UEEE Intrebari Pagini 54 Pag

1
Modul 1 - GOLURI DE TENSIUNE ŞI ÎNTRERUPERI DE SCURTĂ DURATĂ
1.1.- Un gol de tensiune:

a) reprezintă un regim staţionar de funcţionare;
b) generează, întotdeauna, flicker;
c) este un regim tranzitoriu;
d) determină apariţia armonicelor de tensiune.
1.2.- Un gol de tensiune se caracterizează prin:

a) tensiunea remanentă şi frecvenţă;
b) durată şi frecvenţă;
c) adâncime şi tensiunea remanentă;
d) tensiune remanentă şi durată.
1.3.- În conformitate cu standardul EN 50160, un gol de tensiune este o reducere bruscă a tensiunii de
alimentare, pe o perioadă scurtă de timp, la o valoare situată între (UN – tensiunea normată):
a) (1  100) % din UN;
b) (10  90) % din UN;
c) (1  90) % din UN;
d) (10  100) % din UN.
1.4.- În conformitate cu standardul EN 50160, durata unui gol de tensiune este cuprinsă între:
a) 1 ms şi 3 minute;
b) 10 ms şi 3 minute;
c) 10 ms şi 1 minut;
d) 1 ms şi 1 minut.
1.5.- Golurile de tensiune temporare au durata cuprinsă între:

a) 0,5 perioade  25 perioade, respectiv, 10 ms ÷ 0,5 s la frecvenţa de 50 Hz;
b) 25 perioade  3 secunde, respectiv, 0,5 s la frecvenţa de 50 Hz ÷ 3 s;
c) 3 secunde  1 minut;
d) 3 perioade  30 perioade.
1.6.- Golurile de tensiune instantanee au durata cuprinsă între:

b) 25 (30) perioade  3 secunde;
1.7.- Golurile de tensiune momentane au durata cuprinsă între:

1.8.- Golurile de tensiune sunt:

2
a) numai monofazate;
b) numai bifazate;
c) numai trifazate;
d) atât monofazate, cât şi bifazate sau trifazate.
1.9.- Golurile de tensiune monofazate reprezintă circa:

a) 50-60 % din numărul total de goluri;
b) 40-50 % din numărul total de goluri;
c) 70-85 % din numărul total de goluri;
d) 99 % din numărul total de goluri.
1.10.- Majoritatea golurilor de tensiune au:

a) durata > 1 s şi adâncimea > 60 %;
b) durata > 1 s şi adâncimea < 60 %;
c) durata < 1 s şi adâncimea > 60 %;
d) durata < 1 s şi adâncimea < 60 %.
1.10.- În reţelele de medie tensiune circa:

a) 57 % dintre defecte au o durată sub 3 s;
b) 77 % dintre defecte au o durată sub 3 s;
c) 97 % dintre defecte au o durată sub 3 s;
d) 99,99 % dintre defecte au o durată sub 3 s;
1.11.- Golurile de tensiune simetrice sunt cele:

a) care se produc numai în reţelele electrice monofazate;
b) care au tensiunea reziduală constantă pe întreaga durată a golului de tensiune;
c) care se produc ca urmare a unui acelaşi eveniment, tensiunile celor trei faze scăzând în acelaşi
raport faţă de tensiunea nominală;
d) care apar atât în reţelele electrice monofazate cât şi în cele trifazate.
1.12.- În reţelele electrice trifazate se produc:

a) numai goluri de tensiune simetrice;
b) numai goluri de tensiune nesimetrice;
c) atât goluri de tensiune nesimetrice, cât şi goluri de tensiune simetrice;
d) numai goluri de tensiune trifazate.
1.13.- Golurile de tensiune de formă dreptunghiulară:

a) sunt specifice scurtcircuitelor eliminate prin protecţii simple (siguranţe fuzibile, protecţii
maximale de curent, treapta întîi a protecţiilor de distanţă, etc.);
b) sunt, în general, provocate de pornirile directe ale motoarelor de mare putere;
c) sunt specifice funcţionării în etape a protecţiilor care elimină defectul;
d) nu există goluri de tensiune cu o astfel de formă.
1.14.- Golurile de tensiune de formă exponenţială:

maximale de curent, treapta întîi a protecţiilor de distanţă etc.);
3
1.15.- Golurile de tensiune de formă compusă:

maximale de curent, treapta întîi a protecţiilor de distanţă etc.);
1.16.- În conformitate cu standardul EN 50160, întreruperea tensiunii de alimentare este situaţia în

care tensiunea în PCC este mai mică de (UN – tensiunea normată):
a) 0,1 % din UN;
b) 0,01 % din UN;
c) 1 % din UN;
d) 10 % din UN.
1.17.- În conformitate cu standardul EN 50160, durata unui întreruperi de tensiune de scurtă durată este:
a) cuprinsă între 0,1 s şi 3 minute;
b) < 3 minute;
c) ≤ 3 minute;
d) ≤ 1 minut.
1.18.- Se consideră că evenimentul este întrerupere dacă:

a) tensiunea în punctul de măsurare este < 10 %;
b) tensiunea în punctul de măsurare scade sub 1 % din valoarea tensiunii declarate;
c) tensiunea în punctul de măsurare revine după un interval redus de timp;
d) tensiunea în punctul de măsurare revine numai după intervenţia personalului de lucru.
1.19.- Întreruperile de tensiune cu durata < 1 s reprezintă circa:

a) 50-60 % din numărul total de întreruperi de scurtă durată;
b) 40-50 % din numărul total de întreruperi de scurtă durată;
c) 70 % din numărul total de întreruperi de scurtă durată;
d) 99 % din numărul total de întreruperi de scurtă durată.
1.20.- Întreruperile de scurtă durată temporare au durata cuprinsă între: Se repetă (vezi 1.5)
c) 3 secunde  3 minute;
1.21.- Întreruperile de scurtă durată instantanee au durata cuprinsă între: Se repetă (vezi 1.6)
1.22.- Întreruperile de scurtă durată momentane au durata cuprinsă între: Se repetă (vezi 1.7)
4
1.23.- O reducere a tensiunii sub 85 % din tensiunea normată UN pe o durată de 2 minute este
considerată:
a) gol de tensiune;
b) variaţie de tensiune;
c) abatere permanentă de tensiune;
d) abatere momentană de tensiune.
1.24.- Reducerea tensiunii sub 0,01 din valoarea declarată a tensiunii este apreciată a fi:
a) gol de tensiune;
b) fluctuaţie de tensiune;
c) întrerupere de tensiune;
d) niciuna din cele de mai sus.
1.25.- Noţiunea de tensiune de revenire se referă la valoarea efectivă a tensiunii în PCC:

a) la sfârşitul reglajului primar de frecvenţă;
b) la bornele unui echipament de protecţie la supratensiuni după reducerea supratensiunii;
c) la sfârşitul reglajului terţiar de frecvenţă;
d) după un gol sau o întrerupere a alimentării.
1.26.- Tensiunea remanentă este valoarea efectivă minimă a tensiunii din nod:
a) pe durata funcţionării unui echipament de protecţie la supratensiuni;
b) pe durata acţiunii reglajului secundar de frecvenţă;
c) este valoarea în raport cu care se defineste sensibilitatea la fluctuaţii de tensiune (efect de
flicker);
d) pe durata unui gol.
1.27.- Noţiunea sinonomă pentru "tensiune reziduală"este:

a) tensiune de revenire;
b) tensiune remanentă;
c) tensiune de serviciu;
d) tensiune declarată.
1.28.- Care formă de semnal reprezintă înregistrarea unui gol de tensiune ?

150
100
50
u(t)
0
0 10 20 30 40 50 60 t 70
-50
-100
a) -150
150
100
50
u(t)
0
0 10 20 30 40 50 60 t 70
-50
-100
b) -150
;
5
150
100
50
u(t)
0
0 10 20 30 40 50 60 t 70
-50
-100
c) -150
;
150
100
50
u(t)
0
0 10 20 30 40 50 60 t 70
-50
-100
d) -150
1.29.- In figura alăturată este dată variaţia tensiunii dintr-un

nod. Evenimentul înregistrat reprezintă:
a) o subarmonică;
b) un impuls de tensiune;
c) un gol de tensiune;
d) o fluctuaţie de tensiune care ar putea genera flicker.
1.30.- Pentru golul din figura alăturată, amplitudinea

relativă a golului este :
a) 0,7
b) 0,3
c) 0,5
d) nu poate fi evaluată din figură.
1.31.- Pentru golul din figura alăturată, durata golului

este (T – perioada tensiunii):
a) aproximativ 3T;
b) aproximativ 6 T;
c) aproximativ 9T;
d) aproximativ 11 T
1.32.- Care sunt cauzele producerii golurilor de

tensiune ?
a) variaţia consumului;
b) deficitul de putere activă şi scurtcircuitele în reţea;
c) cuplarea unor sarcini active mari;
d) cuplarea unor sarcini reactive mari sau scurtcircuitele în reţea.
1.33.- Cauzele cele mai comune ale golurilor de tensiune sunt:

a) sarcinile neliniare;
b) scurtcircuitele în reţeaua de alimentare şi/sau comutarea unor sarcini mari;
c) o creştere bruscă a sarcinii active;
d) schimbări rapide în puterea reactivă a sarcinilor.
1.34.- Ce tip de scurtcircuit conduce, de regulă, la variaţiile cele mai mari de tensiune ?
6
a) trifazat;
b) monofazat;
c) bifazat cu pământ;
d) bifazat.
1.35.- Căderea de tensiune în PCC este, de regulă, maximă la:

a) scurtcircuit trifazat prin impedanţă;
b) scurtcircuit trifazat net;
c) scurtcircuit monofazat;
d) scurtcircuit bifazat.
1.36.- Curentul de scurtcircuit monofazat se determină cu relaţia (Z+, Z şi Z0 sunt componnetele de

secvenţă pozitivă, negativă şi respectiv zero ale impedanţei reţelei afectată de defect, E – tensiunea in
punctul de defect, inaintea apariţiei acestuia):
E
a)
Z
E
b)
Z  Z  Z0

3 E
c) 
Z  Z  Z0
3E
d) 
Z  Z  Z0
1.37.- Căderea de tensiune pe un element de reţea ZL=RL+jXL la o variaţie de putere Si =Pi + jQi
se determină:
a) considerând componenta longitudinală şi transversală;
RL  Pi  X L  Qi
b) cu relaţia 2 ;
UN
R L  Pi  X L  Qi
c) cu relaţia U
2 ;
RL  Qi  X L  Pi
d) cu relaţia 2 .
UN
1.38.- Determinarea ariei de vulnerabilitate prezintă un interes deosebit pentru:

a) conectarea bateriilor de condensatoare;
b) conectarea instalaţiilor eoliene la reţea;
c) evaluarea efectelor fluctuaţiilor de tensiune;
d) conectarea în reţeaua electrică a consumatorilor sensibili la perturbaţii.
1.39.- Cea mai mare parte a golurilor de tensiune sunt datorate, în special activităţilor:
a) furnizorului;
b) utilizatorului;
c) din reţeaua electrică de distribuţie;
d) din reţeaua electrică de transport.
7
1.40.- Golurile de tensiune sunt mult mai frecvente:

a) la deconectarea transformatoarelor;
b) în reţele electrice aeriene;
c) în reţele electrice în cablu;
d) în reţele electrice mixte.
1.41.- Întreruperile de scurtă durată sunt provocate de:

a) defecte permanente trifazate;
b) defecte permanente monofazate;
c) defecte trecătoare;
d) supratensiuni temporare.
1.42.- Întreruperile de lungă durată sunt provocate de:

a) supratensiuni tranzitorii;
b) defecte permanente;
c) defecte trecătoare;
d) supratensiuni temporare.
1.43.- Variaţia mărimilor de stare electrică pe durata regimurilor tranzitorii determinate de goluri de
tensiune poate conduce la:
a) apariţia fluctuaţiilor de tensiune (efect de flicker);
b) creşterea frecvenţei în sistem;
c) pierderea stabilităţii dinamice a motoarelor asincrone;
d) scăderea frecvenţei în sistem.
1.44.- Întreruperile de scurtă şi de lungă durată depind, ca frecvenţă şi durată, de:

a) sensibilitatea consumatorilor la fluctuaţiile de tensiune;
b) nivelul de protecţie şi automatizare din sistem;
c) eficienţa reglajului primar de frecvenţă;
d) modul în care se controlează circulaţia de putere reactivă din sistem.
1.45.- Întreruperile de scurtă durată din sistemele de transport nu au practic efecte în reţeaua de
alimentare a consumatorilor deoarece reţeaua de transport are:
a) o configuraţie radială;
b) o configuraţie buclată;
c) un curent ridicat de scurtcircuit;
d) o fiabilitate ridicată.
1.46.- Intreruperile de lungă durată sunt:

a) evenimente care generează armonice;
b) fenomene care afectează serviciul de alimentare;
c) generatoare de supratensiuni;
d) fenomene care pot produce fluctuaţii de tensiune (efect de flicker) în instalaţiile de iluminat
cu lămpi incandescente
1.47.- Influenţa golurilor de tensiune asupra lămpilor se manifestă în cazul:

a) lămpilor cu incandescenţă – se ard instantaneu;
b) lămpilor cu descărcări în vapori metalici – reaprindere în 3-5 minute;
8
c) lămpilor fluorescente – reaprindere numai după reconectare;

d) nici unul din cazurile de mai sus.
1.48.- În cazul lămpilor cu incadescenţă, golul de tensiune:

a) produce flicker;
b) produce întreruperi de durată mare;
c) produce arderea filamentului;
d) nu au efecte notabile.
1.49.- In cazul lămpilor cu descărcări în vapori metalici de înaltă presiune, golurile de tensiune şi
întreruperile:
a) nu afectează funcţionarea lor deoarece ele sunt insensibile la acest tip de perturbaţii;
b) produc flicker;
c) produc întreruperi ale fluxului luminos pe durată mare;
d) produc supratensiuni pe durata întreruperii.
1.50.- Care este criteriul principal de alegere a nodului de racordare a unui consumator ?
a) conexiunea nodului; Cred ca este o întrebare insuficient de clară.
b) valoarea aportului la scurcircuit din sistem;
c) sensibilitatea consumatorului la variaţii de tensiune;
d) tensiunea de racordare.
1.51.- Limitarea tensiunii remanente a golurilor de tensiune la un scurtcircuit îndepărtat rezultă în

cazul:
a) utilizării de condensatoare conectate în serie;
b) utilizării de bobine de compensare transversală;
c) creşterii lungimii liniilor de racordare a PCC la reţelele electrice;
d) creşterii puterii de scurtcircuit în PCC.
1.52.- O impedanţă redusă a reţelei de alimentare, pentru un scurtcircuit în reţeaua utilizatoirului:

a) nu are influenţă asupra golurilor de tensiune rezutate;
b) este o solutie adecvată pentru reducerea adâncimii golurilor de tensiune;
c) are ca efect creşterea adâncimii golurilor de tensiune;
d) are ca efect creşterea duratei golurilor de tensiune.
1.53.- Costurile pentru îmbunătăţirea inumităţii la goluri şi întreruperi de tensiune:

a) sunt cele mai mici la sursa de alimentare din sistem;
b) sunt cele mai mari la echipamentul care utilizează energia electrică (receptor);
c) cresc de la receptor spre sursa de alimentare din sistem;
d) scad de la receptor spre sursa de alimentare din sistem.
1.54.- Reducerea numărului de goluri şi de întreruperi de tensiune se realizează prin:

a) reducerea numărului de personal;
b) creşterea performanţelor echipamentelor şi alegerea schemelor optime de funcţionare;
c) creşterea performanţelor echipamentelor şi alegerea schemelor reduse de funcţionare;
d) folosirea protectiilor reţelelor electrice fără RAR.
1.55.- Prin utilizarea instalaţiilor de tip RAR şi AAR se reduce:

9
a) numărul întreruperilor de scurtă durată;

b) numărul golurilor de tensiune;
c) numărul întreruperilor de lungă durată;
d) numărul defectelor în reţelele electrice.
1.56.- Care din măsurile enumerate nu constituie o soluţie de îmbunătăţire a calităţii energiei electrice
atunci când aceasta este afectată de golurile de tensiune şi întreruperile de scurtă durată:
a) utilizarea de maşini cu sisteme inerţiale;
b) utilizarea de UPS-uri;
c) utilizarea de filtre active şi filtre pasive;
d) utilizarea de regulatoare/stabilizatoare de tensiune.
1.57.- Golurile de tensiune determinate de conectarea sarcinilor reactive mari pot fi minimizate prin:
a) utilizarea de întreruptoare rapide, moderne, în reţeaua de alimentare;
b) gruparea sarcinilor mari cât mai departe posibil de sursa de alimentare;
c) gruparea sarcinilor mari cât mai aproape posibil de sursa de alimentare;
d) utilizarea de instalaţii de tip RAR sau AAR.
1.58.- Influenţa sarcinilor constituite din motoare mari asupra golurilor de tensiune poate fi redusă prin:
a) utilizarea de întreruptoare rapide, moderne, în reţeaua de alimentare;
b) utilizarea de dispozitive “soft starter”;
c) utilizarea de dispozitive moderne de protecţie la supracurent;
d) utilizarea de motoare cu viteză nominală de rotaţie mai redusă.
1.59.- O măsură adecvată pentru eliminarea golurilor de tensiune la nivelul echipamentelor, în special
în cazul sarcinilor mici, este:
a) utilizarea unui transformator de separare;
b) utilizarea unui UPS;
c) utilizarea unui dispozitiv de tip “soft starter”;
d) utilizarea de filtre pasive sau active.
1.60.- O soluţie simplă de reducere a susceptibilităţii echipamentelor electronice la goluri de tensiune

se poate obţine prin utilizarea unui condensator de filtrare în partea de alimentare a echipamentului.
Acesta soluţie, care depinde de parametrii condensatorului, reduce goluri de tensiune cu durata de
aproximativ:
a) (0,01 - 1) s;
b) (1 - 10) s;
c) (10 - 100) s;
d) < 1 minut.
1.61.- Sistemul de automatizare “întreruptor de şuntare” se utilizează:

a) în reţelele electrice de MT în cablu cu neutrul izolat;
b) în reţelele electrice de MT aeriene cu neutrul tratat prin bobină de compensare;
c) în reţelele electrice de MT aeriene cu neutrul tratat prin rezistor;
d) în reţelele electrice de MT în cablu cu neutrul tratat prin rezistor.
1.62.- Prin utilizarea sistemului de automatizare “întreruptor de şuntare” se reduce la utilizatorii

conectaţi la joasă tensiune:
10
a) numărul de goluri de tensiune;

b) numărul de scurtcircuite monofazate;
c) numărul de întreruperi de tensiune de scurtă durată;
d) numărul de întreruperi de tensiune de lungă durată.
1.63.- Prin utilizarea sistemului de automatizare “întreruptor de şuntare” se elimină la utilizatorii

conectaţi la joasă tensiune:
a) defectele monofazate permanente;
b) defectele trifazate permanente;
c) defectele monofazate trecătoare;
d) defectele trifazate trecătoare.
1.64.- Prin utilizarea sistemului de automatizare “întreruptor de şuntare” se reduce numărul de

întreruperi de scurtă durată a consumatorilor conectaţi la joasă tensiune cu circa:
a) 50 %);
b) 99 %);
c) 75-90 %);
d) 99,99 %).
1.65.- Pentru evaluarea corectă a unui gol sau a unei întreruperi de tensiune este necesar să se
determine valoarea efectivă a tensiunii:
a) pe durata unei perioade (T);
b) pe durata unei semiperioade (T/2);
c) pe durata a cinci perioade (5T);
d) pe durata a zece perioade (10T).
1.66.- Valoarea de bază utilizată la măsurarea golurilor de tensiune este:

a) valoarea efectivă pe o jumătate de perioadă;
b) valoarea efectivă pe o perioadă;
c) tensiunea nominală; Cred ca măcar una dintre întrebările 1.65,
d) tensiunea de funcţionare. 1,66, 1.67, 1.68 ar trebui eliminată
1.67.- Echipamentele de monitorizare a golurilor şi întreruperilor de scurtă durată trebuie să asigure:

a) măsurarea valorii efective pe o perioadă a tensiunii alternative;
b) măsurarea valorii de vârf a tensiunii;
c) evaluarea limitelor de variaţie a tensiunii;
d) măsurarea valorii efective pe o jumătate de perioadă a tensiunii alternative.
1.68.- Aparatele folosite pentru măsurarea şi monitorizarea golurilor şi/sau întreruperilor de scurtă
durată trebuie să permită:
a) evaluarea frecvenţei de variaţie a tensiunii;
b) măsurarea valorii efective pe un interval de 10 perioade a tensiunii de alimentare;
c) măsurarea valorii efective pe o jumătate de perioadă a tensiunii alternative;
d) măsurarea valorii efective pe o perioadă a tensiunii alternative.
1.69.- Tensiunea de referinţă la măsurarea golurilor în reţeaua de distribuţie se alege în funcţie de:
a) tensiunea nominală a reţelei;
b) efectele asupra receptoarelor consumatorilor;
11
c) valorile curenţilor de scurtcircuit;

d) tipul reţelei de alimentare (cablu, linie aeriană).
1.70.- Tensiunea de referinţă pentru evaluarea golurilor de tensiune, în reţelele electrice de distribuţie,
poate fi aleasă ca:
a) tensiunea cea mai ridicată a echipamentelor;
b) tensiunea cea mai ridicată a reţelei;
c) tensiunea declarată;
d) tensiunea maximă în nodul analizat.
1.71.- Pragurile de start şi de stop/sfârşit pentru măsurarea golului sunt definite pentru a permite:
a) luarea în consideraţie a incertitudinii de măsurare;
b) luarea în consideraţie a defazajului între evenimentele pe cele trei faze;
c) luarea în consideraţie a transferului informaţiilor prin lanţul de măsurare;
d) evaluarea duratei golurilor de tensiune.
1.72.- Diferenţa între valoarea pragului de stop/sfârşit şi valoarea pragului de start pentru măsurarea
golurilor de tensiunea poartă denumirea de:
a) tensiune declarată;
b) tensiune de referinţă;
c) tensiune de seviciu;
d) tensiune de histerezis.
1.73.- Valoarea uzuală pentru tensiunea de histerezise este de:

a) 1-2 % din tensiunea nominală;
b) 1-2 % din tensiunea declarată de intrare;
c) 4-5 % din tensiunea declarată de intrare;
d) 1-2 % din tensiunea de serviciu.
1.74.- Un gol de tensiune nesimetric într-un nod al reţelei poate fi evaluat utilizând:
a) un echipament multicanal;
b) un echipament monocanal;
c) două echipamente monocanal;
d) trei echipamente monocanal.
1.75.- Utilizarea echipamentelor multicanal este indicată la analiza:

a) golurilor trifazate ca evenimente specifice unui nod din reţeaua electrică trifazată;
b) golurilor trifazate din mai multe puncte de măsurare;
c) golurilor trifazate ca un evenimente specifice fiecărei faze;
d) golurilor simultan cu alte tipuri de evenimente.
1.76.- La determinarea în montaj indirect, forma înregistrată a golului depinde de:

a) caracteristica de transfer a transformatorului de măsurare de tensiune;
b) caracteristica de transfer a transformatorului de măsurare de curent electric;
c) frecvenţa tensiunii de alimentare;
d) setarea tensiunii de separare.
12
1.77.- Evaluarea calităţii energiei electrice din punctul de vedere al golurilor de tensiune şi al
întreruperilor de scurtă durată se face pe un interval de:
a) o zi;
b) o săptămână;
c) o lună;
d) un an.
1.78.- În evaluarea calităţii energiei electrice din punctul de vedere al golurilor de tensiune trebuie să
se ia în considerare:
a) amplitudinile şi duratele golurilor;
b) amplitudinile, tipul şi duratele golurilor;
c) amplitudinile golurilor, duratele şi frecvenţa de apariţie;
d) amplitudinea tensiunii, durata golurilor şi frecvenţa de apariţie.
1.79.- Curba CBEMA prezintă:

a) valorile şi duratele golurilor şi întreruperilor de tensiune admise în reţea;
b) valorile admise de echipamentele IT pentru variaţiile tensiunii în funcţie de durata variaţiei;
c) golurile şi întreruperile de tensiune apărute în reţea;
d) valorile admise ale golurilor de tensiune şi întreruperilor.
1.80.- Metodele de analiză statistică a golurilor se referă la:

a) probabilităţile de apariţie a unei mărimi peste o anumită valoare;
b) probabilităţile de apariţie a unei gol de tensiune, de o anumită mărime;
c) probabilităţile de apariţie a unei gol de tensiune, de o anumită mărime şi durată;
d) probabilităţile de apariţie a unei tensiuni, de o anumită mărime şi durată.
1.81.- Indicatorul frecvenţă medie de întrerupere la nivel de sistem SARFI este definit ca:
a) raportul dintre numărul total al consumatorilor conectaţi la sistem şi numărul total al
consumatorilor întrerupţi;
b) raportul dintre numărul total al consumatorilor care au suportat o variaţie de tensiune (de
exemplu un gol de tensiune) şi numărul total al consumatorilor conectaţi la sistem;
c) raportul dintre numărul total al consumatorilor care au suportat o variaţie de tensiune (de
exemplu un gol de tensiune) şi numărul total al consumatorilor întrerupţi;
d) raportul dintre numătul total al consumatorilor întrerupţi şi numărul total al consumatorilor
conectaţi la sistem.
1.82.- SIARFIx , SMARFIx , STARFIx reprezintă indicatorii de frecvenţă medie a variaţiilor de tensiune,
de exemplu goluri de tensiune de amplitudinea/adâncimea x (în ordine):
a) instantanee, momentane, temporare;
b) interne, monofazate, temporare;
c) instantanee, monofazate, temporare;
d) instantanee, monofazate, trifazate.
1.83.- Indicatorul Eg se referă la:

a) energia transmisă receptorului pe durata golului;
b) energia necesară compensării efectelor unui gol de tensiune;
c) energia medie a golurilor în reţea;
d) energie nelivrată pe durata golului.
13
1.84.- Indicatorul frecvenţă medie de întrerupere la nivel de sistem SAIFI este definit ca:
a) raportul dintre numărul total al consumatorilor conectaţi la sistem şi numărul total al
consumatorilor întrerupţi;
b) raportul dintre numărul total al consumatorilor care au suportat o variaţie de tensiune şi
numărul total al consumatorilor conectaţi la sistem;
c) raportul dintre numărul total al consumatorilor care au suportat o variaţie de tensiune şi
numărul total al consumatorilor întrerupţi;
d) raportul dintre numătul total al consumatorilor întrerupţi şi numărul total al consumatorilor
conectaţi la sistem.
1.85.- Indicatorul de energie al golurilor SEI este utilizat pentru:

a) evaluarea performanţelor circuitului de alimentare;
b) calculul facturii pentru energia nelivrată;
c) stabilirea tensiunii de referinţă;
d) determinarea pierderilor de energie electrică în reţeaua consumatorului.
1.86.- Indicatotorul frecvenţa medie de întrerupere la nivel de sistem este:

a) ASIFI;
b) SAIDI;
c) CAIDI;
d) CAIFI.
1.87.- Indicatotorul durata medie de întrerupere la nivel de sistem este:

a) ASIFI;
b) SAIDI;
c) CAIDI;
d) CAIFI.
1.88.- Indicatotorul frecvenţa medie de întrerupere de lungă durată la nivelul consumatorului întrerupt este:
a) ASIFI;
b) SAIDI;
c) CAIDI;
d) CAIFI.
1.89.- Indicatotorul durata medie de întrerupere la nivelul consumatorului întrerupt este:

a) ASIFI;
b) SAIDI;
c) CAIDI;
d) CAIFI.
14
Modul 2 - ARMONICE ŞI INTERARMONICE
2.1.- O armonică de tensiune este:

a) o caracteristică a alimentării cu tensiune continuă;
b) o componentă a curbei de tensiune perfect sinusoidale;
c) o componentă a dezvoltării în serie Fourier a curbei periodice de tensiune cu o frecvenţă
multiplu întreg al frecvenţei componentei fundamentale;
d) o caracteristică a unui regim tranzitoriu.
2.2.- O interarmonică de tensiune este:

a) o caracteristică a alimentării cu tensiune continuă;
b) o componentă a curbei de tensiune perfect sinusoidale;
c) o armonică a unei tensiuni periodice având o frecvenţă situată între frecvenţele altor armonici
ale tensiunii respective;
d) o componentă sinusoidală a unei curbe de tensiune periodice având o frecvenţă diferită de un
multiplu întreg al frecvenţei componentei fundamentale.
2.3.- O curbă sinusoidală este complet determinată dacă i se cunoaşte:

a) numai perioada;
b) perioada, unghiul de fază şi frecvenţa;
c) amplitudinea, frecvenţa şi unghiul de fază;
d) pulsaţia, valoarea efectivă şi perioada.
2.4.- Pentru a defini complet o curbă nesinusoidală este suficient să se cunoască:

a) numai spectrul de amplitudini ale armonicelor componente;
b) numai spectrul de unghiuri de fază (spectrul de faze) ale armonicelor componente;
c) atât spectrul de amplitudini, cât şi cel de faze ale armonicelor componente;
d) perioada curbei analizate.
2.5.- Unui condensator linear, având capacitatea C = 10 μF, i se aplică, la borne, o tensiune
nesinusoidală care conţine armonica 25 cu amplitudinea de 1% din cea a tensiunii fundamentale:
u( t )  230 2  sin( t )  2 ,3 2  sin( 25t   6 )
Armonica 25, conţinută în curentul electric deformat care va circula în condensator, are faţă de
fundamentala curentului, valoarea:
a) 1 %
b) 2,5 %
c) 25 %
d) nu poate fi calculată; mai sunt necesare informaţii.
2.6.- Determinarea curentului într-o reţea cu elemente liniare R, L, C, alimentată cu o tensiune

alternativă nesinusoidală:
a) se face după legi şi teoreme diferite de cele pentru regimul sinusoidal;
b) nu se poate calcula;
c) se face aplicând numai anumite legi şi teoreme valabile pentru regimul sinusoidal;
d) se face aplicând aceleaşi legi şi teoreme valabile pentru regimul sinisoidal (aplicând teorema
superpoziţiei şi considerând fiecare armonică în parte).
2.7.- În regim nesinusoidal, rezonanţele de tensiune se realizează :

15
a) în circuite cu R şi L;
b) în circuite cu R şi C;
c) în circuite cu L şi C;
d) nu se pot produce rezonanţe în acest regim.
2.8.- Condiţia de rezonanţă la o anumită armonică se obţine pentru armonica h determinată de relaţia
(L şi C- inductivitatea şi, respectiv, capacitatea circuitului,  - pulsaţia armonicei fundamentale, Zh –
impedanţa armonică de rang h, Yh – admitanţa armonică de rang h) :
1
a) h L  h C
1
b) h L  h C  0
c) Zh = 0
d) Yh = 
2.9.- Valoarea efectivă a curentului electric nesinusoidal

i (t )  15 2  sin(t   8)  8 2  sin(3t   6) , este:
a) 17 A;
b) 23 A;
c) 7 A;
d) nu sunt suficiente informaţii pentru a putea fi calculată.
2.10.- Se dă curentul electric:

i( t )  12 2  sin( t   6 )  6 2  sin( 3t   4 )  4 2  sin( 7t   3 )
Valoarea efectivă a acestui curent nesinusoidal este:
a) 12 A
b) 14 A
c) 22 A
d) pentru a fi calculată este nevoie de informaţii suplimentare.
2.11.- Factorul de vârf a unei mărimi periodice este:

Ymax Amax
a) f v  (respectiv A );
Ymed average
Yef Arms
b) f v  (respectiv );
Ymax Amax
Y
med Aaverage
c) f v  Y (respectiv );
ef Arms
Ymax Amax
d) f v  Y (respectiv ).
ef Arms
2.12.- Factorul de formă a unei mărimi periodice este:

Ymax Amax
a) f f    (respectiv A );
Ymed average
Yef Arms
b) f f    (respectiv A );
Ymed average
16
Y med Aaverage
c) f f    Y (respectiv );
ef Arms
Ymax A
max
d) f f    Y (respectiv ).
ef Arms
2.13.- Factorul de vârf al unei curbe sinusoidale este:

a) 1,11;
b) 1,41;
c) 1,73;
d) 2,0.
2.14.- Factorul de formă al unei curbe sinusoidale este:

a) 1,11;
b) 1,41;
c) 1,73;
d) 2,0.
2.15.- O curbă nesinusoidală are întotdeauna factorul de vârf egal cu:

a) 1,11;
b) 2;
c) 2 ;
d) poate avea o valoare oarecare.
2.16.- O curbă nesinusoidală are întotdeauna factorul de formă egal cu:

a) 1,11;
b) 2;
c) 2 ;
d) poate avea o valoare oarecare.
2.17.- Evaluarea existenţei unui regim nesinusoidal se poate face în mod simplu determinând:
a) valoarea efectivă a mărimii măsurate;
b) componenta continuă a mărimii alternative măsurate;
c) amplitudinea mărimii măsurate;
d) factorul de vârf al mărimii alternative măsurate.
2.18.- In conformitate cu teoria lui C.Budeanu, se consideră că un curent electric este deformat dacă:
a) este nesinusoidal şi nestaţionar;
b) este nesinusoidal şi periodic;
c) are o variaţie oarecare, neperiodică;
d) este sinusoidal dar nestaţionar.
2.19.- Prezenţa armonicei de rang 3 în fază cu armonica fundamentală determină:

a) o curbă ascuţită;
b) o curbă aplatisată;
c) o curbă cu componentă continuă;
d) o curbă neperiodică.
17
2.20.- Prezenţa armonicei de rang 3 în opoziţie de fază cu armonica fundamentală determină:

a) o curbă ascuţită;
b) o curbă aplatisată;
c) o curbă cu componentă continuă;
d) o curbă neperiodică.
2.21.- O tensiune deformată, cuprinzând numai armonica fundamentală şi armonicele de rang 5 şi 7

determină în circuit cu elemente neliniare un curent electric ce cuprinde:
a) numai armonice cu rang 5 şi 7;
b) numai armonice cu rang peste 5;
c) tot spectrul de armonice;
d) numai armonica fundamentală.
2.22.- Armonica de rang 5 crează într-un sistem trifazat:

a) componentă de secvenţă zero;
b) componentă de secvenţă pozitivă;
c) componentă de secvenţă negativă;
d) armonicile de rang ridicat nu crează sisteme de componente simetrice.
2.23.- Pentru o curbă a curentului electric defazată în urma curbei de tensiune, armonicele pot fi situate:
a) numai în cadranul 4;
b) numai în cadranul 1;
c) numai în cadranele 1 şi 4;
d) în toate cadranele.
2.24.- Nivelul de distorsiune a tensiunii la bornele unei sarcini neliniare depinde de:
a) curentul de scurtcircuit al sursei de alimentare şi puterea sarcinii;
b) curentul de scurtcircuit al sursei de alimentare şi nu depinde de puterea sarcinii;
c) nu depinde de curentul de scurtcircuit al sursei de alimentare;
d) nu depinde de puterea sarcinii.
2.25.- Distorsiunea admisibilă de curent electric depinde de:

a) valoarea efectivă a reziduului deformant al curentului electric;
b) amplitudinea curentului electric de sarcină;
c) raportul dintre Isc / Isarcină;
d) valoarea efectivă a curentului electric.
2.26.- Curentul de scurtcircuit trifazat, măsurat la barele unei staţii de 110 kV este de 11000 A.
Puterea de scurtcircuit rezultă circa:
a) 500 MVA;
b) 1000 MVA;
c) 2000 MVA;
d) 4000 MVA.
2.27.- In cazul unui curent electric nesinusoidal, rezultat în urma aplicării unei tensiuni sinusoidale,
faza unghiulară a curentului electric:
a) este unghiul dintre fazorul de tensiune şi cel de curent electric;
b) reprezintă întârzierea temporală a curentului electric faţă de tensiune;
18
c) nu poate fi definită;
d) depinde de compoziţia spectrală a curentului electric.
2.28.- Valorile componentelor spectrale în cazul unei curbe dreptunghiulare:

a) descresc cu rangul armonicei;
b) cresc cu rangul armonicei;
c) variază cu rangul armonicei într-un mod neregulat;
d) sunt de valoare constantă, independent de rangul armonicei.
2.29. - Puterea instantanee în regim sinusoidal:

a) se defineşte ca mărime medie pe o perioadă a tensiunii aplicate;
b) este constantă în mod permanent;
c) variază cu frecvenţă dublă faţă de cea a tensiunii de alimentare;
d) este o mărime cu variaţie sinusoidală.
2.30.- Puterea activă în circuit se determină ca:

a) valoarea medie a puterii instantanee, pe intervalul de timp analizat;
b) valoarea medie pătratică a puterii instantanee, pe intervalul de timp analizat;
c) valoarea maximă a puterii instantanee;
d) valoarea efectivă a puterii instantanee.
2.31.- La alimentarea cu tensiune sinusoidală a unui redresor, puterea reactivă (in sens Budeanu)
absorbită este:
a) nulă;
b) depinde de valoarea condensatorului din circuitul de tensiune continuă;
c) depinde de schema redresorului;
d) depinde de sarcina redresorului.
2.32.- Puterea reactivă în regim sinusoidal:

a) se defineşte ca valoare medie a puterii instantanee pe o perioadă;
b) este o mărime definită (deci convenţională);
c) este componenta pulsatorie a puterii instantanee;
d) este o mărime instantanee.
2.33.- Puterea aparentă în circuitul unui receptor corespunde în principal:

a) lucrului mecanic util dezvoltat în receptor;
b) solicitării termice a circuitelor receptorului;
c) solicitării electrice a izolaţiei receptorului;
d) căderilor de tensiune în circuitul receptorului.
2.34.- Cum se defineşte puterea activă în regim nesinusoidal ?

T
1
a) P 
T  i  u  cos  dt
0
n
b) P  U 0 I 0   U i I i cos  i
1
c) P = U·I cos φ
19
n
d) P  U 0 I 0  U I
1
i i sin i
2.35.- Cum se defineşte puterea reactivă (în sensul dat de C.Budeanu) în regim nesinusoidal ?
n
a) Q   U i I i sin  i
1
b) Q  S 2  P 2
c) Q = U·I sin φ
T
1
d) Q 
T  i  u  sin  dt
0
2.36.- Ţinând seama de proprietăţile de conservare vectorială în regim nesinusoidal a puterilor :

a) Puterea aparentă este: S = P 2  D 2 ;
b) Puterea aparentă este: S = U·I;
c) Puterea aparentă este: S = Q 2  D 2 ;
d) Puterea aparentă este S= P + D+ jQ
2.37.- Puterea activă de armonică 7 este generată de:

a) turbogeneratoare;
b) hidrogeneratoare;
c) consumatori neliniari;
d) reţele electrice.
2.38.- În condiţiile alimentării unui consumator cu tensiune alternativă, practic sinusoidală (THD < 2 %),
puterea negativă înregistrată pe unele armonice semnifică faptul că:
a) consumatorul respectiv este generator de putere activă pe frecvenţa respectivă (consumator cu
regim deformant);
b) indicaţiile aparatului de măsurare sunt false;
c) absoarbe putere activă pe armonice superioare;
d) este o defecţiune în funcţionarea consumatorului.
2.39. - La bornele unei sarcini electrice se aplică tensiunea sinusoidală u(t) = 230 2 sin ωt [V].
Sarcina electrică fiind nelineară, rezultă curentul electric nesinusoidal care are forma:
i(t) = 20 2 sin (ωt - π/3) + 10 2 sin (3ωt – π/3) [A]
Puterea activă corespunzătoare componentei fundamentale este:
a) 4600 W;
b) 2300 W;
c) 6900 W;
d) 3450 W.
2.40. - Se aplică unei sarcini electrice nelineare tensiunea sinusoidală u(t) = 230 2 sin ωt [V] şi rezultă
curentul electric nesinusoidal i(t) = 20 2 sin (ωt - π/8) + 8 2 sin (3ωt – π/6) + 6 2 sin (5ωt – π/3)
[A]. Puterea activă corespunzătoare armonicei a cincea este:
a) 1380 W;
b) 690 W;
20
c) zero (nulă);
d) datele din enunţ nu sunt suficiente pentru a putea fi calculată.
2.41. - La bornele unei sarcini electrice nelineare se aplică tensiunea u(t) = 230 2 sin ωt [V].
Curentul electric care rezultă este nesinusoidal:i(t) = 10 2 sin (ωt - π/3) + 4 2 sin (3ωt – π/3) [A].
Puterea activă transferată sarcinii este:
a) 1610 W;
b) 2300 W;
c) 1150 W;
d) 920 W.
2.42. - O sarcină electrică are la borne tensiunea nesinusoidală:

u(t) = 230 2 sin ωt + 23 2 sin (3ωt – π/12) + 10 2 sin (5ωt – π/3) [V]
şi absoarbe curentul electric:
i(t) = 20 2 sin (ωt - π/3) + 10 2 sin (3ωt – π/3) + 6 2 sin (5ωt – π/6) [A]
Puterea reactivă corespunzătoare armonicei 5 este:
a) zero (nulă);
b) inductivă;
c) capacitivă;
d) nu sunt suficiente date pentru a fi calculată.
2.43. - O sarcină electrică are la borne tensiunea nesinusoidală:

u(t) = 230 2 sin ωt + 25 2 sin (3ωt – π/12) + 12 2 sin (7ωt – π/6) [V]
şi curentul electric:
a) capacitivă;
b) inductivă;
c) zero (nulă);
d) datele din enunţ nu sunt suficiente pentru a putea fi calculată.
2.44. - La bornele unei sarcini electrice se aplică tensiunea nesinusoidală:

u(t) = 230 2 sin ωt + 23 2 sin (5ωt – π/12) [V]
Rezultă curentul electric:
i(t) = 15 2 sin (ωt - π/16) +10 2 sin (3ωt – π/8) + 6 2 sin (5ωt – π/4) [A]
a) inductivă;
b) nulă (zero);
c) capacitivă;
d) nu sunt suficiente date pentru a putea fi calculată.
2.45.- În regim nesinusoidal, factorul de putere este definit pe baza:

a) unghiului de defazaj dintre curbele tensiunii şi curentului electric;
b) unghiului de defazaj dintre curbele armonicelor fundamentale ale tensiunii şi curentului
electric;
c) raportului dintre puterea activă şi puterea reactivă;
21
d) raportului dintre puterea activă şi puterea aparentă.
2.46.- Factorul de putere în regim deformant este:

P
a)   ;
S
Q
b)   cos  unde   arctan ;
P
c) raportul dintre energia activă consumată şi energia aparentă;
P
d) Q
2.47.- Curentul de magnetizare a unui transformator monofazat conţine:

a) componentă continuă;
b) armonică de rang 2;
c) armonică de rang 3;
d) armonică de rang 4.
2.48.- Curentul de magnetizare a unui transformator monofazat conţine:

a) componentă continuă;
b) numai armonici de rang par;
c) numai armonici de rang impar;
d) atât armonice de rang par cât şi armonice de rang impar, dintre care armonica de rang 3 este
foarte pronunţată.
2.49.- Cuptoarele cu arc electric de tensiune alternativă, în perioada de ardere stabilizată, generează:
a) numai componentă continuă;
b) numai armonice de rang par;
c) numai armonice de rang impar;
d) atât armonice de rang par cât şi armonice de rang impar.
2.50.- Redresoarele monofazate comandate, cu dublă alternanţă generează, în curba curentului

electric:
a) armonice de rang 2, 3 şi 4;
b) armonice de rang par;
c) armonice de rang impar;
d) atât armonice de rang par, cât şi armonice de rang impar.
2.51.- La o instalaţie de redresare, armonicile h ce pot să apară în funcţie de numărul p de pulsuri sunt
(în care k este un număr întreg) :
a) h = k  p
b) h = k  p  1
c) h = k  (2p + 1)
d) h = p
2.52.- Locomotivele electrice echipate cu redresoare monofazate, dublă alternanţă, generează:

a) numai armonice de rang 3 şi 5;
b) armonice de rang par;
22
c) armonice de rang impar;

d) atât armonice de rang par, cât şi armonice de rang impar.
2.53.- Curenţii electrici în conductorul neutru sunt cauzaţi de:

a) sarcini dezechilibrate şi nu depind de neliniaritatea sarcinilor;
b) sarcini dezechilibrate sau/şi sarcini neliniare;
c) sarcinile neliniare nu influenţează curenţii în conductorul neutru;
d) sarcinile dezechilibrate nu influenţează curenţii în conductorul neutru.
2.54.- Odată cu creşterea frecvenţei, impedanţa unui rezistor:

a) descreşte;
b) creşte;
c) rămâne (teoretic) constantă;
d) creşte în cazul armonicelor şi scade în cazul interarmonicelor.
2.55.- Odată cu creşterea frecvenţei, impedanţa unui condensator:

a) descreşte;
b) creşte;
2.56.- Odată cu creşterea frecvenţei, impedanţa unei bobine:

a) descreşte;
b) creşte;
2.57.- La o frecvenţă dată, un circuit serie constituit dintr-un condensator cu impedanţa de 3 Ω şi o

bobină cu impedanţa de 4 Ω are o impedanţă totală de:
a) 1 Ω;
b) 5 Ω;
c) 7 Ω;
d) nici una din valorile de mai sus.
2.58.- La o frecvenţă dată, un circuit serie constituit dintr-un rezistor cu rezistenţa electrică de 3 Ω şi o
bobină cu impedanţa de 4 Ω are o impedanţă totală de:
a) 1 Ω;
b) 5 Ω;
c) 7 Ω;
d) nici una din valorile de mai sus.
2.59.- Alimentarea unei bobine cu miez din fier cu o tensiune periodică şi sinusoidală (considerând
r0), determină un flux:
a) periodic sinusoidal, defazat cu π/2 înaintea tensiunii;
b) nesinusoidal;
c) cu o perioadă diferită de cea a tensiunii aplicate;
d) periodic sinusoidal, defazat cu π/2 în urma tensiunii.
23
2.60.- Un bobină reală, cu caracteristică neliniară, alimentată cu tensiune practic sinusoidală

determină:
a) armonice în fază cu tensiunea aplicată;
b) armonice de rang 3 în opoziţie de fază cu tensiunea aplicată;
c) armonice în cadranul 4;
d) armonice în cadranul 2.
2.61.- Alimentarea unei bobine cu miez din fier cu o tensiune periodică şi sinusoidală (considerând
r0), determină un curent electric:
a) sinusoidal, în fază cu tensiunea;
b) sinusoidal, defazat cu π/2 în urma tensiunii;
c) nesinusoidal, conţinând numai armonici impare;
d) nesinusoidal, conţinând armonici pare şi impare.
2.62.- O bobină cu miez din fier conectată într-un circuit de tensiune alternativă constituie:
a) un element neliniar independent de regimul de funcţionare;
b) un element liniar la funcţionarea în regim nesaturat;
c) un element rezistiv;
d) un element capacitiv.
2.63.- O bobină cu ciclu histerezis important, alimentată cu tensiune alternativă sinusoidală, are
curentul electric:
a) sinusoidal;
b) nesinusoidal, în fază cu tensiunea;
c) nesinusoidal, defazat cu π/2 în urma tensiunii (în fază cu fluxul generat);
d) nesinusoidal, ce trece prin valoarea zero înaintea fluxului generat.
2.64.- Într-o bobină cu ciclu histerezis important, alimentată cu o tensiune alternativă U sinusoidală şi
notându-se cu  unghiul de defazare a curentului de magnetizare I faţă de fluxul generat, puterea în
circuit este:
a) U·I; Ar trebui explicat ce este unghiul de defazaj în regim nesinusoidal !
b) U·I·sin; Propunem renunţarea la întrebare pentru a evita confuziile referitoare la fază !!!!
c) U·I·cos;
d) zero.
2.65.- O bobină cu miez din fier cu ciclu histerezis neglijabil, alimentată cu un curent electric
alternativ sinusoidal, generează un flux:
a) sinusoidal;
b) nesinusoidal, defazat cu π/2 înaintea curentului electric ;
c) nesinusoidal, cu trecere simultană prin zero cu curba curentului electric, conţinând armonice
impare în sinus;
d) nesinusoidal, în fază cu curentul electric, conţinând armonice pare şi impare.
2.66.- O bobină cu miez din fier cu ciclu histerezis neglijabil, alimentată cu un curent electric
alternativ sinusoidal, generează o tensiune:
a) sinusoidală;
b) nesinusoidală, în fază cu curentul electric;
c) nesinusoidală, în fază cu fluxul, conţinând armonice impare;
24
d) nesinusoidală, cu armonica de rang 3 în opoziţie de fază cu fundamentala.
2.67.- Prezenţa unei baterii de condensatoare la barele caracterizate de o tensiune sinusoidală, de la

care se alimentează un receptor cu caracteristică neliniară inductivă:
a) conduce la creşterea distorsiunii curentului electric absorbit din circuit;
b) determină reducerea distorsiunii curentului electric absorbit din circuit;
c) nu afectează distorsiunea curentului electric absorbit din circuit;
d) determină reducerea tensiunii la barele de alimentare.
2.68.- Conectarea în serie cu un receptor cu caracteristică neliniară a unei bobine:

a) determină amplificarea distorsiunii tensiunii de la barele de alimentare;
b) determină reducerea distorsiunii tensiunii de la barele de alimentare;
c) nu afectează distorsiunea tensiunii de la barele de alimentare;
d) determină creşterea tensiunii la barele de alimentare.
2.69.- În cazul unui transformator în gol, alimentat cu o tensiune sinusoidală:

a) fluxul rezultat şi curentul electric absorbit sunt sinusoidale;
b) fluxul rezultat este nesinusoidal şi curentul electric absorbit este sinusoidal;
c) fluxul rezultat este sinusoidal şi curentul electric absorbit este nesinusoidal.
d) fluxul rezultat este nesinusoidal şi curentul electric absorbit este nesinusoidal.
2.70.- Valorile componentelor spectrale în cazul unei curbe dreptunghiulare:

a) descresc cu rangul armonicii; ATENTIE: este similara cu 2.28 !!!!!!
b) cresc cu rangul armonicii;
c) variază cu rangul armonicii într-un mod neregulat;
d) sunt de valoare constantă, independent de rangul armonicii.
2.71.- Efectele armonicelor asupra reţelelor de transport şi distribuţie se manifestă prin:

a) pierderi de putere şi energie şi suprasolicitări ale izolaţiei electrice;
b) pierderi în fier şi suprasolicitări mecanice ale conductoarelor;
c) pierderi de putere, energie şi suprasolicitări mecanice ale conductoarelor;
d) nu au efecte negative.
2.72.- Apariţia puterilor deformante în reţeaua electrică determină:

a) creşterea tensiunilor între faze;
b) creşterea pierderilor de putere activă în circuitele de alimentare;
c) creşterea factorului de putere la utilizator;
d) creşterea factorului de nesimetrie.
2.73.- Distorsiunea curentului electric din circuitul unei maşini electrice determină:
a) creşterea factorului de putere a maşinii;
b) creşterea cuplului la arborele maşinii;
c) supraîncălzirea înfăşurărilor maşinii;
d) încărcarea nesimetrică a maşinii.
2.74.- Într-o reţea electrică trifazată de JT, curenţii electrici de armonică de rang 3 de pe cele trei
faze, cu o valoare de 80 % din valoarea curentului electric pe fundamentală determină în conductorul
de neutru:
25
a) un curent electric egal cu valoarea curentului de pe o fază;

b) un curent electric egal cu rădăcina pătrată din 2,4 ori valoarea curentului electric de pe o fază;
c) un curent electric egal cu inversul rădăcinii pătrate a 0,8 din valoarea curentului electric de pe o
fază;
d) un curent electric egal cu 240 % din valoarea curentului electric de pe o fază.
2.75.- Un receptor trifazat, montat în stea, are punctul comun racordat la conductorul neutru. Curenţii
pe faze sunt:
iA(t)= 2  I 1  sin( t )  2  I 3  sin( 3t )
iB(t)= 2  I 1  sin( t  2 3 )
iC(t)= 2  I1  sin( t  2 3 )  2  I 3  sin( 3t )
În acest caz:
a) valoarea efectivă a curentului din conductorul neutru este 3I3
b) curentul din conductorul neutru este nul
c) valoarea efectivă a curentului din conductorul neutru este I3
d) curentul din conductorul neutru nu poate fi evaluat deoarece nu sunt suficiente datele propuse
în enunţ.
2.76.- Un receptor monofazat este alcătuit dintr-un rezistor în serie cu o bobină (ambele fiind elemente
lineare). Curentul electric din circuit este sinusoidal şi are frecvenţa f = 50 Hz. Valoarea efectivă a
căderii de tensiune pe rezistor (UR) este egală cu cea a căderii de tensiune pe bobină (UL): UR = UL .
Presupunem că receptorul dat este parcurs de un curent sinusoidal de aceeaşi amplitudine cu cel
iniţial, dar de frecvenţă triplă (f3 = 3f = 150 Hz). Notăm valorile efective ale noilor căderi de tensiune
cu UR3 şi UL3 .
În noua situaţie avem:
a) UR3 < UL3
b) UR3 = UL3
c) UR3 > UL3
d) cu informaţiile date, nu se poate preciza relaţia dintre valorile efective.
2.77.- Un receptor monofazat este alcătuit dintr-un rezistor montat în paralel cu un condensator
(ambele fiind elemente lineare). Tensiunea aplicată la bornele ansamblului este sinusoidală şi are
frecvenţa f = 50 Hz. Valoarea efectivă a curentului electric prin rezistor (IR) este egală cu cea a
curentului electric din condensator (IC): IR = IC
Presupunem că receptorului dat i se aplică o tensiune sinusoidală de aceeaşi amplitudine cu cea a
tensiunii iniţiale, dar cu o frecvenţă de cinci ori mai mare (f 5 = 5f = 250 Hz). Notăm modulele noilor
curenţi cu IR5 = IC5. În noua situaţie avem:
a) IR5 = IC5
b) IR5 > IC5
c) IR5 < IC5
d) cu informaţiile date, nu se poate preciza relaţia dintre valorile efective ale curenţilor.
2.78.- Armonicele de curent electric, având rang multiplu de trei, într-un circuit trifazat cu mărimi
simetrice, circulă în (se consideră că transformatoarele primesc în primar curenţii armonici):
a) infăşurările primare ale transformatoarelor trifazate stea-triunghi;
b) infăşurările secundare ale transformatoarelor trifazate stea-triunghi ;
c) infăşurările primare ale transformatoarelor trifazate triunghi-stea;
26
d) infăşurările secundare ale transformatoarelor trifazate triunghi-stea.
2.79.- Pierderile suplimentare într-un transformator cresc cu:

a) numai cu amplitudinea armonicei;
b) numai cu frecvenţa armonicei;
c) atât cu amplitudinea, cât şi cu frecvenţa armonicei;
d) nici una dintre acestea.
2.80.- Motoarele asincrone au probleme majore cu:

a) variaţiile de tensiune /flicker;
b) variaţiile lente ale frecvenţei tensiunii de alimentare;
c) armonicele de tensiune;
d) nici una dintre acestea.
7.81.- Utilizarea transformatoarelor stea-stea în locul transformatoarelor stea-triunghi are avantajul:

a) unui preţ mai redus al echipamentului;
b) eliminării armonicelor de rang multiplu de trei;
c) reducerii factorului de distorsiune al curentului electric absobit de utilizator;
d) limitării nivelului perturbaţiilor din reţeaua electrică de alimentare.
2.82.- Un rezistor linear este alimentat, de la reţeaua electrică, cu o tensiune sinusoidală având
amplitudinea constantă şi frecvenţa f=50 Hz. In circuitul da alimentare se introduce o simplă diodă în
serie cu rezistorul. Curentul electric care rezultă este:
a) neperiodic;
b) nesinusoidal şi neperiodic;
c) nestaţionar şi nesinusoidal;
d) nesinusoidal şi periodic
serie cu rezistorul. Curba curentului poate fi descrisă de o funcţie:
a) pară;
b) periodică;
c) impară;
d) sinusoidală.
serie cu rezistorul. Se face analiza armonică a curentului electric din circuit. Seria Fourier care
rezultă:
a) conţine termenul liber (corespunzător frecvenţei f=0 Hz);
b) are numai componente interarmonice;
c) conţine atât componente armonice, cât şi interarmonice;
d) nu conţine termen liber.
amplitudinea constantă şi frecvenţa f=50 Hz. In circuitul da alimentare se introduce o punte
redresoare (alcătuită din diode) care permite redresarea ambelor alternanţe ale tensiunii sinusoidale
27
aplicate ansamblului „redresor-punte". In acest caz curba curentului electric din rezistor poate fi
descrisă de o funcţie:
a) pară;
b) impară;
c) neperiodică;
d) sinusoidală.
amplitudinea constantă şi frecvenţa f=50 Hz. In circuitul da alimentare se introduce o punte
redresoare (alcătuită din diode) care permite redresarea ambelor alternanţe ale tensiunii sinusoidale
aplicate ansamblului „redresor-punte". Pentru montajul descris se poate considera că perioada
curentului electric redresat este:
a) egală cu cea a tensiunii de alimentare;
b) dublă faţă de cea a tensiunii de alimentare;
c) jumătatea din cea a tensiunii de alimentare;
d) triplă faţă de cea a tensiunii de alimentare.
2.87.- Tensiunile armonice pot fi evaluate:

a) numai individual, prin amplitudinea lor relativă (Uh), raportată la tensiunea fundamentală
(U1);
b) numai global, prin factorul total de distorsiune armonică (THDU);
c) individual şi global, calculând (Uh/U1) si (THDU) pentru armonicele cu rangul cuprins între 2 si 40;
d) calculând individual (Uh/U1) pentru reţelele electrice de JT şi calculând global (THDU)
pentru reţelele electrice de MT.
2.88.- Valorile normate pentru fiecare tensiune armonică se referă la:

a) mărimi instantanee ale armonicei corespunzătoare;
b) mediile pe intervalul de 10 minute ale valorilor efective;
c) valori medii pe 10 minute realizate cu o probabilitate de 95 % pe durata unei săptămâni;
d) valori efective calculate pe o perioadă pentru armonica corespunzătoare.
2.89.- Nivelurile admisibile cele mai mari pentru valorile individuale ale armonicelor de tensiune sunt:
a) pentru armonicile pare;
b) pentru armonica de rang 3;
c) pentru armonica de rang 5;
d) pentru armonicile impare.
2.90.- Factorul total de distorsiune se normează pentru:

a) tensiune;
b) curent electric;
c) tensiune în PCC;
d) curent electric în PCC.
2.91.- Factorul total de distorsiune (THD) se defineşte ca :

a) medie aritmetică a amplitudinilor armonicelor componente ;
b) medie ponderată cu rangul armonicei a valorilor efective ale armonicelor componente ;
c) medie pătratică a valorilor efective ale armonicelor componente raportată la fundamentală;
d) medie geometrică a valorilor efective ale armonicelor componente.
28
2.92. - Factorul total de distorsiune (THD) depinde de :

a) unghiul de fază al armonicelor componente;
b) amplitudinea armonicelor componente;
c) perioada armonicelor componente;
d) frecvenţa armonicelor componentelor.
2.93.- Pentru a calcula factorul total de distorsiune (THD) al unei curbe periodice nesinusoidale este
necesar să se cunoască:
a) unghiul de fază şi perioada armonicelor componente;
b) pulsaţia armonicelor componente;
c) spectrul de amplitudini al curbei;
d) spectrul de faze al curbei.
2.94.- În mod obişnuit, rangul maxim al armonicelor care sunt luate în consideraţie pentru evaluarea
indicatorilor care definesc calitatea energiei electrice, este:
a) 14;
b) 40;
c) 64;
d) 100.
2.95.- Factorul de distorsiune al curbei tensiunii la bare, într-un echipament de clasă A , se determină
conform normativelor actuale, pe baza primelor:
a) 16 armonice;
b) 40 armonice;
c) 64 armonice;
d) 128 armonice.
2.96.- Factorul Total de Distorsiune Armonică este definit de relaţia (Q N –valoarea nominală, Q1 –
valoarea componentei fundamentale, Qh –valoarea armonicei de rang h de tensiune sau de curent
electric):
Q 2
h
a) THD  h 1 ;
Q1
Q 2
h
b) THD  h 1 ;
QN
Q 2
h  Q12
c) THD  h 1 ;
Q1
Q 2
h  Q12
d) THD  h 1 ;
QN
2.97.- Factorul Total de Distorsiune Armonică este definit de relaţia (Q N –valoarea nominală, Q1 –
valoarea componentei fundamentale, Qh –valoarea armonicei de rang h de tensiune sau de curent
electric):
29
2
 Qh 
a) THD   
h 1  QN


;
2
 Qh 
b) THD    
h 1  Q1 
;
2
 Qh 
c) THD    
h 1  Q1 
;
2
 Qh 
d) THD   

h 1  QN



.
2.98.- Factorul de Distorsiune Total (THD), conform EN 50160, este:

40
a) (U
h 0
h )2
;
THD 
U1
U ef2  U12
b) THD  ;
U1
40
c) (U
h 1
h )2
;
THD 
U1
U ef2  U 12
d) THD  .
U ef
2.99.- Factorul total de distorsiune de curent electric contractat TDD (Current Total Demand
Distortion Factor) este definit de relaţia (I(h) –valoarea efectivă a armonicei de curent electric de rang
h, I(1) – valoarea efectivă a armonicei fundamentale, I(1u) – valoarea efectivă a armonicei fundamentale,
corespunzând puterii Su contractate, IN – valoarea nominală a curentului electric, I – valoarea efectivă
a curentului electric):
2
40  I ( h) 
a) TDDI   

h  2  I (1u )


;

2
40  I ( h) 
b) TDDI   

h  2  I (1)
 ;


2
 I(h)
40

c) TDDI  
h2  I N
 ;

2
40  I ( h) 
d) TDDI   

h2  I


.

2.100. - Factorul total de distorsiune (THD) al curentului electric:

30
este:
a) 25 %;
b) 20%;
c) 15 %
d) cu datele din enunţ nu poate fi calculat.
2.101.- Factorul total de distorsiune de curent electric poate avea valoarea maximă egală cu:
a) 10 %;
b) 50 %;
c) 100 %;
d) .
2.102.- Factorul total de distorsiune de curent electric în conductorul neutru, în reţelele de joasă
tensiune, poate avea valoarea maximă:
a) ;
b) 1;
c) 2 ;
d) 3 .
2.103.- Factorul de distorsiune de curent electric poate avea numai valori:

a) cuprinse între 0 şi 1;
b) peste 1;
c) cuprinse între 0 şi ;
d) sub 0,5.
2.104.- Aplicarea unei tensiuni nesinusoidale (THDU) unui condensator, conduce la obţinerea unui curent
electric nesinusoidal cu:
a) THDI < THDU;
b) THDI > THDU;
c) THDI = THDU;
d) în fază cu tensiunea aplicată a fiecărei armonice.
2.105.- Aplicarea unei tensiuni nesinusoidale (THDU) unei bobine fără fier, conduce la obţinerea unui curent
electric nesinusoidal cu:
a) THDI < THDU;
b) THDI > THDU;
c) THDI = THDU;
d) în fază cu tensiunea aplicată a fiecărei armonice.
2.106.- Aplicarea unei tensiuni nesinusoidale (THDU) unui rezistor, conduce la obţinerea unui curent electric
nesinusoidal cu:
a) THDI < THDU;
b) THDI > THDU;
c) THDI = THDU;
d) se obţine un curent sinusoidal.
31
2.107.- Factorul de distorsiune de curent electric al unui receptor cu caracteristică neliniară:

a) este funcţie de factorul de putere al receptorului;
b) este independent de puterea transformatorului de alimentare a barelor la care este conectat;
c) este independent de curentul de scurtcircuit la barele de alimentare;
d) este funcţie de curentul de scurtcircuit la barele de alimentare.
2.108.- Conform standardului EN 50160, în condiţii normale de funcţionare, factorul total de

distorsiune armonică (THD )pentru tensiune trebuie să fie, pentru reţelele electrice de joasă şi medie
tensiune, mai mic sau egal cu:
a) 1 %;
b) 3 %
c) 5 %
d) 8 %.
2.109.- Conform reglementărilor din România, în condiţii normale de funcţionare, factorul total de
distorsiune armonică (THD)pentru tensiune trebuie să fie, pentru reţelele electrice cu Un ≥ 110 kV din
SEN, mai mic sau egal cu:
a) 1 %;
b) 3 %
c) 5 %
d) 8 %.
2.110.- Nivelul admis al emisiilor perturbatoare ale consumatorilor este stabilit pe curba de curent
electric prin:
a) norme ale autorităţii de reglementare;
b) calcule proprii bazate de daune în sistemul energetic industrial;
c) calcule de alocare realizate de operatorul de distribuţie;
d) calcule privind pierderile active în reţelele electrice de distribuţie.
2.111.- Un consumator care determină perturbaţii armonice peste nivelul alocat:

a) este deconectat;
b) primeşte un tarif mai mare a energiei consumate;
c) furnizorul îşi ia măsuri în reţeaua proprie pentru asigurarea nivelului de calitate a energiei
electrice pentru ceilalţi consumatori;
d) furnizorul îl poate accepta provizoriu numai dacă nu este afectată calitatea energiei electrice.
2.112.- Agregarea consumatorilor perturbatori conduce la:

a) reducerea nivelului perturbaţiei totale faţă de suma perturbaţiilor;
b) creşterea nivelului perturbaţiei totale faţă de suma perturbaţiilor;
c) obţinerea unui nivel al perturbatiei egal cu suma perturbaţiilor;
d) creşterea pierderilor în reţeaua electrică industrială.
2.113.- Agregarea sarcinilor cu caracteristică neliniară determină:

a) reducerea factorului de putere global;
b) creşterea factorului de distorsiune global;
c) creşterea factorului de putere global;
d) creşterea puterii reactive globale absorbite.
32
2.114.- Deşi este larg utilizată, transformarea Fourier este folosită incorect în cazul analizei armonice
a mărimilor măsurate în reţeaua electrică deoarece:
a) mărimile sunt nesimetrice;
b) mărimile sunt nesinusoidale;
c) mărimile nu sunt periodice;
d) mărimile au o frecvenţă prea mare.
2.115.-Conform teoremei lui Shannon în cazul analizei Fourier a semnalelor eşantionate folosind
transformarea Fourier numerică (DFT) frecvenţa componentei spectrale maxime este:
a) egală cu frecvenţa de eşantionare;
b) dublă faţă de frecvenţa de eşantionare;
c) jumătate din frecvenţa de eşantionare;
d) nu există o relaţie între cele două frecvenţe.
2.116.- Valoarea „instantanee” a indicatorilor referitori la regimul nesinusoidal se obţine pe baza

determinărilor pe un interval de măsurare de:
a) 3 secunde;
b) 10 perioade;
c) 20 ms;
d) 10 minute.
2.117.- Pentru evaluarea nivelului armonicelor individuale sunt analizate valorile agregate pe 10
minute realizate pe o săptămână, cu o probabilitate de:
a) 1 %;
b) 50 %;
c) 95 %;
d) 99 %.
2.118.- În conformitate cu procedura standardizată actuală, armonica fundamentală corespunde liniei

spectrale de rang:
a) 10;
b) 5;
c) 15;
d) 20.
2.119.- Conform procedurii standardizate, armonica de rang 3 corespunde liniei spectrale de rang:
a) 30;
b) 36;
c) 150;
d) 10.
2.120.- Pentru monitorizarea, pe durata unei săptămâni, a mărimilor curbelor deformate se iau în
consideraţie:
a) valorile agregate pe 10 minute;
b) valorile agregate pe 3 secunde;
c) valorile agregate pe o oră;
d) valorile „instantanee” pe 0,2 secunde.
33
2.121.- Se efectuează analiza armonică a unei curbe de tensiune (curent electric) din reţeaua electrică
(cu frecvenţa de 50 Hz) folosind transformarea Fourier. Dacă se doreşte ca rezoluţia spectrului de
armonice să fie de 5 Hz (în conformitate cu reglementările actuale) este necesar ca fereastra de
măsurarea să fie (T este perioada tensiunii reţelei electrice):
a) T;
b) 2 T;
c) 10 T;
d) 5 T,
2.122.- Se efectuează analiza armonică a unei curbe de tensiune (curent electric) din reţeaua electrică (cu
frecvenţa de 50 Hz) folosind transformarea Fourier. Dacă se doreşte ca rezoluţia spectrului de armonici să
fie de 1 Hz este necesar ca fereastra de măsurarea să fie(T este perioada tensiunii reţelei electrice):
a) 10 T
b) 5 T
c) 50 T
d) 20 T
2.123.- În cazul unei ferestre de eşantionare T w = 5T (unde T este perioada tensiunii de alimentare)
frecvenţa minimă care poate fi indentificata în spectrul de frecvenţe este:
a) 1 Hz;
b) 5 Hz;
c) 10 Hz;
d) 20 Hz.
2.124.- Pentu evaluarea nivelului de armonice sunt luate în consideraţie numai valorile valide ale
tensiunilor. Se consideră valoare validă dacă;
a) curba tensiunii măsurate are un factor de distorsiune sub 8%;
b) factorul de nesimetrie de tensiune este sub 2%;
c) în urma măsurătorii rezultă peste 1008 determinări pe 10 minute într-o săptămână.
d) valoarea măsurată nu intră în categoria golurilor, întreruperilor de scurtă şi lungă durată şi a
supratensiunilor;
2.125.- In reţelele electrice din Europa, o interarmonică (de tensiune sau de curent electric) este
componenta cu frecvenţa:
a) 100 Hz;
b) 125 Hz;
c) 150 Hz;
d) 200 Hz.
2.126.- Interarmonica de 40 Hz va modula purtătoarea de 50 Hz cu frecvenţa de:

a) 40/50 Hz;
b) 50/40 Hz;
c) 10 Hz;
d) 40 Hz.
2.127.- Fie un variator de tensiune alternativă (VTA) al cărui ciclu de lucru t l = 5T şi durata de
conducţie tc = 3T (M = 5, N = 3) unde T este perioada tensiunii de alimentare. Frecvenţa minimă a
componentei armonice a curentului electric este:
34
a) 50/3 Hz;
b) 100/3 Hz;
c) 10 Hz;
d) 4  50/3 Hz.
2.128.- Forma de semnal din figură (T =20 ms) conţine

componente de frecvenţa: ωt
a) 50/3 Hz;
b) 100 Hz;
c) 125 Hz;
d) 150 Hz.
2.1293.- Frecvenţa tensiunii reţelei electrice modulată de o interarmonică depinde de:

a) frecvenţa interarmonicei ;
b) amplitudinea interarmonicei ;
c) faza unghiulară a interarmonicei ;
d) componentele spectrale ale interarmonicei.
2.130.- Pentru a mări rezoluţia de determinarea a interarmonicelor de tensiune sau de curent electric:
a) este necesar să se mărească fereastra de eşantionare a curbei respective;
b) este necesar să se micşoreze fereastra de eşantionare;
c) nu are importanţă lărgimea ferestrei;
d) este necesară reducerea frecvenţei de eşantionare.
2.131.- Regimul nesinusoidal trebuie eliminat/redus, în principal pentru că :

a) produce variaţii mari de tensiune;
b) poate produce supratensiuni;
c) poate produce supracurenţi electrici;
d) determină o dimensionare şi o funcţionare neeconomică a instalaţiilor.
2.132.- Reducerea distorsiunilor de tensiune se realizeaza prin:
a) montarea de condensatoare;
b) montarea de bobine de compensare transversală;
c) montarea de filtre pasive sau active;
d) micşorarea curentului electric de scurtcircuit.
2.133.- Circuitele rezonante ale unui filtru pasiv absorbant prezintă, pentru armonica la care sunt
dimensionate o impedanţă:
a) infinită;
b) nulă;
c) capacitivă;
d) inductivă.
2.134.- La dimensionarea filtrelor pasive absorbante receptorul cu caracteristică neliniară este

considerat ca:
a) sursă de curent electric armonic;
b) sursă de tensiune armonică;
c) sursă de putere armonică;
35
d) sursă cu impedanţă armonică variabilă.
2.135.- La dimensionarea circuitelor rezonante ale filtrului pasiv absorbat se consideră:

a) tensiunea la bare nesinusoidală;
b) curentul electric prin circuitul rezonant sinusoidal, de frecvenţă corespunzătoare armonicei la
care este dimensionat;
c) curentul electric prin circuitul rezonant identic cu cel determinat de sursa de armonice;
d) tensiunea la bare sinusoidală.
2.136.- La dimensionarea unui circuit rezonant al unui filtru pasiv absorbat se impun condiţii privind:
a) solicitarea electrică şi termică a condensatorului din circuit;
b) solicitarea electrică şi termică a bobinei din circuit;
c) solicitarea electrică şi termică a sursei de armonice;
d) solicitarea electrică şi termică a bateriei pentru controlul factorului de putere.
2.137.- Controlul încadrării filtrului pasiv absorbant de armonice în reţeaua electrică a furnizorului
este necesar pentru:
a) a evita apariţia de rezonanţe în reţeaua electrică;
b) a controla curentul electric de scurtcircuit în reţeaua electrică;
c) a controla nivelul tensiunii în reţeaua electrică;
d) a evita funcţionarea consumatorului în regim capacitiv.
2.138.- Filtrele pasive absorbante nu pot fi utilizate la consumatorii pur rezistivi deoarece determină:
a) rezonanţe în reţeaua electrică;
b) creşterea nivelului de distorsiune;
c) dificultăţi în reglarea protecţiilor prin relee;
d) funcţionarea în regim capacitiv a consumatorului.
2.139.- În circuitele cu convertoare de frecvenţă, filtrele inductive serie asigură:

a) limitarea fenomenelor de rezonanţă;
b) reducerea nivelului de distorsiune al curentului elecrtic absorbit;
c) reducerea costurilor sistemului de filtrare;
d) reducerea randamentului convertorului.
2.140.- Principalul avantaj al filtrelor active în raport cu filtrele pasive constă în faptul că:
a) sunt mai ieftine;
b) sunt mai simple;
c) sunt mai uşor de întreţinut;
d) sunt mai adaptabile.
2.141.- Un echipament PFC (Power factor corrector) asigură:

a) realizarea numai a factorului de putere setat;
b) realizarea numai a factorului de distorsiune impus;
c) realizarea factorului de putere setat şi a factorului de distorsiune impus;
d) controlul puterii reactive a consumatorului.
2.142.- Circuitele cu absorbţie de curent sinusoidal au aplicaţie:

a) la echipamentele cu putere peste 1 kW cu redresoare;
36
b) la echipamentele cu putere sub 1 kW cu redresoare;

c) la echipamentele cu receptoare pur rezistive;
d) la echipamentele cu caracteristică liniară.
2.143.- Filtrul antirepliere (antialiasing) are rol de:

a) filtru trece jos pentru componenta continuă;
b) filtru trece bandă pentru frecvenţa fundamentală;
c) filtru trece sus pentru frecvenţele corespunzătoare celor m eşantioane utilizate;
d) filtru trece jos pentru frecvenţele corespunzătoare celor m/2 eşantioane utilizate.
37
Modul 3 - FLUCTUAŢII DE TENSIUNE / FLICKER

3.1.- Ce (fenomen) este la originea efectului de flicker ?
a) fluctuaţiile de tensiune;
b) întreruperile în alimentare;
c) puneri la pământ;
d) cuplarea unui consumator.
3.2.- Ce sunt fluctuaţiile de tensiune ?

a) o serie de întreruperi tranzitorii ale tensiunii în reţeaua de alimentare cu energie electrică;
b) o serie de goluri de tensiune succesive;
c) o serie de variaţii ale tensiunii efective cu caracter repetitiv, ciclice sau aleatorii care pot să
apară în punctele de conectare a unor sarcini mari sau fluctuante;
d) o serie de întreruperi de scurtă durată a tensiunii în reţeaua de alimentare cu energie electrică.
3.3.- Ce este efectul de flickerul ?

a) fluctuaţiile bruşte de tensiune;
b) întreruperile în alimentare;
c) impresie de instabilitate a senzaţiei vizuale indusă de un stimul luminos a cărui luminanţă sau
distribuţie spectrală fluctuează în timp;
d) cuplarea unui consumator.
3.4.- Care din următoarele receptoare nu cauzează fluctuaţii de tensiune ?

a) în reţele de joasă tensiune: frigidere, ascensoare, aparate de sudare cu arc electric, unităţi de
aer condiţionat, ventilatoare;
b) în reţele de joasă tensiune: televizoare, aparate radio, fiare de calcat, cuptoare cu microunde;
c) în reţele de medie tensiune: pompe, locomotive electrice, laminoare, centrale eoliene;
d) în reţele de înaltă tensiune: cuptoare cu arc electric, laminoare.
3.5.- Care din următoarele nu generează flicker?

a) laminoarele de bandă rece;
b) cuptoare cu arc electric;
c) redresoare necomandate;
d) aparate de sudare cu arc electric.
3.6.- Frecvenţa fluctuaţiilor de tensiune poate avea o valoare cuprinsă între:

a) 0,5 Hz şi 49,5 Hz;
b) 0,5 Hz şi 25 Hz;
c) 0,5 Hz şi 50 Hz;
d) poate avea orice valoare, inclusiv peste 50 Hz.
3.7.- Care din următoarele afirmaţii este corectă ?

a) în reţele de joasă tensiune nu pot să apară fluctuaţii de tensiune;
b) instalaţiile şi procesele care generează interarmonice pot fi o sursă majoră de fluctuaţii de
tensiune;
c) fluctuaţiile de tensiune pot să apară numai în reţelele electrice de medie tensiune;
d) fluctuaţiile de tensiune pot să apară numai în reţelele electrice de medie şi înaltă tensiune.
38
3.8.- Frecvenţa fluctuaţiilor de tensiune produse ca urmare a prezenţei unei interarmonice se

determină cu relaţia (unde f1 este frecvenţa fundamentală a tensiunii, fi este frecvenţa interarmonicei,
iar fh este frecvenţa celei mai apropiate armonice de interarmonica de frecvenţă fi):
c) f mod  f1  f h ;
c) f mod  f i  f1 ;
c) f mod  f i  f h ;
c) f mod  f1  f i .
3.9.- Tensiunea interarmonică cu frecvenţa 127 Hz produce modularea tensiunii fundamentale (50 Hz)
cu o frecvenţă de modulaţie egală cu:
a) 27 Hz;
b) 77 Hz;
c) 23 Hz;
d) 73 Hz.
3.10.- O sarcină electrică este alimentată prin intermediul unui redresor cu 24 pulsuri. În regim
staţionar de funcţionare (fără şocuri de putere) acest redresor ar putea fi o sursă de perturbaţii
generatoare de flicker ?
a) nu, deoarece regimul de funcţionare este staţionar;
b) da, deoarece se produc interarmonice;
c) nu, deoarece se produc numai armonice;
d) informaţiile date nu sunt suficiente pentru a răspunde la întrebare.
3.11.- Amplitudinea fluctuaţiilor de tensiune:

a) este proporţională cu valoarea curentului electric de scurtcircuit în nod;
b) este invers proporţională cu valoarea curentului electric de scurtcircuit;
c) nu depinde de valoarea curentului electric de scurtcircuit;
d) nu depinde de mărimea sarcinii.
3.12.- Amplitudinea fluctuaţiilor de tensiune:

a) este proporţională cu valoarea curentului electric de scurtcircuit în nod;
b) este proporţională cu valoarea variaţiei puterii sarcinii;
c) este invers proporţională cu nivelelul variaţiei puterii sarcinii;
d) nu depinde de mărimea sarcinii.
3.13.- Valoarea variaţiilor de tensiune cauzate de variaţia puterii reactive a sarcinii este:
a) proporţională cu valoarea curentului electric de scurtcircuit în punctul de conectare a unei
sarcini fluctuante; ATENŢIE: este identică cu 3.11
b) invers proporţională cu valoarea puterii de scurtcircuit în punctul de conectare a unei sarcini
fluctuante;
c) independentă de puterea de scurtcircuit în punctul de conectare a unei sarcini fluctuante;
d) invers proporţională cu variaţia puterii reactive a sarcinii.
3.14.- Care este criteriul de acceptare, fără alte studii de racordare a unui consumator generator de
fluctuaţii de tensiune în PCC:
a) consumul de putere reactivă;
b) consumul de putere activă;
c) curba de variaţie a sarcinii;.
39
d) raportul dintre puterea aparentă maximă consumata şi puterea de scurtcircuit în nodul de

racordare.
3.15.- De regulă, fluctuaţiile de tensiune nu crează probleme dacă raportul dintre puterea sarcinii
perturbatoare şi puterea de scurtcircuit a reţelei în PCC este (conform CEI 61000-3-7/2006):
a)  1 %
b)  2 %
c)  0,1 %
d) 0,5 %
3.16.- Cuantificarea nivelului fluctuaţiilor de tensiune (efectului de flicker) se face în prezent prin:
a) variaţia procentuală a tensiunii;
b) numărul de variaţii pe minut
c) doză de flicker;
d) indicatorii Pst şi Plt
3.17.- Valorile limită ale nivelului de flicker pe termen scurt (Pst) şi nivelului de flicker pe termen lung
(Plt) înseamnă:
a) valorile maxime ale acestor indicatori în orice perioadă de o săptămână;
b) valorile minime ale acestor indicatori în orice perioadă de o săptămână;
c) valorile medii ale acestor indicatori în orice perioadă de o săptămână;
d) valorile maxime pentru 95 % din timp în orice perioadă de o săptămână.
3.18.- Care standard internaţional reglementează valoarea limită pentru nivelul de flicker pe termen
lung pentru reţelele electrice de JT şi MT:
a) EN 50160;
b) IEC 61000-4-7;
c) IEC 61000-4-15;
d) IEC 61000-4-30
3.19.- Conform EN 50160, valoarea limită pentru nivelul de flicker pe termen lung (Plt) pentru reţelele
electrice de JT şi MT este:
a) 0,5
b) 0,8;
b) 1,0;
d) 1,2
3.20.- Care standard internaţional reglementează cerinţele de proiectare pentru echipamentele de

măsurare a fluctuaţiilor de tensiune:
a) EN 50160;
b) IEC 61000-4-7;
c) IEC 61000-4-15;
d) IEC 61000-4-30
3.21.- Care standard internaţional reglementează condiţiile de măsurare a nivelului de flicker:

a) EN 50160;
b) IEC 61000-4-7;
40
c) IEC 61000-4-15;
d) IEC 61000-4-30
3.22.- Flickermetrul permite măsurarea:

a) nivelului fluctuaţiilor de tensiune la bare;
b) frecvenţei de variaţie a fluctuaţiilor de tensiune;
c) nivelului senzaţiei de flicker la nivelul ochiului datorată fluctuaţiilor de tensiune;
d) probabilitatea de depăşire a abaterii de 10 % faţă de tensiunea nominală.
3.23.- Ochiul uman este cel mai sensibil la fluctuaţii ale fluxului luminos cu o frecvenţă de:
a) 7,9 Hz
b) 8,8 Hz;
c) 9,9 Hz;
d) 10,9 Hz
3.24.- Caracteristica de frecvenţă a unui flickermetru se bazează pe:

a) lampa cu incandescenţă de 230 V, 40 W;
b) lampa fluorescentă;
c) lampa cu incandescenţă de 230 V, 60 W;
d) lampa cu incandescenţă de 230 V, 18 W.
3.25.- Curba de iritabilitate defineşte:

a) relaţia dintre nivelul fluctuaţiilor de tensiune şi frecvenţa de variaţie a acestora, care
determină jena fiziologică;
b) relaţia dintre fluxul luminos şi tensiunea la bornele lămpii de referinţă, care determină jena
fiziologică;
c) relaţia dintre puterea absorbită de lampa de referinţă şi fluxul luminos al acesteia, care
determină jena fiziologică;
d) relaţia dintre nivelul variaţiilor fluxului luminos al lămpii de referinţă şi frecvenţa de variaţie
a acestora, care determină jena fiziologică.
3.26.- Curba de iritabilitate la fluctuaţii de tensiune, utilizată pentru evaluarea nivelului de flicker de
scurtă durată, corespunde valorii:
a) Pst = 0,35;
b) Pst = 0,92;
c) Pst = 1,0;
d) Pst = 1,1.
3.27.- Curba de Probabilitate Cumulată serveşte, conform normelor, la:

a) determinarea valorii maxime;
b) stabilirea probabilităţii de realizare a fiecărui semnal;
c) determinarea valorii cu o probabilitate stabilită;
d) determinarea valorii numerice.
3.28.- Valorile instantanee de flicker sunt:

a) valorile tensiunii înregistrate la fiecare 10 minute;
b) valorile tensiunii înregistrate la fiecare 2 ore;
c) valorile eşantioanelor cu o frecvenţă de cel puţin 50 Hz;
41
d) valorile efective ale tensiunii măsurare la fiecare 10 ms.
3.29.- Determinarea nivelului de flicker pe termen scurt se face pe baza:

a) valorilor tensiunii înregistrate la fiecare 10 minute;
b) informaţiilor din Curba de Probabilitate Cumulată a valorilor instantanee de flicker;
c) valorilor ale eşantioanelor cu o frecvenţă de cel puţin 50 Hz;
d) valori efective a tensiunii măsurare la fiecare 10 ms.
3.30.- Curba de probabilitate cumulată pentru determinarea nivelului de flicker de scurtă durată se
determină pe baza valorilor instantanee de flicker înregistrate pe o durată de:
a) 200 ms;
b) 3 s;
c) 10 minute;
d) două ore.
3.31.- Indicatorul de flicker pe termen scurt Pst se determină pe un interval de măsurare de:
a) 1 minut;
b) 10 minute;
c) 1 oră;
d) 2 ore.
3.32.- Conform IEC 61000-4-30/2006, intervalul de agregare a rezultatelor obţinute din măsurători
pentru evaluarea nivelului flickerului de lungă durată este de:
a) 1 oră;
b) 1 zi;
c) 2 ore;
d) o săptămână.
3.33.- Nivelul de flicker pe termen lung se determină relaţia:

12
1
a) Plt 
12 P
i 1
3
sti
12
1
b) Plt 
12 P
i 1
2
sti
12
1
c) Plt  3
12 P
i 1
3
sti .
10
1
d) Plt  3
10 P
i 1
3
sti
3.34.- Monitorizarea nivelului de flicker are ca scop validarea soluţiilor pentru:

a) limitarea variaţiilor de tensiune de peste 10 % din tensiunea contractată;
b) limitarea variaţiilor aleatorii de tensiune sub 10 % din tensiunea contractată;
c) controlul puterii reactive absorbite;
d) controlul nivelului de distorsiune al curbei de tensiune.
3.35.- Alocarea nivelului de perturbaţii pentru consumatorii perturbatori se face în funcţie de:
42
a) puterea contractată a consumatorilor;

b) nivelul daunelor determinate la receptoarele consumatorului;
c) costul echipamentelor pentru limitarea perturbaţiilor;
d) tipul consumatorului.
3.36.- Un echipament care are un nivel de emisie superior valorii admise de IEC 61000-3-3 poate fi
conectat la reţea dacă:
a) este o reţea protejată
b) este un echipament de clasă 3;
c) are acordul furnizorului şi impedanţa sistemului este mai mare decât impedanţa de referinţă;
d) are acordul furnizorului şi impedanţa sistemului este mai mică decât impedanţa de referinţă.
3.37.- Reducerea nivelului fluctuaţiilor de tensiune necesită:

a) conectarea receptoarelor perturbatoare într-o reţea protejată;
b) reducerea puterii nominale a transformatorului de alimentare a barei la care este conectat
receptorul perturbator;
c) creşterea puterii nominale a transformatorului de alimentare a barei la care este conectat
receptorul perturbator;
d) conectarea receptoarelor perturbatoare la o reţea de tensiune inferioară.
3.38.- Reducerea fluctuaţiilor de tensiune (nivelului de flicker) poate fi obţinută prin:

a) montarea de filtre pasive sau filtre active;
b) egalizarea sarcinilor pe cele trei faze;
c) controlul în timp real al puterii reactive absorbită de consumator din reţeaua de alimentare sau
creşterea puterii de scurtcircuit în nodul de alimentare;
d) montarea de condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere.
3.39.- Pentru limitarea efectului de flicker pot fi utilizate următoarele soluţii:

a) utilizarea filtrelor active de curent electric;
b) egalizarea sarcinilor electrice pe cele trei faze;
c) utilizarea filtrelor pasive absorbante;
d) compensarea în timp real a puterii reactive a consumatorului perturbator.
3.40.- În cazul cuptoarelor cu arc electric cu tensiune continuă în raport cu cele alimentate cu tensiune
alternativă, de aceeaşi putere:
a) scade nivelul de flicker;
b) creşte nivelul poluării audio;
c) creşte necesarul de putere reactivă;
d) scade intensitatea curentului în arcul electric, la aceeaşi putere a cuptorului.
3.41.- Pentru limitarea fluctuaţiilor de tensiune la barele unui consumator perturbator pot fi utilizate:
a) instalaţii pentru controlul automat al factorului de putere;
b) compensatoare statice de putere reactivă (SVC);
c) compensatoare sincrone;
d) transformatoare de alimentare cu controlul automat al ploturilor.
3.42.- Care poate fi efectul unui compensator sincron cu reglaj de tensiune conectat într-un nod:
a) limitarea variaţiilor de putere reactivă;
43
b) reducerea numărului de fluctuaţii / minut;

c) stabilizarea tensiunii;
d) filtrarea armonicelor.
3.43.- Utilizarea bobinelor reglabile pentru controlul în timp real al puterii reactive are avantajul:
a) limitării distorsiunii armonice la nivelul barelor de alimentare;
b) unui timp de răspuns redus al sistemului de control;
c) că nu necesită utilizarea de baterii de condensatoare în circuit;
d) creşterii curentului de scurtcircuit la barele de alimentare.
3.44.- Dotarea motoarelor de acţionare a maşinilor de lucru cu sarcină variabilă, cu volant

determină:
a) reducerea nivelului de flicker la pornirile repetate;
b) reducerea puterii active absorbită de motor;
c) reducerea fluctuaţiilor de tensiune la bare în funcţionare normală;
d) reducerea factorului de putere în funcţionare normală.
3.45.- Pentru limitarea fluctuaţiilor de tensiune determinate de pornirile dese ale motoarelor se pot
folosi:
a) scheme cu autotransformator;
b) scheme cu motoare asincrone cu rotor bobinat;
c) scheme cu SOFTSTARTER;
d) scheme cu motor sincron.
3.46.- Înlocuirea lămpilor cu incandescenţă cu lămpi cu descărcare în sodiu, în instalaţiile afectate de

fluctuaţii de tensiune, conduce la:
a) amplificarea efectului de flicker;
b) reducerea efectului de flicker;
c) menţinerea aceluiaşi nivel de flicker;
d) diferenţe în funcţie de puterea lămpii.
44
MODUL 4 - SUPRATENSIUNI ŞI FENOMENE TRANZITORII
4.1.- In cazul unei reţele electrice cu neutrul izolat, punerea la pământ a unei faze:
a) determină, între fazele sănătoase şi pământ, o supratensiune temporară;
b) determină, între fazele sănătoase şi pământ, un impuls de comutaţie;
c) determină, între fazele sănătoase şi pământ, un impuls de tensiune care poate fi asimilat unui
impuls de trăsnet;.
d) nu produce determină supratensiuni între fazele sănătoase şi pământ.
4.2.- Tensiune cea mai ridicată a reţelei (Us) este:

a) valoarea efectivă a tensiunii între faze, prin care este denumită reţeaua şi la care se referă
unele caracteristici de funcţionare ale acesteia;
b) valoarea efectivă maximă a tensiunii între faze, care poate să apară în orice moment şi în
orice punct al reţelei, în condiţii normale de funcţionare;
c) valoarea efectivă maximă a variaţiile temporare ale tensiunii datorate unor condiţii anormale
din reţea, de tipul defectelor sau declanşărilor bruşte de sarcini importante;
d) valoarea maximă a variaţiile tranzitorii datorate manevrelor din reţea.
4.3.- Tensiune cea mai ridicată pentru echipament (Um)trebuie să fie:

a) mai mică decât tensiunea cea mai ridicată a reţelei;
b) mai mare decât tensiunea cea mai ridicată a reţelei;
c) cel puţin egală cu tensiunea cea mai ridicată a reţelei
d) nu se corelează cu tensiunea cea mai ridicată a reţelei.
4.4.- Supratensiune: orice tensiune, dependentă de timp, între un conductor de fază şi pământ sau între
conductoarele de fază a cărei valoare sau valori de vârf depăşesc (Us = tensiune cea mai ridicată a
reţelei, Um - tensiune cea mai ridicată pentru echipament):
a) Us · 2 / 3 şi respectiv Us · 2 ;
b) Um · 2 / 3 şi respectiv Um · 2 ;
c) Um · 3 / 2 , respectiv Um · 3 ;
d) Us · 3 / 2 , respectiv Us · 3.
4.5.- Supratensiunile temporare:

a) au o polaritate bine definită şi o durată foarte scurtă;
b) sunt oscilaţii, de regulă, puternic amortizate şi de scurtă durată;
c) sunt oscilaţii neamortizare sau slab amortizate şi au durată relativ mare;
d) afirmaţiile de mai sus nu sunt caracteristice acestei categorii de supratensiuni.
4.6.- Supratensiunile cu front lent:

4.7.- Supratensiunile cu front rapid:

45

4.8.- Supratensiunile temporare pot fi asimilate din punctul de vedere al coordonării izolaţiei:
a) printr-o tensiune sinusoidală cu frecvenţa cuprinsă între 48 Hz şi 52 Hz şi durata de 60 s ;
b) printr-un impuls de comutaţie standardizat având durata până la vârf de 250 μs şi durata de
înjumătăţire de 2500 μs;
c) printr-un impuls de trăsnet standardizat având durata până la vârf de 1,2 μs şi durata de
d) printr-o tensiune standardizată compusă dintr-o tensiune sinusoidală de frecvenţă industrială
şi un impuls de comutaţie sau un impuls de trăsnet.
4.9.- Supratensiunile cu front lent pot fi asimilate din punctul de vedere al coordonării izolaţiei:
4.10.- Supratensiunile cu front rapid pot fi asimilate din punctul de vedere al coordonării izolaţiei:
4.11.- Tensiunea de ţinere este:

a) valoarea tensiunii de încercare care trebuie să se aplice, în condiţii specificate, în decursul
unei încercări de ţinere, în timpul căreia se admite un număr specificat de descărcări disruptive;
b) supratensiunea fază-pământ sau între faze care apare într-un punct dat al reţelei datorită unei
operaţii de comutare;
c) valoarea de vârf a unei tensiuni de impuls de comutaţie (trăsnet), aplicată în cursul
„încercărilor de impuls”, pentru care numărul de descărcări disruptive admis este zero;
d) valoarea tensiunii pe care trebuie să o suporte izolaţia unui echipament în orice condiţii de
funcţionare a acestuia.
4.12.- Frontul undei de impuls de comutaţie poate fi asimilat unei tensiuni oscilante:
a) care are frecvenţa f = 1 kHz;
b) cu frecvenţa f = 4 kHz;
c) având frecvenţa f = 100 Hz;
d) nu se poate face această echivalare.
4.13.- Supratensiunea temporară: se repetă la 4.5

46
a) poate fi asimilată, din punct de vedere al coordonării izolaţiei, cu un impuls standardizat;

b) este utilizată pentru încercările cu impuls de tensiune de comutaţie;
c) se prezintă sub forma unor oscilaţii de tensiune neamortizate sau slab amortizate;
d) se foloseşte pentru a se stabili tensiunea cea mai ridicată a reţelei.
4.14.- Indicele cronokeraunic al unei zone este definit de:

a) numărul de ore de furtună cu descărcări electrice în decursul unui an, stabilit ca medie pe
baza observaţiilor metodologice pe cel puţin zece ani;
b) numărul de descărcări nor-pământ pe 100 km LEA şi an;.
c) numărul de zile de furtună cu descărcări electrice în decursul unui an;
d) numărul de descărcări nor-pământ pe 100 km2 şi an.
4.15.- Supratensiunile afectează, în mod direct, calitatea energiei electrice prin:

a) armonicele pe care le produc;
b) introducerea unei nesimetrii a tensiunii din reţea;
c) golurile şi/sau întreruperile de tensiune pe care le produc;
d) perturbaţiile interarmonice.
4.16.- Sistemele uzuale de măsurare a mărimilor de stare electrică într-o reţea electrică:
a) permit evaluarea supratensiunilor de trăsnet;
b) permit monitorizarea supratensiunilor de comutaţie;
c) permit evaluarea supratensiunilor temporare;
d) nu permit monitorizarea supratensiunilor.
4.17.- Curbele CBEMA (sau ITIC) se folosesc:

a) pentru evaluarea performanţelor sistemelor de monitorizare a supratensiunilor;
b) pentru monitorizarea stării izolaţiei liniilor electrice;
c) pentru aprecierea performanţelor la supratensiuni a echipamentelor electrice;
d) pentru evaluarea nivelului supratensiunilor.
4.18.- Încercările la tensiune de ţinere standardizate sunt efectuate pentru a se demonstra, cu un grad
de încredere convenabil, că:
a) tensiunea de ţinere reală a izolaţiei nu este mai mică decât tensiunea de ţinere specificată
corespunzătoare;
b) tensiunea cea mai ridicată a reţelei se încadrează în limitele stabilite;
c) valoarea maximă a variaţiile tranzitorii datorate manevrelor din reţea este sub limita admis de
norme;
d) amplitudinea impulsului de trăsnet care apare în reţea este sub nivelul acceptat.
4.19.- Toate tensiunile de ţinere la impuls se verifică:

a) numai la impulsuri de polaritate pozitivă;
b) la impulsuri combinate standardizate;
c) numai la impulsuri de polaritate negativă;
d) la impulsuri de ambele polarităţi.
4.20.- Tensiune de ţinere statistică la impuls de comutaţie (trăsnet) este:

a) valoarea de vârf a unei tensiuni de impuls de comutaţie (trăsnet), aplicată în cursul
încercărilor de impuls, pentru care probabilitatea de ţinere este egală cu 90% ;
47
b) valoarea de vârf a unei tensiuni de impuls de comutaţie (trăsnet), aplicată în cursul

încercărilor de impuls, pentru care probabilitatea de ţinere este egală cu 2 % ;
c) valoarea de vârf a unei tensiuni de impuls de comutaţie (trăsnet), aplicată în cursul
încercărilor de impuls, pentru care probabilitatea de ţinere este egală cu 50%;
d) niciuna dintre mărimile definite mai sus.
4.21.- Tensiunile şi supratensiunile care solicită izolaţia trebuie să fie determinate ca amplitudine,
formă şi durată, printr-o analiză a reţelei, care include alegerea şi amplasarea dispozitivelor de
limitare a supratensiunilor. Pentru fiecare categorie de supratensiune, această analiză trebuie să
conducă la determinarea unei supratensiuni reprezentative. Supratensiunea reprezentativă poate fi
caracterizată prin:
a) o valoare maximă prezumată, sau un set de valori de vârf, sau o distribuţie statistică completă
a valorilor de vârf;
b) perioada impulsului de tensiune;
c) panta caracteristică a oscilaţiilor de tensiune;
d) frecvenţa impulsului de tensiune reprezentativ.
4.22.- Modul de efectuare al unui test standard:

a) depinde de tipul izolaţiei încercate (autoregeneratoare sau neautoregeneratoare);
b) depinde de laboratorul în care se efectuează testul;
c) nu depinde de tipul izolaţiei încercate;
d) depinde de intervalul orar al curbei de sarcină din ziua în care se realizează testul.
4.23.- Conform normelor de încercare, tensiunea disruptivă U50 reprezintă:

a) valoarea statistică a tensiunii care are probabilitatea 50% de a fi depăşită;
b) valoarea statistică a tensiunii care are probabilitatea 50% de a nu fi depăşită;
c) valoarea maximă a unei tensiunii standardizate, care, aplicată unei izolaţii de un număr de ori,
în 50 % din cazuri se produc descărcări disruptive;
d) o valoare care nu a fost enunţată mai sus.
4.24.- Solicitarea izolaţiei produsă de o supratensiune:

a) depinde numai de panta supratensiunii;
b) depinde numai de amplitudinea acesteia;
c) depinde numai de polaritatea supratensiunii;
d) depinde de toţi cei trei parametrii indicaţi la punctele a) - c).
4.25.- Sursa supratensiunilor de comutaţie o constituie elementele reactive (bobine şi condensatoare)

prezente în instalaţiile electrice. Frecvenţa acestor supratensiuni depinde numai de capacităţile şi
inductivităţile acestor elemente reactive. Rezistenţa electrică a conductoarelor şi a rezistoarelor din
instalaţii contribuie la:
a) modificarea perioadei oscilaţiilor;
b) schimbarea pantei acestora;
c) modificarea duratei de existenţa a acestor supratensiuni;
d) nu are nici o influenţă asupra oscilaţiilor tensiunii.
4.26.- Nocivitatea supratensiunilor temporare pentru un echipament poate fi evaluată:

a) folosind metoda de încercare „sus-jos” (up and down);
b) folosind curbele CBEMA (ITIC);
48
c) prin determinarea tensiunilor disruptive 50 %;

d) prin determinarea tensiunii de 2 %.
4.27.- Un condensator electric încărcat se descarcă pe un rezistor. In această situaţie:

a) frecvenţa oscilaţiilor care rezultă este cu atât mai mare cu cât rezistenţa este mai mică;
b) frecvenţa oscilaţiilor este cu atât mai mare cu cât capacitate este mai mare;
c) frecvenţa oscilaţiilor este cu atât mai mică cu cât rezistenţa este mai mică;
d) nu apar oscilaţii de tensiune.
4.28.- În conformitate cu standardele internaţionale (IEC) în vigoare, tensiunea de ţinere la impuls

pentru echipamentele electrice utilizate în instalaţiile electrice cu tensiunea nominală de 230/400 V este:
a) 4 kV;
b) 6 kV;
c) depinde de categoria echipamentelor, de exemplu pentru echipamentele din categoria IV
tensiunea de ţinere la impuls este de 6 kV;
d) depinde de categoria echipamentelor, de exemplu pentru echipamentele din categoria III
tensiunea de ţinere la impuls este de 2,5 kV.
4.29.- Nivelul de izolaţie nominal pentru echipamentele electrice de medie tensiune se defineşte prin:
a) tensiunea nominală de ţinere la impuls de comutaţie şi tensiunea nominală de ţinere la impuls
de trăsnet;
b) tensiunea nominală de ţinere la impuls de comutaţie şi tensiunea nominală de ţinere de scurtă
durată la frecvenţă insustrială;
c) tensiunea nominală de ţinere la impuls de trăsnet şi tensiunea nominală de ţinere de scurtă
durată la frecvenţă industrială;
a) tensiunea nominală de ţinere la impuls de comutaţie, tensiunea nominală de ţinere la impuls
de trăsnet şi tensiunea nominală de ţinere de scurtă durată la frecvenţă industrială.
4.30.- Nivelul de izolaţie nominal pentru echipamentele electrice de 110 kV se defineşte prin:
a) tensiunea nominală de ţinere la impuls de comutaţie şi tensiunea nominală de ţinere la impuls
de trăsnet;
b) tensiunea nominală de ţinere la impuls de comutaţie şi tensiunea nominală de ţinere de scurtă
durată la frecvenţă insustrială;
c) tensiunea nominală de ţinere la impuls de trăsnet şi tensiunea nominală de ţinere de scurtă
durată la frecvenţă industrială;
a) tensiunea nominală de ţinere la impuls de comutaţie, tensiunea nominală de ţinere la impuls
de trăsnet şi tensiunea nominală de ţinere de scurtă durată la frecvenţă industrială.
4.31.- Actualele descărcătoare cu rezistenţă variabilă asigură protecţia echipamentelor din instalaţiile
electrice împotriva:
a) supratensiunilor de trăsnet, supratensiunilor de comutaţie şi supratensiunilor temporare;
b) supratensiunilor de trăsnet şi supratensiunilor temporare;
c) supratensiunilor de comutaţie şi supratensiunilor temporare;
d) supratensiunilor de trăsnet şi supratensiunilor de comutaţie.
4.32.- Descărcătoarele cu coarne:

a) pot fi utilizate oriunde în instaţiile electrice pentru protecţia acestora împotriva
supratensiunilor;
49
b) sunt recomandate pentru protecţia împotriva supratensiunilor de trăsnet a posturilor de

transformare de MT/JT;
c) sunt recomandate pentru a fi instalate pe intrările LEA în staţiile electrice;
d) nu se recomandă instalarea lor pe intrările LEA în staţiile electrice şi în vecinătatea posturilor
de transformare de MT/JT.
4.33.- Descărcătoarele utilizate pentru protecţia instalaţiilor electrice interioare de JT ale

consumatorilor sunt:
a) de parametrii standard, identice pentru întreaga reţea de JT;
b) împărţite pe clase, depinzând de locul de montare în instalaţii – descărcătoarele cu cel mai
bun nivel de protecţie (tensiune reziduală) şi cel mai mare curent de descărcare sunt instalate în
vecinătatea echipamentelor de protejat pentru a se asigura o protecţie mai eficientă a
echipamentelor respective;
c) împărţite pe clase, depinzând de locul de montare în instalaţii – descărcătoarele cu cel mai
bun nivel de protecţie (tensiune reziduală) şi cel mai mare curent de descărcare sunt instalate la
intrarea instalaţiilor electrice interioare;
d) nu este necesar să se utilizeze descărcătoare în instalaţiile electrice interioare dintr-o clădire.
4.34.- Dispozitivele de protecţie din clasa I de încercare sunt în general recomandate pentru protecţia:
a) intrărilor în clădiri dinspre Sistemele de Protecţie împotriva loviturilor de trăsnet;
b) instalaţiilor electrice de JT;
c) instalaţiilor de telecomunicaţii;
d) în toate situaţiile.
4.35.- Dispozitivele de protecţie din clasa II de încercare sunt în general recomandate pentru
protecţia:
a) intrărilor în clădiri dinspre Sistemele de Protecţie împotriva loviturilor de trăsnet;
b) instalaţiilor electrice de JT;
c) instalaţiilor de telecomunicaţii;
d) în toate situaţiile.
4.36.- Descărcătoarele de JT de categorie A sunt destinate:

a) tablourilor de distribuţie secundare, ale consumatorului;
b) tablourilor de distribuţie principale ale furnizorului de energie electrică;
c) protecţia reţelelor electrice ale furnizorului;
d) pentru amplasarea la prize de alimentare (racord) cu conductoare de protecţie PE.
4.37.- Descărcătoarele de JT de categorie C sunt destinate:

a) tablourilor de distribuţie secundare, ale consumatorului;
b) tablourilor de distribuţie principale ale furnizorului de energie electrică;
c) protecţia reţelelor electrice ale furnizorului;
d) pentru amplasarea la prize de alimentare (racord) cu conductoare de protecţie PE.
4.38.- Protecţia împotriva supratensiunilor transferate din Sisteme de Protecţie (LSP) ale clădirilor
împotriva loviturilor directe de trăsnet se face prin:
a) instalarea de dispozitive de protecţie pe intrările în clădiri dinspre Sistemele de Protecţie
împotriva loviturilor de trăsnet;
b) instalarea de dispozitive de protecţie ori de câte ori conductoarele liniilor electrice traversează
50
frontiera dintre două Zone de Protecţie împotriva trăsnetelor (LPZ) învecinate;

c) instalarea de dispozitive de protecţie în vecinătatea echipamentelor electrice;
d) nu trebuie să se ia măsuri de protecţie în astfel de situaţii.
4.39.- Dispozitivele de protecţie pe bază de componente electronice (diode, tiristoare etc.) sunt în
principal utilizate pentru protecţia:
a) liniilor electrice de JT şi mai rar în cazul liniilor de telecomunicaţii;
b) liniilor de telecomunicaţii şi mai rar în cazul liniilor electrice de JT;
c) intrărilor în clădiri dinspre Sistemele de Protecţie împotriva loviturilor de trăsnet;
d) în orice situaţie, fără restricţii.
4.40.- Indicele keraunic al unei zone reprezintă:

a) numărul de ore de furtună cu descărcări electrice în decursul unui an, stabilit ca medie pe
baza observaţiilor metodologice pe cel puţin cinci ani;
b) numărul de zile de furtună cu descărcări electrice în decursul unui an, stabilit ca medie pe
baza observaţiilor metodologice pe cel puţin cinci ani;
c) numărul de zile de furtună cu descărcări electrice în decursul unui an, stabilit ca medie pe
baza observaţiilor metodologice pe cel puţin zece ani;
d) numărul de ore de furtună cu descărcări electrice în decursul unui an, stabilit ca medie pe
baza observaţiilor metodologice pe cel puţin zece ani.
4.41.- Standardele IEC 62305-1, IEC 62305-2, IEC 62305-3 şi IEC 62305-4 din 2006 se aplică la
proiectarea şi realizarea instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetelor pentru:
a) toate categoriilor de instalaţii şi structuri/construcţii;
b) instalaţii energetice (staţiilor şi liniilor energetice);
c) structuri, inclusiv instalaţiile, bunurile şi persoanele din acestea;
d) la reţele electrice de joasă tensiune şi medie tensiune.
4.42.- În România, la proiectarea şi realizarea protecţiei instalaţiilor energetice împotriva trăsnetelor

se aplică:
a) Standardele IEC 62305-1, IEC 62305-2, IEC 62305-3 şi IEC 62305-4 din 2006;
b) Standardele IEC 61024-1: 1990, IEC 61024-1-1:1993, IEC 61024-1-2:1998;
c) Normativul NTE 001/03/00;
d) Normativul I-20:2000.
4.43.- Protecţia instalaţiilor energetice împotriva trăsnetelor se realizează prin utilizarea de:
a) paratrăsnete clasice verticale (de tip tijă) sau/şi orizontale (conductoare de protecţie);
b) orice tip de paratrăsnete, inclusiv prin utilizarea de paratrăsnete neconvenţionale (paratrăsnete
radioactive, paratrăsnete cu declanşare electronică, paratrăsnete piezoelectrice, paratrăsnete cu
profile speciale);
c) paratrăsnete clasice şi paratrăsnete cu profile speciale;
d) paratrăsnete clasice şi paratrăsnete piezoelectrice.
4.44.- În cazul instalaţiilor energetice protejate prin paratrăsnete verticale sau orizontale
probabilitatea ca o lovitură de trăsnet să lovească un obiect aflat în zona de protecţie a unui
paratrăsnet (defect de ecran de protecţie) trebuie să fie:
a) > 10-3;
b) ≤ 10-3;
51
c) 0 (probabilitate de 100 % de protejare);

d) ≤ 10-4.
4.45.- Conform normelor, liniile electrice aeriene trebuie să fie protejate împotriva loviturilor directe
de trăsnet prin conductoare de protecţie în cazul:
a) reţelelor electrice cu tensiunea nominală > 110 kV;
b) reţelelor electrice cu tensiunea nominală > 1 kV;
c) tuturor reţelelor electrice, inclusiv de joasă tensiune;
d) reţelelor electrice cu tensiunea nominală  110 kV.
4.46.- Conform normelor, conductoarele de protecţie ale liniilor electrice aeriene trebuie legate la
prizele de pământ ale:
a) staţiilor electrice de capăt;
b) unor stâlpi ai LEA şi ale staţiilor de capăt;
c) tuturor stâlpilor LEA şi ale staţiilor de capăt;
d) nu este reglementat acest aspect.
4.47.- Conform normelor, pentru o rezistivitate a solului ≤ 100  m, rezistenţa electrică a prizelor de
pământ ale stâlpilor liniilor electrice aeriene trebuie să fie:
a) nu este reglementat acest aspect;
b) ≤ 10-2 ;
c) ≤ 15 ;
d) ≤ 10 .
4.48.- Conturnările inverse a izolaţiilor unei linii electrice aeriene se datoresc loviturilor directe de
trăsnet numai în:
a) conductoarele de fază ale LEA;
b) conductoarele de protecţie ale LEA;
c) stâlpii LEA;
d) conductoarele de protecţie sau în stâlpii LEA.
4.49.-Protecţia structurilor/construcţiilor împotriva loviturilor de trăsnet este în prezent reglementată

de:
a) IEC 61024 1, IEC 61024 1-1, IEC 61024 1-2;
b) IEC 60071-1, IEC 60071-2;
c) IEC 62305-1, IEC 62305-2, IEC 62305-3, IEC 62305-4;
d) IEC 60099-1, IEC 60099-4, IEC 60099-5, IEC 61643-1.
4.50.- În conformitate cu IEC 62305-1:2006, sistemele de protecţie a construcţiilor împotriva

trăsnetelor sunt împărţite în:
a) 2 clase, care corespund Nivelurilor de Protecţie adoptate în acest standard pentru construcţii;
b) 3 clase;
c) 4 clase, care corespund Nivelurilor de Protecţie adoptate în acest standard pentru construcţii;
d) 6 clase, care corespund Nivelurilor de Protecţie adoptate în acest standard pentru construcţii.
4.51.- Valorile maximale ale parametrilor curentului de trăsnet care definesc Nivelul I de Protecţie au
fost stabilite considerându-se o probabilitate de:
a) 99,9 %;
52
b) 98 %;
c) 99 %;
d) 1 %.
4.52.- Un Sistem de Protecţie a structurilor/clădirilor împotriva trăsnetelor (LPS) se compune din:

a) un sistem de captare a trăsnetelor, un sistem de conductoare de coborâre şi un sistem de
legare la pământ (priza de pământ);
b) un sistem (instalaţie) exterior de protecţie împotriva trăsnetelor şi un sistem (instalaţie)
interior de protecţie;
c) un sistem de captare a trăsnetelor şi un sistem de conductoare de coborâre;
d) un sistem exterior de captare a trăsnetelor şi un sistem interior de protecţie.
4.53.- Conform IEC 62305, sistemele de captare a trăsnetelor în cazul clădirilor/construcţiilor pot fi
alcătuite din:
a) tije (inclusiv piloni, stâlpi, catarge separate);
b) plase de conductoare;
c) pot fi utilizate şi paratrăsnete neconvenţionale;
d) din orice combinaţie a următoarelor element: tije (inclusiv piloni, stâlpi, catarge separate), fire
întinse, plase de conductoare.
4.54.- Care din următoarele afirmaţii referitoare la metoda de proiectare a sistemului de captare a
trăsnetelor nu este corectă:
a) metoda sferei rotitoare/fictive poate fi utilizată în toate cazurile;
b) metoda unghiului de protecţie şi metoda sferei rotitoare/fictive pot fi utilizate în toate cazurile;
c) metoda unghiului de protecţie este potrivită pentru structurile simple dar metoda nu se aplică
pentru înălţimi mai mari decât valorile specificate în IEC 62305-3.
d) metoda mărimii ochiurilor plaselor de conductoare este potrivită pentru protecţia suprafeţelor
plane.
4.55.- Pentru stabilirea razei sferei rotitoare/fictive în scopul determinării zonelor protejate împotriva
trăsnetului este utilizată:
a) valorile maxime ale parametrilor curentului de trăsnet;
b) valorile minime ale parametrilor curentului de trăsnet;
c) valorile minime ale amplitudinii curentului de trăsnet;
d) valorile maxime ale amplitudinii curentului de trăsnet.
4.56.- Numărul minim de conductoare de coborâre trebuie să fie:

a) 4;
b) 2;
c) 8;
d) nu este normat.
4.57.- Intervalul de timp maxim între două verificări complete ale unui LPS de clasă II:
a) 1 an;
b) 4 ani;
c) 2 ani;
d) nu este normat.
53
4.58.- Evaluarea amplitudinii supratensiunilor de trăsnet se poate face utilizând:

a) transformatoare de măsurare capacitive TECU;
b) transformatoare de măsurare inductive TEMU;
c) divizoare de tensiune capacitive;
d) transformatoare de măsurare de tensiune de clasă 0,2 S.
4.59.- Supratensiunile temporare pot fi măsurate dacă au o durată peste:

a) 0,5 ms;
b) 1 ms;
c) 5 ms;
d) 10 ms.
4.60.- Indicatorul SARFIx% se poate obţine prin:

a) înmulţirea indicatorilor SIARFIx% , SMARFIx% , STARFIx%;
b) adunarea indicatorilor SIARFIx% , SMARFIx% , STARFIx% ;
c) aproximarea cu STARFIx% ;
d) aproximarea cu SIARFIx% .
4.61.- Supratensiunea statistică de comutaţie (trăsnet) este: se repetă la 4.20

a) supratensiunea de comutaţie (trăsnet) a cărei valoare de vârf are o probabilitate de depăşire
egală cu 90% ;
b) supratensiunea de comutaţie (trăsnet) a cărei valoare de vârf are o probabilitate de depăşire
egală cu 2 % ;
c) supratensiunea de comutaţie (trăsnet) a cărei valoare de vârf are o probabilitate de depăşire
egală cu 50%;
d) niciuna dintre mărimile definite mai sus.
4.62.- Riscul datorat loviturilor de trăsnet este evaluat prin:

a) daune medii probabile pe durata unui an;
b) densitatea de trăsnete în zonă;
c) nivelul de ţinere al izolaţiei;
d) numărul de trăsnete care lovesc structura analizată.
4.63.- O structură se consideră protejată dacă:

a) riscul admis este mai mic decât riscul probabil calculat;
b) riscul probabil calculat este sub 10-2 ;
c) se alimentează prin intermediul unui transformator de izolare;
d) echipamentele de măsurare conectate în grupul de măsurare nu înregistrează supratensiuni.
4.64.- Aria de captare a unui paratrăsnet trebuie să fie:

a) cât mai mare posibil;
b) cât mai mică posibil;
c) corelat cu dimensiunile structurii;
d) corelat cu densitatea de trăsnete.
4.65.- Loviturile de trăsnet din apropierea structurilor:

a) nu determină riscuri importante;
54
b) afectează numai structurile conectate la priza de pământ din zona lovită;

c) determină riscuri ca şi loviturile directe;
d) determină riscuri numai dacă apar în apropierea liniilor electrice de înaltă tensiune.
4.66.- Utilizarea relaţiilor de dimensionare pentru instalaţiile de protecţie asigură:

a) risc zero pentru instalaţia protejată;
b) risc dependent de tipul structurii;
c) probabilităţi reduse de trecere a arcului de impuls în arc electric de frecvenţă industrială;
d) calitate foarte bună a serviciului de alimentare cu energie electrică.
4.67.- Limitarea supratensiunilor în reţelele electrice de joasă tensiune impune:

a) realizarea unui sistem de protecţie în trepte;
b) realizarea circuitelor în cablu subteran;
c) plasarea posturilor de transformare în clădiri protejate;
d) izolarea electrică corespunzătoare a circuitelor de alimentare cu energie electrică de circuitele
informatice.
4.68.- Sistemele neconvenţionale de protecţie a structurilor contra loviturilor de trăsnet asigură:

a) o înălţime mai mare a paratrăsnetului;
b) un număr mai mare de paratrăsnete tijă;
c) un proces de evitare a descărcării trăsnetului;
d) un proces de stimulare a loviturii de trăsnet în paratrăsnet.
4.69.- Zona de protecţie a unui paratrăsnet neconvenţional depinde de:

a) densitatea de trăsnete în zonă;
b) rezistenţa prizei de pământ;
c) probabilitatea admisă de protejare;
d) înălţimea norului deasupra solului.

UEEE Intrebari Pagini 54 Pag

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UEEE Intrebari Pagini 54 Pag

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Modul 1 - GOLURI DE TENSIUNE ŞI ÎNTRERUPERI DE SCURTĂ DURATĂ

1.1.- Un gol de tensiune:

1.2.- Un gol de tensiune se caracterizează prin:

1.5.- Golurile de tensiune temporare au durata cuprinsă între:

1.6.- Golurile de tensiune instantanee au durata cuprinsă între:

1.7.- Golurile de tensiune momentane au durata cuprinsă între:

1.8.- Golurile de tensiune sunt:

1.9.- Golurile de tensiune monofazate reprezintă circa:

1.10.- Majoritatea golurilor de tensiune au:

1.10.- În reţelele de medie tensiune circa:

1.11.- Golurile de tensiune simetrice sunt cele:

1.12.- În reţelele electrice trifazate se produc:

1.13.- Golurile de tensiune de formă dreptunghiulară:

1.14.- Golurile de tensiune de formă exponenţială:

1.15.- Golurile de tensiune de formă compusă:

1.16.- În conformitate cu standardul EN 50160, întreruperea tensiunii de alimentare este situaţia în

1.18.- Se consideră că evenimentul este întrerupere dacă:

1.19.- Întreruperile de tensiune cu durata < 1 s reprezintă circa:

1.25.- Noţiunea de tensiune de revenire se referă la valoarea efectivă a tensiunii în PCC:

1.27.- Noţiunea sinonomă pentru "tensiune reziduală"este:

1.28.- Care formă de semnal reprezintă înregistrarea unui gol de tensiune ?

1.29.- In figura alăturată este dată variaţia tensiunii dintr-un

1.30.- Pentru golul din figura alăturată, amplitudinea

1.31.- Pentru golul din figura alăturată, durata golului

1.32.- Care sunt cauzele producerii golurilor de

1.33.- Cauzele cele mai comune ale golurilor de tensiune sunt:

1.35.- Căderea de tensiune în PCC este, de regulă, maximă la:

1.36.- Curentul de scurtcircuit monofazat se determină cu relaţia (Z+, Z şi Z0 sunt componnetele de

1.38.- Determinarea ariei de vulnerabilitate prezintă un interes deosebit pentru:

1.40.- Golurile de tensiune sunt mult mai frecvente:

1.41.- Întreruperile de scurtă durată sunt provocate de:

1.42.- Întreruperile de lungă durată sunt provocate de:

1.44.- Întreruperile de scurtă şi de lungă durată depind, ca frecvenţă şi durată, de:

1.46.- Intreruperile de lungă durată sunt:

1.47.- Influenţa golurilor de tensiune asupra lămpilor se manifestă în cazul:

c) lămpilor fluorescente – reaprindere numai după reconectare;

1.48.- În cazul lămpilor cu incadescenţă, golul de tensiune:

1.51.- Limitarea tensiunii remanente a golurilor de tensiune la un scurtcircuit îndepărtat rezultă în

1.52.- O impedanţă redusă a reţelei de alimentare, pentru un scurtcircuit în reţeaua utilizatoirului:

1.53.- Costurile pentru îmbunătăţirea inumităţii la goluri şi întreruperi de tensiune:

1.54.- Reducerea numărului de goluri şi de întreruperi de tensiune se realizează prin:

1.55.- Prin utilizarea instalaţiilor de tip RAR şi AAR se reduce:

a) numărul întreruperilor de scurtă durată;

1.60.- O soluţie simplă de reducere a susceptibilităţii echipamentelor electronice la goluri de tensiune

1.61.- Sistemul de automatizare “întreruptor de şuntare” se utilizează:

1.62.- Prin utilizarea sistemului de automatizare “întreruptor de şuntare” se reduce la utilizatorii

a) numărul de goluri de tensiune;

1.63.- Prin utilizarea sistemului de automatizare “întreruptor de şuntare” se elimină la utilizatorii

1.64.- Prin utilizarea sistemului de automatizare “întreruptor de şuntare” se reduce numărul de

1.66.- Valoarea de bază utilizată la măsurarea golurilor de tensiune este:

1.67.- Echipamentele de monitorizare a golurilor şi întreruperilor de scurtă durată trebuie să asigure:

c) valorile curenţilor de scurtcircuit;

1.73.- Valoarea uzuală pentru tensiunea de histerezise este de:

1.75.- Utilizarea echipamentelor multicanal este indicată la analiza:

1.76.- La determinarea în montaj indirect, forma înregistrată a golului depinde de:

1.79.- Curba CBEMA prezintă:

1.80.- Metodele de analiză statistică a golurilor se referă la:

1.83.- Indicatorul Eg se referă la:

1.85.- Indicatorul de energie al golurilor SEI este utilizat pentru:

1.86.- Indicatotorul frecvenţa medie de întrerupere la nivel de sistem este:

1.87.- Indicatotorul durata medie de întrerupere la nivel de sistem este:

1.89.- Indicatotorul durata medie de întrerupere la nivelul consumatorului întrerupt este: