Sfarsitul lumii

     Mai in gluma, mai in serios…

     Sfarsitul lumii… Subiect de cosmar pentru unii, dar si de gluma pentru altii. Toti sunt de
compatimit: primii, deoarece nu sunt pregatiti pentru acest eveniment, iar ultimii, pentru ca iau in
deradere un subiect cat se poate de serios.
     Daca cineva ar fi abordat acest subiect acum un secol, ar fi fost considerat un alarmist, un fel de
cucuvea care vrea sa sperie lumea fara motiv. La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului
urmator,  lumea era deosebit de optimista cu privire la viitorul ei. In atmosfera plutea un entuziasm
general. Increzatoare in sine si in noile descoperiri ale stiintei si tehnologiei, omenirea nu voia sa auda
de un posibil sfarsit al ei. Toti cei care indrazneau sa vorbeasca despre asa ceva erau repede
marginalizati si categorisiti ca fiind alarmisti.
     A fost insa nevoie de cateva evenimente majore petrecute in secolul al XX-lea, pentru ca optica lumii
sa se schimbe radical. Cele doua razboaie mondiale, cu zecile de milioane de victime ale lor, au readus
in discutie posibilitatea unui sfarsit al lumii provocat de om.
     Dupa lansarea celor doua bombe atomice asupra oraselor japoneze  Hiroshima si Nagasaki, in
august 1945, a aparut un nou pericol necunoscut pana atunci: pericolului nuclear. Odata cu el, fel de
fel de scenarii ale unei apocalipse nucleare bantuie media din intreaga lume, in ciuda tratatelor de
pace si neagresiune. Iar pericolul nuclear este cat se poate de serios. Doar Rusia detine peste 40 de
rachete nucleare ( numite de americani “Satana” ), capabile sa loveasca teritoriul american pe orice
ruta ( fie peste Pacific, fie peste Atlantic, fie peste Polul Nord sau Sud ). O singura astfel de racheta
poate distruge jumatate din teritoriul SUA.
      Ce sa mai spunem de nasterea terorismului, de razboiul biologic cu virusi sintetici, de razboiul
climatic, de aparitia crizelor de tot felul ( criza alimentara, financiara, economica etc. ) , poluarea,
pericolul unei invazii extraterestre,  si multe altele.
     Astazi, apocalipsa este la ea acasa. Despre sfarsitul lumii se vorbeste  fara nicio retinere in toata
mass-media. Si nu numai… Institutii de prestigiu, cum este Clubul de la Roma, alcatuit din fini
observatori ai fenomenelor ce se petrec in lume, trag tot mai multe semnale de alarma cu privire la un
iminent sfarsit al civilizatiei umane, daca tendintele actuale nu se vor modifica rapid.
     Unii dintre semenii nostri sunt prada unei adevarate phihoze pe tema sfarsitului lumii. Familii
intregi din Europa si SUA se pregatesc cat se poate de serios pentru o apocalipsa iminenta. Oamenii se
retrag in  zone izolate unde invata tehnici de supravietuire pentru scenariile apocaliptice pe care si le
imagineaza.
     Unii investesc sume colosale de bani in provizii care sa le ajunga multi ani de aici inainte, altii se
inarmeaza si isi instruiesc familiile sa foloseasca armele pentru cazurile in care hotii ar incerca sa le
fure proviziile. O firma din California s-a specializat in fabricarea de buncare de otel, dotate cu strictul
necesar pentru supravietuirea unei familii timp de mai multe saptamani, chiar in cazul unui razboi
nuclear.
     Si pentru ca subiectul sa para si mai serios, oamenii de stiinta incearca sa gaseasca solutii cosmice
pentru situatia in care planeta noastra nu va mai fi locuibila. O astfel de solutie, aflata deocamdata in
faza de science-fiction, consta in construirea, prin efortul tuturor guvernelor lumii, a unei arce
cosmice, o structura spatiala gigantica, lansata in cosmos, in care sa fie reproduse conditiile de pe
pamant si in care sa se poata refugia o parte din omenire.
      A vorbi astazi despre sfarsitul lumii este la moda. Fie ca e pus pe seama poluarii si incalzirii globale,
fie pe seama unui arsteroid care in viitorul apropiat va lovi pamantul, fie ca va izbucni un al treilea
razboi mondial in care se vor folosi armele nuclare, sfarsitul lumii este o tema cat se poate de actuala.
O tema luata mai in gluma, mai in serios…
     A fi sau a nu fi ?
     Daca luam in serios ceea ce spune Biblia, sfarsitul lumii va fi un eveniment real, nu o gluma. Despre
el ne vorbesc profetii Vechiului Testament, dar si autorii cartilor Noului Testament. Insusi Domnul
Iisus Christos a vorbit despre sfarsitul acestei lumi, prezentandu-ne si cateva semne mai importante
care il anunta ( Matei 24 ), iar cartea Apocalipsei este o adevarata panorama a istoriei lumii pana in
amurgul ei.
     O intrebare: Cum ne imaginam ultimele zile traite pe acest pamant ? Mi-e teama ca raspunsul
unora dintre noi la aceasta intrebare poate scoate la lumina o conceptie gresita cu privire sfarsitul
lumii. Probabil ca multi crestini, chiar de buna credinta fiind, isi imagineaza ca ultimele zile de har vor
fi pline de evenimente atat de strigatoare la urechile constiintei omului , incat cu totii vom recunoaste,
vrand-nevrand: “Acesta e sfarsitul ! Sa ne pregatim repede !”
     Dar daca sfarsitul nu va veni atat de spectaculos incat sa-i trezeasca pe toti oamenii ? Daca,
obisnuindu-ne cu evenimentele dramatice ale zilelor noastre, nu mai sesizam ca sub ochii nostri se
implinesc fara sa stim semnele sfarsitului lumii ?
     “Cat de banal este sfarsitul !”, spunea un crestin care a inteles ceva esential din descoperirile Bibliei
pe aceasta tema. Indraznesc sa-i dau dreptate acestui om.  In lumina  Bibliei si a descoperirilor ei
profetice, intr-adevar sfarsitul lumii se pare ca va fi, dintr-un anumit punct de vedere, banal. Cel putin
pentru o anumita categorie de oameni: cei care se asteapta la evenimente iesite din comun, care sa-i
trezeasca la realitate.
     Surpriza placuta sau neplacuta ?
     Biblia este plina de pasaje care ne vorbesc despre sfarsitul lumii ca fiind o surpriza la scara
planetara. La ce ne gandim cand vorbim de surpriza in acest context ? Cuvantul “surpriza”,asociat cu
expresia “sfarsitul lumii”, imi spune ceva anume: sfarsitul timpului de har se va derula oarecum
obisnuit pe planeta noastra. Da, vor fi crize din ce in ce mai profunde: probabil vor izbucni noi
razboaie, se vor inteti catastrofele naturale, se va agrava poluarea, oamenii vor deveni tot mai rai…
     Dar, atentie ! Lucrurile acestea se tot intampla de cateva decenii incoace si nimeni nu le considera
ca suficient de edificatoare pentru un  sfarsit iminent. Ne-am obisnuit si cu incalzirea globala, si cu
vestile de razboi, si cu atentatele teroriste, si cu tsunami-urile, si cu asteroizii, si cu somajul si cu toata
pleiada de crize si suferinte prin care trece umanitatea in ultimele zile.
     Cineva spunea ca omul se poate obisnui chiar si…spanzurat. Este doar o gluma macabra, insa ea
ascunde un mare adevar. Ne obisnuim treptat cu raul, iar inmultirea lui nu ne mai impresioneaza si nu
mai reprezinta un semnal de alarma ca sfarsitul se apropie. Ne vedem mai departe de viata,
considerand ca este normal sa fie asa. Si pe negandite, pe nepregatite, sfarsitul lumii se apropie de noi,
e chiar la usi, iar noi nu-l vedem.
     Aici este marea surpriza pe care o va trai intreaga omenire. Va fi o surpriza placuta sau neplacuta ?
Depinde de noi… Numai de noi.
     Iata cateva argumente biblice care ne vorbesc despre sfarsitul lumii ca fiind o mare surpriza pentru
intrega omenire ( inclusiv pentru Biserica ):
     - Domnul Christos ne vorbeste despre revenirea Lui ca despre un eveniment care va surpinde
lumea intrega. Doar in pasajul din Matei 24,36-51, expresia “nu stie nimeni”, care se refera la ziua
revenirii Sale,  apare de sase ori. In Matei 25,13, Mantuitorul ne avertizeaza : “Vegheati dar, caci nu
stiti ziua, nici ceasul in care va veni Fiul omului.”
     - Apostolul Petru intareste si el ideea surprizei, spunand ca “ziua Domnului va veni ca un
hot”          ( 2 Petru 3,10 pp ).
     - Pavel le scrie credinciosilor din Tesalonic: “Pentru ca voi insiva stiti ca ziua Domnului va veni
ca un hot noaptea” ( 1 Tesaloniceni 5,1.2 ).
     - Vizionarul Ioan repeta si el aceeasi idee in cartea Apocalipsei, citand cuvintele
Mantuitorului:“Iata, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza si-si pazeste hainele…” ( Apocalipsa
16,15 )
     - Sigilarea celor credinciosi in ultimele zile de har se va face in timp ce ingerii lui Dumnezeu tin cele
patru vanturi ale cerului sa nu bata pe pamant ( Apocalipsa 7,1-3 )
     - Afirmatia lui Pavel din 1 Tesaloniceni 5,3 este inca un argument in favoarea ideii ca sfarsitul lumii
va fi o mare surpriza: “Cand vor striga: “Pace si liniste !”, atunci o prapadenie neasteptata va veni
peste ei, ca durerile nasterii peste femeia insarcinata.” Oamenii se asteapta la multe “prapadenii”
care ar putea aduce sfarsitul lumii ( ciocnirea cu un asteroid, incalzirea globala, stingerea soarelui, un
razboi nuclear, etc. ), insa apostolul ne vorbeste despre ceva neasteptat, ceva la care omenirea nu se
gandeste si pe care nu il ia in calcul.
     Intr-adevar, sfarsitul pare sa fie banal, fara evenimente zguduitoare care sa-i oblige pe oameni sa-L
caute pe Dumnezeu. Toate pasajele amintite ne vorbesc despre o surpriza cauzata fie de faptul ca
evenimentele sfarsitului nu vor fi atat de grozave incat sa ne oblige sa recunoastem ca vine sfarsitul,
fie ca suntem atat de adormiti din punct de vedere spiritual, incat nu mai sesizam gravitatea si mesajul
acestor evenimente.
     Si acum, un alt pasaj biblic, reprezentand un fragment dintr-o predica a Domnului Christos, asupra
caruia va invit sa ne oprim pentru cateva momente:
     “Ce s-a intamplat in zilele lui Noe, se va intampla la fel si in zilele Fiului omului: mancau, beau,
se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a
prapadit pe toti.
     Ce s-a intamplat in zilele lui Lot, se va intampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau,
vindeau, sadeau, zideau; dar, in ziua cand a iesit Lot din Sodoma a plouat foc si pucioasa din
cer  si i-a pierdut pe toti.
     Tot asa va fi si in ziua cand se va arata Fiul omului.” ( Luca 17, 26-30 )
     Vorbind despre preocuparile oamenilor din timpul potopului si al Sodomei, Mantuitorul subliniaza
faptul ca in vremea sfarsitului vor exista aceleasi preocupari pana in ultima zi a istoriei: castigarea
existentei, claditul, mancatul, casatoria, placerile, comertul si tot ceea ce e legat de o viata normala. Nu
putem intelege din aceste cuvinte decat ca sfarsitul lumii va veni ca o mare surpriza, in timp ce
oamenii isi vad linistit de treburile si  placerile lor.
     Sa analizam pe scurt cele doua perioade la care face referire Domnul Christos:
     1) “Zilele lui Noe”, premergatoare potopului biblic, au fost zile normale, fara evenimente iesite din
comun care sa-i oblige pe oamenii din acele timpuri sa se pregateasca de un dezastru mondial.
     Desi natura incepuse sa dea semne de degradare tot mai evidente, datorita caderii omului si
blestemului asupra pamantului, ea mai pastra inca multe din darurile Providentei. Oamenii ajunsesera
la o culme a inteligentei, insa isi foloseau capacitatile intelectuale doar spre rau. Pierzand cunostinta
despre adevaratul Dumnezeu, antedeluvienii cazusera in idolatrie, pacatuind pe fatza si fara nicio
rusine sau teama de consecinte.
     Crimele luau proportii tot mai mari, iar legamantul casatoriei nu mai era respectat, multe familii
fiind distruse. Coruptia domina toate nivelele societatii si doar o mica grupa de oameni mai pastra
principiile neprihanirii. Cei mai multi oameni foloseau darurile lui Dumnezeu in mod egoist,
impodobindu-si casele cu lux si dedandu-se la lacomie. Ucideau animale din placere si cu sadism, fiind
din ce in ce mai insensibili fatza de viata omului.
     Mai marii lumii si majoritatea omenirii declarau razboi Legii lui Dumnezeu, considerandu-i fanatici
pe cei care se straduiau sa asculte de cerintele ei. Astfel, violenta a umplut intregul pamant si toate
planurile si gandurile oamenilor erau indreptate  in fiecare zi numai spre rau ( Geneza 6,5 ).
     Avertismentele lui Noe cu privire la apropierea unui dezastru mondial erau intampinate de
conducatorii lumii cu ironie, inspirandu-le oamenilor o siguranta fatala: “Nu va ingrijorati, caci un
astfel de eveniment ( potopul ) nu va avea loc nicodata. Fiti linstiti, nu va temeti ! Noe e un fanatic
salbatic.” ( 1 )
     Aceasta era starea lumii antedeluviene. Peste o astfel de lume, potopul a venit ca o surpriza
neasteptata, care a nimicit planurile, luxul, realizarile, dar si vietile oamenilor din acel timp.
     2) “Zilele lui Lot”, premergatoare nimicirii cetatilor din valea Iordanului, au fost de asemenea
normale pana in ultima clipa.
     Tinutul din valea Iordanului in care se aflau cele patru cetati nimicite: Sodoma, Gomora, Adma si
Teboim, era de o frumusete si bogatie deosebite. Pamantul fiind foarte fertil, cu eforturi minime se
obtineau mari bogatii. Valea Iordanului era bogata in palmieri, maslini, vita-de-vie si tot felul de pomi
fructiferi, iar pe dealurile din jur pasteau numeroase turme de oi si vite.
     Bogatia castigata cu usuratate a facut ca oamenii locului sa devina din cale afara de egoisti, timpul
liber pe care-l aveau din belsug petrecandu-l in tot felul de placeri pacatoase, in orgii si betii.
Decaderea morala ajunsese la o culme, locuitorii distrandu-se in fapte de violenta. Aici, sodomia era la
ea acasa.
     Asemenea lumii antedeluviene, locuitorii din valea Iordanului traiau intr-o siguranta falsa, fara sa
banuiasca faptul ca sfarsitul acelei civilizatii era iminent. Iata cum descrie un scriitor inspirat ultima zi
a Sodomei:
     “In timp ce ingerii se apropiau cu insarcinarile lor aducatoare de pieire, oamenii din Sodoma visau la
prosperitate si placeri. Ultima zi a fost ca toate celelalte care venisera si trecusera. Seara se apropia cu
tabloul placerilor si al sigurantei. Un camp de o frumusete incomparabila era luminat de razele soarelui
coborator.” ( 2 )
     Iata cum este descrisa de acelasi autor ultima dimineata a Sodomei:
     “Soarele se inalta deasupra pamantului cand Lot intra in Toar. Razele limpezi ale soarelui de
dimineata pareau a vesti oraselor de campie numai prosperitate, fericire si pace. Zbuciumul zgomotos al
vietii zilnice incepuse sa se simta pe strazi; oamenii mergeau pe caile lor diferite, dupa afacerile sau
placerile zilei. Ginerii lui Lot faceau haz de temerile si avertismentele batranului slab de minte. Dar
deoadata si pe neasteptate, ca un trasnet din cerul senin, izbucni furtuna.” ( 3 )
      Exista cateva elemente comune celor doua perioade amintite: Oamenii ajunsesera la o culme a
inteligentei, prosperitatii si luxului, la o culme a decaderii morale, a violentei si a sigurantei
nepasatoare. Cand aceasta culme a fost atinsa, Dumnezeu a fost nevoit sa intervina , nimicind cele
doua civilizatii prospere, dar atat de decazute incat Providenta nu mai vedea nicio cale de intoarcere.
     Lectia care ne este oferita de istoria sacra ne arata ca ori de cate ori un individ, o natiune sau
o civilizatie ajunge la culmea imoralitatii si violentei, Dumnezeu intervine, punand capat
raului. Desi rabdarea lui Dumnezeu este indelunga, exista totusi un hotar peste care omul nu poate
trece fara sa cunoasca mania si dezaprobarea divina.
     Imoralitate si violenta au existat intotdeauna in istoria lumii, de la caderea primilor nostri parinti.
Dar a existat vreodata un timp mai decazut din punct de vedere moral ca astazi ? A existat un timp mai
plin de violenta ca astazi ? Stirile unei singure zile ne aduc suficiente argumente ca omenirea traieste
pe marginea prapastiei si un singur pas gresit e suficient ca totul sa se prabuseasca in neant.
     Inchiderea harului pentru lumea antedeluviana si civilizatia din valea Iordanului s-a produs pe
neasteptate, ca o mare surpriza. Cand Noe a intrat in corabie si s-a inchis usa dupa el ( semn al
inchiderii harului pentru lume ), si cand Lot parasea Sodoma, cautandu-si salvarea in munti, natura si
omenirea mergeau pe fagasul lor normal. Nimic nu prevestea catastrofa ce urma sa se intample. “Tot
asa va fi si in ziua cand se va arata Fiul omului”, spune Domnul Christos.
     Semne ale sfarsitului lumii sunt din ce in ce mai numeroase si mai evidente. Dar cine ia seama la
ele ? Dupa ce trece noutatea, oamenii isi vad netulburati de treburile lor, fara sa schimbe nimic in
atitudinea lor fatza de Dumnezeu, fatza de semenii lor sau fatza de mediul inconjurator.
     Ati auzit de vreo redesteptare religioasa in mijlocul religiilor pagane sau intre confesiunile crestine
ca urmare a cresterii pericolului nuclear, a terorismului, a poluarii sau a pericolului ciocnirii planetei
cu un asteroid ? E adevarat ca dupa un cutremur mai mare bisericile se umplu pana la refuz timp de
cateva saptamani. Dar apoi ? Vorba lui Eminescu: “Iar noi locului ne tinem, cum am fost, asa
ramanem.”  
     Cum credeti ca se vor desfasura ultimele zile de har ? Se asteapta cineva ca sa se produca vreun
eveniment atat de zguduitor incat sa ne ia de mana ca pe Lot si sa ne scoata din Sodoma preocuparilor
noastre zilnice ?
     Poate ca ar trebui sa renuntam la sabloanele pe care le-am creat cu privire la sfarsitul lumii, luand
serios in calcul ideea ca acesta va veni ca o mare surpriza pentru intreaga lume si pe o cale
neasteptata, imprevizibila. Da, sfarsitul va fi banal si va veni ca o surpriza: placuta pentru cei pregatiti,
si neplacuta pentru majoritatea lumii.
     Ce e de facut pentru a fi permanent pregatiti pentru sfarsitul lumii ? Nu sunt lucruri iesite din
comun, ci doar cateva lucruri la indemana fiecaruia: o viata de comuniune cu Domnul si Mantuitorul
nostru, facand din El prietenul nostru cel mai bun, implinirea constiincioasa a responsabilitatilor fatza
de familie, societate si Biserica si folosirea darurilor lui Dumnezeu spre binele si mantuirea celor din
jur.
     “Mijlocul sa va fie incins si facliile aprinse. Sa fiti ca niste oameni care asteapta pe stapanul
lor sa se intoarca de la nunta ca sa-i deschida indata cand va veni si va bate la usa. Ferice de
robii aceia pe care stapanul ii va gasi veghind la venirea lui !… Si voi dar fiti gata, caci Fiul
omului va veni in ceasul in care nu va ganditi !” ( Luca 12, 35-40 )
     Fie ca surpriza revenirii lui Iisus sa fie o supriza placuta pentru cat mai multi ! De ce placuta ?
Pentru ca ceea ce astazi oamenii numesc sfarsitul lumii, va fi de fapt inceputul unei lumi mai bune…
Infinit mai bune…