Publicatia academica a compozitorului are 104 simfonii,desi au existat mai multe.Haydn si-a creat simfoniile pentru o treime de secol (de la sfarsitul anilor 50,pana in anii 90 ai secolului 18). Primele simfonii ale lui Haydn dateaza din perioada in care s-a format simfonismul clasic european prin eforturile diverselor scoli nationale. Simfoniile de mai tarziu ale lui Haydn, au fost scrise cand toate simfoniile lui Mozart existau deja si cand tanarul Beethoven a dezvoltat principiile gandirii sale simfonice in sonatele de pian si in ansamblurile de camera, apropiindu-se de crearea primei simfonii. Numai in anii 70 au aparut lucrari care exprima o lume mai profunda imaginilor si sentimentelor (Simfonia Funerara, Simfonia Adio, etc). De regula,structura simfoniilor lui Haydn este urmatoarea: Allegro(in forma de sonata),o miscare lenta(adagio sau andante),menuet,finale(tempo alert).
Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791)
Compozitorul a apelat la genul simfoniei,inca de cand era foarte tanar,facand primii pasi in dezvoltarea sa. Impreuna cu Haydn, a stat la originea simfonismului european, in timp ce au aparut cele mai bune simfonii ale lui Mozart, chiar inainte de „Simfoniile londoneze” ale lui Haydn. Fara al dubla pe Haydn, Mozart in felul sau, a rezolvat problema ciclului simfonic.Numarul total al simfoniilor lui Mozart,depaseste numarul de 50,desi in functie de numerotarea adoptata in muzica rusa,ultima simfonie- ,,Jupiter’’, este conisderata a 41- a. Primele simfonii ale lui Mozart au fost puternic influentate de opera lui Bach. S-a manifestat atat in interpretarea ciclului (3 parti mici, absenta unui menuet, o compozitie orchestrala mica), cat si in diverse detalii expresive (melodiozitate, contrastele expresive ale majorului si ale minorului, rolul principal al viorii). Opera lui Mozart in genul simfonic ,a durat un sfert de secol: din 1764, cand compozitorul ,in varstă de 8 ani ,la Londra, a scris si a condus primele sale simfonii , pana in vara anului 1788, fiind marcat de aparitia ultimelor trei simfonii.
Ludwing van Beethoven (1770-1827)
Simfoniile lui Beethoven, au aparut pe baza pregatita de intregul curs al dezvoltarii muzicii instrumentale din secolul al XVIII-lea, in special de catre predecesorii sai imediati - Haydn și Mozart. Ciclul sonatic-simfonic care s-a conturat in cele din urma in opera lor, constructiile sale armonioase rationale s-au dovedit a fi fundamentul solid al arhitecturii masive a simfoniilor lui Beethoven. Principiile dramatismului de opera, aplicate simfoniei, au contribuit la aprofundarea contrastelor si la extinderea planului general al simfoniei; au dictat necesitatea unei consistente si o regularitate mai mare in raport cu partile ciclului, conexiunea lor interna mai mare. Urmând calea pusa de Haydn si Mozart, Beethoven a creat tragedii și drame maiestoase in forme instrumentale simfonice. Constientizarea ridicata a responsabilitatii artistului, indrazneala ideilor si conceptelor creative pot explica faptul ca Beethoven nu a indraznit sa scrie simfonii timp de treizeci de ani. Aceleasi motive sunt aparent cauzate de incetinirea, selectivitatea severa, tensiunea cu care a terminat fiecare subiect. Orice lucrare simfonica a lui Beethoven este rodul unei activitati indelungate, uneori, multi ani: ,,Eroica’’ a fost creata timp de un an si jumatate. Simfonia Nr.5 , Beethoven a inceput-o in 1805 si a terminat-o in 1808, iar munca asupra Simfoniei Nr.9, a fost intinsa aproape zece ani. Ar trebui adaugat ca cele mai multe simfonii, de la a treia pana la a opta, ca sa nu mai vorbim de cea de-a noua, se incadreaza in ziua maxima si cresterea cea mai mare a creativitatii lui Beethoven. Asemanari si deosebiri: Asemanari (etapa prebeethoveniana); Expresivitate si stabilitate melodica,armonii tonale,modulatii,cromatisme,disonante,ritm stabil si echilibrat,etc.
Formele muzicale devin stabile,datorita lui Haydn. El
introduce 2 teme in Allegro,iar Mozart realizeaza succesiuni de fraze muzicale,totusi,cea mai mare asemanare intre cei 3 compozitori,este utilizarea nuantelor intr-o varietate mai mare.
Deosebiri (etapa beethoveniana);
Ritmuri diversificate,armonie imbogatita,cresterea instrumentelor din orchestra,etc.
Fiind reprezentant al acestei etape,Beethoven acorda o
mare importanta temei,care este individualizata,construita din elemente simple,fragmente de game sau acorduri.