An universitar 2017/2018

Master Drept European

An studiu 1, Semestrul 2
Drept administrativ european
Pentru data de 20.04.2018

Fişa de seminar (7)

Conceptul de drept administrativ al Uniunii Europene

I. ConŃinutul materiei

- Limitarea dreptului administrativ – ca ramură a dreptului şi ca disciplină ştiinŃifică – aproape

în întregime la aspectul teoretic al ordinii administrative interne
- ApariŃia primelor studii de drept administrativ comparat (spre sfârşitul secolului al XIX-lea)
- ApariŃia organizaŃiilor internaŃionale de tip clasic
- ParticularităŃi
- PoziŃia actuală a dreptului administrativ naŃional în Uniunea Europeană
- Nu mai operează prezumŃia competenŃei exclusive a statului în privinŃa îndeplinirii
sarcinilor faŃă de populaŃie
- Rolul esenŃial jucat de principiul subsidiarităŃii
- Dezvoltarea conceptului de „stat constituŃional deschis”. Caracteristici
- Dreptul administrativ european
- ApariŃia în interiorul ordinii juridice europene a necesităŃii de a se privi dincolo de
frontierele naŃionale
- Formarea dreptului european în primul rând din norme de drept administrativ
- Sintagma „comunitate de drept administrativ”
- Străbaterea de către dreptul administrativ european a întregii Uniuni Europene
- Codul bunei conduite administrative
- Delimitarea de organizaŃia internaŃională clasică
- Regulile de drept administrativ după care se realiza administrarea
organismelor internaŃionale de tip clasic în perioada interbelică
- Serviciul public internaŃional
- IntervenŃiile comunităŃii internaŃionale. Limitarea şi reglementarea
anumitor activităŃi ale serviciilor publice ale statului în vederea
stabilirii unei coordonări
- Dreptul administrativ internaŃional – dreptul AdministraŃiei
internaŃionale al cărei principal reprezentant era Societatea
NaŃiunilor
- Aplicabilitatea directă a regulamentelor Uniunii Europene în dreptul intern
al statelor membre
- Acquis-ul comunitar
- ExistenŃa unui bogat conŃinut legislativ, cutumiar şi jurisprudenŃial legat de
administraŃia europeană
- Introducerea sintagmei „acquis comunitar” prin Tratatul de la Maastricht
asupra Uniunii Europene (1992)
- Rolul acquis-ului comunitar
- Crearea unei convergenŃe la nivelul politicilor administrative
dezvoltate de guvernele naŃionale
- Responsabilitatea non-contractuală a statelor membre ale Uniunii Europene
care eşuează în implementarea dreptului Uniunii Europene
- Prevederea unor principii esenŃiale în tratatele de bază ale Uniunii Europene

1
 - ApariŃia a numeroase reguli scrise de drept administrativ în dreptul derivat
- JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie
- ImportanŃa deosebită pentru dezvoltarea dreptului administrativ
european
- Curtea Europeană de JustiŃie acŃionează în primul rând ca o curte
administrativă pentru Uniune
- Hotărârea Algera (1957)
- Problema existenŃei dreptului administrativ european. PosibilităŃi şi limite care
condiŃionează existenŃa sa ulterioară
- Probleme esenŃiale ale dreptului administrativ naŃional au apărut şi la nivel
european. Principiile generale
- Cunoaşterea mecanismelor de funcŃionare a ordinii juridice europene
- UrgenŃa demersului studierii dreptului administrativ european
- Necesitatea de a înŃelege problema creării şi evoluŃiei dreptului administrativ
european într-un sens mai larg. Scopul investigării
- Limite care condiŃionează evoluŃia ulterioară a dreptului administrativ european.
RezistenŃa ordinilor juridice naŃionale în faŃa tendinŃei de unificare a dreptului
administrativ european
- DefiniŃia dreptului administrativ european

II. Texte de drept european (a se comenta la seminar)

1. Trattato che istituisce la Comunità Economica Europea (1957)

Articolo 173

„La Corte di Giustizia esercita un controllo di legittimità sugli atti del Consiglio e della
Commissione che non siano raccomandazioni o pareri. A tal fine, essa è competente a pronunciarsi
sui ricorsi per incompetenza, violazione delle forme sostanziali, violazione del presente Trattato o
di qualsiasi regola di diritto relativa alla sua applicazione, ovvero per sviamento di potere, proposti
da uno Stato membro, dal Consiglio o dalla Commissione.
Qualsiasi persona fisica o giuridica può proporre, alle stesse condizioni, un ricorso contro le
decisioni prese nei suoi confronti e contro le decisioni che, pur apparendo come un regolamento o
una decisione presa nei confronti di altre persone, la riguardano direttamente e individualmente.
I ricorsi previsti dal presente articolo devono essere proposti nel termine di due mesi a
decorrere, secondo i casi, dalla pubblicazione dell'atto, dalla sua notificazione al ricorrente ovvero,
in mancanza, dal giorno in cui il ricorrente ne ha avuto conoscenza.”

Articolo 190

„I regolamenti, le direttive e le decisioni del Consiglio e della Commissione sono motivati e

fanno riferimento alle proposte o ai pareri obbligatoriamente richiesti in esecuzione del presente
Trattato.”

2. Trattato istitutivo della Comunità Europea del Carbone e dell’Acciaio (1951)

Articolo 33

„La Corte è competente a conoscere dei ricorsi di annullamento per incompetenza, violazione
delle forme sostanziali, violazione del Trattato o di qualsiasi norma giuridica relativa alla sua
applicazione, o sviamento di potere, proposti contro le decisioni e le raccomandazioni dell'Alta

2
Autorità da uno degli Stati membri o dal Consiglio. Tuttavia, l'esame della Corte non può vertere
sulla valutazione della situazione derivante da fatti o circostanze economiche in base alla quale sono
state emesse le dette decisioni o raccomandazioni, a meno che si addebiti all'Alta Autorità di aver
commesso uno sviamento di potere o di non aver palesemente tenuto conto delle disposizioni del
Trattato o di altra norma giuridica relativa alla sua applicazione.
Le imprese o le associazioni, previste dall'articolo 48, possono presentare, nelle medesime
circostanze, un ricorso contro le decisioni e le raccomandazioni singole che le riguardano o contro
le decisioni e le raccomandazioni generali che esse ritengono inficiate da sviamento di potere nei
loro confronti.
I ricorsi, previsti nei due primi comma del presente articolo, devono essere proposti entro il
termine di un mese a decorrere, secondo il caso, dalla notifica o dalla pubblicazione della decisione
o della raccomandazione.”

3. Trattato che istituisce la Comunità Europea (versione consolidata) (2002)

Articolo 230

„La Corte di giustizia esercita un controllo di legittimità sugli atti adottati congiuntamente dal
Parlamento europeo e dal Consiglio, sugli atti del Consiglio, della Commissione e della BCE che
non siano raccomandazioni o pareri, nonché sugli atti del Parlamento europeo destinati a produrre
effetti giuridici nei confronti di terzi.
A tal fine, la Corte è competente a pronunciarsi sui ricorsi per incompetenza, violazione delle
forme sostanziali, violazione del presente trattato o di qualsiasi regola di diritto relativa alla sua
applicazione, ovvero per sviamento di potere, proposti da uno Stato membro, dal Parlamento
europeo, dal Consiglio o dalla Commissione.
La Corte di giustizia è competente, alle stesse condizioni, a pronunciarsi sui ricorsi che la Corte
dei conti e la BCE propongono per salvaguardare le proprie prerogative.
Qualsiasi persona fisica o giuridica può proporre, alle stesse condizioni, un ricorso contro le
decisioni prese nei suoi confronti e contro le decisioni che, pur apparendo come un regolamento o
una decisione presa nei confronti di altre persone, la riguardano direttamente ed individualmente.
I ricorsi previsti dal presente articolo devono essere proposti nel termine di due mesi a
decorrere, secondo i casi, dalla pubblicazione dell'atto, dalla sua notificazione al ricorrente ovvero,
in mancanza, dal giorno in cui il ricorrente ne ha avuto conoscenza.”

Articolo 253

I regolamenti, le direttive e le decisioni, adottati congiuntamente dal Parlamento europeo e dal

Consiglio, nonché detti atti adottati dal Consiglio o dalla Commissione sono motivati e fanno
riferimento alle proposte o ai pareri obbligatoriamente richiesti in esecuzione del presente trattato.

4. Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene (versiune consolidată) (2016)

Articolul 263 TFUE

(ex-articolul 230 TCE)

„Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene controlează legalitatea actelor legislative, a actelor

Consiliului, ale Comisiei şi ale Băncii Centrale Europene, altele decât recomandările şi avizele, şi a
actelor Parlamentului European şi ale Consiliului European menite să producă efecte juridice faŃă
de terŃi. Aceasta controlează, de asemenea, legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agenŃiilor
Uniunii destinate să producă efecte juridice faŃă de terŃi.

3
 În acest scop, Curtea are competenŃa să se pronunŃe cu privire la acŃiunile formulate de un stat
membru, de Parlamentul European, de Consiliu sau de Comisie, pentru motive de necompetenŃă, de
încălcare a unor norme fundamentale de procedură, de încălcare a tratatelor sau a oricărei norme de
drept privind aplicarea acestuia ori de abuz de putere.
În aceleaşi condiŃii, Curtea are competenŃa să se pronunŃe cu privire la acŃiunile formulate de
Curtea de Conturi, de Banca Centrală Europeană şi de Comitetul Regiunilor, care urmăresc
salvgardarea prerogativelor acestora.
Orice persoană fizică sau juridică poate formula, în condiŃiile prevăzute la primul şi al doilea
paragraf, o acŃiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct şi individual,
precum şi împotriva actelor normative care o privesc direct şi care nu presupun măsuri de executare.
Actele de constituire a organelor, oficiilor şi agenŃiilor Uniunii pot să prevadă condiŃii şi
proceduri speciale privind acŃiunile formulate de persoanele fizice sau juridice împotriva actelor
acestor organe, oficii sau agenŃii care sunt destinate să producă efecte juridice faŃă de ele.”

III. Texte de doctrină (a se comenta la seminar)

Otto Mayer

a) „Le droit administratif, dans les différentes nations qui représentent la vieille civilisation
européenne, a pour base certains principes généraux qui sont partout les mêmes. Dans la littérature
allemande, l’ensemble de ces principes a trouvé son expression dans l’idée du Rechtsstaat, de
l’Etat régi par le droit. Le Rechtsstaat suppose, d’une part, une certaine organisation de la puissance
publique, organisation qui tend à diriger, dans la mesure du possible, les agissements de
l’administration d’après des règles de droit qui s’imposent à elle et qui déterminent à l’avance la
situation juridique des individus sur lesquels elle agit. D’autre part, le Rechtsstaat veut aussi que ce
qui doit avoir lieu dans le cas individuel soit fixé d’une manière formelle par un acte obligatoire
équivalant au jugement du tribunal civil: c’est à cela que répondent l’acte administratif et surtout la
justice administrative.” (Otto Mayer, Le droit administratif allemand, Édition française par l’auteur,
Tome Premier, Partie Générale, Paris, V. Giard & E. Brière Libraires-Éditeurs, 1903, XIII)

b) „Une branche spéciale des sciences politiques, la science administrative (Verwaltungslehre)

traitant de l’activité de l’Etat au point de vue de son but et de son objet, les classe dans un certain
système selon leur importance matérielle. Elle nous enseigne sur chaque point ce qui se passe en
fait, pourquoi cela se fait et ce qui devrait raisonnablement se faire. De cette manière, on nous
donne une science de l’administration intérieure, une science des finances, une science de
l’organisation de l’armée. L’administration intérieure, si riche en matières, admet facilement encore
des subdivisions multiples selon les différents objets: affaires de l’industrie, de la santé publique,
des chemins de fer, de l’assistence publique. Partout, les règles de droit qui y sont relatives forment
une partie essentielle des réalités que cette science se propose de nous faire voir.” Otto Mayer, Le
droit administratif allemand, cit., 18)

IV. AplicaŃii

- Delimitarea Uniunii Europene de organizaŃia internaŃională clasică

- Acquis-ul comunitar

V. Bibliografie

- Ioan Alexandru, Drept administrativ european, EdiŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2010, 190-200

4
- Otto Mayer, Le droit administratif allemand, Édition française par l’auteur, Tome Premier, Partie
Générale, Paris, V. Giard & E. Brière Libraires-Éditeurs, 1903