Fișa personajului Vitoria Lipan

Ca instanță narativă
-personaj tridimensional, dinamic, rotund, pivot al diegezei
Statut social
Vârstă: O femeie trecută de vârsta tinereții (39 ani)

Ocupație: Soție de oier, munteancă din măgura tarcăului, îngrijește gospodăria și o educă pe
fiica sa Minodora

Apartenența la o clasă a societății: țărancă aparținând stării de mijloc a societății, nici pauperă
dar nu se numără nici printre orășenii înstăriți

Starea civilă: Minteancă din Măgura Tarcăului, Româncă din nordul Moldovei, căsătorită de mai
bine de 20 de ani cu soțul ei Nechifor Lipan. Are doi copii; Gheorghiță(17 ani) și Minodora. La
finalul operei, Vitoria acceptă condiția nefastă de văduvă.

Prosopografie: ”nu mai era tânără dar avea o frumusețe neobișnuită în privire ”, ”ochii ei căprui
în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului” , „ochii ei luceau ca-ntr-o ușoară ceață, în
dosul genelor lungi, răsfrânte în cârligașe”

Descendență familială: face parte dintr-o familie de venetici, de țărani ocupați de comercializarea
produselor

Condiție materială: ”aveau cât le trebuia: poclăzi în casă, piei de miel în pod, oi în munte”,
”aveau și parale strânse într-un cofăiel cu cenușă.” – ”aveau legume, făină de păpușoi”, o
gospodărie cu animale – o familie cu o stare materială bună

Tipologie; Personaj arhetipal feminin inspirat din mitul lui Iris și al lui Osiris, este considerată
femeia puternică, femeia devotată, mama iubitoare, un mentor aspru, dar și binevoitor. Tipologia
femeii pastorale muntenești, exponent al civilizației rustice patriarhale.

O adevărată eroină ce prezintă trăsături distinse precum inteligența, intuiția, capacitatea de aș-i
modela comportamentul, inteligența emoțională, înțelepciune (personaj cu rol pilduitor)

Statut Moral
Vitoria este înzestrată cu trăsături etico-morale bine definite, având respect față de normele
creștin-ortodoxe, datinile străvechi și față de valorile și legile nescrise ale pământului.
Ia parte la momentele semnificativ simbolice de trecere precum botezul, unde aceasta pune rodin
sub pernă, bucățele de zahăr pentru lehuză și pe fruntea creștinului celui nou, o hârtie de 20 de
lei. La nuntă, este invitată să facă urări mirilor și să bea din ploscă, iar la înmormântare,
orânduiește merindele pentru pomenire,vinul pentru stropit și detaliile privind tradiția funerară.

Vitoria, înainte de a pleca în căutarea soțului se pregătește sufletește printr-un ritual de purificare
postind 12 vineri, rugându-se la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana și pregătește baltagul
lui Gheorghiță, binecuvântându-l, care spre finalul operei devine un corespondent al simbolului
dreptății.

Statutul Psihologic
Prin prisma analizei îndetaliate a comportamentului personajului, Vitoria este privită din trei
unghiuri esențiale; ca mamă, ca soție și ca detectiv

Ca mamă, model al unei educații arhaice, reprezintă pilonul familial în absența soțului și un
foarte sever dascăl privind perpetuarea rigurozității respectului față de datini și tradițiile
străvechi. Își orotește fiica dojenind-o pentru necuviinciozitatea sa privind îmbrăcămintea și
sentimentele față de tineri la o vârstă fragedă.

Îl îndrumă pe Gheorghiță cu autoritate pe cărarea vieții, inițiindu-l în tainele maturității. Îl ajută

pe acesta să înțeleagă moralitatea, stăpânirea de sine și dreptatea, cultivându-i atenția, curajul și
spiritul justițiar. Gheorghiță este uimit de intuiția ei, atunci când regretă că, urmând a porni
dimineața devreme către Piatra, nu se va mai bucura de hora de a doua zi ”mama asta trebuie să
fie fermecătoare, cunoaște gândul omului”.

Ca soție devotată, caută să descopere motivul dispariției lui Nechifor, personajul pereche dintr-
un cuplu memorabil literar, simbol al iubirii caste. Vitoria își respectă soțul și îi acceptă deciziile,
caracteristică a familiei arhaice, tradiționale. Asemănarea dintre mitul lui Isis și al lui Osiris este
evidențiată prin corespondența dintre diegeza asemănătoare- căutarea lui Horus, prezența
șacalului ca adjuvant în pătrunderea în infern, găsirea osemintelor, etc. Vitoria caută să
restabilească echilibrul primordial din datoria sa față de răposat, din iubire și devotament.

Ca detectiv, aceasta este surprinsă utilizându-și inteligența, intuiția și capacitățile inductive ca și

calități primare ce surclasează caracterul său modelabil, viclean, caracteristice inteligenței
emoționale. Aceste trăsături sunt evidențiate în scena praznicului unde îl desconspiră pe criminal.
Urmărește u catenție interlocutorul, se folosește de un limbaj aluziv dezarmând fizic și psihic
făptașul. De pildă, afirmă despre baltagul criminalului ”acestalalt e mai vechi și știe mai multe”,
”Dumneata cunoști și știi mai bine că asemenea vin îi plăcea și lui Nechifor Lipan”. Personajele
participante sunt uimite de inteligența și intuiția femeii și de spontaneitate cu care scena se
desfășoară. Subprefectul o consideră vicleană și ascunsă, iar slujbașul de la biserică se
minunează de ”așa muiere ciudată”.
Autocaracterizare: are rolul de a induce în eroare, vitoria recurgând la autocompătimire,
considerându-se ”o minte slabă” sau ”cea mai necăjită și mai amărâtă din lumea aceasta”