Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultate: “Inginerie Mecanica și Transporturi”

Specialitatea: “Inginerie si management in Transport”

Departament “Transport”

Practica de Inițiere
Tema:Istoricul si particularitatile tehnice
de exploatare a transportului feroviar.

A elaborat :

gr. IMT-201, Trohin Veceslav

Semnătura:________________

A verificat:

Nicolae Hîncu

Semnătura:_______________

Chișinau 2021
 Introducere

Transporturile reprezintă un domeniu important al activităţii economico-

sociale pentru că prin intermediul lor se efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor
şi oamenilor în scopul satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii
omeneşti. Transportul este acea mod a serviciilor în cadrul economiei, care ofera
locuri noi de munca pentru oamneni, ajută la formarea bugetului naţional; în
Republica Moldova fiind a treia sursă de formare a acestuia. În dezvoltarea
relaţiilor economice internaţionale, a lărgirii şi diversificării schimburilor
comerciale între state, un rol de seamă revine transporturilor şi expediţiilor
internaţionale de mărfuri. Transporturile - prin rolul lor de deplasare a mărfurilor
influenţează puternic ramurile economiei mondiale, inclusiv comerţul
internaţional, contribuind la indestularea ritmică a diferitor ţări cu materii prime şi
materiale de import, cu utilaje necesare industriei şi bunuri de consum pentru
populaţie. Transporturile de mărfuri pe plan internaţional se pot efectua în diferite
modalităţi cu diferite tipuri de transport

Transporturile reprezintă un domeniu important al activităţii economico-sociale

pentru că prin intermediul lor se efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi
oamenilor în scopul satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii
omeneşti.

Transportul este acea mod a serviciilor în cadrul economiei, care ofera locuri noi
de munca pentru oamneni, ajută la formarea bugetului naţional; în Republica
Moldova fiind a treia sursă de formare a acestuia.

În dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale, a lărgirii şi diversificării

schimburilor comerciale între state, un rol de seamă revine transporturilor şi
expediţiilor internaţionale de mărfuri.

Transporturile - prin rolul lor de deplasare a mărfurilor influenţează puternic

ramurile economiei mondiale, inclusiv comerţul internaţional, contribuind la
indestularea ritmică a diferitor ţări cu materii prime şi materiale de import, cu
utilaje necesare industriei şi bunuri de consum pentru populaţie. Transporturile de
mărfuri pe plan internaţional se pot efectua în diferite modalităţi cu diferite tipuri
de transport.

2
Î. S. Calea Ferată din Moldova (abreviat CFM) este compania națională de
transport feroviar a Republicii Moldova. CFM administrează infrastructura,
transportul de călători și marfă pe calea ferată din Republica Moldova. CFM este
succesoarea MJD, o subdiviziune a Căilor Ferate din Imperiul Rus, România
Regală și din Uniunea Sovietică.

Teritoriul Republicii Moldova este străbătut de coridorul multimodal

IX: Helsinki – Sankt
Petersburg – Moscova – Kiev – Chișinău – București – Dimitrovgrad – Alexandro
upolis. Sectorul Cuciurgan (Ucraina) – Novosavițcaia – Tighina – Chișinău
– Ungheni – Cristești (România), coincide cu linia de cale ferată E 95 a părții
moldave a „Acordului european cu privire la cele mai importante linii feroviare
magistrale internaționale” (AGC).

După numărul de angajați, Calea Ferată din Moldova este cea mai mare
întreprindere a Republicii Moldova.
 Istoricul

În perioada de după 1945, căile ferate basarabene au trecut la ecartament larg

(1.524 mm, cu 89 mm mai mare decât cel normal, folosit în majoritatea țărilor
lumii), dezvoltarea lor fiind de-a dreptul nesemnificativă, construindu-se doar o
serie de secțiuni auxiliare [.

Prima linie de cale ferată, de pe teritoriul actual al Republicii Moldova, a fost

construită în 1856 de la Razdelna până la Cuciurgan, peste 2 ani fiind prelungită
până la Tiraspol, iar în 1871 – până la Chișinău și în 1879 până la Ungheni. Până la
sfârșitul secolului XIX au fost construite linii Tighina – Galați și Rîbnița – Bălți
– Nouă Suliță. În timpul Primului Război Moldial, pentru asigurarea frontului din
România cu armament și provizii, au fost deschise sectoarele Bălți –
Ungheni, Bucovăț – Leușeni – Huși (ulterior demontată) și Basarabeasca-Prut. În
perioada interbelică s-a construit linia Revaca – Zloți (ulterior demontată). După
încetarea ceul de-al Doilea Război Mondial au fost edificate linia Prut – Cahul și
traseele de la fabricile de zahăr Rediul Mare – Cupcini și Răuțel – Glodeni.

Trecerea de la economia socialistă la economia de piață a produs schimbări

economice importante, cu efecte imediate asupra transporturilor. Între anii 1990-
2000 transportul feroviar de marfă din Republica Moldova s-a redus de la 15 la 1,5
miliarde de tone/km anual. În cursul aceluiași interval de timp calea ferată a
pierdut, de asemenea, o parte considerabilă de pe piața transportului de călători: s-a
ajuns de la 1626 la 315 milioane de călători/km anual. Criza căii ferate din
Republica Moldova a atins perioada de vârf după anul 1998, când aceasta
acumulase pierderi de 65 milioane lei, având datorii creditoare și debitoare în sumă
de 620 milioane lei

Urmare pierderii filialelor sale din Tiraspol și Râbnița, precum și a nodului

feroviar Tighina în august 2004, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a recurs la
construirea unei linii secundare de cale ferată, Revaca – Căinari, cu o lungime de
45 kilometri.[2] Astfel s-a înlesnit efectuarea traficului de mărfuri și călători ocolind
zona de conflict, până în prezent transportându-se pe acest tronson peste 2,5
milioane tone de mărfuri. În 2008 sunt finalizate lucrările de construcție a
tronsonului feroviar Cahul-Giurgiulești cu o lungime de 52 de kilometri.

4
Transportul pe cale  ferată este cea mai bună variantă de transport a încărcăturilor
de masă la distanțe mari.  Mijloacele de transport  feroviar se adaptează fără
dificultăți la transportul  mărfurilor cu diferite gabarite, greutăți și alte
caracteristici.
 
Principalele avantaje ale transporturilor feroviare:
Vagonul de marfă este considerat a fi campion în ceea ce privește capacitatea de
încărcare. Transportul feroviar permite realizarea transportului de mărfuri
agabaritice cu greutatea de până la 60 tone. Garnitura unui tren  transportă
încărcături cu greutatea de aproximativ 500 tone, pe când un autocamion poate
asigura transportul  de mărfuri cu o greutate de maximum 20 tone. Transportul
cărbunelui, minereului, materialelor de construcție, cimentului, produselor
petroliere, a cerealelor, metalului – ține exclusiv de prerogativa căilor ferate.
La transportarea încărcăturilor în vagoane de marfă sigilate este asigurată
integritatea și securitatea acestora. Datele statistice a efracțiilor și a deteriorărilor
produse în transportul feroviar sunt  de căteva ori  mai mici comparativ cu cele din
transportul auto.
Numărul de accidente produse în transportul feroviar este mult mai mic decât cel
din transportul auto.
Trenurile de marfă sunt adaptate pentru realizarea  transportului unei largi varietăți
de mărfuri.
Unul dintre cele mai importante avantaje ale transportului feroviar  este eficiența
economică. Transportul de mărfuri pe calea ferată în majoritatea cazurilor este mai
ieftin decât cel realizat cu transportul auto.
Independența față de condițiile meteorologoce – este un avantaj absolut
indiscutabil al transportului feroviar, care permite garantarea livrării în termen a
mărfurilor.
Posibilitatea de a crea legături directe între întreprinderile extractive mari și cele
industriale pe liniile ferate de acces.
 
Tipurile de mărfuri, susceptibile pentru a fi transportate pe calea ferată.
 
Traficul feroviar de mărfuri cuprinde practic orice tip de încărcături. Să examinăm
tipurile și specificul mărfurilor transportate.
 
Încărcături în vrac – marfă compusă dintr-un număr mare de bucăți, granule,
particule omogene. Se caracterizează prin friabilitate, care condiționează cerințele
de etanșeitate a vasului întru prevenirea risipirii încărcăturii. Cel mai răspândit tip
de aceste încărcături sunt cerealele, care se transportă în vagoane specializate.
 
Încărcături de-a valma – mărfurile care nu au proprietăți de friabilitate și nu sunt
omogene în compoziția fracțională. Aceasta oferă posibilitatea transportului
acestor mărfuri fără ambalaj, fără a număra coletele sau bucățile în vagoane întregi.
La încărcăturile de-a valma se referă: lemnul, cărbunele, minereul, cărămida.
 
Încărcături lichide – mărfurile lichide, transportate în cisterne, tanc-containere,
vagoane de tip buncăr. Acestea diferă în funcție de expresivitatea proprietăților de
bază: vascozitatea, solidificarea la răcire, inflamabilitatea, agresivitatea față de
metal etc. Solidificarea atrage după sine necesitatea de a încălzi unele tipuri de
mărfuri lichide înainte de turnare și scurgere.
 
Încărcături periculoase – substanțe și materiale, care pot dăuna mediului,
provoca explozii, incendii și deteriorarea mijloacelor de transport, a clădirilor și
construcțiilor, precum și moartea oamenilor și a animalelor. La încărcăturile foarte
periculoase este atribuit  combustibilul nuclear utilizat (CNU) de centralele
atomice. Vagoanele pentru transportul combustibilului nuclear utilizat se
deosebesc prin rezistență extremă, suportare a presiunii care poate apărea în cele
mai grave catastrofe feroviare.
Încărcături ușor inflamabile – vată de bumbac,cenușă, sulf, fân și altele – tot ce
arde ușor. Toate acestea necesită respectarea strictă a normelor securității
antiincendiare. Se interzice transportul acestui tip de mărfuri în vagoane și
containere  fără etanșare. Cu o atenție deosebită sunt pregătite vagoanele pentru
realizarea transportului fibrei de bumbac, a vatei de bumbac, îmbrăcămintei și a
articolelor textile.
Încărcături supuse înghețului – mărfurile (minereu, cărbune, cocs, nisip, flux
calcaros etc.) bucățile separate ale cărora la temperaturi scăzute se congelează
lipindu-se între ele, de podeaua și pereții vagonului. Pentru a preveni congelarea și
a simplifica descărcarea la aceste mărfuri sunt adăugate uneori substanțe, care
absoarbă umezeala(spre exemplu, var nestins), precum și substanțe, care în
combinare cu apa formează soluții cu o temperatura de îngheț scăzută (sare de
bucătărie, clorură de calciu). Cărbunele înghețat prezintă o problemă pentru
centralele termice, la care descărcarea vagoanelor în perioada de iarnă necesită
consumuri mari de muncă.
Încărcături supragrele – mărfurile, greutatea cărora depășește mărimile, admise
de Condițiile Tehnice de încărcare și fixare a mărfurilor. Transportul încărcăturilor
supragrele se efectuează, în special, cu utilizarea transportoarelor. Transportorul
reprezintă un tip de material rulant cu o capacitate de transport de până la 500 tone.
Transportoarele fac parte din parcul special al mijloacelor de transport.
Încărcături perisabile – mărfurile, care în procesul transportării trebuie să fie
protejate de influența temperaturilor înalte sau scăzute, a luminii și necesită o
deservire specială în parcurs (răcire, încălzire, ventilare). Ambalajul utilizat pentru
transportul acestor mărfuri (butoaie, bidoane, lăzi) trebuie să fie curat, în stare
tehnică bună și să asigure integritatea mărfurilor. Pentru mărfurile,care necesită
circulația permanentă a aerului, ambalajul trebuie  să conțină interstiții, iar pentru
produsele congelate –să fie compact. Fiecare colet cu marfă trebuie să fie marcat.

6
 
 
 

Tipurile de vagoane, utilizate pentru transporturile feroviare de mărfuri.

- acoperite

- descoperite

-platformă
 

- specializat

-cisternă

8
 

-izotermice

-transportoare
 
 
În vagoane acoperite se transportă, de obicei, mărfurile de uz gospodărec,
mijloacele tehnice de uz casnic, mobila, cerealele, îmbrăcămintea și alte mărfuri.
Acestea le protejează de vătămări atmosferice și mecanice. Vagoanele acoperite
sunt dotate cu trape speciale sau cu uși metalice, amplasate în partea inferioară.
Aceste dispozitive permit simplificarea procesului de încărcare și descărcare a
mărfii.
 
Vagoanele acoperite se subîmpart în vagoane speciale (destinate pentru transportul
de animale, păsări, producție din hârtie, autovehicule, etc.) și universale, utilizate
pentru transportul de cereale și a mărfurilor la bucată.
 
Vagoanele izoterme sunt considerate ca o varietate a vagoanelor acoperite. Acestea
sunt echipate astfel, încât să asigure condițiile necesare pentru transportul de
produse cu termenul de păstrare limitat: fructe, carne, pește etc.
 
Vagoanele refrigerente se referă la  categoria vagoanelor izoterme, sunt dotate cu
echipament frigorific și instalații electrice de forță, dectinate pentru răcire sau
încălzire. În plus, aceste vagoane sunt echipate cu dispozitive spec iale pentru
ventilarea aerului.
 
Pentru realizarea transportului de mărfuri pe cale ferată sunt utilizate și vagoane-
răcitoare (frigorifere) cu răcire cu gheață și sare.
 
Transportul autovehiculelor, echipamentelor, tehnicii agricole, a mărfurilor în vrac
și de-a valma se efectuează cu utilizarea vagoanelor-platformă. Întrucât aceste
tipuri de mărfuri nu necesită protecție contra efectelor atmosferice, transportul lor
se efectuează în vagoane de marfă descoperite cu pereți, dar fără acoperiș.
 

10
Vagoanele fără acoperiș simplifică esențial lucrările de încărcare-descărcare,
deoarece fac posibilă utilizarea dispozitivelor de basculare a vagoanelor.
 
Pentru transportul de mărfuri în vrac sunt utilizate vagoane descoperite cu cutie
complet metalică. În afară de acestea, se utilizează vagoane de marfă
autodescărcătoare. Cutia acestor vagoane are forma unei pâlnii, în partea inferioară
a căreia sunt amplasate trape (în limba engleză – «hoppere»).
 
Transportul încărcăturilor agabaritice, al construcțiilor metalice, echipamentelor
speciale și al containerelor este realizat cu utilizarea vagoanelor-platformă.
Construcția platformei universale permite transportul a circa 71 tone de marfă. Pe
lângă acestea sunt utilizate platforme-fiting cu opritoare speciale, predestinate
pentru fixarea containerelor de mare tonaj.
 
Transportor – vagon de marfă special, destinat pentru transportul încărcăturilor de
mare gabarit și celor supragrele.
Încărcăturile lichide sunt transportate în cisterne – capacități cilindrice. La
mărfurile lichide se referă acizii, produsele petroliere, uleiurile, etc. Există o
divizare în cisterne cu destinație specială și generală. Spre exemplu, pentru
transportarea laptelui se utilizează vagoane-cisterne din oțel inoxidabil cu un strat
termoizolant.