MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURI ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ŞI ELECTRONICĂ

CATEDRA “Sisteme informaţionale”

Studiu Individual Nr.3

La disciplina: Bazele legislației în domeniu

Tema: Antepriza și contractul prestărilor de serviciu

Elaborat:

Verificat: Alina Lesnic

Chişinău 2020
Contract de antrepriză, contractul prin care o parte, numită antreprenor, se obligă să
execute pe riscul său o anumită lucrare pentru cealaltă parte, numită client, în schimbul
unui preţ care se stabileşte în raport cu rezultatul lucrării. Natura lucrării, volumul şi
calitatea ei sunt precizate prin clauzele contractuale; cu toate acestea, antreprenorul
păstrează o poziţie independentă faţă de client în desfăşurarea activităţii menite să
asigure îndeplinirea obligaţiei asumate; el are deplină libertate în organizarea şi
conducerea lucrării, în alegerea metodelor celor mai potrivite de executare etc.

Antreprenorul se poate obliga să execute lucrarea utilizând materialul său, ori materialul
clientului; la stabilirea remuneraţiei lui se are în vedere nu calitatea muncii prestate ci
importanţa lucrării şi rezultatul prestaţiei efectuate.

Contractul de antrepriză poate avea ca obiect construirea sau repararea unei clădiri, a
unor drumuri etc., confecţionarea, repararea ori modificarea unor obiecte de
îmbrăcăminte, mobilier sau alte bunuri aferente uzului casnic sau confortului personal
etc. Contractul de antrepriză este supus următoarelor reguli generale: 1. în ce priveşte
stabilirea preţului: dacă preţul se stabileşte în momentul încheierii contractului, sub
forma unei sume globale, riscul majorării ulterioare a preţului materialelor şi manoperei
cade în sarcina antreprenorului, care însă va putea diminua consecinţele unei asemenea
majorări, executând lucrarea cu minimum de cheltuieli, fără ca clientul să aibă
îndreptăţirea de a refuza acceptarea lucrării executate în acest mod. Când preţul se
stabileşte pe bază de deviz, se fixează un preţ distinct pentru fiecare fază a lucrării,
preţul global rezultând din însumarea preţurilor stabilite pe faze de lucrare. 2. Cu
referire la riscuri, riscul pieirii fortuite a bunului pe care îl execută revine
antreprenorului, până ce bunul respectiv este predat clientului, afară numai dacă acesta
din urmă a fost pus în întârziere spre a-şi prelua bunul, ipoteză în care riscul revine
antreprenorului, până ce bunul respectiv este predat clientului. Dacă materialele aparţin
clientului, riscul pieirii acestora, ca şi al pieirii bunului la confecţionarea căruia ele au
fost utilizate, revine clientului, antreprenorul fiind ţinut responsabil numai dacă pieirea
s-ar datora păstrării materialelor (sau după caz, a bunului) în condiţii necorespunzătoare.
In toare cazurile, riscul neexecutării contractului este suportat de către antreprenor, căci
el este debitorul obligaţiei de executare a lucrării; cu toate acestea antreprenorul este
îndreptăţit să pretindă plata preţului, dacă 1-a pus în întârziere pe client în legătură cu
îndeplinirea obligaţiei referitoare la verificarea şi primirea lucrării făcute, precum şi
atunci când bunul a pierit datorită unui viciu al materialului procurat de client.

Diferitele varietăţi de contract de antrepriză sunt supuse şi unor reguli specifice, stabilite
prin dispoziţiile legale ce le reglementează. Contractul de antrepriză încetează prin:
executarea în natură a obligaţiilor cărora le-a dat naştere (executarea lucrării), prin
pieirea fortuită a bunului în cursul executării contractului; prin rezoluţiunea contractului
prin neexecutarea obligaţiilor asumate de către una din părţi; prin decesul
antreprenorului, în cazul în care contractul a fost încheiat intuitu personae, iar clientul
nu consimte ca lucrarea să fie continuată de o altă persoană.

Definiția legală a contractului de prestări servicii este stipulată în art. 970 alin. (1) din
Codul civil al Republicii Moldova. Astfel, în conformitate cu norma legală, prin
contractul de prestări servicii o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părți
(beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuția convenită.

Contractul de prestări servicii este un contract consensual, care se consideră încheiat din
momentul când părțile au convenit asupra clauzelor esențiale. Ca și în majoritatea
contractelor civile, unica clauză esențială legală a contractului de prestări servicii este
cea cu privire la obiectul contractului.

Obiectul contractului de prestări servicii îl constituie serviciile de orice natură. Prin

urmare, spectrul de servicii prestate este foarte larg, nedeterminat și poate include orice
servicii care sunt solicitate de persoanele fizice sau juridice. În situații reale,
beneficiarului i se acordă nu un oarecare, ci un anumit serviciu, de care acesta are
nevoie. Obiectul serviciilor prestate poate fi un rezultat materializat, ca în cazul
serviciilor prestate de către un medic-stomatolog, de reparație a îmbrăcămintei și
încălțămintei, sau un rezultat nematerial, cum ar fi, spre exemplu, serviciile de
comunicație, informaționale, consultative etc. În toate cazurile însă prestarea serviciilor
este un rezultat al activității prestatorului.

Spre deosebire de contractul de antrepriză, care are drept obiect rezultatul materializat al
activității antreprenorului (producerea unui bun, prelucrarea lui) în cadrul prestărilor de
servicii "se vinde" activitatea prestatorului, adică acțiunea (acțiunile) acestuia îndreptate
spre satisfacerea doleanțelor clientului, indiferent de atingerea de către acesta a scopului
urmărit. Efectul benefic al serviciului se manifestă prin acțiunile întreprinse de prestator
și pot fi percepute de beneficiar atât în procesul de oferire a serviciului, cât și ulterior.
Astfel, consultația oferită de un avocat prezintă valoare în sine ca rezultat al acțiunilor
de oferire, și nu prin prisma obținerii rezultatului dorit de client în problema în care a
solicitat consultanță. Datorită obiectului său specific, contractul de prestări servicii dă
naștere obligațiilor de diligență și nu de rezultat, ca în cazul contractului de antrepriză.

Părțile contractului sunt beneficiarul și prestatorul. În aceste calități pot activa liber
persoane fizice sau juridice. În unele cazuri, pentru prestarea unor anumite servicii este
necesară respectarea condițiilor speciale, care se referă numai la prestator. Astfel, pentru
prestarea unor servicii expres reglementate (audit, medicale, telecomunicații ș.a.) este
necesară obținerea prealabilă a unei licențe.

Asigurarea condițiilor necesare pentru prestarea serviciilor este de regulă o obligație a

prestatorului, dacă serviciul este prestat la sediul permanent de activitate al acestuia.
Prestatorul suportă și riscurile legate de prestarea serviciilor. În unele cazuri asigurarea
condițiilor de prestare a serviciilor este o obligației a beneficiarului. Aceste excepții pot
avea loc în cazurile în care serviciile urmează a fi prestate la domiciliul/sediul
beneficiarului sau dacă această cauză este stipulată în contract sau rezultă din natura
serviciului prestat.

Codul civil stabilește că raporturile din contractul de prestări servicii încetează la

expirarea perioadei pentru care au fost stabilite. Aceasta prevedere legală se aplică
numai în cazul în care părțile au convenit asupra perioadei raporturilor contractuale.
Dacă părțile nu au convenit asupra duratei raporturilor contractuale, sau dacă din natura
ori scopul serviciilor nu rezultă un termen, fiecare dintre părți este în drept, în măsură
egală, să ceară în orice moment rezilierea contractului.