Sistemul stiintelor pedagogice

Obiectul si metoda de studii sunt cei doi parametri care pot conferi statutul de stiinta al unii
discipline.
Gradul de maturitate a unei stiinte este apreciat in functie de metoda sa de capacitatea
cunostintelor dobandite de a se converti in metoda propusa si astfel de a facilita obtinerea noilor
rezultate.Tinand cont de acest lucru,putem delimita urmatoarele ramuri ale stiintei educatiei :
1. Pedagogia generala -este o disciplina teoretica care studiaza actiunea educationala
urmarind surprinderea anumitor legitati valabile indifferent de locul si timpul in care se
desfasoaraPedagogia generala are in vedere actiunea educationala din punct de vedere al
continuitatii ea se concentreaza asupra laturii invariabile a educatiei.
2. Pedagogia prescolara-aria ei se delimiteaza in functie de varsta a obiectului educational
ocupandu-se de problematica si tehnologia actiunii educationale cu copii de varsta
prescolara in cadrul gradinitei.
3. Pedagogoa scolara-se ocupa cu problematica si tehnologia actiunii educationale in cadrul
scolii ca principala institutie de educatie cu copii normal dezvoltati din punct de vedere
psihic si fizic.
4. Pedagogia speciala-se delimiteaza in functie de anumite particularitati ale obiectului
educational care il plaseaza pe acesta in afara normalului ocupandu-se de problematica si
tehnologia actiunii educationale cu copii defiicienti din punct de vedere fizic psihic sau
psihosonatic in scoli si institutii speciale.
5. Pedagogia comparata-este ramura stiintei educatiei care se ocupa cu studierea
particularitatilor nationale ale educatiei in vederea relevarii acelui ce este tipic si
universal.Ea a aparut din necesitatea cercetarii realitatii educationale din diferite tari cu
ajutorul metodologiei comparate pentru a transfera valorile educationale de la o tara la
alta.Aceasta este o disciplina descriptiva si explicativa a sistemelor educationale din
diferite tari comparatia se poate face urmarind diveste aspecte transfersal sau longitudinal
individual sau global din doua sau mai multe tari asa cum ar fi :
 continutul invatamantului exprimat in planuri
 Programme si manuale
 Organizarea invatamantului
 Modul de desfasurare a examinilor si concursurilor
 Orientarea scolara si profesionala
 Invatarea limbilor straine
 Sistemul de pregatire a cadrilor didactice
Toate fiind privite in corelatie cu conditiile economic spiritual din tara sau tarile respective nu
numai prin ceea ce exista ci si prin tendinta devenirei sale.
Sociologia educatiei-este o ramura aplicativa a sociliologiei care in acelasi timp e si o ramura a
sstiintei educatiei,deci din logica cercetarilor sociologia educatiei prsupune trecerea de la un
nivel macrosociologic la unul mictrosociologic,care distinge 3 niveluri de cercetare :
Studiul relatiei dintre educatie si alte mari
Studiul sociologic al scolii
Studiul comportariiim
Pentru investigare si teoretizare a acestor fenomene sociologia educatiei apeleaza la metodele si
conceptele sociologiei generale,adaptandule realitatii educationale care prin esenta sa este sociala
Filozofia educatiei ese o disciplina in plina constituire ca urmare implicatiilor tot mai profunde
pe care educatia le are asupra statutului existential al omului in lumea contemporana si a
extinderii preocuparilor pentru cercetarea si interpretarea acestui fenomen prin focalizarea
atentiei nu numai a oamenilor de stiinta din diverse domenii ci si a filozofilor.Reflectiile filozofii
educatiei se indreapta cu precadere asupra semnificatiei teoriilor pedagogice din perspectiva
valorilor euristice a modului lor de articulare in ansamblul teoretic explicativ al fenomenului
educatiei sugerand eventual aspecte ce urmeaza sa intrea in campul cercetarii concomitent cu
surprinderea anumitor situatii problematice ce apar pe fondul relatiei omului cu societatea
generate de educatie si rezolvabile prin intermediul ei.
Metodicile predarii diferitol obiecte de specialitatea-se ocupa de problemele organizarii si
desfasurarii procesului de invatamant la un obiect determinat.Ele au un caracter normativ care
indica modalitatea concreta dupa care profesorul trebuie sa conduca activitatea sa de predare.