ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI SI CERCETARII

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ CHRISTIANA PITEŞTI
Str.Nicolae Dobrin, nr.3, tel./fax 0248/251790
https/postlicealachristiana.ro
postlicealachristiana.ro

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

„CHRISTIANA”
mail: christianapitesti@yahoo.com

mail: christianapitesti@yahoo.com
PITEŞTI
.

BIOFIZICA
.......................

SUPORT DE CURS

Prof.Stan Florina

2021
 BIOFIZICĂ

CURS 1 si 2

(NOTIUNI INTRODUCTIVE)

PLANUL CURSULUI

I. Notiuni introductive de fizica si biofizica.

II. Marimi fizice, unitati de masura, sisteme de unitati de masura.

III. Vectori si scalari, operatii cu vectori.

 I. Notiuni introductive de fizica si biofizica.

 Fizica este o stiinta fundamentala care studiaza fenomenele ce au loc in universul nostru.
 Este o stiinta bazata pe obseravtii experimentale si masuratori cantitative.
 Obiectivul pricipal al abordarii stiintifce in fizica consta in dezvoltarea unor teorii bazate pe anumite modele si legi
fundamentale apte sa prezica rezultatul fenomenelor sau experimentelor fizice.
 Fenomenele fizice pot fi explicate cu ajutorul unui numar (relativ mic) de legi fundamentale (legi
fizice).

Legile fundamentale in fizica sunt formulate in limbaj matematic, exprimand legatura intre anumite marimi fizice.

Etapele in evolutia fizicii:

Fizica Clasica (pana la 1900) Mecanica

Clasica Termodinamica
Electromagnetismul

Fizica Moderna ( apare datorita imposibilitatii de a explica anumite fenomene

fizice pe baza teoriilor fizicii clasice, spre exemplu, aplicarea principiului relativitatii din mecanica clasica(newtoniana)
feneomenelor electromagnetice)

Teoria Relativitatii Mecanica Cuantica

 Biologia: studiaza viata si organele vii.

 Sistemele biologice sunt sisteme materiale capabile de autoinnoire, autoreproducere, crestere si dezvoltare.

 O structura vie, rezultat al selectiei naturale, satisface urmatoarele conditiile:

1. indeplineste in mod adecvat functia pt care a fost creata

2. consuma energia si substanta in cantitati minime pt constructia, mentinerea, repararea si
functionarea elementelor sale
 3. isi mentine primele doua caracteristici in diferite conditii.Biofizica:

 studiaza fenomenele fizice din sistemele biologice cu ajutorul teoriilor si tehnicilor fizico-
matematice;

 studiaza fenomenele biologice din punct de vedere fizic;

 studiaza fenomenele fizica implicate in functionarea sistemelor vii;

 este o ştiinţă care utilizează tehnici şi concepte fizico-chimice pentru cercetarea fenomenelor lumii
vii.

Luând drept criteriu de clasificare nivelul de organizare a materiei vii, ramurile principale ale biofizicii sunt următoarele:
 Biofizica electronică (cuantică)
 Biofizica moleculară
 Biofizica celulară
 Biofizica sistemelor complexe

Biofizica foloseşte aproape toate domeniile clasice şi moderne ale fizicii.

 Biomecanica → diferitele tipuri de locomoţie animală până la motilitatea celulară
 Bioelectricitatea → ansamblul fenomenelor electrice din lumea vie, la nivel celular, tisular şi de organ
 Biotermodinamica şi bioenergetica → generarea, stocarea, conversia energiei la nivel celular şi problemele
energetice ale sistemelor biologice la nivel supraindividual
 Biocibernetica → mecanismele reglării şi transmiterii de informaţii în sistemele biologice
 Radiobiologia → fenomenele ce au loc la interacţiunea radiaţiei cu materia vie
Fenomenele fizice stau la baza funcţionării mecanismelor biologice!!!
 Organizarea Cursului de Biofizica Medicala
1. Fenomene termice, notiuni de termodinamica biologica.
2. Starea lichida, fenomene superficiale si capilare.
3. Transformari de faza.
4. Proprietatile coligative ale solutiilor.
5. Mecanica fluidelor.
6. Fenomene moleculare de transport.
7. Membrane biologice, transportul prin membrane biologice.
8. Notiuni de electricitate si magnetism. Fenomene bioelectrice.
9. Structura si proprietatile atomului.
- Radiatii X.
- Radiatia laser.
- Aplicatii medicale.
10. Structura si proprietatile fizice ale apei. Rolul apei in sistemele biologice.
11. Radiatii electromagnetice. Interactiunea radiatiilor electromagnetice cu substanta.
12. Fizica nucleului, radiatii nucleare. Aplicatii medicale.
13. Notiuni de imagistica medicala.
Bibliografie:

1. D. Eniu, Noţiuni de biofizică, Editura Medicală Universitară „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2006.
2. P. Davidovits, Physics in Biology and Medicine, Third Edition, Academic Press, Elsevier, 2008.
3. I. P. Herman, Physics of the Human Body, Springer-Verlag Berlin Heidelberg, 2007.
4. V. Vasilescu, Biofizica Medicala, E.D.P., Bucuresti, 1977.
5. R. Stefan, Introducere in Biofizica, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2007.

6. Daniela Ciorba, Biofizica Mediului, Editura EFES, Cluj-Napoca, 2008.

7. P. W. Atkins, Tratat de Chimie Fizica, Editura Tehnica, Bucuresti, 1996.
8. R. A. Serway, Physics for Scientist and Engineers, Saunders College Publishing, 1992.
9. D. Williams, J. Spangler, Physics for Science and Engineering, D. Van Nostrand Company, 1992.
10. F. W. Sears, M. W. Zemansky, H. D. Young, Fizica, E.D.P., Bucuresti, 1983.

11. I. V. Savelyev, Physics, MIR Publisher, Moscow, 1980.

 II. MARIMI FIZICE, SISTEMUL INTERNATIONAL DE UNITATI DE MASURA

Marimile fizice sunt proprietati fizice fundamentale si masurabile care descriu starea unui sistem fizic.
Marimi fizice:
1) fundamentale ( ex. in mecanica trei marimi fizice sunt considerate ca si marimi fundamentale: lungimea
(distanta) (L), masa (M) si timpul (T)),
2) derivate (marimi fizice care pot fi exprimate cu ajutorul marimilor fizice fundamentale).
Masurarea unei marimi fizice consta in compararea acesteia cu o marime de aceeasi natura numita marime etalon.
unitatea de masura=marimea fizica etalon
unitati de masura fundamentale=unitati de masura a marimilor fundamentale unitati de masura derivate=unitati
de masura a marimilor fizice derivate
Un sistem de unitati de masura este un ansamblu de unitati de masura (fundamentale si derivate)
Sistemul International de Unitati de Masura (SI) a fost stabilit in anul 1960 si reprezinta o adaptare a sistemului metric.
Sistemul international de unitati de masura include sapte unitati fundamentale (metrul, kilogramul, secunda, amperul,
kelvinul, molul si candela) si un numar nelimitat de unitati derivate.
• Metrul (m) este lungimea egala cu 1650763.73 lungimi de unda in vid a radiatiei care corespunde tranzitiei intre
nivelele 2p10 si 2d5 ale atomului de kripton 86.

• Kilogramul (kg) este masa "kilogramului prototip international", adoptat ca unitate de masura a masei de catre
Conferinta Generala de Masuri si Greutati din 1889.

• Secunda (s)este durata a 9192631770 perioade a radiatiei corespunzatoare tranzitiei intre cele doua nivele
hiperfine ale starii fundamentale a atomului de cesiu 113.

• Amperul (A) este intensitatea unui curent electric constant, care mentinut in doua conductoare paralele, rectilinii, de
lungime infinita si sectiune neglijabila, asezate in vid, la o distanta de 1 m unul de celalalt, ar produce intre acestea, pe
o lungime de 1 metru, o forta egala cu 2•10-7 newtoni.

• Kelvin (K) este fractiunea 1/273,16 din temperatura termodinamica a punctului triplu al apei.

• Candela (cd) este intensitatea luminoasa, intr-o directie data, a unei surse care emite o radiatie monocromatica cu
frecventa de 540•1012 hertzi si a carei intensitate energetica in aceasta directie este de 1/683 wati/sterradian.
Clasificare marimilor fizice:

1. Marimi fizice scalare (caracterizate doar printr-o valoare numerica (modul)) si vectoriale (caracterizate
prin modul, directie si sens).

2. Marimi fizice intensive (nu depind de dimensiunile sistemului) si extensive (depind de

dimensiunile sistemului).

Ordinul de marime al unei marimi fizice: puterea lui 10 care aproximeaza cel mai bine valoarea acelei marimi fizice.
III. Vectori si scalari, operatii cu vectori.

Mărimile fizice scalare → se caracterizează prin:

 valoare numerică;

 unitate de măsură;

 de exemplu: temperatura, lungimea, masa etc.

Mărimile fizice vectoriale → se caracterizează prin:

 valoare numerică;

 unitate de măsură;

 punct de aplicaţie;

 orientare (direcţie şi sens).

 Operaţii cu vectori

Un vector se reprezintă cu ajutorul unui segment de

dreapta orientat. 
A

 originea (punctul de aplicaţie) trebuie să coincidă cu obiectul de studiat,

 direcţia şi sensul sunt indicate de direcţia şi sensul săgeţii

Fig. 1 Componentele unui vector, cazul bi si tridimensional.    

A= i ·A +j·A + k ·A ,
x y z
1. Adunarea vectoriala:

 regula paralelogramului
 regula triunghiului.

Fig. 2 Compunerea a doi vectori prin regula paralelogramului si respectiv, regula triunghiului

2. Diferenţa a doi vectori

Fig. 3 Scăderea vectorilor

 3. Produsul a doi vectori:

 Scalar (mărime scalară egală cu produsul modulelor vectorilor şi al cosinusul unghiului dintre ei)
c=|A|·|B|·sin 
 Vectorial (un vector orientat perpendicular pe planul format de cei doi vectori, în sensul rotirii burghiului drept care se
roteşte astfel încât aduce primul vector al produsului peste cel de-al doilea, pe drumul cel mai scurt)

  
C = Ax B

Fig. 4 Produsul vectorial a doi vectori


|C| = |A| · |B| · sinα