4.5.

2 Distorsiunile cognitive
Jumătatea secolului trecut a schimbat perpectiva din care îl priveau oamenii pe homo
economicus. Prin intremediul ceretarilor, economistul, psihologul și politologul american
Herbert Alexander Simon (1916-2001) a încercat să elimine insatisfacția produsă de caracterul
sitematic și lipsit de realism baza pe idee de homo economicus. Aceste ceretări au fost la
formularea așa-numitei teorii a rationalității limitate care i-a adus autorului său Premiul Nobel
pentru economie. Problema lui Herber era idee clasică de raționalitate din știința economică,
arătând ca economiștii e preocupă în principal de formalizarea soluțiilor utilizând teoria
probabilităților și statistica, fără a ține cont de limitările de natură socială.
Teoria lui Herbert Simon a raționalității limitate afirmă că oamenii iau decizii într-un mod
parțial irațional din cauza limitărilor cognitive, informaționale și de timp. Acesta a folosit
metafora unui foarfeci, o lama reprezintă limitările cognitive care îi afectează pe oamenii reali,
iar cealaltă reprezintă structura mediului înconjurător.
Herbert  a împărțit procesul rațional de luare a deciziilor în trei pași. În primul rând, sunt
identificate toate alternativele posibile; apoi se analizează rezultatele care ar fi obținute cu
fiecare. În cele din urmă, cea mai potrivită soluție este aleasă prin compararea eficacității și
eficienței fiecăreia dintre opțiunile disponibile.
Ideilei lui Herbert Simion au inspirat uneul dintre cele mai cuprinzătoare programe de cerecetare
din științele comportamentale, inițiat la începutul lui 1970 de către Amos Tverky și Daniel
Kahneman. Cei doi au adus contribuții în legătură cu descrierea euristicii și a prejudecăților
cognitive. Kahneman,premiat în 2002 cu Premiul Nobel pentru economie, a consideră că
modelul de raționalitate limitată poate fi foarte util în depășirea limitărilor teoriilor economice
privind luarea deciziilor raționale.
Spre deosebire de opera lui Simon ; Kahneman și Tversky și-au propus să se concentreze asupra
efectelor pe care raționalitatea limitată le-a avut asupra sarcinilor simple, ceea ce a pus mai mult
accentul pe erorile din mecanismele cognitive, indiferent de situație. Un studiu publicat de
aceștia în 1974 arată cum oamenii dispun de resurse limite cognitive și de timp, rezolvă
porblema recurgând la euristici sau reguli de bază care îi ajută să ajungă rapid la concluzii.
Faptul ca apelăm inconștient la euristici ne predispune la distorsiuni cognitive sau erori
sistematice. Aceste distorsiuni nu duc neaprărat la catastrophe, în anumite condiții pot devein cu
adevărat periculoase.
Ce sunt euristicile?  Euristicile sunt definite ca reguli generale și simple pe care le folosim pentru
a rezolva probleme rapid. Deoarece ele măresc viteza proceselor decizionale, ne fac să pierdem
din vedere amănunte esențiale pentru corectitudinea alegerii sau deciziei. Atunci când
funcționeză, euristicile ne sunt utile, însă atunci când nu o fac ne determină să avem o prive de
ansamblu simplificată, ceea ce ne expune erorii. O eroare de judecata este reprezentată de
urmatorul exeplu: daca suntem întrebați cat de comun este numele “Aarav”, cel mai probail vom
spune ca nu este unul comun. Însă acesta este cel mai comun nume masculine din India. Deci
euristica ne face să raspundem rapid punând accentual pe informațiile pe care le știm și la care
puteam ajunge imediat.
Distorsiunile cognitive sunt modalități prin care mintea noastră reușește  să ne convingă de
veridicitatea a ceva ce este fals. Exemplul prezentat în textul suport, aduce în discuție așa-numita
distorsiune cognitivă a confirmării care ne determină să nu ținem seama de toate datele cane ne
sunt la îndemână cu privire la convingerea pe care o avem, ci să le alegem doar pe cele care o
confirm și să le ingnorăm pe cele care o contrazic. Atfel această distorsiune ne determină să
citim cărti care susțin ideile pe care le avem noi și să le considerăm fără valoar pe cele care ne
contrazic.
Rationamentul se bazează pe două condiții: premisele să fie adevărate, iar forma logică a
raționamentului trebuie să fie validă. Daca aceste condiții sunt încălcate apar erorile de logică
care țin de domeniul logicii, diferit de euristci si distorsiuni care țin de domeniul psihologiei.
Distorsiunile cognitive se bazează uneori pe comiterea unor erori de logică, însă accentual cade
pe motivul pentru care oamenii sunt atât de presidipuși să încalce regulile gândirii logice.
Aceeași Kahneman și Tversky au studiat o astfel de distorsiune cognitive care se petrece prin
încălcarea regulilor logicii printr-o așa-numită problemă “Linda,” în care aveam de a face cu
reperzentativitatea datelor de la care pornim într-un rationament. Acest test presupune
prezentarea unor informații iar apoi participanții sunt pus să aleagă din doua propoziții pe cea
care are cea mai mare probabilitate să fie adevărată. Informațiile arată în felul următor :”Linda
are 31 ani,este necăsătorită, are o fire deschisă și comunicativă si este foarte inteligentă.Are o
licentă în filosofie. În vremea studenției a fost extrem de interesată de problematica discriminării
și a echității sociale și a participat și la demonstrații nucleare.” Posibilitățile de răspuns au fost
următoale: (1) Linda este o funcționara la bancă. (2) Linda este functionară la bancă și activează
în mișcarea feministă.
Testu Linda a fost aplicat pe mai multe grupuri de studenți, iar alegerea lor a fost în proporție de
85-90% varianta a doua. Însă acest răspuns este greșit deoarece încalcă regulile logice privitoare
la conjuncția a doua propoziții. Un lucru care l-a atras pe Kahneman în privința acestui test a fost
lejeritatea cu care abordau studenții idea că au încălcat o regulă elementară de logică. Unul chiar
afirmând ca a crezut ca I s-a cerut doar o opinie, Aici intervine o problem cu adevărat reală,
opiniile nu sunt cu nimic scutate de la regulile locigii. Pentru a ne întelege unii cu alti, regulile
logicii nu ar trebui să fie optionale, ci obligatorii și aceleași pentru toată lumea.
Răspunsul greșit a fost ales și de marea majoritate a persoanelor instruite în ceea ce privește
statistica, logica și probabilitățile. Acest fapt l-a făcut pe Kehneman să se întrebe ce explică
apariția sistematică a acestei distorsiuni cognitive? Explicația la care a ajuns a fost aceea ca
oamenii folosesc o scurtătură euristică pentru a elluda logica. Cu alte cuvinte, descrierea Lindei
corespunde cu un stereotip conportamental pe care noi îl avem deja definit în minte. Venind cu
detaliul ca o funtionară de la bancă are preocupări legate de miscarea feministă, alături de
descrierea Lindei ne fac să considerăm descruerea mai veridică și povestea mai coerentă. Această
distoriune cognitive se bazează pe reprezentativitate.