Pisica Blonda

Ora 2 noaptea. Familia K. se uita la televizor. Cei 4 membri adusi in cadrul nostru dintr-o distopie uitata, in
limitele cotidianului, sunt aliniati pe canapea. Lava, pisica Blonda, se tolaneste pe jos.
Se uita si ea la televizor, cu ochii ei luminosi de pisica. Sunt singurii ochi luminosi din incapere,
singurii vii, singurii care scruteaza, singurii care inteleg.
La televizor, o emisiune. In fapt, o conferinta. S-au adunat reprezentanti din toate clasele sociale, de toate
vocatiile. Si totusi predomina eruditii, cei impliniti, cei Toleranti si care iti pot trece Mici defecte cu vederea,
daca iti faci treaba cum trebuie, ba chiar excelezi, esti prezentabil si de ce nu? admirat pe fata sau in tacere. Cu
totii invatam sa Toleram. Doar n-o sa ne pese de tot ce se afla in adancul tau. Toti gresesc. Cu totii avem suflete
sau porniri abjecte. Deci sufletul nu conteaza mai mult decat ceea ce realizezi in viata.
O sala mare, voluminoasa. Cu spectatori? Plina. In mijlocul salii se afla o banda rulanta, serpuind sin cos. Pe
banda, vin, pe rand, ordonate, numarate, hologramele a tot ce a fost inventat, creat, descoperit in ultimul an. Pe
banda, ruleaza totul, tot ce a facut, ce a conceput fiecare savant laureat in acest an, tot ce e frumos, tot ce trebuie
admirat, de la carti de succes, la idei si teoreme revolutionare.
-Ce oameni minunati, spune prezentatorul, si-au putut pune tot sufletul in a cunoaste inovativul, si-au pus
toata inima, cele mai inalte sentimente pentru progres, pentru dezvoltare, pentru umanitate!? Cum pot musti de-
atata plin launtric, incat, scurgandu-si toata esenta in creatia lor, sa le ramana asa o inima umanitara! Se serbeaza
azi, la Gala Tinerelor Succese, acei oameni, care, cu superioritatea lor intelectuala, au servit bunastarea
comunitatii, au oferit aripi noi progresului!
Aplauze.
Nu exista persoana in incapere care sa nu-si atinteasca privirea moarta, plina de sincera admiratie, catre
hologramele noilor descoperiri. Extaz.
Intr-un colt al salii, o tanara cu par foarte deschis. Intr-un cuvant, o Blonda. Nebagata in seama, scruteaza, cu
ochii sai de pisica banda rulanta. Se deosebesc imaginile acelor savanti extraordinari, zambetele lor largi, pielea
incretita din jurul ochilor, parul extrem de ciufulit, cret, sau cate-un inceput subtil de calvitie. Albi toti, sateni
toti, barbati toti, iubiti toti. Pentru oaresicare motiv, Blonda ii uraste. Apasa maneta de langa ea, care acum 2
minute nu exista.
Dezastru. Incaperea se intoarce cu susul in jos, oamenii se intorc cu susul in jos, banda rulanta si ea, numai
hologramele raman in pozitia initiala. Sunt holograme. Legile lui Newton n-au fost facute pentru ele. Agitatie.
Cumplita agitatie. Dar nu din cauza miscarii bruste. Din cauza hologramelor. Construite sa arate lumina marilor
savanti doar dintr-o anumita perspectiva, acum pe banda rulanta destinata tuturor celor facute de savanti, se
gasesc proiectiile numeroaselor Lolite necinstite, chiar in momentul necinstirii lor. Orgie, Betie, Urgie, Betie.
Agitatia este de fapt indignare. Indignare. Sala de conferinta e plictisita, iritata.
-De ce ni se arata asa ceva?! Ce farsa proasta! Am venit pentru inventiile marilor intelectuali. Pentru inteligenta
lor am venit, striga ca un facut multimea.
Acasa la familia K, aceeasi blazare si indignare. Tatalui si mamei nu le place Nabokov. Nu e realist. Nici macar
putin din el. Si chiar de l-ar gasi pe Humbert macar putin vinovat, nu s-ar ridica de pe canapeaua lor. Ar Tolera.
Ce le pasa? Oricum nu-l condamna. Copiii se leagana. Nu mai vor sa vada. Vor altceva. E plictisitor. Nu le
cunosc pe acele Lolite si oricum nu le-ar crede. Sunt niste mincinoase sau au imaginatia prea bogata, asa le-a
spus intr-o zi tatal lor. Si chiar de ar fi adevarat, le-a spus mama in alta zi, doar ele ar fi vinovate, ele si nimeni
altcineva.
Saracii Humberti ai realitatii semanand a distopie. De ce pot exista asa Lolite rautacioase care sa doreasca sa le
strice viata? Asa nevinovati si inocenti! Au fost atrasi de acele Lolite neastamparate in conjucturi nepotrivite, si-
acum tot ei sa fie vinovatii?
Singura, pisica Blonda plange in hohote. Se sufoca. Aproape lesina. Se zbate, se usuca, tipa... Nu stim de ce
plange. O fi si ea vreo Lolita, vreo nimfeta uitata, urata, considerata vinovata. Poate o doare amintirea. Familia
nu stie. Si e mai bine sa nu stie.

Inapoi in sala de conferinte. De-atata indignare, prezentatorul da dispozitii. O matahala prinde fata Blonda
vinovata, cu ochi de pisicuta. Ia si maneta buclucasa. O trage. Nimic. Ce-ar vrea sa pedepseasca Blonda care a
stricat conferinta. Ce-a vrut sa demonstreze? Nimanui nu-i pasa. O inToleranta. Societatea moderna nu Tolereaza
inTolerantii.
- Afara cu Blonda!
Matahala o ia pe sus si o arunca in tomberonul de afara. Va avea cineva grija ca astfel de mizerii sa fie
expediate si judecate intr-un adevarat Proces kafkian. Fara indoiala ca va primi o bine-meritata invitatie pe
esafod.
In sala de conferinte, atmosfera extatica, idolatra reincepe indata ce Blonda e inlaturata. Blonda a fost deja
data uitarii.

Ora 2:30 noaptea. Familia K. se uita la televizor. Cei 4 membri adusi in cadrul nostru dintr-o distopie uitata,
in limitele cotidianului, sunt aliniati pe canapea. Lava, pisica Blonda, se tolaneste pe jos. Nu se mai uita la
televizor, cu ochii ei mari de pisica, ci plange.
Nu stim de ce plange. O fi si ea vreo Lolita, vreo nimfeta uitata, urata, neinteleasa, considerata vinovata.
Poate o doare amintirea. Familia nu stie. Si e mai bine sa nu stie.