Introducere

În discursul de mulți ani lumea s-a dezvoltat si a progresat intensiv .În urma
acestestor schminbari abundente a apratut si necesitatea in folosirea a multor
factori in diferite domenii ! Unu din acestea e “Efectul multiplicatorului”
În lucrarea data de curs ! Osa descriu tot farmecul si ideiile principale ale temei
mele care suna in felul urmator:”Efectul multiplificatorului .Consumul și
acumularile in Republica Moldova”.
În economie multiplicatorul desemnează un factor care indică în ce măsură un
impuls economic originar (variabila independentă) influențează o mărime
explicativă (variabila dependentă). Dacă ratele de modificare ale varabilelor
dependente corespund ratelor de modificare ale variabilelor independente, atunci
multiplicatorul are valoarea 1. De cele mai multe ori sunt explicate prin acest
concept legăturile cauzale la care variabila dependentă se modifică mai mult decât
se modifică variabila independentă (multiplicatorul este mai mare decât 1).
Denumirea multiplicator este un termen technic al Keynesianismului. Alături de
procesul acceleratorului, procesul multiplicatorului este un mecanism fundamental
prin care se ajunge la o consolidare automată a impulsurilor economice. Utilizarea
în politică economică a principiului multiplicatorului se face în contextul cerinței
de stimulare a cererii la nivel macroeconomic și apoliticii monetare.

Obiectivele :
 De a elabora un proect cu descrierea ampla a temei
 De a arata punctele Forte si Slabe a acestei temi
 De a efectua o comparare succinta cu o alta tara

Scopul a acestei lucrari reprezinta adaptarea si folosirea cunostintelor la analiza

structural a temei .Formarea cunostintelor de criticare si propunerea ideilor de
inbunatatire a neajunsurelor problemei abortate.
 Capitolul I Descrierea teoretica a Efectului multoplificatorului.
Acumularile si cheltuelile in Republica Moldova

1.1 Teoria keynesiană

In economie multiplicatorul desemneaza un factor care indica in ce masura un

impuls economic originar (variabila independenta) influenteaza o marime
explicativa (variabila dependenta). Daca ratele de modificare ale varabilelor
dependente corespund ratelor de modificare ale variabilelor independente, atunci
multiplicatorul are valoarea 1. De cele mai multe ori sunt explicate prin acest
concept legaturile cauzale la care variabila dependenta se modifica mai mult decat
se modifica variabila independenta (multiplicatorul este mai mare decat
1).Denumirea multiplicator este un termen technic al Keynesianismului. Alaturi de
procesul acceleratorului, procesul multiplicatorului este un mecanism fundamental
prin care se ajunge la o consolidare automata a impulsurilor economice. Utilizarea
inpolitica economica a principiului multiplicatorului se face in contextul cerintei de
stimulare a cererii la nivel macroeconomic si a politicii monetare.

Teoria keynesiană utilizează conceptul multiplicatorului pentru a explica

diferitele conexiuni în contextul cererii la nivel macroeconomic. Dacă, de exemplu,
cererea guvernamentală crește până la o anumită valoare, aceasta nu determină
creșterea în aceeași proporție a cererii agregate (în acest caz multiplicatorul ar fi
egal cu 1), ci într-o măsură mult mai mare. Acest fapt se explică prin faptul că
cheltuielile guvernamentale sporite (impulsul primar) reprezintă câștiguri pentru
alți subiecți economici cărora li se mărește cererea. Efectele secundare conduc la
un multiplicator mai mare decât 1, ceea ce înseamnă că impulsul originar de cerere
conduce la o creștere a cererii totale într-o măsură nu egală, ci mai mare. Criticii
Keynesianusmului sunt de altă părere, aceea că astfel de multiplicatori sunt mai
mari decât 1.
Ca multiplicator sunt considerate în cadrul stimulării cererii toate părțile
componente ale cererii agregate.

 : Produsul intern, Venitul național

 C: Cererea de consum
 I: Investițiile nete
 G: Cererea guvernamentală
 X: Exporturi
 IM: Importuri
 1.2 Cererea de investitii si multiplicatorul

A doua componenta a cererii agregate este cererea de investitii. Deciziile de

investitii le iau intreprinzatorii in functie de proiectele lor, de starea tehnologiei si,
cel mai important, in functie de asteptarile lor, adica de previziunile viitorului
afacerilor si de situatia economica. Cererea de investitii poate fi de aceea
considerata o cantitate fixa, independenta de marimea venitului realizat in tara. 

Punctul in care cererea agregata taie bisectoarea este, logic, punctul in care
venitul este egal cu cererea agregata si determina volumul productiei reale, Yr,
realizat in tara. Nu exista nimic care sa indice daca aceaproducti reala coincide sau
nu cu productia potentiala.Cresterea investitiilor va duce la cresterea productiei
reale. Mai mult, o imbunatatire a deciziilor de investitii ale intreprinzatorilor va
avea un efect multiplicator asupra economiei acum ca va permite o crestere a
veniturilor factorilor industriei de bunuri de investitii; o parte din aceasta crestere
este destinata consumului ceea ce va provoca cresteri in cascada ale veniturilor
altor factori. Pentru a determina cantitatea acestui efect multiplicator sa vedem un
exemplu simplu. Fiecare crestere a cererii genereaza o crestere  egala a productiei
si venitului. O parte din cresterea veniturilor  va duce la o noua crestere a cererii
intr-o proportie determinata de inclinatia marginala spre consum. Cresterile
succesive vor forma o progresie geometrica in care primul termen este cresterea
investitiei decisa de intreprinzatori si motivul este inclinatia marginala spre
consum. Efectul total, suma membrilor acestei progresii, este egala cu produsul
primului element, investitia initiala, cu inversul lui (1-rata progresiei). Acest
numar, inversul inclinatiei marginale spre economie primeste numele
de multiplicator.Intr-o economie simpla, ca cea pe care o analizam, fara guvern si
sector exterior, pentru ca cererea si oferta agregate sa coincida este necesar ca
investitia sa complementeze partea din venit nefolosita, adica investitia si
economia sa fie egale. Dar nu exista nici un mecanism care sa garanteze ca asta s-
ar putea intampla.

 Deciziile de economisire le iau familiile si depind, dupa cum am vazut, de nivelul

venitului si de inclinatia marginala spre consum. De aceea nu exista nici un motiv
pentru care cantitatea de bani economisita si cea investita sa fie egale: ambele sunt
determinate de decizii luate de diferite persoane pe diferite criteri. Daca familiile se
decid sa creasca volumul fondurilor pe care il economisesc, isi vor reduce
consumul, tinand cont de efectul multiplicator, veniturile vor fi mai mari. Acesta
este fenomenul numit paradoxul frugalitatii: frugalitatea poate provoca diminuarea
economiilor.
Acest tabel arata un exemplu al EFECTULUI MULTIPLICATORULUI

Intreprinzatorii decid sa-si Veniturile producatorilor de masini-unelte

creasca cererea de masini- cresc cu 100 milioane de €
1ª Faza
unelte cu 100 milioane de
€
Producatorii de masini-unelte Veniturile producatorilor de aparate
decid sa-si creasca consumul electrocasnice cresc cu 80 milioane de
2ª Faza
de aparateelectrocasnice €
cu 80 milioane de €
Producatorii de aparate Veniturile producatorilor de materiale
electrocasnice se decid sa-si textile cresc cu 64 milioane de €
creasca consumul
demateriale textile cu
64 milioane de €
Producatorii de materiale Veniturile producatorilor de alimente cresc
textile decid sa-si mareasca cu 51,2 milioane de€
4ª Faza
consumul dealimente cu
51,2 milioane de €
... ... ...
  Fiecare noua crestere a Cresterea totala a venitului real va fi suma
consumului este egala cu cea seriei de sus:
anterioara inmultita cu
0,8 imc. 100+80+64+51,2...

Rezultatul este 500 milioane de €

Figura 1. Efectul multiplicatorului

[www.scribd.com]

1.3Multiplicatorul cheltuielilor statului (economie închisă)

Multiplicatorul cheltuielilor statului exprimă în ce măsură crește produsul intern
brut, dacă consumul guvernamental crește cu 1 €. Multiplicatorul este cu atât mai
mare, cu cât cota de economii este mai redusă și este cu atât mai redus cu cât cota
de importuri și impozitele sunt mai mari.

Formal:   respectiv 

 Y: Cerere
 G: Cheltuieli guvernamentale
  Cota marginală de consum care redă cât de mult se consumă dintr-un venit
Y suplimentar.
 Cota marginală de economisiri (1-c), care redă cât de mult se economisește
dintr-un venit Y suplimentar.
Multiplicatorul este:

Rezumind principalele două curente de gândire în legătură cu efectele politicii

fiscale de stimulare economică. Potrivit curentului keynesian, cheltuielile
guvernamentale au un puternic efect de multiplicator, propulsând PIB la un nivel
permanent mai înalt. Pentru cine nu a înţeles, asta înseamnă că prin simplul fapt că
guvernul colectează bani prin impozite şi îi redistribuie el reuşeşte să sporească
definitiv şi irevocabil nivelul de bunăstare al societăţii. Al doilea curent de gândire
neagă importanţa politicii de stimulare, şi susţine că multiplicatorul este subunitar,
scăzând în timp la zero. Motivul este că indivizii anticipează creşterea impozitelor
în viitor pentru acoperirea deficitelor bugetare create de creşterea cheltuielilor
publice. Practic, pe termen lung, guvernul nu face decât să înlocuiască cheltuielile
private cu cheltuielile publice, astfel încât nu va exista o modificare a nivelului de
trai (PIB).

În opinia mea, ambele teorii sunt incorecte, deşi cea de-a doua – susţinută printre
alţii de Robert Barro – este mult mai aproape de realitate.
Pe de o parte, nu putem spune că cheltuielile guvernamentale duc la creştere
economică; creşterea economică rezultă din investiţii, nu din redistribuţie.
Indiferent de la cine ar lua bani şi indiferent cui ar da subvenţii şi ajutoare guvernul
nu poate creşte bunăstarea generală.
Pe de altă parte, nu se poate afirma că politica fiscală este lipsită de efecte, aşa
cum lasă să se înţeleagă partizanii şcolii anticipărilor raţionale. Orice politică şi
orice acţiune umană are efecte, problema este doar despre ce fel de efecte e vorba.
Deoarece redistribuţia afectează matricea stimulentelor indivizilor – descurajând
economisirea, producţia şi asumarea riscului datorită impozitării, respective
încurajând consumul, risipa şi vânarea comenzilor de stat – politica cheltuielilor
publice are efecte nocive asupra nivelului de trai al societăţii. Astfel, ca urmare a
redistribuţiei operate prin intermediul bugetului de stat, PIB realizat va fi sub
nivelul potenţial, adică sub nivelul care ar fi fost atins în absenţa intervenţiei
statului. În graficul de mai jos, am reprezentat acest lucru prin linia de culoare
neagră.

Bine, să nu înţelegeţi acum că este musai necesar ca PIB să crească! Dacă

povara fiscală este suficient de mare, creşterea economică va fi… negativă.
Multiplicatorul investițiilor (economie închisă)
Conform multiplicatorului investițiilor, o creștere exogenă a cererii de investiții
conduce în aceeași măsură la o creștere a cererii și a cheltuielilor guvernamentale.

Formal:   bzw. 
Multiplicatorul exporturilor (economie deschisă)
Într-o economie deschisă trebuie luat în considerare faptul că o parte a cererii
ascendente este satisfăcută prin importuri. Valoarea multiplicarotului scade în
funcție de mărimea înclinației pentru importuri  .
În cazul unei economii deschise, cu investiții nete autonome (independente de
venitul Y), cu export autonom   (independent de venitul Y) și consum dependent
de venit

și de asemenea importuri dependente de venit .

în cazul neglijării activității economice a statului este esențial ca:

Multiplicatorul este, deci:

Dacă activitatea economică este impulsionată prin exporturi suplimentare,

venitul Y crește cu atât mai mult cu cât se economisește mai puțin sau cu cât
cererea suplimentară este satisfăcută prin mai puține importuri IM, cu cât cota
marginală de economii  și înclinația spre importuri   sunt mai reduse. În modelele
mai cuprinzătoare sunt luate în considerare și repercusiunile asupra străinătății,
exteriorului. Cererea venită în beneficiul altor țări este de asemenea satisfăcută prin
importuri, ceea ce poate duce la creșterea importurilor în propria țară.

1.4Luarea în considerare a taxelor și impozitelor

Într-o economie închisă, fără comerț exterior este esențial ca:
 (1)
Cererea totală Y este compusă din cererea pentru consum, cererea pentru
investiții, cheltuielile guvernamentale și cererea guvernamentală.
Taxele și impozitele T sunt percepute din venitul Y:

Pentru cererea de consum keynesiană C este esențial ca:

 În ecuația (1) Y se află în partea stângă, iar in partea dreaptă apare din nou Y ca
mărime. Cât de mare trebuie să fie venitul de echilibru, pentru ca semnul de
egalitate din ecuația (1) să fie corect?
Venitul de echilibru Y* este produsul dintre multiplicator și suma mărimilor
cererii autonome, dependente de venit:

: Consumul privat (autonom), independent de venit

: Cererea guvernamentală
: Investițiile întreprinzătorului
: Rata impozitului
: cota marginală de consum
Ecuația exprimă procentul de creștere al venitului în echilibru, atunci când
consumul autonom privat  (dat ca independent de venit), investițiile (date ca
independente de venit) și în final cheltuielile guvernamentale cresc cu un anumit
procent.
Dacă se cere ca cheltuielile guvernamentale să fie finanțate exclusiv din taxe și
impozite, atunci trebuie ca:

astfel încât prin aceasta și cheltuielile guvernamentale să depindă de Y (

), atunci rezultă pentru schimbările în consumul autonom   sau în
investiții următoarea relație a multiplicatorului:

Teorema Haavelmo
Dacă se ia în considerare ultima formulă și se reflectează ce se întâmplă atunci
când rata impozitului  , care poate lua valori între 0 și 1, crește (se derivează   în
funcție de  ), se obține teorema Haavelmo. O valoare mare a lui   conduce la un
venit de echilibru   mai mare.
Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale și multiplicatorul impozitelor și
taxelor pot fi folosite în opoziție: o creștere a cheltuielilor guvernamentale  ,
asociate cu o finanțare din taxe și impozite  , conduc la creșterea venitului de
echilibru  :

Multiplicatorul banilor
Multiplicatorul banilor este definit analog. Acesta exprimă cât de mult crește
cantitatea de bani, atunci când banca centrală dă un impuls politico-monetar.
Multiplicatorul banilor este cu atât mai scăzut cu cât ratele rezervei minime și
rezervei de lichidități sunt mai mari.