- varietatea modalităților artistice - personajul este imprevizibil, se modifică, evoluează, este inconsecvent, actele sale nu pot fi explicate de fiecare dată - intriga nu mai este atât de importantă, fiind subordonată unei semnificații superioare - preocuparea pentru analiza interioară - utilizarea monologului interior - naratorul este subiectiv, se preferă narațiunea la persoana I, surprinde analiza stărilor de conștiință, memoria involuntară (fără o ordine anume), dosare de existență - timpul este subiectiv (resimțit diferit de la un personaj la altul) - adesea dilatat - incipitul poate fi unul ex abrupto - finalul poate fi unul deschis, dar și închis - orientarea problematicii asupra ființei; Eul în căutarea Sinelui - apar: jurnalul, pluriperspectivismul (tehnica oglinzilor paralele), prolixitatea - corespunde prozei subiective de tip ionic și corintic - ex. ”Enigma Otiliei”, ”Ultima noapte de dragoste …”, ”Maitreyi”