Biserica Ortodoxă 

(cunoscută și ca Biserica Ortodoxă Răsăriteană) este o comunitate de

credință creștină. Astăzi creștinii ortodocși sunt organizați în biserici ortodoxe autocefale (greacă,
rusă, română, sârbă, bulgară, albaneză, poloneză etc.), aflate în comuniune liturgică (euharistică)
unele cu altele. Între bisericile ortodoxe autocefale, primatul onorific este deținut de Patriarhia
Ecumenică a Constantinopolului. După numărul de credincioși, ortodocșii formează în lume a doua
comunitate creștină, după Biserica Catolică.

Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de la ορθο (ortho - drept, corect) și δοξα (doxa - slăvire
sau, într-un înțeles mai general, opinie), traducându-se, deci, literal „dreapta-slăvire”, cu înțelesul de
„credință, opinie corectă”, sau „dreapta-credință”. Este de menționat că și unele din celelalte biserici
creștine își consideră propriile învățături ca fiind drepte, sau chiar singurele drepte.

Bisericile Ortodoxe Răsăritene reunesc astăzi o parte importantă a credincioșilor creștini. Istoric și

cultural, ele sunt purtătoare ale unei tradiții bogate, dezvoltate de-a lungul a două milenii de viață
creștină într-o largă zonă geografică.

Fundamentele teologiei creștine ortodoxe au fost stabilite la primele șapte sinoade ecumenice,

ținute între secolele al IV-lea și al VIII-lea. Din motive religioase, dar și politice, geografice și culturale,
între biserica apuseană (romano-catolică) și cea răsăriteană (ortodoxă) s-a produs, gradual, o
separare oficializată în 1054 , cunoscută sub numele de Marea Schismă. În urma acestui eveniment,
atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică se consideră a fi singura biserică universală (καθολικι -
catolică sau „universală”) și apostolică, ca și deținătoarea dreptei credințe (Ορθόδοξια - ortodoxă).
Spre deosebire de biserica Romei, ce pune accentul pe universalitate (catolicitate), cea ortodoxă
pune accentul pe puritatea credinței, de unde diferența de nume.

Biserica Ortodoxă (în integralitatea bisericilor locale ce o compun) consideră că are la

bază succesiunea apostolică neîntreruptă, începută de la apostoli.

Prezența Bisericii Ortodoxe este dominantă în zone ce s-au aflat în spațiul cultural al imperiilor
bizantin și rus: Europa de Est și de Sud-est, Asia, părți ale Orientului Mijlociu și ale Africii. În prezent,
numărul de credincioși ortodocși este majoritar
în Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Macedonia, Republica
Moldova, România, Rusia, Serbia, Muntenegru și Ucraina. Mari comunități de creștini ortodocși
trăiesc și în Albania (aprox. 30%), Bosnia (31,4 %), precum și în unele state care au aparținut Rusiei
țariste, respectiv Uniunii Sovietice (Țările baltice și Asia Centrală). Prezențe ortodoxe semnificative se
găsesc în multe alte țări din America de Nord, Europa de Vest etc., datorate în special comunităților
formate prin emigrarea est-europenilor.