1.SANATATEA-DEF - Sănătatea este definită de OMS: stare de optimum bio-psiho-social.

2.EDUCATIA-DEF- activitate specific umană prin care se informează, instruiește o persoană sau un grup de persoane în legătură cu noi
aspecte ale realităţii în scopul formării de noi deprinderi cu rol adaptativ. Se asigură progresul individual şi al societăţii.

3.Educatie pentru sănătate-îşi propune să sensibilizeze populaţia să preţuiască și să cultive sănătatea, aceasta având atributul (ca şi
fericirea) că nu este remarcată decât după ce s-a pierdut.

4. Profilaxie- ansamblu de mijloace destinate prevenirii apariţiei, propagării sau agravării bolilor.

directă, imediată: antiseptice aplicate pe o rană, serul antirabic după o muşcătură de câine, serul antitetanic după o plagă ce a venit în
contact cu pământul etc. 5

indirectă când vizează creşterea rezistenţei individuale.

încrucişată: cresterea rezistenţa la infecţii la sportivii bine antrenaţi

5. Condițiile acordării primului ajutor

SALVATORUL SĂ FIE INSTRUIT. SĂ NU FACĂ MAI MULT RĂU. SIGURANŢA SALVATORULUI!

6. Cine acordă primul ajutor?

a) ajutor reciproc: exista mai multe victime, care se ajuta reciproc

b) autoajutor: victima îsi acorda primul ajutoR. Exemple: în caz de fractura nu-si misca segmentul afectat; într-o hemoragie îsi monteaza
singur un garou; în stare de prelipotimie (senzatie de lesin) din pozitia decubit dorsal îsi ridica membrelor inferioare la un unghi de 90º .

c) martorii oculari trebuie: sa ajute la degajarea accidentatilor; sa coopereze si sa asculte de cei din jur, daca acestia sunt mai competenti fata
de ei; sa lucreze cu foarte multa atentie si rabdare; sa previna amplificarea efectelor accidentului; daca este nevoie, pot efectua respiratie
“gura la gura”

d) ajutor medical calificat: acesta este asigurat de medici, asistenti medicali, kinetoterapeuti, pompieri, politisti, militari.

7. Principiile de bază în acordarea primului ajutor

-asigure locul accidentului; -ia măsurile de prevenire pentru ca starea de fapt să nu se inrăutăţească;

-stabilească contactul cu persoana bolnavă sau accidentată; - aline durerea; - stabilească priorităţile.

-acţioneze corespunzător cand persoana accidentată sau bolnavă este lipsită decunoştinţă;

8. Măsuri de autoprotecție în acordarea primului ajutor

-La persoanele otrăvite cu substanţe toxice pulverizate: se va spăla bine cu apă curată faţa acestora, inainte de a executa manevrele de
respiraţie artificială.

- La persoanele intoxicate cu gaze intr-o incăpere inchisă: inainte de a se acorda primul ajutor, vom chema personalul de specialitate, pentru
a scoate victimele din mediul toxic.

-La manevra de respiraţie artificială: teoretic, singurul risc poate să il constituie sangele din gura victimei. Se aplică un material filtrant pe
faţa accidentatului.

- La oprirea hemoragiei: teoretic, singurul risc este numai dacă cel care acordă primul ajutor are răni.

9. Apelarea seviciilor de urgență

Numărul 112 poate fi apelat si daca in zona nu este semnal al operatorului tau de telefonie dar exista semnal al altui operator; poate fi apelat
si cu tastatura blocata (pentru telefoanele cu tastatura fizica)

Exista operatori de telefonie mobila care permit apelarea numarului 112 de pe un telefon mobil care nu are cartela SIM introdusă.

Daca este posibil in timpul apelului la112 si pana la sosirea Serviciilor de Urgenta ramai langa victima.

Daca alta pesoana a apelat numarul112, asigura-te de faptul ca apelul a fost facut in mod corespunzator.

Daca constati ca datele transmise au fost eronate, reapleaza 112 si ofera informatiile corecte.
După ce ai verificat daca victima este constienta si respira si dupa ce ai alertat Serviciile de Urgenta, examineaza indeaproape victima si
continua sa acorzi primul ajutor.

Acorda prioritate ranilor cele mai grave

Examineaza cu atentie victima pentru a descoperi daca mai prezinta si alte leziuni (fracturi, plagi).

Verific daca victima are asupra sa medicamente dar nu le administra din proprie initiativa

Dupa ce ai acordat primul ajutor informeaza SMU in legatura cu masurile luate.

10. Ecologie

-stiinta care se ocupa cu studiul interactiunii dintre organisme si mediul inconjurator

Clasificare:-metode matematice ptr a modela evolutia populatiilor; fiziologice pt a intelege viata org; geologice pt a descrie prop. solului

11. Efectele benefice ale aerului curat

-asigura o circulatie sanatoasa a sangelui -improspateaza corpul, il ajuta sa fie puternic si sanatos

-linisteste nervii-aduce calm mintii -stimuleaza spiritul si ajuta digestia -induce un somn profund si odihnitor

12. Efectele benefice ale consumului de apă

-purificarea organismului -sporirea rezistentei fizice -prevenirea infectiilor -combaterea constipatiei

-limpezirea mintii -instalarea bunei dispozitii -combaterea insomniei

13. Efectele benefice ale soarelui

-mareste cantitate de sange pompat de inima -mareste capacitatea sangelui de a transporta oxigen

-intensifica circulatia sangelui -ajuta la reglementarea tensiunii arteriale

-creste nr. Gl. Albe si capacitatea acestora de a lupta contra infectiilor -intensifica metabolismul -scade niv. colesterolului

-mareste capacitatea de lucru a ficatului -mareste tonusul si rezistenta musculara -stabilizeaza niv. de zahar in sange

14. Stop cardio-respirator

-oprirea activitatii de pompa a cordului, precedata sau urmata de incetarea respiratiei la un pacient in aparenta stare de sanatate.

Cauzele cele mai frecvente:

-Anoxia/ hipoxia; -Hipercapnia; -Asfixia; -Hipovolemia acuta; -Traumatismele majore; -Reflexele inhibitorii de tip vagal; -Emboliile;

-Frigul; -Factori metabolici ( hiperpotasemie, acidoza); -Intoxicatii medicamentoase ( barbiturice, opiacee); -Infarctul miocardic acut.

Cum recunoastem stopul cardio-respirator? Victima este: -areactiva ; -respiratiile sunt sacadate sau absente ; -nu exista puls la arterele mari
(carotida, femurala) ; -nu se deceleaza zgomotele cardiace la ascultatie .

15. BLS - Bazic life suport (oriunde-oricine) -măsuri de resuscitare pe un pacient aflat in stop CR, făra a se folosi echipamente specifice

Scop: flux minim de sânge pentru organele vitale

Ideal: initiere in primele 5 min (creierul este încă viabil)

Secventa BLS: 1. Scoaterea victimei din mediul periculos 2. Evaluarea constienţei –APEL 112 3. Pozitionarea victimei si eliberarea CRS
4. Evaluarea respiratiei 5. Masaj cardiac extern ± respiraţii artificiale 6. Defibrilarea automata externă

16. Evaluarea stării de conștiență- Se face rapid:

A – pacient alert
V – raspuns la stimul verbal
P – raspuns la stimul dureros (pain)
U –nu raspunde la stimuli (unresponsive)
3 lucruri sunt esentiale : A B C

A-AIRWAY - libertatea căilor aeriene B-BREATHING - asigurarea ventilaţiei care permite împingerea aerului in plămâni si oxigenarea
sângelui C-CIRCULATION- menţinerea funcţiei de pompa a inimii astfel încat să se realizeze o circulaţie eficienta si oxigenarea
tesuturilor, in special a creierului

17. Manevra PAS PAS -se verifică prezenţa respiratiei :

P - privim expansiunea toracelui A- ascultăm zgomotele respiratorii S -simţim fluxul de aer

Dacă victima nu respiră se apelează 112

18. Algoritm de suport vital de bază la adult

-se asigura securitatea salvatorului, a victimeisi a persoanelor din jur

-se evalueaza stare de constienta a victimei: „ ce s-a intamplat? „ „sunteti bine?”

Daca victima: -raspunde= in aceiasi pozitie (lat siguranta) se eval. periodic- ?112

-nu raspunde= striga dupa ajutor, apel 112, poz. Victimei in DD

-eiberarea cailor respiratorii cu o mana pe frunte

-cu vf. Degetelor celeilalte maini plasate sub menton, se ridica barbia victimei pt a deschide caile respiratorii

*leziune ale coloanei= nu se face hiperextensia capului

19. MCE - Masajul cardiac extern

Locul MCE: ½ inferioara a sternului, pe linia mediana, in punctul de maxima presiune; Ambele maini, degete intrepatrunse, coate in
extensie, fara a se ridica palmele; Mainile trebuie sa fie perpendiculare pe toracele pacientului ; Resuscitatorul sa fie pe acelasi plan cu
victima si planul sa fie dur.

Parametrii MCE la adult :-Profunzimea comprimarii sternale 4-6 cm ;-Frecventa comprimarilor 100-120 pe minut ;-Durata comprimarii,
durata decomprimarii sa fie egale ;-Revenirea completa a sternului la pozitia initiala ;-Comprimari ritmice ;-Evitarea pe cat posibil a
intreruperilor in efectuarea MCE.

20. Respirația gura la gură

•Deschiderea cailor aeriene •Pensarea nasului •Gura resuscitatorului etans pe gura pacientului •Inspir profund apoi expir lent (500ml) in
CRS ale pacientului •Urmarim expansiunea toracelui •12-16 respiratii/min

Variante: • Gura la nas • Gura la gura si nas • Gura la traheostoma

21. Pozitia de siguranță (poziția lateral stabilă)

-Este utilizata in managementul victimelor inconstiente care respira si au semne de circulatie sangvina si nu prezinta leziuni ale coloanei
vertebrale.
-Daca este necesara mentinerea peste 30 de minute, victima va fi intoarsa pe partea opusa dincauza inconvenientului ca determina compresie
pe un brat.

Tehnica - salvatorul ingenuncheaza lateral de victima ce se afla in decubit dorsal si are membrele pelvine intinse,

- bratul pacientului ce se afla de partea salvatorului se pozitioneaza in unghi drept cu corpul, cotul fiind indoit si palma orientata in sus,

- celalt brat, de partea opusa se aduce peste torace de aceasi parte cu salvatorul si se pozitioneaza cu dosul palmei in contact cu obrazul,

- urmeaza o flectare incompleta a coapsei pe abdomen, salvatorul prinde membrul inferior de partea opusa chiar deasupra genunchiului si il
trage in sus pastrand insa contactul piciorului cu solul; - salvatorul tinand mana dreapta pe genunchiul flectat si cu mana stanga mentinand
dosul mainii victimei pe obraz, roteste victima spre el in pozitia laterala pana cand genunchiul flectat se sprijina pe sol; - pozitia membrului
inferior de deasupra se ajusteaza astfel incat si genunchiul sa fie flectat in unghi drept; - se impinge capul spre posterior pentru a asigura
libertatea cailor aeriene; - la intervale regulate se verifica respiratia.

22. Particularități ale resuscitării la copii

-evaluarea starii de constienta se face prin percutia usoara a victimei ( prezenta/absenta raspunsului prin cuvinte, sunete, miscari)
-se executa RCR pt. 2 minute(5 cicluri 30:2) -se apeleaza 112

-ventilatia artificiala- prin tehnica “gura la gura” sau “gura la nas”cu VC-volum curent cat sa produca ridicarea toracelui, cu durata de 1 sec

-frecventa ventilatiei artificiale: 10-12/min combinat cu MCE in caz de oprire cardio-respiratorie; 10-12/min fara MCE in caz de oprire resp.
cu activitate cardio-circulatorie prezenta.

23. Intreruperea resuscitării

-reluarea circulatiei si respiratiei spontane eficiente -RCR este preluata de echipa medicala de urgenta -criterii clare de moarte ireversibila

-RCR nu poate fi continuata din cauza epuizarii resuscitatorului -continuarea RCR pune in pericol viata resuscitatorului sau a altor persoane

prezentarea unui document valid “NU RESUSCITA” semnat fie de pacient fie de medic.

24. Igienă-stiinta conservarii,respectarii si ameliorarii regulilor si metodelor de prezervare a sanatatii.

Ig.individuala-regulile pt mentinerea sanatatii corporale

Ig corporala=ig pielii\imbracamintii -conditia necesara pt pastrarea sanatatii org si se realiz prin mentinerea curateniei pielii, parului,
unghiilor.

25. Funcțiile pielii

-protectie: =chimica:se realiz. Datorita continuitatii in grasimi a stratului cornos care asigura impermeabilitate pielii

=mecanica:se datoreaza cheratinei si grasimmii din stratul cornos al epidermului, precum si fibrelor colagene si elastice din derm

-Intermediar: al schimburilor de caldura dintre org si mediu

-Respiratia:= pielea capteaza oxigenul atmosferic si elimina bioxidul de cardon , produs al metabolismului celulelor respective.

26. Sfaturi ergonomice pentru utilizarea calculatorului

-spatele drept; -umerii trasi in jos relaxati; -talpile pe podea; -spatele sprijinit de suport; -poz. Confortabila; -tastatura aproape, mouse-ul
langa el; -dist. de un brat intre monitor-noi; -scaunul reglat pe verticala putin inclinat.

27. Lipotimia- reprezinta pierderea temporara a cunostintei cu păstrarea funcţiilor cardio-respiratorii si apare in momentul in care creierul nu
primeste suficient sange si oxigen.

Cauze: -stresul;-emotiile puternice;-căldura excesivă;-febra;-o încăpere închisă fără sistem de ventilaţie sau aerisire;post prelungit;
consumul in exces de băuturi alcoolice.

Simptome:- stare de ameteală;-vedere înceţoşată;-stare generală de rău;-transpiraţii abundente;-puls slab;-respiraţie superficială;-paloarea

feţei;-disconfort abdominal.

28. Sincopa- Scurtă pierdere a conştienţei şi uneori a funcţiilor vitale, reversibilă spontan. Apare rar la oameni sănătoşi şi este cauzată
aproape întotdeauna de lovituri în zonele reflexogene (ca plexul abdominal, bărbie, gât, testicule) sau de boli de inimă, hemoragii, boli
vasculare, etc.

29. Primul ajutor in lipotimie

-se verifică dacă victima are căile respiratorii deschise şi dacă respiră;

- se slăbesc hainele la gât, piept şi talie;

-se poate stropi victima cu apa rece;

-se dau substante puternic odorizante sa miroasă;

-se stimulează usor la nivelul feţei;

-se pot administră lichide dulci, apă rece,

-se aşează victima în poziţia lateral stabilă, de siguranţă ;

-se asigură aer proaspăt şi se protejează victima de temperaturi extreme;

-se menţine victima întinsă confortabil încă 10-15 minute după ce şi-a recăpătat cunoştinţa.

30. Manevra HEIMLICH- def

-Este manevra cea mai indicată în caz de asfixie prin aspirare a unui corp străin (prezenţa unui corp străin în căile respiratorii).

-reprezintă comprimarea energică a abdomenului sau cutiei toracice ce determină cresterea presiunii si în consecinţă expulzarea corpului
străin

31. Manevre de dezobstrucție a căilor respiratorii

Obstructie: -usoara: se incurajeaza sa tuseasca

-severa: 5 lovituri interscapulare(intre omoplati) 5 compresiuni abd bruste->dupa alternativ.

32. Manevra Heimlich propriu-zisă -Dacă victima nu poate respira, cel care execută primul ajutor se asează în spatele acesteia, înconjoară
victima cu braţele si îsi poziţionează pumnul cu policele spre abdomen, puţin deasupra ombilicului si dedesubtul rebordului costal si
sternului. Cu cealaltă mână se prinde pumnul celeilalte mâini si se efectuează 4 compresiuni rapide, cu forţă, orientate în sus.

Manevră creste presiunea în abdomen, determinând împingerea diafragmului în sus. Diafragmul va creste presiunea aerului din plămâni, iar
jetul de aer împinge adesea în sus obiectul aflat pe trahee.

Se evită presiunea coastelor cu braţele pentru a nu produce fisuri sau chiar fracturi ale acesteia.

Se foloseste numai pumnul împins în abdomen.

Este necesară prin repetarea manevrei de 6 până la 10 ori.

Dacă victima este inconstientă sau devine pe parcurs inconstientă, victima va fi asezată pe o suprafaţă dură, se va trece la deschiderea căilor
aeriene prin înclinarea capului pe spate pentru a efectua respiraţia gură-la-gură.

Dacă manevra nu are succes, având victima în poziţie culcată pe spate, începeţi resuscitarea cardio-respiratorie.

33. Manevra Heimlich la sugar

Dacă victima este un sugar, acesta se întinde cu faţa în jos în lungul antebraţului cu capul în jos. Capul va fi susţinut printr-o fixare fermă a
bărbiei. În continuare, antebraţul este fixat pe coapsă si se execută 4 lovituri cu podul palmei între omoplaţii sugarului.

Dacă manevra nu dă rezultate, se întoarce sugarul cu faţa în sus si se efectuează 4 compresiuni rapide pe torace. Pentru a efectua această
manevră se asează 2 degete la un lat de deget de o linie imaginară trasată între mameloane.

Astfel, se apasă în jos si către în sus. Compresiunile trebuie să fie mult mai usoare decât cele aplicate unui adult.

34. Primul ajutor in caz de înec

-Scoaterea cat mai rapida a accidentatului din apa, deoarece sub 1 minut sansele de supravietuire sunt de 98% , iar dupa 10 minute sub apa
sansele de supravietuire sunt de 1%.

-Eliberarea cailor aeriene obstruate cu mal, alge, nisip.Pozitionarea in decubit dorsal cu hiperextensia regiunii cervicale si subluxatia
mandibulei

-resuscitare cardio-respiratorie dacă nu are puls şi mişcări respiratorii;

-in cazul inecului se va incepe cu 5 respiratii dupa care se va trece la manevrele normale de RCP ventilaţie mecanică;

- îndepărtarea hainelor pentru combaterea hipotermiei.

CONTRAINDICATIE MAJORA: timp de 60 minute dupa resuscitarea post inec NU se vor administra lichide sau alimente.

35. Reguli în înec

-Salvatorul sa stie sa inoate -Sa fie calm

-Daca victima este constienta , nu va sari in apa, va intinde mana sau un obiect de care victima sa se agate

-Daca victima este in larg, atunci salvatorul va sari in apa

-Daca apa este necunoscuta va sari cu picioarele inainte

-Daca fundul apei este mlastinos, va inota pe o parte ca sa nu tulbure apa

-Daca apa este curgatoare, salvatorul va fugi cativa pasi pe mal in sensul curentului, dupa care va sari in apa

- In timpul transoprtului pana la mal vicima va fi asezata pe o scandura sau ceva dur, deoarece nu se stie daca nu are fractura de coloana

-Salvatorul trebuie sa cunoasca modalitatile de prindere a accidentatului inecat

-Daca victima este agitata va fi trasa de sub axile sau de par

-Daca victima este in stop respirator se incepe imediat resuscitarea

-Daca pe mal sunt oameni se striga la ei dupa ajutor, din apa.

36. Intoxicația cu ciuperci

Simptome:- dureri abdominale difuze; -diaree cu scaune ce pot conţine sânge; -vărsături ce pot fi şi sanghinolente; -dificultate în respiraţie;
-transpiraţii abundente; -salivare abundentă; -lăcrimare; -uneori fotofobie (intoleranţa luminii); -vertij.

Primul ajutor: -provocarea vărsăturilor fie prin excitare mecanică a luetei fie prin administrarea unui amestec de apă cu sulfat de magneziu
dar, nu cu sare de bucătărie;

-capul trebuie să fie mai jos poziţionat faţă de restul corpului pentru a nu se produce înecarea cu propriile produse de secreţie;

-administrarea unei cantităţi cât mai mari de lichide hipertone; -administrarea unui laxativ; -transport rapid la spital poziţie lateral stabilă.

37. Intoxicația cu gaz metan- Se produce frecvent noaptea in timpul somnului, persoana nu sesizeaza imediat mirosul gazului, iar dupa un
timp cand il percepe nu mai poate reactiona.

Simptome-stare de ebrietate; -somnolenta marcata;-dezorientare temporo-spatiala;-bradipne;e-bradicardie-lipotimie;-; stop cardio-respirator.

Prim ajutor: -se va intrerupe eliminarea in aer a gazului metan; -se va aerisi incaperea; -nu se folosesc intrerupatoarele electrice; -se scoate
accidentatul din mediul toxic; -se administreaza antidotul-oxigen; -resuscitare cardio-respiratorie.

38. Intoxicația cu monoxid de carbon- Monoxidul de carbon nu are miros, de aceea nu poate fi depistat de persoana care vine in contact cu
el.Este un gaz mai greu decat aerul , de aceea se aduna la nivelul solului. Apare in urma arderii incomplete a unor combustibili in garaje,
incaperi cu sobe defecte, autovehicule.

Simptome: -cefalee puternic; -zvacnire la nivelul tamplelor; -ameteli; -greturi; -varsaturi; -dispnee; -pierderea starii de constienta.

39. Conduita în caz de cutremur

Dacă sunteţi în interiorul unei clădiri, rămâneţi pe loc!

Nu încercaţi să ieşiţi afară şi nu ieşiţi pe balcon!

Nu fugiţi pe scări!

Nu săriţi pe fereastră!

Staţi departe de geamuri, uşi de sticlă, sobe, oglinzi, biblioteci, mobilier înalt!

Adăpostiţi-vă sub o masă, un birou sau o piesă solidă de mobilier şi ţineţi-vă bine de aceasta!

Dacă sunteţi pe un hol, aşezaţi-vă în poziţie ghemuit lângă un perete interior!

Protejaţi capul şi faţa!

Nu staţi lângă ferestre, geamuri, oglinzi, biblioteci, mobile înalte, aparate de iluminat!

La şcoală: intraţi sub bancă şi ţineţi-vă de piciorul ei!

Nu staţi cu faţa spre geam! Nu fugiţi pe scări!

Dacă vă aflaţi afară: Îndepărtaţi-vă de clădiri, stâlpi de electricitate sau de telefon!

Dacă sunteţi într-un loc public adăpostiţi-vă în locuri cât mai departe de ferestre ori de raioane cu obiecte grele!

Nu ieşiţi afară unde puteţi fi rănit!

Nu utilizaţi liftul!

Dacă sunteţi în lift în timpul producerii cutremurului, apăsaţi butonul de urgenţă! Când liftul se opreşte, ieşiţi cât mai repede posibil si
adăpostiţi-vă într-un loc sigur!

40.conduita dupa cutremur

-Sunaţi la 112 doar pentru a anunţa urgenţe majore la pompieri,ambulanţă, poliţie.

-Verificaţi locuinţa. Dacă a suferit distrugeri sau este nesigură, ieşiţi din casă.

-Nu aprindeţi lumina. Nu folosiţi chibrituri. În timpul cutremurului, ţevile de gaz se pot fisura si pot duce la incendii.

-Dacă sunt scăpări de gaz, ieşiţi din casă şi anunţaţi la regia de gaz.

-Ascultaţi la radio anunţurile oficiale.

-Urmaţi recomandările autorităţilor.

-Dacă sunteţi blocaţi în casă, între dărâmături sau în metrou încercaţi să vă păstraţi calmul şi să daţi de ştire echipelor de salvare că sunteţi
acolo.

-Staţi cât mai departe de cablurile electrice şi de clădirile care par nesigure.

-Încercaţi să rămâneţi calmi şi să îi liniştiţi şi pe cei din jur.

-Dacă trebuie să părăsiţi locuinţa pentru că nu mai este sigură,fiţi atenţi la scări. S-ar putea ca mişcarea seismică să fii afectat rezistenţa
acestora.

41.conduita in caz de furtuna

Înainte de furtună

-să îndepărteze copacii ori ramurile uscate, care pe timpul unei furtuni, ar putea cădea şi provoca victime ori pagube materiale;

• să se adăpostească şi să întrerupă orice activitate în aer liber;

• să intre în casă, într-o construcţie ori într-un autoturism;

• să închidă ferestrele şi uşile;

• să deconecteze aparatele şi alte echipamente electrice precum computerele şi aparatele de aer condiţionat. Acestea pot fi defectate în
timpul furtunii

În timpul furtunii

-Nu vă întindeţi pe pământ.

-Aşezaţi-vă ghemuit la pământ. Puneţi-vă mâinile pe urechi şi cap, iar capul între genunchi.

-Faceţi-vă o ţintă cât mai mic posibilă şi reduceţi contactul cu pământul.

-Evitaţi: obiectele înalte, precum un copac înalt izolat în arie deschisă, câmpuri, plaje sau o ambarcaţiune pe apa, orice obiecte metalice.

-Dacă vă aflaţi în pădure, căutaţi adăpost într-o zonă cu copaci mai puţin înalţi.

-Dacă sunteţi într-o zonă deschisă, mergeţi spre o zonă joasă precum o vale.

-Dacă sunteţi pe un lac, ajungeţi la mal de urgenţă şi adăpostiţivă imediat.

După o furtună- în situaţia identificării unei victime lovite de trăsnet, verificaţi următoarele:

-Dacă nu mai respiră si nu are puls, sunaţi la 112 apoi începeţi resuscitarea cardio respiratorie
-Dacă victima are puls şi respiră, căutaţi alte vătămări posibile: arsuri, oase rupte şi pierderi de auz sau de vedere.

-Dacă este nevoie de asistenţă medicală sunaţi cât mai repede posibil la 112.

42.conduita in caz de incendiu

-Dacă observaţi flăcări şi fum anunţaţi imediat serviciile de urgenţă 112!!!

-Nu folosiţi niciodată liftul la evacuarea din clădire.

-Dacă este mult fum, atunci înaintaţi în genunchi, deoarece la nivelul podelei este mai puţin fum.

-Nu vă ascundeţi! Trebuie doar să ieşiţi afară şi să-i alertaţi pe cei din jur.

-În cazul în care calea de evacuare este blocată atunci deplasaţivă într-o cameră care are fereastră. Puneţi pături, cârpe sau alte material
textile umede la baza de jos a uşii pentru a împiedica pătrunderea fumului şi gazelor.

-Dacă nu aveţi telefon în cameră, atunci deschideţi fereastra şi strigaţi după ajutor.

-Nu vă întoarceţi înapoi în clădire, nici măcar pentru animalele sau jucăriile preferate. Viaţa voastră e mai valoroasă!

-dacă vi se aprinde îmbrăcămintea, nu fugiţi, culcaţi-vă pe pământ şi rostogoliţi-vă;

-asupra oamenilor cărora li s-a aprins îmbrăcămintea, aruncaţi un palton, o pătura sau ceva care îi acoperă etanş;

-în cazul stingerii incendiului folosiţi stingătoare, apă, nisip, pământ, învelitori etc.

43. Hemoragia – def - reprezintă scurgerea sângelui dintr-un vas arterial, venos sau capilar datorită neexistenţei unei soluţii de continuitate.

44. Hemoragia arterială-se recunosc după culoarea rosie deschisă a sângelui care ţâsneste pulsatil de la nivelul capătului proximal al arterei
lezate.

45. Hemoragia venoasă -sângele are culoare rosu închis si se revarsă continuu la nivelul ambelor capete vasculare, dar mai ales la nivelul
capătului distal.

46. Hemostază-reprezintă totalitatea mijloacelor folosite pentru oprirea unei hemoragii. Ea poate fi provizorie sau definitivă.Hemostaza
provizorie este o măsură de prim ajutor ce are ca scop oprirea hemoragiei până în momentul în care se poate aplica o metodă definitivă de
hemostază.

47. Modalități de oprire a unei hemoragii

*Compresiunea locală- se poate realiza prin compresiune digitală pe plagă, tamponament compresiv, pansament compresiv, pensare
provizorie.

-se asează o compresă groasă si sterilă (se poate folosi tifonul steril, sau o bucată de material moale, cum ar fi o batistă, un prosop, maiou
sau bucăţi dintr-un cearceaf) direct peste întreaga rană si se comprimă ferm cu podul palmei, printr-o presiune constantă;

- nu se deplasează nici un cheag de sânge deja format de compresă;

-dacă sângele îmbibă compresa, nu se îndepărtează, ci se aplică alta peste prima si se continuă să se exercite presiunea mai energic si pe o
suprafaţă mai mare.

*Compresiune pe punctele de presiune- Punctele de presiune trebuie folosite numai dacă sângerarea nu s-a oprit după efectuarea
compresiunii directe si ridicarea membrului lezat. Prin această tehnică se comprimă artera ce alimentează cu sânge zona lezată; comprimarea
se face presând artera vizată pe planul dur al osului învecinat, realizând astfel întreruperea circulaţiei către zona afectată.

*Pansament compresiv- se utilizează în plăgile superficiale. Bandajul de fixare se face compresiv, fără însă a împiedica circulaţia arterială
sau venoasă.

-la distanţă pe trunchiul arterial executată manual sau prin aplicarea unui rulou de fasă fixat cu diverse metode (curea, fasă, esarfă, etc.) se
poate realiza selectiv la nivelul vasului lezat sau circular.

-se face prin comprimare digitală a vasului lezat, proximal de sediul leziunii în cazul arterelor si distal în cazul venelor. Această metodă se
aplică cu bune rezultate de obicei la nivelul arterei carotide primitive, arterei subclaviculare, arterei femurale, arterei humerale sau a aortei
abdominale.
*Garoul-se foloseste doar în cazul în care viaţa este pusă în pericol, când sângerarea nu poate fi oprită prin compresiune directă pe rană sau
prin presiune directă pe punctele de presiune. Prin aplicarea garoului se realizează o compresiune circulară care comprimă global toate
structurile anatomice.

-Garoul trebuie să fie lat de 5 cm sau mai mult si suficient de lung pentru a înconjura membrul respectiv de două ori, rămânând două capete
pentru a le lega.

-Se poate folosi o bucată de pânză, o centură, o cravată, o esarfă sau alt material plat.

-Garoul se aplică cât mai aproape de plaga vasculară dar nu se aplică la nivelul articulaţiilor.

48. Primul ajutor in hemoragia internă

-Se cere ajutorul seviciilor medicale de urgenta

-Se întinde victima în decubit si se întoartce capul într-o parte pentru a evita înecarea cu secretii, sânge sau vomă

-Daca victima are probleme respiratorii se ridica capul si umerii mentinand caile respiratorii deschise

-RCP la nevoie

-Linistirea si incurajarea victimei

-!!! Nu se dau lichide victimei daca este inconstienta, are convulsii, lovituri la cap, rani abdominale sau are stari de voma .

49. Primul ajutor in epistaxis

-Curăţarea foselor nazale, prin suflarea nasului usoara;

-Aşezarea victimei pe un scaun cu capul aplecat şi gura deschisă pentru ca sângele să nu astupe caile aeriene superioare;

-Apasarea timp de 10-15 minute a nărilor sub rebordul osos nazal, victima respirând pe gură

-Dacă hemoragia nu s-a oprit, trebuie menţinută compresiunea înca 10 minute;

-- Se aplica o pungă cu gheaţă pe nas şi obraji; gheaţa determină vasoconstricţie si ajută la oprirea sângerării;

-Se introduc în nări tampoane de vată /comprese sterile dacă hemoragia nu s-a oprit după 30 minute şi se transportă victima la spital.

50. Primul ajutor în înțepături de insecte

-dacă înţepătura a fost unei albine, îndepărtarea acului lăsat în tegumente prin răzuire uşoară cu lama sau cu unghia şi nici într-un caz nu prin
stoarcere ( există riscul de a disemina veninul printr-o astfel de manevră);

-spălarea abundentă a zonei cu apă şi cu săpun;

-aplicarea unei comprese cu gheaţă sau apă rece pe zona respectivă;

-dacă aveţi la dispoziţie aplicaţi pe zona respectivă un amestec de bicarbonat de sodiu cu apă;

-poate fi utilă administrarea de romergan, tavegyl mai ales la persoanele care se cunosc ca fiind alergice.

51. Primul ajutor în reactia alergică la înțepături de insecte

-asigurarea căilor aeriene libere asociată cu manevrele de resuscitare cardiorespiratorie dacă este cazul;

-încercarea de îndepărtare a acului trebuie să fie realizată prin manevre de răzuire şi nu de stoarcere;

-aplicarea unui garou în amonte de înţepătură, cu scopul de a încetini circulaţia sanguină prin zona respectivă; garoul se aplică la 5-10 cm.
deasupra înţepăturii, nu se leagă prea strâns pentru a mai exista totuşi vascularizaţie în zona respectivă, se lărgeşte la fiecare 5 minute;

-deplasarea cât mai rapidă la un cabinet medical pentru administrarea antidotului şi a tratamentului parenteral.

52. Primul ajutor și profilaxie în mușcătura de căpușă

Primul ajutor:
-Se prinde capuşa cu o pensetă şi se îndepărtează cu blândeţe.

-Nu se încearca îndepartarea capului cu degetele. Capul poate rămâne înfipt sub piele.

-Nu se foloseste căldura. Căldura poate face căpuşa sa se înfingă mai adânc sub piele.

-Se curăţă plaga cu antiseptic sau alcool sanitar.

-Daca capul este adânc infipt ne adresăm medicului pentru extragerea capului printr-o mică secţiune.

Profilaxie:

-Purtaţi întotdeauna şosete şi pantofi în excursii;

-Purtaţi pantaloni lungi şi şosete trase peste marginea de jos a pantalonilor;

-Purtaţi cămăşi cu mâneci lungi;

-Purtaţi îmbracaminte de culoare deschisă pentru a se observa căpuşele;

-Verificaţi periodic hainele personale şi ale colegilor;

-Periaţi-vă părul după ce ati mers pe jos, prin pădure;

-Depozitaţi-vă hainele şi prosoapele departe de sol;

-Folosiţi trasee marcate în excursii;

-Folosiţi insecticid pentru căpuşe;

-Vor fi protejate şi animalele de casă prin folosirea unui spray.

53. Primul ajutor în epilepsie

-În timpul crizelor, primul ajutor constă doar prin asigurarea subiectului unei integrități corporale (evitarea prin căzături a lovirilor de sol sau
alte materiale contondente, poziționarea cu capul în hiperextensie si usor înclinat pentru a permite eliminarea eventualelor secreții si
asigurarea unei mai bune oxigenări, asigurarea unui spațiu intim).

-După terminarea crizelor, intervenţia salvatorului constă în refacerea funcțiilor vitale (frecvența cardiacă, respiratorie), asigurarea unui
confort psihologic normal pentru revenirea din starea de inconstiență.

-În continuare, intervenția medicului specialist devine obligatorie pentru verificarea stării de sănătate a subiectului.

54. Digestia-procesul prin care materiile complexe ale alimentelor sunt fragmentate în substanţe mai simple, în pregătirea lor pentru intrarea
ulterioară în fluxul sangvin. De exemplu, proteinele sunt scindate în aminoacizi; hidraţii de carbon alcătuiţi din zaharuri sunt transformate în
zaharuri simple, iar grăsimile sunt transformate în acizi graşi şi glicerol.

55. Boli produse de o alimentație nesănătoasă

-BOALA CORONARIANĂ -ACCIDENTELE VASCULARE CEREBRALE -CANCERUL -DIABETUL -CIROZA HEPATICĂ

-OBEZITATEA -HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ -BOLILE ARTICULARE DEGENERATIVE -ÎMBĂTRÂNIREA PREMATURĂ

-TULBURĂRI ALE SISTEMULUI IMUNITAR.

56. Arsura de gradul I si primul ajutor -Arsura de gradul I este arsura în care s-a realizat numai lezarea stratului superficial al pielii.

Cauze: -expunerea la soare; -atingerii de scurtă durată a lichidelor fierbinţi, a apei fierbinţi; contactului cu aburii sau suprafeţe fierbinţi.

Simptome (pot fi prezente toate simptomele de mai jos sau numai unul):

-înroşirea pielii (eritem), -edem al zonei lezate, -durere moderată, -straturile pielii sunt intacte sub arsură (piele fără flictene).

Prim ajutor: -zona arsă se pune imediat sub jet de apă rece sau se aplică o compresă rece;

-se menţine aplicarea rece până când durerea scade în intensitate;

-se acoperă arsura cu o compresă de tifon (NU VATĂ) sau un bandaj curat cu scopul de a preveni infectarea zonei arse;

NU SE APLICĂ pe zona arsă: cremă, grăsime, alte unguente.

57. Arsura de gradul II si primul ajutor- sunt leziuni la nivelul straturilor de piele de sub stratul superficial.

Produse de :-lichide fierbinţI, -flacără, - substanţe corozive.

Simptome (unul sau toate simptomele):- eritem în pată sau în linie; -vezicule cu lichid clar; -edem care va dura câteva zile; -aspect umed
sau zemuit la suprafaţa pielii; -durere moderată.

PRIMUL AJUTOR:

-zona arsă se pune în apă rece dar, nu îngheţată sau se pot aplica comprese cu apă rece până ce durerea începe să scadă în intensitate;

-se tamponează zona până la uscare cu ajutorul unui prosop sau alt material moale;

-zona arsă se acoperă cu o compresă, dacă este posibil sterilă, sau cu orice alt material curat şi uşor;

-ridicarea segmentului ars mai sus decât restul corpului pentru a favoriza circulaţia de retur venos;

-orice lichid potabil care este rece poate fi turnat peste arsură, scopul fiind de a scădea cât mai repede cu putinţă temperatura pielii arse
pentru a preîntâmpina instalarea stării de şoc şi în acelaşi timp de a limita extinderea leziunilor instalate la temperatura înaltă.

-NU SE FOLOSESC materiale care au scame sau vată;

-NU SE sparg veziculele formate

58. Arsura de gradul III si primul ajutor -O arsură care distruge toate straturile pielii este considerată ca fiind de gradul al treilea.

Cauze: -focul, -contactul cu substanţe fierbinţi, -electrocutarea.

Simptome: -suprafaţa arsă pare albită sau carbonizată; -pielea este distrusă;

-durerea este minimă sau chiar absentă datorită distrugerii terminaţiilor nervoase. Absenţa durerii este un factor de prognostic negativ.

Prim ajutor:

-dacă victima este în flăcări în primul rând se sting flăcările cu o pătură, cuvertură, jachetă;

-se verifică dacă victima respiră sau dacă căile aeriene superioare sunt libere;

-se încearcă răcirea zonelor arse cu apă rece;

-se acoperă zonele arse cu un cearşaf, tifon;

-se ridică segmentele arse mai sus faţă de restul corpului;

-victima trebuie să fie ţinută la orizontală, cu exepţia cazului în care nu sunt leziuni ale feţei sau gâtului;

-victima inconştientă sau cu leziuni ale feţei în zona inferioară, ale mandibulei vor fi aşezate pe o parte (decubit lateral dreapta sau stânga),
cu capul în hiperextensie pentru a preveni înecarea cu lichidele proprii, vomă.;

-victima trebuie acoperită pentru a menţine o temperatură confortabilă;

-până la sosirea cadrului medical, mai ales dacă sosirea sa se face cu mai mult de 90 minute, victimei trebuie să i se dea să bea din amestecul
(1000 ml. apă rece + 1 linguriţă sare de bucătărie + 1/2 linguriţă de bicarbonat de sodiu)

59. Primul ajutor în caz de electrocutare

-asiguraţi-vă că mâinile dumneavoastră sunt uscate;

-întreruperea curentului electric, dacă este posibil de la panoul electric;

-dacă trebuie să mutaţi victima de lângă un fir conectat la reţea trebuie să staţi pe ceva uscat (scândură, pătură, folie de cauciuc, haină, ziar)
şi dacă este posibil să aveţi şi mănuşi de cauciuc uscate;
-victima se împinge cu o scândură, par, coadă de mătură;

-dacă este cazul se începe masajul cardiac extern sau manevrele de resuscitare cardio-respiratorie;

-după reluarea funcţiilor vitale, respiraţie şi cardiacă, se acoperă victima cu o pătură, haină;

-executarea unui pansament protector în cazul arsurilor termice profunde;

-transportul spre spital se realizează în decubit dorsal.

NU TREBUIE SĂ ATINGEM victima imediat ce s-a produs electrocutarea, ci numai după debranşarea electrică;

NU TREBUIE SĂ AVEM MÂINILE UDE;

NU SE FOLOSESC OBIECTE DE METAL SAU UMEDE.

60. Primul ajutor în caz de insolație

- persoana să stea cu capul puţin mai ridicat, înfăşurat în prosoape reci; -hidratare; -odihnă.

61. Primul ajutor în caz de degerături

În cazul degeraturilor superficiale se poate actiona pe loc, pielea degerata se încalzeste prin punerea ei în contact cu pielea care are
temperatura normala, mâinile se pun în axilă, barbia si urechile se aseaza în palme, picioarele se aseaza lânga abdomenul salvatorului.
Contactul cu pielea calda se mentine pâna când pielea afectata îsi recapata culoarea normala.

În cazul degeraturilor profunde:

-se scoate accidentatul din zona cu temperatura scazuta si se aduce la adapost;

- se dau bauturi calde si nealcoolizate;

-se înfasoara în haine calduroase;

- nu se intervine pe zona degerata;

- se transporta cât mai rapid la spital.

62. Contraindicații în caz de degerături

-NU FRECAŢI porţiunea degerată cu zăpadă sau cu altceva;

-NU FOLOSIŢI căldura de la lampă, sobă, pătură electrică, radiator;

-dacă s-au format vezicule pe suprafaţa pielii NU LE SPARGEŢI;

-NU DAŢI VICTIMEI BĂUTURI ALCOOLICE;

-în cazul degerăturilor de la membrele inferioare NU PERMITEŢI victimei să meargă.

63. Dependența fizică

-dupa 24-36 ore de la intreruperea consumului, apare tremuratul matinal al mainilor si picioarelor

-dificultati de coordonare a miscarilor, probleme de echilibru si mers;

-transpratie, stare de greata si/sau varsaturi;

-durere de cap, tensiune, probleme caridiace;

-tulburari de somn;

-alte semne specifice sevrajului alcoolic.

64. Dependență psihică

-stari de indispozitie (frustrare, anxietate, stari depresive) sunt inlaturate prin consum;
-anticiparea consumului, planificarea consumului si a ocazilor de a consuma;

-evocarea cu placere a momentelor de consum;

-in situatii limita cu mare presiune emotionala(bola, divort, pierdere, castiuri foarte mari) pers. Depedenta se gandeste la consumul de alcool.

65. Traumatismele părților moi

*Contuziile- reprezintă traumatisme produse de forţe mecanice externe care determină leziuni şi tulburări morfofuncţionale locale şi
generale dar, care nu afectează integritatea tegumentară.

*Eritemul tegumentar (înroşirea) se produce prin vasodilataţia locală; prin afluxul sanguin organismul încearcă grăbirea fenomenelor de
cicatrizare locală. Simptomul este întâlnit mai ales în cazul contuziilor uşoare.

*Sufuziunile sanguine (hemoragii subcutanate) se produc prin infiltarea sângelui extravazat din capilare prin ţesuturi. Ca aspect se descriu
sub forma unor pete albăstrui- violet, cu margini şterse. Sunt mult mai evidente în regiunile cu mult ţesut lax sub o piele care conţine multe
vase mici de sânge (ex. pleoape, scrot)

*Echimozele sunt pete asemănătoare cu sufuziunile dar, cu marginile mai net delimitate ce par la un interval liber de la traumatism, în
funcţie de gravitatea acestuia, ce constau în pete de culori variate succesiv (albastru-violet, violet, verde, verde-galben, galben).

*Tumefacţia zonei contuzionate constă în mărirea de volum a zonei concomitent cu modificarea formei zonei. În contuzia de gradul I este
mică, în cea de gradul II este mai accentuată

*Flictenele sunt vezicule pline cu lichid seros şi/sau sanghinolent survenite posttraumatic şi care se produc prin extravazarea
plasmatică/sângelui în urma leziunii parţiale/totale a vaselor de sânge contuzionate.

66. Toaleta plăgii

-în cazul plăgilor cu sângerare concomitentă se impune realizarea unei hemostaze corecte;

-combaterea durerii prin antalgice şi/sau sedative/analgezice;

-aplicarea pansamentului compresiv;

-prevenirea edemului şi a hemoragiei prin aplicarea de comprese reci sau gheaţă local şi dacă este implicat membrul inferior realizarea unei
poziţii declive;

-vaccinarea antitetanică.

67. Întinderile musculare și prim ajutor

-Apar ca urmare a elongării muşchilor peste capacitatea fiziologică de întindere a acestora.

-Mecanismul de producere este constituit dintr-o tulburare a coordonării contracţiei musculare.

Factori favorizanti:

-factori care pot micşora elasticitatea musculară sunt: temperatura scăzută a mediului, umiditatea crescută a aerului, oscilaţiile ambilor
factori;

-încălzirea generală insuficientă a muşchilor înaintea solicitărilor din antrenament/competiţei;

-oboseala acută în special cea cronică sub formă de supraantrenament;

-tulburarea coordonării musculare poate avea drept cauză chiar şi numai încălzirea care nu respectă palierele specifice; stări de oboseală;
vindecarea incompletă a unor accidentări mai vechi.

-vârsta: musculatura copiilor este de două ori mai elastică decât cea a adultului.

Intinderi musculare:

-Sunt forma cea mai uşoară a leziunilor musculare produse prin acţiunea acută a forţelor interne care tracţionează excesiv de mult ţesutul
muscular. Continuitatea ţesutului muscular este menţinută, leziunile fiind microscopice interesând structurile intracelulare.

-Este foarte dificil să se realizeze un diagnostic corect între întinderea musculară şi ruptura fibrilară.
Simptome: -durere survenită în urma unei mişcări bruşte; -la mişcările pasive din timpul examinării sunt sesizate dureri moderate numai în
cazul amplitudii mari de mişcare.

Primul ajutor: -punerea în repaus a segmentului traumatizat, la locul accidentului prin utilizarea unei atele; -aplicaţii locale de compresă
rece/gheaţa fiind de preferat; -pulverizarea de kelen.

68. Rupturile musculare și prim ajutor-Întinderea excesivă a ţesutului muscular peste capacitatea de elasticitate a acestuia determină
pierderea continuităţii musculare.

Simptome:

-sportivul are senzaţia că percepe un zgomot caracteristic de pocnitură concomitent cu instalarea unei dureri de tip acut, intensă;

-impotenţa funcţională se instalează de regulă imediat;

-la palpare muşchiului se pune în evidenţă o durere provocată, exacerbată pe zona lezată, circumscrisă leziunii, cel mai adesea, mai ales la
muşchii lungi ai segmentelor, sub forma unei dureri în axul lung al masei musculare, restul muşchiului nefiind sensibilă/dureroasă la
palpare;

-contracţia voluntară a muşchiului determină accentuarea dureri;

-mişcările pasive sunt dureroase numai dacă implică antrenarea muşchiului lezat;

Prim ajutor: -oprirea activitatii; -transport la ortopedie; -imobilzare in atele gipsata.

69. Entorsa: definiție, clasificare

Def: -sunt traumatisme articulare acute produse prin mişcări violente a căror amplitudine depăşeşte limitele fiziologice, dar suprafeţele
osoase articulare la sfârşitul traumatismului rămân în articulaţie.

-sunt traumatisme articulare ce implică leziuni capsulo-ligamentare in care suprafeţele articulare îşi păstrează contactul normal.

Clasificare:

-de gradul I sau entorsele uşoare leziunile ligamentare sunt minime, pot fi vizualizate numai la microscop. Articulaţia îşi păstrează
stabilitatea. Examenul radiologic nu relevă modificări.

- de gradul II, de gravitate medie: se caracterizează prin ruptura parţială a ligamentelor. Datorită acestui situaţii stabilitatea articulaţiei este
afectată fapt atestat şi de radiografia în poziţie forţată a articulaţiei care relevă un spaţiu articular mai mare decât cel normal.

- de gradul III, gravă este forma în care ligamentele sunt complet rupte sau chiar smulse din poziţia anatomică. Articulaţia este instabilă.
Examenul radiografic pune în evidenţă o lărgire a spaţiului articular şi eventuale fragmente osoase rezultate în momentul smulgerii.

70. Primul ajutor în entorse

-Repausul articular: imobilizarea articulaţiei în poziţie antalgică (cea mai frecventă este poziţia de
semiflexie);

-Antalgice care combat durerea. Administrarea acestora este obligatorie deoarece durerea poate
declanşa şi mai ales întreţine reacţii reflexe care să interfereze evoluţia unei entorse. Totuşi durerea nu
trebuie să fie combătută în totalitate fiind şi un factor de control al evoluţiei unei entorse.

-Combaterea edemului prin aplicaţii de comprese reci/gheaţă pe zona traumatizată, aplicare unui
bandaj elastic compresiv.

71. Luxația: definiție, clasificare

Def:-este deplasarea a două extremităţi osoase ale unei articulaţii din poziţia lor normală, de cele mai
multe ori însoţită de o ruptură capsulo-ligamentară, astfel încât extremităţile cartilaginoase nu se mai
ating. Dacă această deplasare nu este completă se discută de subluxaţie.
Clasificare:- complete: oasele se deplasează în aşa măsură încât se pierde în totalitate contactul dintre
suprafeţele osoase;

-incomplete sau subluxaţii în care mai este păstrat un contact parţial între suprafeţele
osoase.

72. Primul ajutor în luxații

-combaterea durerii cu ajutorul calmantelor;

-sedarea pacientului pentru a preveni instalarea şocului emoţional;

-imobilizarea segmentului în poziţia în care se găseşte sau în poziţia antalgică;

-transportul la spital.

Contraindicaţii: -Încercarea de a pune în poziţie anatomică a membrul traumatizat. Manevrele de

reduce ale luxaţiei se realizează numai de persoane specializate, fiind diferite de la o articulaţie la alta.

73. Fractura: definiție, clasificare

Def: -Sunt traumatisme acute caracterizate prin întreruperea continuităţii ţesutului osos. Fracturile
sunt produse sub acţiunea unor forţe care depăşesc rezistenţa osului şi determină pierderea integrităţii
anatomo-funcţionale a acestuia.

Clasificare:

I. În funcţie de tipul de os pe care survin:

-pe os sănătos, cele mai frecvente cazuri;

-fracturile pe os patologic produse pe os cu suferinţă anterioară: metastaze neoplazice, tumori,

osteoporoză.

II. În funcţie de comunicarea focarului de fractură cu exteriorul:

-fracturi închise focarul de fractură nu comunică cu exteriorul, pielea care-l acoperă fiind intactă;

-fracturi deschise în care există o comunicare între focarul de fractură şi exterior. Această formă este
mai gravă faţă de prima, existând riscul de contaminare microbiană.

III. În funcţie de poziţia capetelor osoase în focarul de fractură se distig fracturi:

-fără deplasarea fragmentelor osoase;

-cu deplasarea acestora.

IV. După numărul de fragmente care se formează în urma fracturării osului/oaselor se disting fracturi:

-simple: care prezintă numai două fragmente de os;

-multiplă cu fragmente multiple dar, mari de os;

-cominutivă: fractura în care fragmentele de os sunt foarte mici, multiple;

V. În funcţie de traiectul de fractură acestea pot fi;

-complete în care osul este interesat integral;

-incomplete, în care osul este interesat numai parţial:

-fisura osoasă este o fractură incompletă, numai pe o porţiune din grosimea osului şi nu integral;

-fractura "în lemn verde" care este o formă tipică copilului, osul nu se fracturează propriu-zis ci
prezintă o compactă convexă, fisurată în timp ce partea concavă din compactă este intactă;

-fractura subperiostică este fără deplasarea fragmentelor osoase deoarece acesta este elastic;

-decolarea epifizară reprezintă decolarea epifizei de diafiză.

VI. După modul de acţiune al agentului vulnerant se descriu fracturi:

-directe sub acţiunea traumatică;

-indirecte, la distanţă de locul de acţiune al agentului traumatic:

-prin torsiune, răsucire: fracturi spiralate, ex. schiori;

-prin tracţine, smulgere în care acţionează simultan şi contracţia musculară;

-prin înfundare, tasare: căderea de la înălţime.

74. Primul ajutor în fracturi

-imobilizare capetelor fracturate;

-imobilizarea provizorie cu ajutorul atelelor capitonate cu vată şi faşe. Imobilizarea este obligatoriu să
cuprindă şi segmentul de deasupra şi cel de sub locul presupus a fi fracturat;

-combaterea dureri ca factor de prevenire a şocului traumatic;

-sedarea accidentatului.

75. Bolile transmisibile: clasificare

-pe calea aerului: rubeola, gripa, guturanie, tusea convulsiva, orionul, varicela.

-pe cale digestiva: holera, polimelita, dizenteria, toxiinfectii alimentare,, febra tifoida, hepatita acuta
de tip A

-pe cale cutanata: rabia, tetanosul, raia.

76. Planificare familială - Cabinetele de planificare familială fac parte din  sistemul public de
sănătate. Așadar, orice persoană, indiferent de vârstă, poate beneficia în mod gratuit de
consiliere pentru alegerea unei metode contraceptive cât mai potrivite, adaptate stilului de viață şi
condiţiei sănătăţii sale.  Pentru accesul la consultaţii gratuite la un cabinet de planificare familială nu
este nevoie de trimitere de la medicul de familie. Dacă doresc şi se simt mai confortabil, tinerii cu
vârsta peste 16 ani pot solicita consultaţii şi fără a fi însoțiți de părinți. Chiar și cei care nu au împlinit
16 ani, dacă doresc, pot merge fără părinţi la cabinetele de planificare familială pentru a solicita
informaţii şi a discuta despre sexualitate.
Cea mai importantă parte a consultaţiei este discuţia cu medicul de planificare familială. În
majoritatea cabinetelor, medicii de planificare familială sunt femei. În cadrul discuţiei, medicul te va
ajuta să înţelegi mai bine acele aspecte ale stilului tău de viaţa care au importanţă pentru metoda
contraceptivă pe vei dori să o foloseşti.

Pentru sănătatea ta este bine să faci în fiecare an un consult medical general, chiar în absenţa unor
semne de boală.

77. Fecundația Fecundaţie => oul sau zygotul care se divide succesiv și se diferențiază. Începe
migrația oului de-a lungul trompei spre uter. Are loc nidația la nivelul mucoasei uterine transformate
special în acest scop. Embrionul se dezvoltă până la 2 luni, apoi începe etapa de făt. În acest timp se
formează placenta care are rol hormonal şi de nutriţie.

78. Avortul = suprimarea unei ființe = crimă; întreruperea sarcinii până la 5 luni cu eliminarea
embrionului viu sau mort.

Poate fi - spontan; - provocat – terapeutic; -auto-provocat, la cerere;

Este o manevră chirugicală cu riscuri majore: -sterilitate secundară; -infecţii; -perforaţie uterină.

Avortul solicitat de gravidă este socotit chirurgical şi ar trebui să dispară din practica unei societăţi
civilizate; este o întrerupere brutală a unei vieţi.

79. Metode contraceptive

*Prezervativul masculin face parte dintre metodele de contracepţie fizică, reprezentând singura
metodă de protecţie în faţa infecţiilor cu transmitere sexuală.

*diafragma-Alte metode de barieră sunt diafragmele, calotele (capișoanele) cervicale, bureții și

spermicidele. Dificil, incomod, neeficient.

Pentru a crește eficiența unei metode de barieră este indicată asocierea unui spermicid, care omoară
spermatozoizii înainte ca aceștia să treacă de cervix.

*Pilulele anticoncepționale împiedică ovulația

Gradul de risc al apariţiei unei sarcini nedorite este foarte mic (1%) dacă sunt utilizate corect. Totuşi,
practica ne arată că 8 din 100 utilizatoare de contraceptive orale rămân însărcinate în decursul unui an.
Motivul eşecului anticoncepţionalelor îl reprezintă administrarea greşită a acestora - de exemplu,
atunci când uităm să luăm o pilulă sau mai multe în ultima săptămână a ciclului de administrare.
Astfel de omisiuni cresc considerabil riscul de a rămâne însărcinată.

*Contraceptivele injectabile- conțin hormoni sintetici (similari cu hormonii utilizați în pilule) care
sunt administrați prin injectare intramusculară profundă.

*Steriletul(dispozitivul intra-uterin) -PERMITE FECUNDAȚIA. ÎMPIEDICĂ NIDAȚIA.

Teoretic se poate menține aproximativ 10 ani. Expulzarea accidentală a dispozitivului, urmată de un

contact sexual neprotejat, intră în categoria „accidente” – situații care pot conduce la o sarcină
nedorită. Risc de infecții endometriale (corp străin).

*Metoda retragerii
- presupune ca un bărbat să-și retragă penisul din vaginul partenerei înainte de ejaculare. Retragerea
este o metodă riscantă dacă nu se dorește apariția unei sarcini: bărbatul trebuie să fie capabil să-și
retragă penisul chiar înainte de a ajunge la orgasm, în mod corect și consecvent la fiecare act sexual.
Aceasta nu este cea mai potrivită metodă pentru o viață sexuală sănătoasă și lipsită de riscuri.

*Contracepția permanentă

Ligatura canalelor deferente = vasectomia (bărbați)

Ligatura chirurgicală a trompelor uterine (femei)

Persoana respectivă este sigură că nu mai vrea copii niciodată.

80. Infecțiile cu transmitere sexuală -ITS sunt boli contagioase care se transmit, preponderent, prin
contact sexual neprotejat cu o persoana infectata.

*ITS pot fi produse:

-de virusuri - papiloma virusuri, herpes simplex;

-de bacterii - sifilis, gonoree;

-de paraziti - scabie, paduchi lati; fungi.

*CE FAC DACĂ BĂNUIESC CĂ AM ITS?

În acest caz va duceți imediat să vă consulte un medic:

Dermato-venerolog

Ginecolog

Urolog

Medic de planificare familială

Medic de familie

*Care sunt principalele ITS?

gonoreea,

sifilisul,

chlamydioza,

herpesul genital,

vegetatiile veneriene,

trichomoniaza,

candidozele,

paduchii lati s.a.

*CUM MĂ POT PROTEJA DE ITS?

Cu cât reușiți să respectați mai multe din “regulile de aur” de mai jos, cu atât veți fi mai puțin expus
riscului de a contacta ITS. Abstinența vă poate asigura o protecție maximă. Dacă aveți o viață sexuală
încercați să aveți: -o relație fidelă cu un singur partener. Dacă nu:

Limitați-vă numărul de parteneri. Relațiile sexuale cu mai multe persoane înseamnă un risc mai mare
de a întâlni pe cineva care să aibă ITS.

Folosiți prezervativul. E singurul mijloc de a vă proteja de ITS și de sarcinile nedorite (dacă e folosit
corect).

Gândiți-vă înainte de a avea un contact sexual și vorbiți cu partenerul de cuplu dacă știți că aveți ITS.
Este mai bine să vă abțineți dacă unul din dvs. are o inflamație, rană sau o secreție neobișnuită, până
când aveți “undă verde” de la medic.

Aveți grijă de igiena personală, în special de igiena organelor genitale înainte și după contactul sexual.

*Cum se previn ITS?

folositi prezervativul la contactul sexual

folositi doar obiecte personale pentru igiena intima, folositi doar prosoapele personale

nu atingeti sangele altei persone

PĂDUCHII LAȚI

Păduchii lați sunt paraziți de 1-4 mm care determină pediculoza pubiană. Se fixează și își depun ouăle
pe părul pubian; de aici se pot răspândi pe așternuturi sau îmbrăcăminte, unde pot trăi cateva zile. Se
pot observa cu ochiul liber la rădăcina firelor de păr, ca niște pete mici maronii. Păduchii lați se
transmit prin contactul intim cu persoana infestată sau prin folosirea în comun a lenjeriei, prosoapelor
etc. Păduchi lați se hrănesc cu sângele din vasele capilare. Ca urmare, pe piele apar mici umflături
roșiatice (papule) care provoacă mâncărimi intense.

SCABIA (RÂIA)

Este o boală cauzată de un parazit . Femela sapă galerii în piele mai ales în timpul nopții, iar după ce
depune ouăle, moare. Larvele înțeapă pielea pentru a se hrăni. Contaminarea se face prin contactul
intim cu persoana infestată sau prin folosirea în comun a lenjerieii, prosoapelor etc. Contactul sexual
reprezintă o modalitate de transmitere a acestui parazit. Principalele semne ale bolii sunt: roșeata pielii
și mâncarime intensă. În zona afectată pot apărea infecții secundare. Mai nou scabia are manifestări
nespecifice, fiind greu de diagnosticat. Atenție! Cazurile de scabie apar mai frecvent la persoanele cu
igiena precară dar nu numai; de asemenea, pot apărea în colectivități cum ar fi școli, spitale etc.

CANDIDOZA GENITALĂ (POALA ALBĂ)

Este cauzată de o ciupercă ce trăiește în mod normal pe piele și pe mucoase. Este, deci, o infecție care
nu se transmite neaparat pe cale sexuală. Atât femeile cât și bărbații pot avea candidoză genitală fără
să aibă nici un semn. Dacă apar, la femeie semnele pot fi: iritație, roșeață, mâncărime în zona
organelor genitale externe, o secreție vaginală albă, vâscoasă și/sau o senzație de disconfort în timpul
actului sexual. La bărbat pot apărea iritații și mâncărime în zona penisului sau/și scurgeri din uretră.
Complicații posibile: candidoza genitală nu este o boala gravă, dar neplacută prin simptomatologie.
Deseori ea apare la persoane care iau antibiotice sau care suferă de anumite boli, precum diabetul
zaharat. Atenție! Evitați să purtați lenjerie intimă care nu este din bumbac sau pantaloni foarte strâmți.
În timpul menstruației folosiți mai degrabă tampoane externe decât interne, pe care trebuie să le
schimbați frecvent. Dacă știți că un antibiotic (luat pentru orice boală) vă declanșează candidoza
genitală, spune-ți acest lucru medicului.

TRICHOMONIAZA

Este o boală cauzată de un parazit, Trichomonas vaginalis. La femeie, această infecție se manifestă,
cel mai frecvent, printr-o scurgere vaginală abundentă, galben-verzuie, spumoasă, urât mirositoare,
însoțită de roșeață, și disconfort sau chiar dureri în timpul actului sexual. Infecția poate să nu se
manifeste (asimptomatică). La bărbat, de cele mai multe ori, infecția nu se manifestă. Atunci când
apar, semnele constau în dureri și usturimi la urinat, scurgere uretrală, roșeață și iritații la nivelul
prepuțului. Complicații: trichomoniaza nu este o boala gravă. A fost însă asociată cu existența unui
risc mai mare de anexită, naștere prematură și infectare cu HIV. Atenție! Chiar dacă partenerul /
partenera dvs. nu are nici un simptom, trebuie să vă tratați amândoi, altfel boala va reapare!

CHLAMYDIAZA

Chlamydiaza este determinată de un germen care locuiește în interiorul celulelor, Chlamydia

trachomatis. La femeie, chlamydia îmbolnăvește cel mai frecvent colul uterin, uterul, trompele uterine
și /sau uretra. Ca urmare, în funcție de localizare, semnele (când apar) pot fi:

scurgere vaginală galben -verzuie, puțin abundentă, pe care femeile o pot ignora considerând-o
normală;

dureri abdominale joase;

dureri și usturimi la urinat, însoțite de nevoia de a urina frecvent.

La bărbat, cel mai des Chlamydia determină inflamația uretrei, dar poate afecta și prostata sau chiar
testiculele. Semnele date de inflamarea uretrei sunt: usturimi la urinare și o secreție albicioasă,
tulbure, din penis. Complicații: Chiar dacă nu se manifestă prin semne externe, chlamydia poate duce
la infertilitate, adică imposibilitatea de a avea copii. Infecția se poate transmite de la mama bolnavă la
copil în timpul nașterii, provocând acestuia infecții ale ochilor sau căilor respiratorii, care pot fi grave.

GONOREEA
(BLENORAGIE SAU “SCULAMEMT”)

Este cauzată de o bacterie, Neisseria gonorrhoeae (gonococ). Femeile de obicei nu prezintă

simptomele infecției. Manifestările care totuși apar mai des sunt scurgeri vaginale mai abundente de
culoare alb-gălbuie, dureri, usturimi la urinare sau sângerări între menstruații. La bărbați, infecția se
manifestă de obicei prin dureri la urinat și nevoia de a urina des, însoțite de scurgere uretrală alb-
gălbuie. Gonoreea se poate transmite și prin contact sexual oral (durere și iritație la nivelul gâtului)
sau anal (scurgere și iritație la nivelul anusului). Complicații: Până la 40% din femeile cu gonoree
netratată au infecții la nivelul aparatului genital superior (uter, trompe și ovare). Ca urmare, femeile
respective pot deveni sterile sau au riscul de a dezvolta abcese (pungi cu puroi) la nivelul acestor
organe. Bărbații infectați au risc de complicații genitale (ale epididimului testiculelor și sterilitate) sau
urinare (strâmtorarea uretrei). Femeia bolnavă poate transmite infecția copilului sau în timpul nașterii.
La nou-născut, gonococul poate determina infecții ale ochilor, infecții respiratorii sau anorectale, care
pot determina sechele în viitor. Atenție! Gonoreea este o boală gravă prin consecințele sale posibile.
Vă puteți proteja evitând contactele sexuale întâmplătoare și folosind prezervativul. Dacă unul dintre
parteneri este infectat, trebuie evitate contactele sexuale până când ambii parteneri sunt tratați și
vindecați.

SIFILIS (LUES SAU “CRUCI ÎN SÂNGE”)

Este o boală gravă cauzată de infecția cu o spirocheta, Treponema pallidum. Este o boală care,
netratată, are o evoluție lentă (10-15 ani), dar foarte gravă. 
Cei 15 ani de evoluție pot fi împărțiți în trei stadii:
-Sifilis primar: primele 6 luni de la contactul sexual infectant. După 10 – 90 zile de la infecție apare o
rană (de obicei unică) în zona contactului sexual (vagin, gură, anus/rect). Rana, numită “șancru”, este
o suprafață de unde lipsește pielea, de formă rotundă, ovală, ca o monedă mică, nedureroasă și cu baza
tare. După aprox. 3 săptămâni, leziunea se vindecă singură, fără urmă. De obicei, persoana se crede
vindecată.
-Sifilis secundar: durează între luna a șasea și a 24-a de la momentul infectării. 
Acum apar modificări ale pielii palmelor. Testele de sânge (RBW sau VDRL) sunt intens pozitive.
-Sifilis terțiar: este restul perioadei de evoluție până la 15 ani. Acum microbul se cantonează în
diferite organe interne (oase, sistem nervos, aorta, etc.) pe care le distruge. Din acest moment boala
este din ce în ce mai greu de vindecat și se poate ajunge chiar la deces. Complicații: netratat, poate
duce la afectarea gravă a organelor interne (mai ales creier) și chiar la deces. Sifilisul se transmite de
la mama infectată la făt în timpul sarcinii, putând determina malformații și alte afecțiuni congenitale
grave ale fătului.

NEGI GENITALI(CANDILOAME, VERUCI )

Apariția lor este determinată de anumite tulpini ale Virusului PapiIloma Uman (HPV). Atât la femei
cât și la bărbați, boala se manifestă prin apariția uneia sau mai multor excrescențe de culoarea pielii,
cărnoase, de dimensiuni inițial mici, uneori chiar invizibile, care apar în zona genitală (vulvă, vagin,
col uterin, uretră, penis, anus sau tegumentul din jurul lor). Femeile cu negi pe pereții vaginului sau pe
colul uterin pot să nu observe existența leziunilor, chiar dacă sunt mai mari. Complicații: La femeie,
atunci când sunt foarte mari, negii genitali pot impiedica nașterea pe cale naturală. Atenție! Ca orice
infecție virală, negii genitali nu se vindecă. Chiar dacă excrescențele dispar pe moment în urma
tratamentului, virusul rămâne cantonat în organism și boala poate reapare ulterior. Orice femeie care a
avut negi genitali trebuie să-și facă anual un test Babeș – Papanicolau.

HERPESUL GENITAL

Este determinat de virusul herpex simplex de tip 2, înrudit cu virusul simplex de tip 1, ce determină
herpesul la nivelul gurii. La ambele sexe, infecția se manifestă printr-una sau mai multe vezicule ce
pot apărea oriunde în zona genitală și sunt însoțite de mâncărimi. Veziculele se rup spontan și
formează ulcerații care pot fi dureroase. Leziunile se vindecă singure în câteva zile, de obicei fără să
lase cicatrici. Complicații: La ambele sexe pot apărea afecțiuni neurologice. La femei, herpesul
genital poate duce la pierderea sarcinii sau la naștere prematură. Dacă mama este bolnavă, copilul se
poate infecta în timpul nașterii. La copil, pot apărea infecții ale ochilor, mucoaselor, pielii sau ale
sistemului nervos. Unele dintre acestea pot fi foarte grave, ducând la decesul copilului sau la sechele
pentru toata viața. Atenție! Virusul, odată intrat rămâne în celulele organismului toată viața,
determinând din când în când reapariția simptomelor. Persoana infectată poate transmite infecția mai
departe chiar dacă nu are nici un semn de boala în acel moment. În timpul atacurilor de boală,
contagiozitatea este maximă și nu trebuie avut contact sexual. Prezervativul asigură doar o protecție
relativă contra transmiterii herpesului genital. Prezența leziunilor herpetice crește riscul transmiterii
HIV.

Hepatita B

Hepatita B este o boală inflamatorie a ficatului, determinată de virusul hepatitei B. Există mai multe
feluri de virusuri ce pot determina hepatite (A, B, C, D, E, etc). între aceste virusuri există diferențe în
ceea ce privește modul de transmitere și gravitatea bolii. Deși nu determină nici un fel de simptome
ale aparatului genital, virusul hepatitei B se transmite cel mai frecvent pe cale sexuală. Alte căi de
transmitere sunt: sânge, transplanturi, instrumentar medical nesterilizat, de la mamă la făt. De multe
ori, hepatita B nu se manifestă clinic. Atunci cand apar, semnele cele mai frecvente sunt: oboseala,
pierderea poftei de mancare, greata, voma, colorarea tegumentelor si mucoaselor (ochii) intr-o nuanta
galbuie (icter). Complicații: hepatita B este o infecție gravă. Virusul cantonat în ficat poate determina
în timp hepatita cronică, ciroză hepatică sau cancer hepatic, urmate de deces. Purtătorii de virus B
(AUSTRALIA) nu au voie sa doneze sânge, chiar dacă sunt sănătoși. Atenție! Vă puteți proteja contra
hepatitei B, ca și contra altor ITS, evitând contactele sexuale întâmplătoare și folosind prezervativul.
Din fericire, contra infecției cu virusul hepatitei B există un vaccin care vă poate proteja! Întrebați
medicul dvs. de familie despre el!

HIV/SIDA

HIV este un virus care ataca si distruge sistemul imunitar, iar organismul nu mai poate face fata
agresorilor de orice natura (virusuri, bacterii, ciuperci, celule canceroase). Astfel, rezulta infectii si
forme de cancer care pot fi mortale. Ca si alte virusuri, HIV nu poate supravietui în mod independent.
El nu poate trai decât în interiorul unei celule. HIV ataca, în special, limfocitele T-CD4, celule
importante ale sistemului imunitar responsabile de apararea organismului.

HIV este un virus sensibil în afara organismului. El nu poate supravietui la temperaturi constante mai
mari de 56ºC, timp de 30 de minute.