Dorinta – de Mihai Eminescu

Strofa intai este o chemare a iubitei , in mijlocul naturii.Verbul la imperativ,,Vino’’ sugereaza

nerabdarea si dorinta puternica a sinelui liric pentur implinirea sentimentului de dragoste.Iubita este
chemata intr-un cadru natural rustic,compus din elemente specific eminesciene :codru ,izvorul,
teiul.Natura este umanizata si se emotioneaza la manifestarea sentimentului de iubire.Elementele naturii
ocrotitoare,sugerand un loc tainic al iubirii,al visarii,in care sa se manifeste dragostea,redat prin
metafora : ’’…prispa cea de brazde/Crengi plecate o ascund’’ izoleaza de restul lumii posibilul cuplu de
indragostiti.Dorinta de intimitate a indragostitilor este accentuata si in continuarea poeziei,in versul din a
treia strofa, stare sugerata de ,,repetitia’’Vom fi singuri-singurei’’.
Urmatoarele trei strofe constituie o secventa lirica ce ilustreaza posibila intalnire si gesturile
tandre,ca un joc al iubirii.Verbele la conjunctiv - ,,sa alergi’’ , ‘’sa-mi cazi’’ , ‘’sa-ti desprind’’ , ‘’sa-l
ridic’’ – sau la indicativ viitor - ,,sede-vei’’ , ,,vom fi’’ , ,, or sa-ti cada’’ – sunt in antitezacu timpul
prezent din prima strofa.Ele devin aici un timp al dorintei, al posibilei impliniri a iubrii.Gesturile
indragostitului compun un adevarat ritual erotic si sunt incarcate de tandrete mangaietoare,de gingasie :
’’si in bratele-mi intinse / Sa alerg, pe piept sa-mi cazi/Sa-ti desprind din crestetul valul,/Sa-l ridic de pe
obraz.//Pe genunchii mei sede-vei.’’.In erotica eminesciana,teiul este simbolul iubirii,iar motivul literar al
florilor de tei amplificata intensitatea sentimentului de dragoste profunda,unica.Eminescu alcatuieste un
scurt portret al iubitei,care are ,,fruntea alba’’ si ,,parul galben’’ iar jocul dragostei sugereaza posibila
fericire printr-un epitet specific poetului, ,,dulce’’ , alaturat sarutului : ‘’Lasand prada gurii mele/Ale tale
buze dulci…’’Iubita este tandra,sagalnica,ispititoare,iar cei doi indragostiti se contopesc si se integreaza
total ritmurilor naturii.
Ultima secventa lirica este alcatuita din ultimele doua strofe si continua descrierea dorintei
puternice a indragostitului pentru implinirea iubirii ideale,care ar putea fi un vis de fericire deplina  :,,Vom
visa un vis ferice’’ . Natura este personificata umanizata, deoarece participa la trairea sentimentului de
dragoste, creand un fundal muzical ce amplifica si inalta iubirea :,, Ingana-ne-vor c-un
cant/Singuratice izvoare,/Blanda batare de vant’’.Cuplul de indragostiti este,asadar , intr-o totala armonie
cu natura personificata, sugerand prelungirea beatitudinii,iubirii dincolo de realitate , de viata, spre
eternitate,prin starea de vis :’’Adormind de armonie/Codrul batut de ganduri/Flori de tei deasupra
noastra/Or sa cada randuri-randuri’’.Personificat , codrul participa afectiv,ca un prieten apropiat al
poetului,la trairea sentimentului de dragoste :,,Codrului batut de ganduri’’.In ultimele doua versuri,florile
de tei specifice eroticii eminesciene dau eternitate sentimentului de dragoste,pe care il proiecteaza
deasupra noastra/Or sa cada randuri-randuri.’’