Limbă[modificare 

| modificare sursă]
Articol principal: Limbile Spaniei.

O limbă oficială și cea mai vorbită pe teritoriul Spaniei este spaniola, numită și castiliană[22]. Estimări
confirmă că o vorbesc ca prima și a doua limbă între 450[23] și 500[24] milioane de oameni din întreagă
lume. De asemenea se vorbește și în alte limbi, care pot să fie cooficiale la nivelul comunităților
autonome.
Patru limbi importante sunt vorbite în Spania, care sunt limbi oficiale în anumite regiuni:

 spaniola (castellano sau español), limbă oficială în întreaga Spanie.

 catalana (català sau valencià) în Catalonia (Catalunya), Insulele Baleare (Illes Balears), și
părți ale comunității autonome Valencia (València, unde limba este denumită valenciană).
 basca (euskara) în Țara bascilor (Euskadi), și părți din Navarra.
 galiciana (galego) în Galicia (Galiza).
Catalana, galiciana și spaniola, foarte rar numită și "castiliană", sunt descendente ale limbii latine și
au propriile lor dialecte; există de asemenea și alte limbi romanice, fără statut oficial dar recunoscute
ca limbi istorice, cum ar fi: asturiana în Asturias și câteva zone din provinciile León, Zamora
si Salamanca, și aragoneza în nordul și estul provinciei Aragón. Limba araneza (o variantă gascono-
occitană), vorbită de câteva mii de persoane, are statut oficial în Val d'Aran (nord-vestul Cataloniei).
Spaniola vorbită în Americi este descendentă a dialectului spaniol vorbit în sudul Spaniei (dialectul
andaluz).

Sănătate[modificare | modificare sursă]
În Spania există 298 de spitale de stat și peste 450 de spitale particulare[25].

Religie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Religia în Spania.

Catolicismul este religia predominantă în Spania. Un procent de 94% din populație este de religie
catolică, conform unui studiu al Centrului de Investigații Sociale realizat în anul 2005. După catolici,
alte religii minoritare reprezintă doar 6% din populație.
După numărul de membri, a doua religie este cea musulmană. Datele arată că 800.000 de persoane
sunt de religie islamică. Urmează Martorii lui Iehova, cu 103.784 de credincioși. Există de asemenea
și o comunitate protestantă care are aproximativ 50.000 de membri. De asemenea, mai trăiesc în
Spania și aproximativ 20.000 de mormoni. Comunitatea iudaică nu depășește 15.000 de membri.

Aglomerări urbane[modificare | modificare sursă]

Politică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Politica Spaniei.

Șeful de stat, Felipe al VI-lea; și șeful guvernului, Pedro Sánchez

Spania este o monarhie constituțională, cu o monarhie ereditară și cu

un parlament bicameral, Cortes Generales sau Adunarea Națională. Puterea executivă consistă din
Consiliul de Miniștri prezidat de Președintele Guvernului (asemănător unui prim ministru), propus de
monarh și ales de către Adunarea Națională după alegerile legislative.
Puterea legislativă este formată din Congresul Deputaților (Congreso de los Diputados) cu 350 de
membri, aleși prin vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea proporțională, destinați să servească
timp de patru ani, și un Senat sau Senado cu 259 de locuri din care 208 formate din aleși direcți pe
baza votului popular și ceilalți 51 trimiși de legislaturile locale pentru a servi tot timp de patru ani.
În 2003, Spania discută cu Regatul Unit despre Gibraltar, o mică peninsulă care și-a schimbat
posesorul în timpul Războiului Spaniol de Succesiune în 1714. Discuțiile se referă la împărțirea
suveranității asupra peninsulei, subiect al unui referendum constituțional al gibraltarienilor, care și-au
exprimat opoziția față de orice act de supunere față de Spania.
Spania este, în prezent, statul autonomiilor, formal unitar, dar, de fapt, funcționând ca
o federație de Comunități Autonome, fiecare cu puteri și legi diferite. Există unele probleme cu acest
sistem, de vreme ce unele guverne autonome (acelea conduse de partide naționaliste) încearcă un
tip mai federal de relații cu Spania, în timp ce guvernul central încearcă să reprime ceea ce unii văd
ca și o autonomie excesivă a unor comunități autonome (ex. Țara Bascilor și Catalonia).
Terorismul este o problemă în Spania de astăzi, de când ETA (Libertatea și Pământul Basc)
încearcă să câștige independența bască prin mijloace violente, incluzând utilizarea bombelor și a
crimelor. Deși guvernul autonom basc nu asistă o astfel de violență, diferitele aproprieri de problemă
sunt o sursă de tensiune între guvernele central și basc.
Politică externă[modificare | modificare sursă]

Plazas de soberanía — un subiect de dispută teritorială între Spania și Maroc.

După întoarcerea democrației care a urmat morții lui Francisco Franco în 1975, prioritățile politicii

externe ale Spaniei erau de a înlătura bariera izolării diplomatice, de a extinde relațiile cu alte țării,
de a intra în Comunitatea Europeană și de a defini relațiile din domeniul securității cu restul statelor
occidentale.
Fiind membru OTAN, Spania s-a stabilit ca participant major în activități internaționale multilaterale
de securitate. Participarea ca membru al Uniunii Europene reprezintă o parte importantă a politicii
sale externe. Chiar în multe chestiuni controversate în Europa Occidentală Spania preferă să
coordoneze eforturile sale cu partenerii săi europeni prim mecanismele de cooperare politică a
Uniunii.
Normalizând relațiile diplomatice cu Coreea de Nord în 2001, Spania a completat procesul de
universalizare a politicii sale externe.
Spania a menținut identificația sa specială cu America Latină. Politica ei subliniază un concept de
comunitate iberoamericană, eminamente renașterea idei istorice de hispanitate, care a căutat să
facă legătură între Peninsula Iberică și America de Sud prin limbă, comerț, istorie și cultură. Spania
fu un exemplu efectiv de tranziție de la dictatură la democrație, cum este arătat în călătorii politice
ale regelui și miniștrilor la America.
Gibraltar, un teritoriu de 6 km², este un subiect de dispută teritorială între Spania și Regatul Unit.
Acest teritoriu de peste mare al coroanei britanice se află în cea mai meridională parte a Peninsulei
Iberice și a fost cucerit în timpul Războiului de Succesiune Spaniolă în 1704 împreună cu Minorca,
una dintre Insulele Baleare. Deși spaniolii s-au reinstalat la Maiorca după Tratatul de la
Amiens din 1802, Gibraltarul a rămas posesiune engleză. Situație legală a fost regularizată
de Tratatul de la Utrecht, conform căruia Spania cedă teritoriul[26]. Spania a chemat pentru a întoarce
conducerea sa sub Gibraltar, dar majoritatea oamenilor din Gibraltar opune acestuia. Fiecare
propunere spaniolă, împreună cu condominiu, fu refuzată[27]. Rezoluțiile ONU constrâng Spania și
Regatul Unit să găsească o soluție a problemei legate de statutul Gibraltarului[28].
Orașul Olivenza/Olivença este un subiect de dispută între Spania și Portugalia. Acest conflict este
rezultatul interpretării diferite ale tratatelor de pace de la Badajos și de la Viena. De fapt, opinie
publică spaniolă nu este conștientă de cererea portugheză.
Marocul pretinde plazas de soberanía și orașele autonome Ceuta și Melilla. De asemenea,
apartenența insuliței Perejil, un teritoriu pustiu, a cauzat un conflict militar între ambele țări în 2002.

Organizare administrativ-teritorială[modificare | modificare sursă]

Articole principale: Comunități autonome în Spania și Provinciile Spaniei.
Spania este o națiune organizată teritorial în șaptesprezece comunități autonome și două orașe
autonome. Comunitățile mai sunt împărțite la rândul lor în 50 de provincii,
iar Asturia, Cantabria, Comunitatea Madrilenă, Insulele Baleare, Insulele Canare, La
Rioja, Navarra și Regiunea Murcia au doar o provincie. Istoric, câteva provincii sunt împărțite
în comarci.
Tabelul mai jos prezintă comunitățile autonome și informațiile de bază despre ele.

Comunității autonome

Populați Suprafaț Densitat

Comunitate Capitală (loc.)
e ă (km²) e (*)

Regatul Spaniei 45.200.737 504.645 89,56 Madrid

 Andaluzia 8.059.431 87.268 92,12 Sevilla (699.145)

 Aragon 1.296.655 47.719 26,77 Zaragoza (654.390)

 Asturia 1.074.862 10.604 101,37 Oviedo (214.883)

 Cantabria 572.503 5.221 109,65 Santander (181.802)

 Castilia-La
1.977.304 79.463 24,86 Toledo (78.618)
Mancha

 Castilia- 2.528.417 94.223 94.223 Valladolid (316.564)

León

Barcelona (1.595.11
 Catalonia 7.210.508 32.114 223,9
0)

 Comunitate
6.081.689 8.022 758,14 Madrid (3.132.463)
a Madrilenă

 Comunitate
4.885.029 23.255 210,1 Valencia (797.654)
a Valenciană

 Extremadur 1.089.990 41.634 26,03 Mérida (54.894)

a
 Santiago de
 Galicia 2.772.533 29.574 93,78 Compostela (93.712
)

 Insulele Palma de
1.030.650 4.992 195,55
Baleare Mallorca (407.125)

Las
 Insulele Palmas (377.203)
2.025.951 7.447 272,0
Canare Santa
Cruz (220.902)

 Regiunea Murcia (439.712)
1.466.818 11.313 130,12
Murcia Cartagena (218.528)

 Navarra 605.876 10.391 60,22 Pamplona (194.894)

 La Rioja 308.968 5.045 61,24 Logroño (145.866)

 Țara Vitoria-Gasteiz (229.
2.133.684 7.234 295
Bascilor 484)

 Orașul Autonom
77.603 19 4.101 —
Ceuta

 Orașul
69.440 12 4.990 —
Autonom Melilla

(*)Datele statistice după INE din 2007.

Există și cinci locuri de suveranitate (plazas de soberanía) pe și lângă coasta africană:

orașele Ceuta și Melilla sunt administrate ca și orașe autonome, o stare intermediară între orașe și
comunități; insulele din arhipelagul Islas Chafarinas, Peñón de Alhucemas, și Peñón de Vélez de la
Gomera se află sub directa administrație spaniolă