Sursele de inspiratie ale romanului "Ultima noapte de

dragoste, intaia noapte de razboi", scris de C. Petrescu

Romanul este construit pornind de la o sursă autobiografică: jurnalul de campanie al

autorului din timpul Primului Război Mondial. În vara anului 1916, conform autobiografiei
scriitorului, tânărul Camil Petrescu, în vârstă de 22 de ani, este chemat la oaste, atunci când
România a intrat în război alături de Antanta. Acesta trece prin cele mai grele experinţeTrăia
simultan o dublă dramă, a sa şi a tuturor.

Dacă prima parte este o ficţiune, deoarece prozatorul nu era căsătorit şi nici nu trăise o
dramă de iubire până la scrierea romanului, partea a doua este însă o experienţă trăită,
scriitorul fiind ofiţer al armatei române, în timpul primului război mondial. Romanul este scris
la persoana I, personajul-narator identificându-se în partea a doua cu autorul.

Însuşi  Camil Petrescu recunoaşte că partea întâi a romanului, despre povestea de

dragoste a eroului, este o fabulaţie, o născocire, pe când, cea de-a doua parte, despre război,
este construită pe baza memorialului său de campanie.

Romanul surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de

iubire, dominat de incertitudini, care se salvează prin conştientizarea unei drame mai
puternice, aceea a omenirii ce trăieşte tragismul unui război absurd, văzut ca iminenţă a
morţii.