Arteriopatia obliterantă (sau "arterita" cum e numită uneori impropriu) este o boală

arterială care determină reducerea progresivă a diametrului arterelor, cu scăderea fluxului

sanguin ce ajunge la ţesuturi.

Arteriopatia obliterantă este mai frecventă la persoanele vârstnice (peste vârsta de 70 de ani -
18,8%, faţă de persoanele sub 60 de ani - 2,5% fac arterită). De asemenea este mai frecventă
la bărbaţi, dar şi femeile cu factori de risc pot fi afectate.

Boala afectează în primul rând arterele membrelor inferioare (picioare) şi mai rar arterele
membrelor superioare

E t i o o g i e : leziunile aterosclerotice din artere reprezintă o manifestare a maladiei

aterosclerotice generale,

Factorii de risc pentru dezvoltarea acestei boli sunt în principal:fumatul,diabetul

zaharat,dislipidemia,hipertensiunea arterială.

Ateroscleroza înseamnă depunerea de grăsime în peretele arterelor ducând la îngustarea

acestora şi chiar obstrucţia (înfundarea) lor. Ateroscleroza începe devreme în cursul vieţii,
avansează fără manifestări, uneori o perioadă îndelungată de timp, până la apariţia
îngustărilor arteriale semnificative. Ateroscleroza este un proces generalizat la nivelul
arterelor, putând afecta şi alte teritorii vasculare: coronare (arterele inimii) cu apariţia anginei
pectorale sau a infarctului miocardic, arterelor carotide (vasele cerebrale) cu apariţia
accidentului vascular cerebral, arterelor renale etc.

Astfel, la pacienţii cu arteriopatie obliterantă se întâlneşte mai frecvent afectarea

concomitentă a arterelor coronare sau carotide decât la cei fără arteriopatie.

Anatomie patologică: intima arterelor este cea care suportă cele mai multe dintre leziunile
aterosclerotice. In jurul cu lipoidoză apare țesut conjunctiv tínăr, care la maturizare va
constitui placheta fibrotică. Pe aceste plăci se depun trombocite și cheaguri de fibrină.

Cumulațiile lipidice abundente dereglează circulația sangvină din plachete, iar necroza
acestora determină apariția ateroamelor, adică a cavităților umplute cu mase ateromatoase și
detritus tisular.

Masele ateromatoase se detaşează barînd lumenul vascular.

Vehiculate de torentul sangvin spre patul vascular distal acestea pot deveni cauza emboliilor.

Concomitent pe tesuturile modificate din plăci, pe sectoarele cu degenerescența fibrelor

elastice se depun săruri de calciu, ele desmnînd etapa finală din formarea aterosclerozei si
evoluind spre încălcarea permeabilității vasului.
Clinică si diagnostic: pentru ateroscleroza obliterantă se disting aceleaşi patru etape
evolutive ca şi în endarterita obliterantă (vezi mai sus).

Timp de citiva ani ateroscleroza obliterantă poate evolua asimptomatic, insă din momentul
primelor manifestări clinice poate progresa rapid.

Intr-o serie de cazuri, fiindcă s-a asociat şi tromboza, semnele clinice de maladie pot debuta
acut. In anamneză asemenea bolnavi prezintă adesea boală hipertonică, accese de
stenocardie, au infarcte în antecedente, tulburări în circula- cerebrală, diabet zaharat.

Simptomatologia aterosclerozei obliterante :

 claudicația intermitentă, manifestată prin dureri în muşchii cnemieni, care apar la

mers şi dispar după un scurt popas.
 Dacă leziunile aterosclerotice au atacat segmentul terminal de aortă abdominală si
arterele iliace (semnul Leriche), durerile se manifestă nu numai pe gambe, ci pe
muşchii fesieri, lombari şi cei femurali.
 Claudicația intermitentă se accentuează la urcarea scărilor la deal.
 senzațiile de răcire,
 sensibilitatea crescută a extremităților inferioare la rece, uneori senzația de amorțire a
picioarelor.
 Procesele ischemice determină o altă colorație a tegumentelor de pe picioare, care
la în- ceputul maladiei devin palide, iar la bolnavii cu sindromul Leriche acestea sînt
de culoarea fildeşului. În etape mai avansate de maladie pielea de pe laba piciorului si
degete devine maroniu-violacee.
 Tulburările trofice duc la căderea părului, la dereglarea creşterii unghiilor.
 La ocluziile de pe segmentul femuro-popliteu gambele sint lipsite de pilos,
 dacă are loc obliterarea pe regiunea aorto-iliacă alopecia se extinde şi pe treimea
distală a femurului.
 O dată cu avansarea procesului se asociază modificări ulcero-necrotice în țesuturile
moi de pe segmentele distale ale extremității afectate, care sînt însoțite de edemul si
hiperemia picioarelor.
 Una dintre manifestările ocluzionării pe segmentul aorto-iliac se exprimă prin
impotență, datorită dereglărilor din hemodinamica sistemului de artere iliace interne.
Simptomul indicat se atestă la 50% din numărul pacienților.
 Uneori bolnavii cu sindromui Leriche acuză dureri paraombilicale la efort fizic.
 Durerile sînt legate de comutarea circulației din sistemul arterelor mezenterice spre
arterele femurale, adică sindromul ”sărăcirii mezenterice"
 se consta- hipotrofia sau atrofia muşchilor de pe extremitățile inferioare.

Informații esențiale despre caracterul procesului patologic se pot cu- lege la palpația
auscultația vaselor de pe picior.
Ateroscleroza obliterantă atacă mai frecvent segmentul safeno-femural, de aceea cu
începere de la originea arterei femurale profunde la majoritatea bolnavilor pulsatia nu se
determină nici pe artera poplitee, nici pe arterele gambei.

La ocluziunea aortei abdominale şi celor iliace pulsația nu se determină nici pe a. femurale.

La unii dintre pacienții cu ocluzie superioară pe aorta abdominală pulsația nu se percepe nici
chiar la palparea aortei prin peretele abdominal.

Pe arterele stenozate se auscultă suflu sistolic. Iar în stenozele de aortă abdominală si a.

iliace acesta se poate desluşi bine nu numai deasupra peretelui abdomi- nal anterior, ci pe
arterele femurale sub ligamentul Poupart.

Reovasografia efectuată pentru ateroscleroză oblite- rantă va înregistra scădere în circulația

magistrală de pe membrele inferioare. În caz de ischemie gravă pe extremitățile inferioare
curbele reografice capata aspect de linie dreaptă, de pe catacrotă dispar undele suplimentare,
se reduc valorile indicelui (fig. 53). Dacă s-au produs schimbări moderate circulația
regională, schimbările indicelui reografic sint mai importante pe segmentele proximale de
extremitate. Insă o dată cu avansarea procesului indicele diminuează considerabil, iar uneori
nu se poate determina nici pe segmentele distale. etape tardive şi leziuni extinse intensitatea
radiațiilor infraroşii, înregistrate de termovi- zor, chiar la întunecarea totală a ima- ginii
termice, devine şi mai pronunțată termoasimetria.

Explorările cu ultrasunete ajută la detecția nivelului de ocluziune atero- sclerotică la

aprecierea irigației cu sînge a segmentelor distale de extre- mitate afectată.

Metoda principală de diagnostic angiografia, prin care se va decide sedíul si prelungirea

procesului patologic ; gravitatea leziunii arteriale (ocluzie, stenoză), caracteris- ticele
circulației colaterale, starea patului vascular distal.

La semnele angiografice de ateroscleroză s-au referit defectele marginale de umplere, ero-

darea conturului parietal arterial cu sectoare de stenoză, prezența ocluziilor segmentare sau
extinse cu segmente distale irigate de rețeaua colateralelor (fig. 54).

Afecțiunea se cere diferențiată cu endarterita obliterantă sau trombangeita. Spre deosebire de

ateroscleroză, endarterita afectează mai cu seamă persoane tinere. Apariția maladiei este
precedată de suprarăciri, degerături, supraeforturi nervoase. Sînt atacate în temei arterele
segmentelor distale de extremitate, o caracteristică a bolii fiind evoluția îndelungată,
ondulantă. La bolnavii de ateroscleroză obliterantă se pot urmări semne de lezare pe mai
multe bazine vasculare (inimă, encefal, rinichi ş. a.), apoi hipercolesterolemie, diabet zaharat,
asociații maladive foarte rar remarcate în endarterită.
Diferențierea diagnostică dintre ateroscleroza obliterantă si trombangeită nu prezintă
dificultăți. Trombangeita se intilneste mai ales la bărbați tineri, caracteristică fiind asociația
simptomelor de insuficiență arterială cu trombofle- bita migratoare pe venele superficiale.

Tratament: se aplică terapie conservatoare, intervenții chirurgicale.

In etapele incipiente de ateroscleroză obliterantă este indicat tratamentul conservator, care

trebuie să fie complex şi cu suport patogenetic. Adică se acceptă o tactică curativă care nu
diferă principial de cea efectuată bolnavilor cu endarterită obliterantă (vezi mai sus).

Prezența decompensației circulatoare pe menbrul afectat constituie o indicație pentru

operații reconstructive.

Restabilirea circulației magistrale se obține prin endarteriectomie, sau protezare.

Endarteriectomia are aplicare la boInavii cu ocluzii arteriale segmentare, ce nu depaseste

lungimea de 7-9 cm. Operația rezidă în extragerea intimei modificate împreună cu plăcile
aterosclerotice şi trombus şi se poate efectua prin intervenție închisă (prin incizie
transversală) sau directă. Procedeul intervenției închise este periculos, fiindcă cu
instrumentul pot fi ră- nite straturile externe de perete arterial. Totodată după extragerea
intimei lumenul vascular pot rămîne fragmente ce favorizează apariția trombozei. Iată de ce
se va da predilecție endarteriectomiei deschise, îndeplinind arteriotomie longitudinală
deasupra sectorului arial cu obliterație şi sub control vizual se va evacua intima lezată
împreună cu trombul.

întru prevenírea unei eventuale stenozări lumenul arterei secționate se va lărgi cu un petic din
perete venos (fig. 56). Pentru arterele de calibru mare se folosesc sintetice (dacron, terilen,
lavsan ş. a.).

în ocluziile pe traiect vascular lung, în calcificările vasculare marcate endarteriectomia este

contraindicată, în acest caz díndu-se preferință suntarii sau rezecției sectorului afectat de
arteră înlocuirii lui cu material plastic.

obliterări arteriale pe segmentul safeno-femural se dă preferință şuntării femuro-poplitee

sau şuntării femuro-tibiale cu un segment din vena subcu- tanată mare. Dacă aceasta are un
diametru sub 4 mm, se ramifică superior, este varicos dilatată, flebosclerozată, se va limita la
aplicarea ei în scopuri plastice. Drept material plastic se poate utiliza cu succes vena
conservată a cordonului ombilical. Protezele sintetice se aplica mai cu precauție, deoa- rece
adesea se trombozează în termene precoce după operație.

Pentru afecțiunile aterosclerotice pe aorta abdominală si arterele iliace se recurge la suntarea

cu transplante sintetice (fig. 57) sau la rezecția bifurca- ției aortice cu protezare (fig. 58).

În caz de leziuni aterosclerotice difuze, atunci cînd operațiile reconstructive sint imposibile
datorită stării generale grave a bolnavului, precum şi în for- mele de leziuni distale se
recomandă simpatectomia lombară. Eficiența simpa- tectomiilor lombare este mai sporită în
leziunile aterosclerotice localizate mai jos de ligamentul lui Poupart procesele patologice cu
sediu aortoiliac. Rezultatele intervenției sînt mai puțin fericite în etapele avan- sate de
maladie.

Dacă toate măsurile curative au şi pe membrul afectat se agravează ischemia, progresează

gangrena, este indicată amputația femurală.

Endarterită obliterantă (din gr. endon— înăuntru și arteră; lat. obliterans, -antis — uitare,
distrugere) — boala gravă caracterizată prin afectarea vaselor sangvine și subalimentarea
progresivă cu sînge a membrelor inferioare.

Este întîlnită mai frecvent la bărbați; cauza directă rămîne neprecizată, fiind, însă, bine
cunoscuți unii factori predispozanți, ca răceala îndelungată a picioarelor, traumele
neuropsihice, intoxicarea cronică cu nicotina (fumatul).

Inițial sînt afectați nervii reglatori ai circulației sangvine la membrul inferior, provocînd
spasme de lungă durată a arterele magistrale respective; ulterior are loc sclerozarea pereților
arterelor, îngustarea pînă la închiderea deplină a lumenului vascular.

Unii autori consideră, că spasticitatea vasculară este întreținută prin hiperadrenalinemia ce

survi- ne din funcția exagerată a corticosuprarenalei. Un spasm demult existent pe artere şi
vasa vasorum ce le însoțeşte conduce la ischemie cronică în pere- tele vascular, din care
rezultă apoi hiperplazia intimei, fibrozarea adventicei şi schimbările degenerative din aparatul
nervos propriu al peretelui vascu- lar. Pe fondul schimbărilor intimei se constituie trombul,
care va îngusta oblitera lumenul vascular. Dacă în perioada inițială leziunile afectează cu
predilecție segmentele distale din vasele membrelor inferioare, în particu- lar arterele gambei
şi labei piciorului, atunci pe parcurs în procesul patologic sínt antrenate arterele de calibru
mai mare (a. poplitee, femurala, iliaca).

Diminuarea bruscă a curentului sangvin din artere dificultează circula- din vasele patului
microcirculator, responsabil pentru metabolismul tisu- lar, scade transportul de oxigen spre
tesuturi, unde va apare hipoxie tisulară, devenită mai intensă grație deschiderii
anastomozelor arteriolo-venulare. Scăderea presiunii oxigenice din țesuturi favorizează
cumulările de produse semioxidate, apoi acidoza metabolică. Aceste condiții definesc
creşterea viscozității sîngelui si activității lui de coagulare, se intensifică agregația
hematiilor, se accentuează proprietățile adeziv-agregative şi slăbesc cele dez- agregative ale
trombocitelor. Acestea formează agregate trombocitare, care prin blocarea patului
microcirculator agravează procesele ischemice de pe membrul afectat şi pot instiga procese
diseminate de trombogeneză intravas- culară.

În țesuturi concentrația de histamină, serotonină, chi- nine, prostaglandine care exercită

acțiune membranotoxica.
Devin mai permea- bile membranele celulare şi cele intracelulare.

Hipoxia cronicizată conduce la scindarea lizozomilor cu eliminarea hidrolazelor ce lezează

celule țesuturi. Are loc necroza tesuturilor, acumularea enzime proteolitice. Organismul este
sensibilizat la produsele scindării protidice.

Sînt provocate procese patologice autoimune, care vor agrava devierile de microcirculație,
hipoxia şi necroza regională a țesuturilor.

În funcție de gradul deficitului din irigatie arterială a membrului afectat s-au distins
patru stadii în evoluția endar- teritei obliterante.

Stadiul I -- etapa de compensare funcțională. Bolnavii semnalează senzatie de frig, uneori

înțepături si arsuri degetelor, fatigabili- tate crescută, oboseală. Expuse la frig, extremitățile
devin palide, sînt reci la palpare. La deplasare cu viteza de 4-5 km/h pe o distanță de peste
1000 m bolnavii semnalează claudicație intermitentă (şchiopătare) -- apar dureri în muşchii
gastrocnemieni din gambe şi laba piciorului, ce-i fac să se opreas- că.

Patogenia simptomului apreciat este definită de o serie de factori, în parte de irigația

deficientă a muşchilor cu sînge, deteriorările din asimilarea O2, cumulațiile tisulare de
produse metabolice incomplet oxidate. In acest stadiu pulsul arterial pe laba piciorului este
diminuat sau deja nu se poate determina.

Stadiul II -- etapa de subcompensare. Intensitatea claudicației intermitente sporeşte, iar în

ritmul indicat ea se manifestă deja după 200 m de mers (stadiul II-A) sau ceva mai devreme
(stadiul II-B). Pielea de pe gambe si laba pi- ciorului îşi pierde elasticitatea obişnuită,
devine uscată, cu descuamații, pe suprafața plantară se depistează hipercheratoză. Unghiile
cresc mai încet, se îngroaşă, sínt friabile, opacifiate sau cu nuanță brună. Suportă schimbări
creşterea părului de pe membrul cu leziuni, unde vor apare sectoare de alopecie. Incepe să se
atrofieze tesutul adipos subcutanat muşchii mărunți ai piciorului. Pulsația pe arterele
piciorului nu se determină.

Stadiul III -- etapa de decompensare. In extremitatea afectată durerile apar şi în stare de

repaus, bolnavul se poate deplasa vreo 25-50 m. Colo- rația tegumentelor se schimbă brusc în
funcție de poziția membrului cu leziuni : poziție ridicată apare paliditate, lăsat fiind în jos -
pielea se înroşeşte. în- velişul cutanat se efilează, devine vuInerabil. Traumatismele
neimportante prin eroziune, contuzie, cele provocate la tăierea unghiilor evoluează pînă la
fisuri şi ulcere dureroase. Spre a-şi uşura suferințele bolnavii aseaza piciorul, în poziția
forțată -- întotdeauna suspendat jos. Atrofia muşchilor de pe gambă si laba piciorului
continuă progreseze, bolnavii au capacitate de muncă foarte limitată.
Stadiul IV -- etapa schimbărilor distructive. Durerile de pe laba picioru- lui şi degete devin
permanente şi vor apare de obicei pe segmentele distale de extremitate, mai frecvent pe
degete. Marginile şi fundul acestor plăgi au depuneri gri-murdare, fără granulație, iar în jurul
lor -- infiltrație inflamatoare. Se asociază piciorului gambei. Procesul gangrenos de pe degete
picior evoluează după tipul gangrenei umede. Pe artera femurală si cea poplitee pulsația poate
lipsi datorită trombozei arteriale ascendente. Bolnavii cu asemenea stadiu de boală sînt inapți
de muncă.

Endarterita obliterantă evoluează de obicei latent, în decurs de cițiva ani alterníndu-se

etape cu acutizări şi remisiunizările se întimplă mai des primăvara sau toamna. Au fost
delimitate două forme de evoluție cli- nică a suferinței :

1) limitată, cînd procesul interesează arterele unui sau ambelor picioare. Această formă are
evoluție benignă, schimbările trofice inițiate aici progresează foarte lent;

2) generalizată, caracterizată prin leziuni vasculare pe membre, apoi şi pe ramificațiile

viscerale ale aortei abdominale, pe cele din cirja aortică, pe arterele coronare şi cerebrale.

Pentru diagnosticul endarteritei obliterante sint importante metodele funcționale de

explorare, cele speciale. Printre testele funcționale ce atestă insuficiența în circulația arterială
din extremitate mai semnificative sînt simptomul de ischemie plantară Opel, probele
Holdflam, Samuels şi Şamova, fenomenul rotulian Pancenko, simpto- mul presiunii
digitale.

Simptomul ischemiei plantare Opel se rezumă la paliditatea suprafeței plantare de pe

membrul afectat în poziție ridicată. în dependență de rapiditatea apariției acestui semn se va
judeca despre gradul tulburărilor hemodinamice din extremitate ; la o ischemie gravă acesta
survine după 4-6 s.

Proba Goldflam. Se execută în modul următor : bolnavul fiind culcat pe spate cu picioarele
ridicate deasupra patului este rugat să execute mişcări de flexiune (îndoire şi dezdoire) în
articulațiile tibio-tarsiene. Dacă au loc tul- burări de circulație, deja după 10-20 de mişcări
bolnavul simte oboseală în piciorul afectat. Concomitent se urmăreşte coloratia suprafeței
plantare de picior (proba Samuels). La o insuficiență circulatorie importantă după ci- teva
secunde tălpile devin palide.

Proba Samuels si Şamov. Bolnavului i se propune să ridice pentru 2--3 min piciorul cu
genunchiul dezdoit şi pe treimea mediană de femur se aplică manşeta aparatului Riva-Roci, în
care se pompează presiune, depăşind-o pe cea sistolică. Piciorul se culcă apoi în poziție
orizontală după 4-5 min manşeta se scoate. La persoanele sănătoase în medie peste 30 s apare
o hipe- remie reactivă pe suprafața dorsală a degetelor. Dacă aceasta se produce după 1-1,5
min, atunci se consideră o insuficiență relativ mică în irigația cu singe a extremității, dacă
reacția s-a reținut 1,5-3 min aceasta este mai importantă la reacția apărută peste 3 min -
deficitul circulator este considerabil.

Fenomenul rotulian Pancenko. Bolnavul în poziție sezinda isi culcă picio- rul bolnav peste
cel sănătos si curînd începe să simtă dureri în muşchii cnemieni, amorțirea labei piciorului,
senzația de furnicături pe vîrful degetelor la membrul afectat.

Simptomul presiunii digitale. Dacă pe falanga terminală a degetului I de la picior se exercită

presiune în direcția antero-posterioară, timp de 5-10 s, atunci la persoanele sănătoase paloarea
pielii revine imediat la colorația nor- mală. La tulburări în circulația sîngelui pe extremitate
paloarea tegumen- tară persistă mai mult revenirea la obişnuită se face cu întîrziere.

Precizări diagnostice se vor face cu ajutorul reovasografiei, fluorometriei cu ultrasunete,

termografiei şi angiografiei pe extremitățile inferioare.

Datele înregistrate prin explorare cu ultrasunete ateste de obicei scădere manifestă în

presiunea arterelor de pe picior, reducerea vitezei liniare a circulației sangvine precizează
nivelul leziunii vasculare.

Pe termogramele culese la bolnavii de endarterită obliterantă se urmă- reste intensitatea

stabilă în radiația pe segmentele distale ale mem- brului lezat (fig. 51, a, b). Definitorie este
explorarea angiografică. Pe angiograme se poate urmări de obicei permeabilitate normală în
aortă, arterele iliace femurale ar- tera poplitee este îngustată (fig. 52, a, b), adesea
ocluzionată, arterele gambei, de regulă, sínt obliterate, este prezentă o rețea de colaterale
helicoidale. Dacă substanța de contrast a umplut vasele afectate, atunci se face remarcat că
acestea au contururi regulate, nu se atestă marginile festonate, atît de ca- racteristice
aterosclerozei obliterante.

Tratament: la etape incipiente de maladie este adecvat tratamentul conservator, care necesită
măsuri complexe şi cu orientare patogenetică. Principiile de bază pentru tratamentul
endarteritei obliterante prevăd : 1) înlăturarea factorilor cu acțiune defavorabilă (prevenirea
suprarăciri- lor, interzicerea fumatului, consumului de alcool ş. a.) ; 2) înlăturarea spas-
ticității vasculare cu remedii spasmolitice (no-şpa, galidor, vasodilan, bame- tan-sulfat ş. a.)
şi ganglioblocatori (diprofen, dicalin, hexoniu) ; 3) scoa- terea durerilor (analgezice, blocade
cu soluție novocainică de 1%, blocade epidurale, blocade ganglionii simpatici paravertebrali
la nivelul L2-L3) ; 4) ameliorarea proceselor metabolice tisulare (vitaminele B1, B6, B15,
B12, acid nicotinic, complamină, solcoseril, inhibitori bradichini- nici -- anginină, prodectină,
parmidină) ; 5) normalizarea proceselor de coagulare sangvină, a funcției adezive agregative
trombocitare, îmbună- proprietăților reologice sangvine (anticoagulanți cu acțiune indirectă,
la indicații respective -- heparină, reopoliglucină, curantil, trental)

În măsurile terapice complexe se vor include substanțe desensibilizante (dimedrol, pipolfen,

suprastină ş. a.), dacă există indicații --- remedii antiin- flamatoare (antipiretice, antibiotice,
corticosteroizi), preparate sedative (sedu- xen, elenium, frenolon ş. a.), proceduri fizioterapice
şi balneologice (trata- ment cu raze ultrascurte, curenții Bernard, electroforeză ş. a., băi cu
radon, sulfuroase ş. a.).

Este rațională aplicarea hiperbarice, tratamentelor balneoclimaterice.

Dacă măsurile întreprinse au eşuat, vor apare indicații pentru operație. Cele mai eficiente
s-au dovedit a fi operațiile pe sistemul nervos simpatic, de exemplu, simpatectomia, ce va
amenda spasticitatea de pe arterele peri- ferice. În consecință se îmbunătățeşte circulația
colateralelor.

Actualmente majoritatea chirurgilor execută doar rezecția sectorului limitrof de trunchi sim-
patic în limitele a 2-3 ganglioni lombari. funcție de localizarea procesului se efectuează
simpatectomie lombară uni- sau bilaterală. Pentru denudarea ganglionilor lombari se alege
calea de acces extraperitoneală. Se va lua amin- te, că eficacitatea intervenției este mai
apreciabilă dacă bolnavii prezintă modificări ischemice moderate pe extremitatea afectată
(stadiul II de boală). Dacă în procesul patologic au fost angajate vasele extremităților supe-
rioare, se recurge la simpatectomie toracică (T -Tv ), mai rar -- la stelectomie (Svii).

Datorită afectării vaselor de mic calibru pentru că procesul este foarte extins, operațiile
reconstructive se aplică foarte limitat în endarterita oblite- rantă. te

Prezența distrucțiilor necrotice gangrenei sînt indicații pentru amputa- tie. Volumul
intervenției operatoare trebuie să fie strict individualizat şi se realizează cu evidența sangvine
a extremității.

În cazul necrozelor digitale pe linii cu demarcație strictă se execută exarticularea falangei sau
necrectomie.

Leziunile mai extinse necesită amputația digitală, amputații transmetatarsiene şi amputarea

piciorului prin articulația transversală a torsului (articulația Chopart). Uneori este necesară
amputația piciorului la nivelul articulațiilor tarso- metatarsiene.

Instalarea gangrenei umede pe laba piciorului, edemul, limfan- goita limfadenita asociate ei
constituie indicații pentru amputare mai înal- tă. Tendința unor chirurgi în asemenea a efectua
amputare la nivelul gambei nu este întotdeauna îndreptățită, deoarece posibili- tatea
necrozării țesuturilor moi de pe bont. Astfel, în asemenea accidente apare necesitatea
amputației de femur. Preferință se va da amputației femu- rale după Callander. Prognosticul
maladiei depinde asistența medicală de profilaxie ce se acordă bolnavului. Adică toți bolnavii
cu endarterită obliterantă se vor afla sub supraveghere prin dispensarizare. Examenele de
control se cer efectua- te după fiecare 3-4 luni. Evoluția maladiei se va dirija şi prin seriile de
tra- tament profilactic de cel puțin 2 ori pe an. Astfel se vor obtine remisiuni înde- lungate,
extremității păstrîndu-i-se funcționalitisfăcătoare