Geneza 6:5-22

Evrei 11:7
2 Petru 2-5
Poate unii dintre noi încă se mai întreabă, care este legătura dintre Noe și anul 2018?
Au trecut peste 6000 de ani de atunci, iar Noe apare în contextul Potopului și apoi a
legământului ce poartă ca semn de aducere aminte curcubeul(simbol preluat în batjocură la
adresa lui Dumnezeu de minoritățile LGBT, cu ideea de diversitate).
Oare mai are vreo relevanță pentru noi această istorie veche?

Într-un mod surprinzător, după aproximativ 2000 de ani de la potop, în evanghelia scrisă
Luca17:26-27, Domnul Isus ne lasă următoarea informație: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se
va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua
când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.”.

Cum este caracterizată Lumea de atunci:

1. Plină de răutate.
- Răutatea omului era mare pe pământ; întocmirile(planurile) gândurilor inimii omului
erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
Cum este lumea de azi?
- Vremurile pe care le trăim azi, la fel ca și vremurile lui Noe, se caracterizează prin
renașterea cultului răului și al urâtului.
Generația noastră elogiază tot ce este mai rău și mai urât în om.
Filmele, emisiunile preferate ale oamenilor zilelor noastre sunt încărcate de violență
și imoralitate.
Emisiunile de știri abundă de violență și pornografie.
Desenele animate sunt încărcate de personaje malefice, magie, violență și ocultism...
Suntem asaltați de o cultură a răului, care ne intră în viață pe toate ușile și prin toate
crăpăturile. Nu mai știm cum să facem față... și răul se furișează în inima noastră
fără să ne dăm seama...
Cum pătrunde răul în viața noastră și în biserica lui Hristos.
Primul pas.
Curiozitatea! – curiozitatea este o mâncărime care se cere scărpinată. Din curiozitate au vrut să
guste primii oameni din pomul cunoștinței binelui și răului și tot din curiozitate accesează omul
zilelor noastre site-uri cu conținut imoral sau cu informație nocivă pentru suflet.
Informația în zilele noastre este plasată sub formă de momeală. Misterul ce se vrea descoperit
este la distanță de un clik.
al doilea pas:
Repetarea acțiunii. Întoarcerea pe vechile poteci... Diavolul are grijă să ne amintească situațiile
care ne-au produs satisfacția păcătoasă.
Al treilea pas:
Obișnuința!
Începe să îți placă. Nu ne mai mustră conștiința.
Începi să devii indiferent și insensibil la ce îți spune Domnul
Îți zici: -Nu este chiar așa grav. -Hai lasă, nu mai fi tu așa sfânt. Ce vrei să demonstrezi cu asta.
Nu este cel mai mare păcat. Lasă că situația este sub control.... Și te-ai dus la vale....
Cea mai mare problemă a zilelor noastre nu este răul în sine ci toleranța lui, obișnuința cu el.
Generația noastră devine insensibilă la rău.
Accepți ideea că homisexualitatea este o boală genetică.
Violența și teroarea sunt lucruri obișnuite.
Imoralitatea de la tv intră în viața de familie și face parte din ea.
A trișa devine un atu(nu poate oricine, ci trebuie să fii șmecher).

Noe era un om neprihănit

Neprihănirea este o stare sau o trăsătura a careacterului foarte complexă, greu de exploicat
printr-o definiție. Unii îi spun sfințenie, alții pioșenie iar alții evlavie. Referindu-se la Zaharia și
Elizabeta, părinții lui Ioan Botezătorul, Luca scrie că neprihănirea este: "păzirea fără pată a tuturor
poruncilor si a tuturor rânduielilor lui Dumnezeu" (Luca 1:6)

Biblia ne relatează că Noe nu a făcut nici o mișcare de unul singur. Mintea, inima și acțiunile
sale erau subordonate întru totul Creatorului Său.
Noe era fără pată
Caracterul său era după placul lui Dumnezeu. Jertfa adusă la altar trebuia să fie fără cusur(fără
defecte). Imaginea lui Noe era ireproșabilă pentru oameni și pentru Dumnezeu.
Timpurile în care trăia Noe erau foarte dificile. Societatea era stricată, iar păcatul nu avea
limite. Violența era la cote maxime.
Scriptura ne spune că Dumnezeu acționa într-un mod drastic atunci când păcatul depășea toate
limitele posibile și imposibile.
Unii teologi susțin că de la informarea lui Moise legată de Potop și până la urcarea în corabie au
trecut 120 de ani. Au fost ani de grație, timp în care oricine s-ar fi putut întreba de ce
construește omul acesta straniu o croazieră atât de departe de mare sau ocean? 1 Petru 3:20
„...care fuseseră răzvătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare,
în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete,
și anume opt”.
Oare ce l-a făcut pe Noe ca timp de peste o sută de ani să-și urmeze planul și să nu cedeze
presiunii celor din jur?
„Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o
teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al
neprihănirii care se capătă prin credinţă.” (Evrei 11:7)

A construit corabia. Aprox. 140 m lingime, 23 m lățime și 13,5 m înălțime.

Și-a ținut familia aproape de Dumnezeu.
Noe avea autoritate în familia sa.
La 500 de ani lui Noe i se nasc trei băieți: Sem, Ham și Iafet.
Când avea 600 de ani a venit Potopul.
După Potop a mai trăit 350 de ani.
Ce să faci pe pământ aproape 1000 de ani? Oare nu s-a plictisit Noe de viață? 2 Petru 2:5:
„...dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu
alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi;”

Geneza 6:22 Noe a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.