Sunteți pe pagina 1din 7

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT

• Definiţie

Sindrom metabolic, cu evoluţie cronică, caracterizat prin modificări la nivelul metabolismului glucidic,
lipidic, şi protidic, apărut prin deficit parţial sau absolut de insulină.Etimologie

• “Diabeiu” (greaca veche) = “a se scurge ca printrun sifon” (aluzie la poliuria marcată a acestor

pacienţi)

Clasificare:
DIABET ZAHARAT tip I.

• insulinodependent;

• deficit absolut de insulină;

• întălnit mai des sub 30 de ani;

• 90-95% din cauză autoimună;

• cca. 5% este idiopatic Clasificare:

DIABET ZAHARAT. tip II.

• non insulinodependent;

• cauzat de insulino-deficienţă sau rezistenţă periferică la insulină ;

• în 80% din cazuri apare

• la persoane obeze

DIABET ZAHARAT secundar:

• din boli endocrine, sdr. genetice, malnutriţie, alte boli ale pancreasului.

DIABET ZAHARAT gestaţional

• poate să apară în sarcină (după săptămâna 20), datorită hormonilor secretaţi de placentă;

• se tratează cu insulin (nu se dau antidiabetice orale, afectează fătul);

• după naştere acest tip dispare sau poate să rămână pentru toată viaţa.

Complicaţiile diabetului zaharat


• Acute

- infecţiile

- comele - hiperglicemice - cetoacidozică

- hiperosmolară
- lactacidemică

- hipoglicemică

• Cronice

- microangiopatice

- macroangiopatice

- neuropatice

1.CULEGEREA DATELOR:
a). anamneza, se obţin informaţii despre:

- manifestările de dependenţă semnalate;

- istoricul bolii, antecedentele patologice şi familiale, evoluţia sarcinii etc.;

• comportamentul alimentar, atitudinea faţă de alimente şi preferinţele alimentare;

• obiceiurile alimentare

• regimul alimentar

• numărul şi orarul meselor;

• sursele şi modul de preparare al alimentelor

b).Observarea pacientului

c) Consultarea documentelor medicale

• se evaluează cunoştinţele despre alimentaţia corectă (frecvenţa meselor, modul de preparare şi


cantitatea ingerată), conform necesarului glucidic, lipidic protidic, în funcţie de vârstă şi activitatea fizică
prestată.

Criterii de diagnostic în diabetul zaharat:


• prezenţa semnelor clinic (3P) şi glicemie întâmplătoare peste 200 mg/dl

Normal: Glycemia postprandială <140 mg/dl;

• glicemie a jeune peste126 mg/dl la cel puţin 2 determinări;

• testul toleranţei la glucoză (TTGO) (când lipsesc semnele clinice de diabet), glicemia la 2 ore după
ingestia de glucoză, are valori peste 200 mg/dl.
Circumstanţe de apariţie:
• persoane tinere antecedente familiale de diabet zaharat;

• persoane peste 45 de ani care intră în următoarele categorii de risc:

– obezitate;

– femei care au născut copii cu greutate mai mare de 4 kg ;

– femei cu diabet zaharat gestaţional;

– persoane care s-au născut cu greutate mai mare de 4 kg;

– persoane hipertensive;

– persoane cu HDL colesterol < 35 mg/dl sau şi trigliceride > 250 mg/dl;

– persoane care au avut glicemii anormale pe nemâncate sau scăderea toleranţei la glucoză la
determinări anterioare;

–boli ale pancreasului: pancreatita acută (s-au distrus un număr mare de celule Langerhans);

–boli endocrine: hipertiroidia (hormoni tiroidieni în cantităţi mari duc la creşterea glicemiei) tratamentul
bolii rezolvă şi D.Z.; boala Cushing (creşte cortisolul, creşte glicemia) .

Manifestări de dependenţă:
• poliurie, diureză 3-6 litri /zi (glicozuria apare la o glicemie peste 180 mg/dl);

• polifagia apare mai rar şi se datorează deficitului celular de glucoză;

• polidipsie;

• pierdere în greutate;

• pruritul, iniţial la nivelul organelor genitale şi apoi tegumentar (micoze frecvente la diabetici);

• astenie fizică şi psihică marcată;

• prezenţa de eczeme, piodermite, furunculoză;

• impotenţă sexuală şi frigiditate recent instalate;

• carii multiple, căderea dinţilor;

• cicatrizare dificilă a plăgilor.


2. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR:

Probleme, diagnostic de nursing:


• alterare a eliminării urinare (poliurie);

• tulburări ale echilibrului volemic (deficit);

• tulburări ale echilibrului electrolytic (Na, K, Ca, Mg);

• risc crescut pentru infecţii;

• alterarea stării de nutriţie;

• alterarea tranzitului intestinal (constipaţie);

• scăderea toleranţei la efort;

• risc crescut pentru incapacitate funcţională;

• alterarea perfuziei tisulare;

• deficit de autoîngrijire

• risc crescut de alterare a integrităţii tegumentelor, cauzată de problemele vasculare existente;

• disfuncţie sexuală, cauzată de neuropatia secundară, manifestată prin probleme erectile;

• posibilă nonaderenţă la regimul dietetic cauzată de neînţelegerea calculării cantităţii de glucide


ingerate;

• risc crescut de hipoglicemie datorată necorelării alimentaţiei cu administrarea de insulină

Obiective:

• pe termen scurt: ex.:

- diminuarea anxietăţii prin asigurarea unui climat calm de securitate şi înţelegere;

- asigurarea confortului, igienei corporale, a lenjeriei de pat şi de corp;

- monitorizarea funcţiilor vitale, recoltarea de analize în urgenţă (glicemie, R.A., ionogramă, uree,
hemoleucogramă, etc.)3. Planificarea îngrijirilor

• pe termen mediu:

- planificarea şi pregătirea pacientului pentru analize şi explorări: profil glicemic, T.T.G.O. glicozurie,
insulinemie, ionogramă, profilul lipidic, determinarea TSH, cortizol, efectuarea de EKG, F.O. etc)

- conştientizarea pacientului privind importanţa regimului alimentar;

- stabilirea dietei hipoglucidice cu prânzuri la ore fixe;

- efectuarea de exerciţii fizice;


3. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR
- pacientul va învăţa / educaţia pentru sănătate

• să-şi administreze insulina şi tratamentul antidiabetic oral;

• să-şi determine glycemia cu glucometru;

• să recunoască semnele de hipoglicemie şi să aplice măsurile corespunzătoare;

• obţinerea complianţei pacientului pentru

- calcularea necesarului de carbohidraţi, respectarea dietei şi efectuarea de exerciţii fizice;

- tratamentul medicamentos; prevenirea complicaţiilor

4. REALIZAREA INTERVENŢIILOR (APLICAREA ÎNGRIJIRILOR):


Intervenţii:

• Delegate (prescrise de medic):

A. Recoltarea de analize prescrise de medic

• A)1.Recoltarea glicemiei:

• se efectuează a jeune: - prin puncţie venoasă, 2 mililitri sânge;

• prin puncţia pulpei degetului, determinarea făcându-se cu aparatul electronic (blood glucose meter),
afişarea este electronică, după introducerea lamelei (bandeletă specială) în aparat şi aplicată picătura de
sânge

Valori normale: 80-110 mg %

Determinarea non-invazivă a glicemiei. În prezent se încearcă realizarea unor dispozitive de


determinare a glicemiei, noninvazive, care folosesc:

•laser rece

- HEMA TKA,C-BG, ce indică valoarea glicemiei prin aplecare timp de 1,5 secunde, a degetului pe un
senzor,

- GLUCOWATCH, ce indică continuu şi automat valoarea glicemiei, prezentând şi sistem de alarmă, în caz
de hipo/ hiperglicemie.

•raze infraroşii - metoda de monitorizare a glicemiei cu GlucowatchA.

Alte analize prescrise de medic:

A)2. TTGO = testul toleranţei la glucoză oral:


• se face după de 3 zile de activitate fizică şi dietă obişnuite, fără restricţie de glucide;

• cu 12 ore înainte de test pacientul nu mai mănâncă nimic, nu fumează, nu bea cafea;

• dimineaţa se recoltează o probă de sânge pentru determinarea glicemiei bazale;

• se administrează oral, 75 g glucoză pulbere dizolvată în 200 ml apă, timp de 5-10 minute;

• 2 ore pacientul stă liniştit, la pat;

• se recoltează probe de sânge la 1 oră şi la 2 ore;A. Recoltarea de analize prescrise de medic

Interpretarea valorilor obţinute:

- Glicemia bazală = 80-110 mg/ dl (normal);

- valori între 110-126= glicemie bazală modificată, (risc de diabet), se urmăreşte pacientul.

- Glicemia recoltată la 2 ore, putem avea 3 situaţii;

• < 140 mg/dl = normal;

• 140-200 mg/dl = scăderea toleranţei la glucoză, (stare prediabetică, risc crescut de a face diabet);

• >200 mg/dl = criteriu de diagnostic pentru diabetul zaharat;

Alte analize prescrise de medic

A)3. Hemoglobina glicozilată, sau Hb glicată (HbA1C ):

- se recoltează 2 mililitri de sânge prin puncţie venoasă;

- ne arată evoluţia glicemiei în dinamică, pe parcursul a 2 luni;

- reprezintă legarea moleculelor de glucoză (cu fiecare vârf de hiperglicemie), de amina terminală a
hemoglobinei .

• Valoare normală: sub 6% din totalul hemoglobinei

Corelaţii între valorile Hb A1C şi glicemie

A1c (%) Media glicemiilor 6 135 mg/dl (7,5 mmol/l), 7 170 mg/dl (9,5 mmol/l) , 8 205 mg/dl (11,5
mmol/l), 9 240 mg/dl (13,5 mmol/l), 10 275 mg/dl (15,5 mmol/l), 11 310 mg/dl (17,5 mmol/l), 12 345
mg/dl ( 19,5 mmol/l)

Alte analize prescrise de medic

A)4. Determinarea glicozuriei:

• se face din urina strânsă în 24 de ore din care se trimite un eşantion de 100 ml la laborator;
• glucoza din sânge trece în urină dacă depăşeşte valori de 180 mg/dl şi este depăşită capacitatea de
filtrare a rinichiului.

Alte analize prescrise de medic

• A5. Determinarea corpilor cetonici în urină: se efectuează din urina proaspătă de dimineaţă şi se
datorează deficitului sever de insulină.

Normal trebuie să fie absenţi.

• A6. Determinarea Rezervei alcaline: sânge prin puncţie venoasă:

Valori normale: 24- 27 mEq/l, în acidoză scade

• A7. Insulinemia: 2ml sânge venos;

Valori normale: 12- 20 mU/ml

• A8. ICA (anticorpi anticitoplasma a celulelor beta) şi anti-GAD ( anticarboxilaza acidului glutamic)
prezenţi doar în cazul DZ de tip 1.

S-ar putea să vă placă și