Tema nr.

FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE.MICROBIOLOGIA SI DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL ESCHERICHIOZELOR ŞI AL

DIZENTERIEI BACTERIENE

1. Caracteristica general a bacteriilor din familia Enterobacteriaceae. Clasificarea.

-Peste 50 de genuri cu peste 250 specii
-Habitat: intestinul omului, animalelor. Pot fi intalnite pe sol, plante, in apa, etc
-Majoritatea fac parte din microflora normală (comensală) intestinală
-Martori de contaminare fecală a mediului

Clasificarea:

 ÎN FUNCŢIE DE PATOGENITATE:

- Enterobacteriaceae patogene: genurile Shigella, Salmonella, unele specii ale genurilor Yersinia şi Klebsiella
(Yersinia pestis, Klebsiella pneumoniae), unele variante ale speciei Escherichia coli;

- Enterobacteriaceae condiţionat patogene: genurile Escherichia, Citrobacter, Enterobacter, Hafnia,

Klebsiella, Morganella, Proteus, Providencia, Serratia, Edwardsiella, etc.

2. Testele- cheie ale familiei. Testele primare si secundare de identificare a genurilor si

speciilor
- Bacterii (bastonaşe) gramnegative
- Nesporogene
- Mobile-peritriche sau imobile
- Facultativ-anaerobe
- Fermentează glucoza până la acid (A) sau acid și gaz (AG)
- Catalazo-pozitive
- Oxidazo-negative
- Reduc nitraţii în nitriţi

Prezintă interes diagnostic diferențierea enterobacteriaceelor în 2 grupe:

-Enterobacteriaceae lactozo-pozitive – Escherichia și alte genuri condiționat-patogen

-Enterobacteriaceae lactozo-negative – Salmonella, Shigella, Yersinia (patogene

TESTE PRIMARE (identificarea genurilor)

- Utilizarea citratului de Na (mediul Simmons)

- Utilizarea malonatului de Na
- Hidroliza ureei (testul Preus)
- Decarboxilarea lizinei (LDC)
- Dezaminarea fenilalaninei (FAD)
- Producere de H2S în mediul multitest (ex.: Kligler)
- Fermentarea glucozei până la acizi (testul MR - metil rosu)
- Fermentarea glucozei până la acetoină / acetilmeticarbinol (testul VP – Voges Proskauer)
- Mobilitatea (în geloză semilichidă)
TESTE SECUNDARE (identificarea speciilor/variantelor)

- Teste biochimice (fermentarea glucidelor, decarboxilarea aminoacizilor (arginină, ornitină), producerea

indolului, etc)
- Fagoidentificarea şi lizotipia
- Seroidentificarea
- Antibiograma
- Colicinogenotipia

3. Habitatul natural al enterobacteriilor si rolul lor in patologia organismului uman

Enterobacteriile sunt germeni ubicuitari - se izolează din sol, apă, plante, intestinul omului şi animalelor.
Majoritatea (Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis etc.) fac parte din flora normală a
organismului şi pot produce infecţii oportuniste. Unele specii, ca de pildă Salmonella Typhi - au habitat
exclusiv uman (bolnavul sau purtătorul sănătos).
Din punct de vedere al patogenităţii, germenii din această familie se împart în înalt patogeni (Salmonella,
Shigella, Yersinia), condiţionat patogeni (E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Proteus, Serratia, Citrobacter),
sau lipsiţi de importanţă în patologia umană.

4. Genul Escherichia. Clasificare. Habitat. Rolul E.Coli in fiziologia organismului uman.

Genul Escherichia-  este o bacterie Gram-negativă care trăiește în intestinele organismelor cu sânge
cald. E. coli este o bacterie lactozo-pozitivă (descompune lactoza), gram-negativă, oxidazo-negativă, ce
apare la microscop sub formă de bastonașe (este un bacil). 

Clasificare: In present sunt cunoscute 5 specii de Escherichia: E.Coli, specia tip cea mai raspandita si cea
mai importanta prin raspindire si potential pathogen, E.fergusonii, E. helmanii, E.vulneris si E.Blattae.
La E.coli au fost identificate 171 antigeni O,60 antigeni H si peste 100 de antigeni K.

Habitat: E.coli este constituent permanent al microflorei normale din intestinal gros, unde realizeaza
concentratii de 2-3x108 UFC/g de fecale. Serveste ca indicator microbiologic sanitar de poluare fecala a
mediului ambient (titrul si indicele de bacteria coliforme totale sau de bacteriile coliforme fecale). Joaca rol
important in fiziologia colonului si ca antagonist al microflorei tranzitorii. Tulpinile cu habitat uman sunt
diferite de cele cu habitat animal.

Rolul-
-Manifestă activitate antagonistă faţă de alte bacterii, inclusiv cele patogene (probiotice – tulpinile Nissle
1917 (Mutaflor) si Colinfant)
- Stimulează dezvoltarea ţesutului limfoid prin intermediul Ag sale
- Participă la procesele de digestie, inclusiv în metabolismul colesterolului şi acizilor biliari
- Asigură organismul cu vitamine, sintetizând vitamine B, K, acid nicotinic, acid folic, etc.
E.coli este utilizată în biotehnologie, microbiologia industriala, ca model în studii microbiologice

5. Caracterile morfobiologice ale E.coli

-E.coli – enterobacteriaceae tipică, mobilă, lactoza+ (colonii colorate pe medii DD de izolare), fermentează
glucoza cu formare de AG.
- Teste primare: MR +, mobilitate +, LDC+, celelalte teste sunt negative

6. Structura antigenica si serogrupurile de E. Coli

Structura antigenică
Ag O – 181 tipuri (O1, O2, O3,......O181)
Ag H – 60 tipuri (H1, H2, etc)
Ag K – 100 tipuri
Din combinaţii rezultă serovariante:
ex.: E. coli O55:H2:K1
7.Factorii de patogenitate.Fenotipuri (categorii) patogene de E. coli
FACTORI DE PATOGENITATE
Capsula (antifagocitar, Ag K1 – camuflaj imunologic datorită epitopilor comuni cu polisialozil-glicopeptide cerebrale
la nou-născuţi)
Proteine din ME şi LPZ (anti-complement, protecţie de factorii bactericizi ai sângelui, adeziune, invazie)
Adezine: pili tipul I (se leaga de manoza de pe suprafata celulelor epiteliale), pili CFA, pili P - pyelonephritis
associated pili (adeziune la uroepiteliu si hematii), etc.
Sisteme de secretie (tipul III și IV)
Toxine: endotoxina, enterotoxine termostabile - ST şi termolabile – LT (codificate plasmidic), citotoxine – “Shiga-like”
toxine (SLT-1, SLT-2), codificate de bacteriofagi, CNF (cytotoxic necrotizing factor) determină apoptoza celulelor
α-hemolizina (citolizina care formeaza pori in membrana diferitor celule)
Siderofori (sisteme de captare a Fe)
Fenotipuri patogene de E. coli
FENOTIPURI DIAREIGENE
Tulpini enteropatogene: EPEC (O26, O55, O111, O125, O142, etc). Responsabile de gastro-enterite infantile (infecţii
salmoneliforme).
Tulpini enteroinvazive: EIEC (O28, O124, O143, etc). Responsabile de sindrom dizenteric (infectie dizenteriforma)
cu invazia mucoasei colonului, penetrare intracelulară, ulceraţii.
Tulpini enterotoxigene: ETEC (O6, O8, O20, O25, O115, etc). Infectează doar oamenii. Responsabile de “diareea
călătorului”, Tulpini enterohemoragice: EHEC (O157:H7; O26, O111, O145). Responsabile de colite hemoragice cu
sindrom uremic-hemolitic (anemie hemolitică + trombocitopenie + insuficienţă renală)
Sursa - animale (bovine) colonizate cu tulpini EHEC.
Doza infectanta - <100 bacterii
sindrom holeriform.
FENOTIPURI UROPATOGENE (O1, O2, O4, O6) –UPEC
Posedă afinitate pentru mucoasa uro-genitală (fimbrii
tipul 1 sau P (pyelonephritis-associated pili), Ag O şi K specifice, hemolizine, etc ).
Responsabile pentru apr. 90% din ITU (infecţia tractului urinar)
FENOTIPURI BACTERIEMICE, CE CAUZEAZA MENINGITE NEONATALE (tulpini de E.coli K1). Diminuarea progresivă a
glicopeptidelor cerebrale asemănătoare cu antigenul K1 duce la inducerea unui răspuns imun contra K1.
Alte forme clinice provocate de E.coli:
Sepsis, şoc endotoxinic
Infecţii ale plăgilor (frecvent asociate actului medical)
Pneumonie, colecistită, peritonită, apendicită, salpingită…
Toxiinfecţii alimentare
8. Infectiile cauzate de E. Coli. Sursa, mecanismele si caile de infectare. Patogeneza.
Formele clinice.
E. Coli e o cauza importanta a bolii diareice acute in colectivitati cu conditii precare de sanitatie care favorizeaza
transmiterea fecalo orala. Sunt o cauza frecventa a „diareei turistilor”. Tulpinile EPEC cauzeaza izbuctiri epidemice de
gastroenterite infantile, cele EIEC sindrom diareic dizenteriform, cele ETEC sindro diareic holeriform, iar cele EHEC
enterocolita hemoragica insotita, mai ales la copii si varstnici, cu sindrom uremic hemolitic. E. Coli e bacteria
implicata in infectii extraintestinale, infectiile tractului urinar, uretrocistite, pielonefrite. E. Coli e prima cauza a
meningitelorneonatale si determina frecvent septicemi neonatale. Infectii ale plagilor, arsurilor, infectii uterine post
partum si post abortum, infectii pulmonare pot fi determinate de tulpini bacteriemice ale E. Coli. Multe din infectiile
cu E.coli evolueaza ca izbucniri epidemice intraspitalicesti.
Surse: Consumul de apa contaminata. Apa de la robinet este tratata si contine clor, dar unele epidemii de E. coli au
fost cauzate de apa menajera contaminata. Fantanile si puturile poate fi o alta sursa de infectie, la fel ca unele lacuri
si piscine.
Consumarea alimentelor contaminate. Sursele posibile includ carnea de vita, laptele nepasteurizat, sucul, cidrul sau
branza, varza sau legumele crude. 
Pregatirea nepotrivita a alimentelor.: 
daca nu spalati complet mainile inainte de a pregati sau a manca alimente;
folositi ustensile de bucatarie care nu sunt curate, provocand contaminarea incrucisata;
consumati alimente care nu au fost pastrate la temperatura potrivita sau care nu au fost gatite la temperatura
potrivita;
consumatoare fructe de mare crude sau beti lapte nepasteurizat.
Contact direct de la persoana la persoana. E. coli se poate raspandi atunci cand o persoana infectata nu isi spala
mainile in mod corespunzator. Bacteriile sunt apoi raspandite atunci cand acea persoana atinge pe cineva sau
altceva, cum ar fi mancarea.
Contactul cu animalele infectate. Persoanele care lucreaza cu animale, in special vaci, caprine si oi, prezinta un risc
crescut de infectie. 
9.Diagnosticul de laborator al echerichiozelor intestinale
Prelevate în funcţie de forma clinică: materii fecale, urină, sânge, LCR, puroi, etc
 Metode de diagnostic
Examenul microscopic de orientare (frotiu Gram în infecţii extra-intestinale, RIF)
Examenul bacteriologic (de bază, cantitativ)
Examenul serologic (retrospectiv, de confirmare)se recurge la autoserodiagnostic prin reactia de aglutinare in tuburi,
folosind ca antigen tulpina izolata de la bolnav. - RA cu autotulpini (titru diagnostic – 1:200) . Diferentierea clasei de
imunoglobuline anti e. Coli implicata in reactie da relatii importante :in infectia acuta predomina Ac IgM, la purtatori,
cei IgG.
10.Imunitatea, profilaxia si tratamentul echerichiozelor.
Antibiotice – peniciline semisintetice, cefalosporine, aminoglicozide, carbepeneme, ciprofloxacina, trimetoprim,
nitrofurane, aztreonam.
N.B.! Antibiograma obligatorie, rezistenta multipla!
Tulpinile care produc betalactamaza cu spectru extins (ESBL) manifestă rezistenţă la peniciline si cefalosporine,
tulpina NDM-1 – rezistenta si la carbapeneme i/v
Eubiotice
Bacteriofagi
Profilaxia escherichiozelor - nespecifică
12. Genul Shigella. Clasificarea. Speciile. Caracterele morfobiologice
Shigelele – strict umane. Cauzează infecţii intestinale - şigeloze, cea mai gravă formă–dizenteria bacteriană.
80-165 mln cazuri anual, 75 -600 mii de decese
Clasificarea genului Shigella (biochimică şi antigenică):
A – Shigella dysenteriae (15 s/v, 12 b/v) Manitol -
B – Shigella flexneri (6 s/v, 14 ss/v, 23 b/v)
C – Shigella boydii (23 s/v)
D – Shigella sonnei (1 s/v, 7 b/v)
Serogrupele B, C, D sunt manitol +
CARACTERE MORFOBIOLOGICE
Enterobacteriaceea tipice, imobile, lactozo-negative (colonii incolore pe medii DD)
Teste primare - scindează glucoza pana la acizi (testul MR+), celelalte teste primare sunt negative.
13.Sursa de infectie si caile de transmitere ale dizenteriei. Patogeneza.
Sursa de infecţie: bolnav, reconvalescent, purtător
Transmiterea fecal-orală:
Alimentar (alimente, apă)
Contact direct (mâini murdare)
Doza infectantă: 10-102 bacterii
Bacteriile afecteaza intestinul gros. Celulele epiteliale normale sunt rezistente la infectia cu Shigella spp.
In faza initiala Shigella este captata de celulele M din placile Peyer. Dupa transcitoza epiteliului intestinal
bacteria este eliberata intr-o vacuola care ulterior este captata de macrofage. Shigella evita distrugerea
prin initierea rapida a apoptozei macrofagelor, determinand eliminarea citokinelor proinflamatoare (IL1,
IL18).
 Shigella eliberata din macrofage invadeaza celulele epiteliale prin membrana bazo-laterala
(macropinocitoză dirijată, asigurată de un grup de proteine – Ipa (invadind plasmid antigens), injectate prin
sistemul de secretie III), ulterior produce liza membranei vacuolei si se multiplica in citoplasma
enterocitelor.
14. Diagnosticul de laborator al dizenteriei
Perioada de incubaţie – 2 - 4 zile
Semne clinice – febră, dureri abdominale, tenesme (spasme rectale), scaune lichide mucopurulente-
sanguinolente frecvente.
Vindecarea în 2-5 zile (clinică, apoi microbiologică).
Forme cronice sau portaj sunt posibile.
Prelevate: probe de scaun (elementele muco-sangvinolente, purulente), apa, alimente, lavaje de pe
suprafeţe
Metode de diagnostic
Examenul microscopic – RIF
Examenul bacteriologic
I. Izolarea culturii pure pe medii DD (Endo, Levin, Ploskirev, SS) sau Îmbogăţirea shigelelor în bulion selenit
II. Coloniile lactozo-negative sunt repicate pe mediile Olkeniţki, Kligler pentru acumularea culturii pure şi
identificare preliminară
(lactoza/zaharoza -, glucoza A, H2S -)
III. Identificarea definitivă a culturii pure
- Caractere morfotinctoriale
Caractere de cultură
Caractere biochimice (teste primare, secundare)
Caractere antigenice (seroidentificarea prin RA pe lamă cu seruri imune anti-Shigella poli- şi monovalente)
Fagoidentificarea
Antibiograma
IV. Analiza rezultatelor şi formularea răspunsului
3. Diagnosticul serologic (din a 5-7 zi de boală)
- RA, RHAI - adulţi 1:400 (S.flexneri), 1:200 (S.sonnei)
copii 1:100
coproanticorpi (sIg A) – 1:80
ELISA
RIFI
15. Profilaxia si tratamentul specifil al dizenteriei
Imunitate: specifică de tip, 1-2 ani, umorală (IgA)
Profilaxie: vaccinuri ribosomale, inactivate, atenuate (imunitate de scurtă durată)
Tratament: antibiotice (tetraciclină, ampicilina, etc), trimetoprim, sulfamide, eubiotice, bacteriofagi, vaccin
inactivat (dizenteria cronică)