poezie

Poezia (din  grecescul "ποίησις",  poiesis, care are sensul de "facere" sau "creare")

este o formă de artă  în care  limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și
evocative, pentru a completa sau a înlocui  semnificația  sa aparentă. Poezia poate fi
scrisă independent, în forma unor poeme discrete, sau poate apărea în conjuncție cu alte
arte, în opere dramatice în versuri, imnuri  sau texte ale unor cântece.

Discuțiile pe tema poeziei au o istorie lungă. Aristotel este unul dintre primii filosofi

care au încercat să definească poezia în tratatul  Poetica, care pune accent pe utilizarea
discursului în  retorică,  dramă,  cântec și  comedie.[1] Încercările de mai târziu de a defini
poezia au pus accentul pe trăsături cum ar fi repetiția sau rima și au accentuat estetica
prin care poezia se distinge de proză.[2]  Începând de la mijlocul  secolului XX, poezia a
fost uneori definită într-un sens larg, ca un act creativ fundamental care utilizează limba.
[3]