu este deloc intamplator ca profesorii ce impulsioneaza elevii mai mult prin lauda , obtin rezultate mai bune in procesul de educatie . Acestia apreciaza pozitiv elevii dificili chiar si pentru unele progrese minore incercand in felul acesta sa dezvolte , in mod permanent , increderea elevilor in propriile forte. Raporturile dintre profesor si elev nu prezinta numai o latura intelectuala . Factorul afectiv are o importanta deosebita asupra randamentului intelectual al elevului . Crearea de buna dispozitie in clasa reprezinta o conditie necesara pentru evitarea esecului scolar . Fiecare lectie se desfasoara intr-un climat afectiv particular , dispozitia clasei variaza in functie de cea a profesorului. Prin apreciere profesorul trebuie sa schiteze o perspectiva . Daca un profesor spune unui elev: Din tine nu va iesi nimic, el nu apreciaza numai o situatie prezenta , ci exprima si convingerea lui asupra dezvoltarii viitoare a scolarului ceea ce ar putea duce in final la un

rezultat nedorit . Performantele elevului nu numai ca nu vor creste , ci vor scadea atat de mult incat ar putea pune in pericol dezvoltarea psihica viitoare a acestuia . De aceea profesorii trebuie sa aiba grija ca in derularea procesului de invatamant sa nu lezeze personalitatea elevului , ci sa-l ajute sa si-o dezvolte , sa-l ajute sa invete sa gandeasca singur pentru ca atunci cand va parasi bancile scolii sa nu depinda de nimeni cel putin din punct de vedere intelectual. In context scolar trebuie subliniate cateva elemente privind aspectul receptiv la copii.Aspectele educationale practice care decurg din studierea elementelor teoretice ale perceptiei au in vedere urmatoarele elemente: a)folosirea unui limbaj didactic cat mai intuitiv,realizat astfel incat sa starneasca interesul elevilori; b)realizarea cat mai multor activiatati practice(excursii,experimente)care sa permita elevilor sa acumuleze cat mai multe informatii,prin intermediul cat mai multor simturi; c)utilizarea schemei lectiei si a desenelor schematice pentru a evidentia aspectul esential al materialelor prezentate; d)variatia materialului intuitiv,in sensul prezentarii caracteristicilor comune ale unei clase de obiecte si apoi prezentarea aspectelor variabile care apartin obiectelor ale aceeasi clase; e)realizarea unei orientari preliminare asupra aspectelor esentiale ale lectiei prin intermediul cuvantului;profesorul va sublinia ce este cu adevarat semnificativ; f)utilizarea cat mai mult a metodelor care faciliteaza observatia independenta realizata cde elevi in detrimentul prezentarilor realizate de profesor(metoda expozitiva). In afara cooperarii intre elevi, realizata atat in clasa , cat si in afara ei (corespondenta,calatorii, schimb de experienta), in pedagogia Freinet exista si cooperarea intre profesori si elevi. Ei lucreaza impreuna, au sarcini comune, profesorul coordonand intreaga activitate desfasurata. In conceptia lui Freinet , profesorul reprezinta o prezenta constanta in grup, si nu doar atunci cand este solicitat. Prin cooperare se dezvolta ,astfel, numeroase atitudini care favorizeaza

procesul de convietuire. Prin cooperare se educa de asemenea curajul de a asuma riscuri cu simtul necesar al responsabilitatii si obisnuinta de a asculta si respecta opiniile altora , de a accepta egalitatea si diferenta prin invatarea tolerantei fata de cei egali si diferiti precum si asumarea datoriilor. Comunicarea este alt principiu cu o importanta deosebita in pedagogia Freinet. Libera exprimare a elevului este un element fundamental pentru Freinet. Libera exprimare nu este inventia unui elev deosebit de creativ:ea este manifestarea insasi a Vietii. Toti oamenii, toti copiiidaca n-au fost descurajati simt nevoia de a se exprima, de a comunica intre ei cu instrumentele de care dispun:vorbirea , scrisul, desenul. Freinet a remarcat faptul ca placerea naturala de a comunica este deosebit de dezvoltata la copii, scoala trebuind sa favorizeze orice tip de comunicare si sa ajute copilul sa reuseasca prin mijloacele sale inca foarte limitate. Este necesar in primul rand sa se instaureze in clasa climatul unei comunicari reale, adica la care subiectul sa participle astfel decat prin metoda interogativa: tocmai in acest sens comunicarea se bazeaza pe exprimarea libera. Scolii ii revine sarcina , pana acum neglijata , de a utiliza exprimarea orala ca mijloc eficace de comunicare. Regula de aur in acest sens, si care reprezinta una din valorile fondatoare ale pedagogiei Freinet, consta in a da cuvantul copilului. : doar astfel va invata sa vorbeasca, sa asculte, sa discute. Scoala trebuie sa creeze cadrul necesar pentru ca elevul sa accelereze perfectionarea exprimarii pe cale orala. Scoala trebuie sa multiplice sis a diversifice situatiile de comunicare reala , care sa intretina sis a adanceasca nevoia de exprimare

si comunicare. Una dintre tehnicile utilizate este convorbirea. Convorbirea prilejuieste elevilor luari de cuvant spontane, generand un climat de incredere si buna dispozitie. Se face apel la tot ce spune elevul pentru placerea lui si a grupului, unele dintre interventii producand cu timpul comentarii ale ascultatorilor. Calitatea ascultarii si sentimentul de intimitate, datorat faptului de a vorbi cu ai tai , reprezinta conditii stimulative pentru conversatie. Profesorul trebuie sa faciliteze exprimarea , s-o incurajeze printr-o atitudine de ascultare deschisa. In acest sens , un principiu de baza este ca profesorul sa manifeste toleranta fata de greseli, caci dorinta de a comunica este mai importanta decat corectitudinea exprimarii la un moment dat. Aceasta dorinta reprezinta garantia perfectionarii exprimarii si comunicarii. In scoala Freinet , elevii sunt invatati sa asculte conferinte , sase concentreze asupra subiectului , sa contribuie prin intrebari sau eventuale completari la succesullor. Profesorul trebuie s in cont de feedback-ul oferit de elevii si n organizarea procesului educaional, prezentarea i structurarea temelor etc., fr a "compromite" ns standardele i scopurile stabilite anterior.Acestea snt doar cteva dintre caracteristicile unui l profesor de succes, mbinndu-le ntre ele n proporii j diferite sau sumndu-le cu altele, neenumerate aici, putem admira "portretul" unui profesor "de vis".n descrierile ce urmeaz ne vom strdui s fim pe ct se poate de fideli celei mai populare metafore utilizate pentru a elucida specificul imaginii profesorului-actor. Profesorul eficient este, nainte de toate, "discipolul" elevilor si, care ncearc s nvee n permanen de la dnii, pentru a ine pasul cu acetia i pentru a putea s discute orice subiect. El trebuie s fie liderul care s inspire i s influeneze copiii prin ; intermediul personalitii sale, asemeni unui expert sau consilier, i nicidecum utiliznd puterea

coercitiv. Un astfel de profesor i cunoate bine disciplina i este respectuos cu elevii si. Explorator fiind, ncurajeaz elevii s-i descopere Sinele, ajutndu-i astfel s ating cel mai nalt nivel de performant. Un profesor eficient se mndrete cu discipolii care-1 depesc. Urmrindu-i, el poate s menin echilibrul dintre necesitile de instruire ale fiecrui individ i cele ale ntregului grup, realiznd prin aceasta idealul educaional: nvmnt pentru toi, nvmnt pentru fiecare. Un atare profesor este corect i obiectiv n aprecieri, poart dialoguri deschise i rspunde mereu la solicitare. Profesorul eficient este un entuziast incurabil nu doar n ceea ce privete cursul pe care l tine; elanul su contagios cuprinde procesul educaional n general. Manifestnd exuberant, atitudini pozitive, pasiune i druire, el ncearc s-i ptrund pe copii de gndul c anume acesta este locul mplinirii sale, i nu altul. Un astfel de profesor este un inovator care modific sau nlocuiete strategiile, tehnicile, textele atunci cnd a descoperit altele mai eficiente sau cnd cele existente au devenit plicticoase pentru elevi. Inventnd diverse combinaii de tehnologii, el adapteaz predarea la diferite stiluri de nvare i prezint subiectul din variate unghiuri de vedere, ceea ce faciliteaz nelegerea. Profesorul eficient este acel "tezaurizator", care valorific la maxim ideile elevilor si, utilizndu-le n spe cu scopul de a mbunti calitatea procesului de predare-nvare. El este i "comediant", care tie cnd i cum s recurg la umor, fr a-1 considera un factor ce ar distrage atenia sau ar periclita educaia. Profesorul eficient este ghidul care conduce elevii spre perfecionarea deprinderilor i abilitilor de lucru i, totodat, i pune n situaia de a descoperi singuri soluia i de a nva din greeli. Returnnd lucrrile la timp i cu avize constructive, disponibil s acorde oricnd asisten,

profesorul dezvolt astfel responsabilitatea elevilor pentru actul de nvare i ncrederea n propriile fore. Fiin uman genuin, profesorul eficient este un umanist, care tie s fie critic cu sine nsui i absurditile vieii, fr a fi cinic sau disperat. Este o persoan care se autodezvluie, astfel nct elevii i pot vedea i virtuile, i imperfeciunile. Pind sigur pe pmnt, profesorul de succes, prin exemplul propriu, ajut elevii s-i dezvolte voina, curajul i sperana n realizarea potenialului. Oferind un mediu - focar de siguran intelectual - n care pot fi prezentate idei opuse fr teama de a fi ridiculizat sau rejectat, profesorul eficient este santinela ce pzete inviolabilitatea acestuia. Profesorul eficient este un bun colaborator, acordnd o mare valoare colegialitii. El i mprtete ideile, solicit implicarea prinilor n activitatea de predare-nvare i caut sprijinul colegilor atunci cnd nu poate surmonta de unul singur anumite probleme. Profesorul de succes este un idealist, un alt fel de idealist, fiind ferm convins c fr ideal nu poate exista evoluie. El se recunoate n fiecare elev, realiznd care i-a fost contribuia i influena n vieile nvceilor si. Un profesor este eficient cnd aspir la toate cele menionate anterior i nc la multe altele. El apreciaz adevrul i corectitudinea, dar nu popularitatea sa. ncercnd s schimbe lumea, un astfel de profesor se transform zilnic, transformndu-i i pe alii. Un profesor eficient este un revoluionar care tie c rolul su este unul dintre cele mai vitale pe pmnt n pstrarea sanctitii vieii i a rezultatului ei firesc.

Bibliografie: Psihologia scolara-Luminita Iacob Principiile pedagogiei Freint www.google.com