Cei trei frati

de Frații Grimm
Odata, un batran traia intr-o casa tare frumoasa si mare, impreuna cu cei trei fii
ai sai. Crescura baietii mari si cum pe batran il cam lasau puterile,se gandi sa
lase casa mostenire numai unuia dintre ei,celui mai vrednic. Dar cui? Caci ii
iubea la fel pe toti trei si ca sa vanda casa,lasand ca fii sai sa imparta banii,n-ar fi
vrut,caci casa o primise si el de la parintii sai.
-Dragii mei,le spuse intr-o zi tatal. Mergeti in lume si invatati cate un mestesug.si
acela care va fi mai mester in mestesugul lui,aceluia sa-i ramana casa.
-Asa o sa facem,tata!zisera feciorii.
isi pusera fiecare merinde in desagi si a doua zi in zori,fiecare o lua pe cate un
drum,iesind din oras.
Primul,cel mai mare fecior,invata mestesugul potcovitului,ingrijind de caii
imparatului.Cel de-al doilea se facu barbier si ajunse priceput in rasul multor
barbi simandicoase.Praslea,cel mai mic invata arta armelor,devenind unul dintre
cei mai buni luptatori cu spada.
Trecu ceva timp si iata-i intorsi acasa.Parintele lor ii primi cu bucurie,caci le duse
dorul.si toti trei credeau ca fiecare din ei este mai indreptatit sa primeasca
mostenirea.
A doua zi iesira cu totii in afara orasului..si iata ca tocmai trecea in goana un
iepure.Atunci barbierul ii spuse bucuros:
-Ia te uita! Urechila vine tocmai la tanc!
si pana sa se apropie iepurele,pregati intr-un lighenas spuma de sapun.Apoi ,cu
pamatuful plin de spuma intr-o mana si cu briciul in alta ,sari in spinarea lui
Iepurila si-l rase fara nicio taietura.Pleca bietul iepuras scapat din mana
barbierului ras chilug,de spuneai ca-i cine stie ce aratare.
Hei,tata,ce spui de arta mea de a rade?
-Mare minune,mai baiete!raspunse tatal,si de n-or fi ceilalti frati ai tai mai vrednici
in meseria lor,sa stii ca a ta este casa!
Nu trecu mult timp si iata ca vad ei venind in goana o caleasca cu un boier in
ea.Fugeau caii de le scaparau copitele.
-Iata si norocul meu,spuse potcovarul.
si luand repede ciocanul in mana dreapta si in cealalta mana niste caiele si
potcoave,se repezi in fuga spre caii de la caleasca boierului si cat ai numara
pana la trei,smulse potcoavele de la picioarele lor si tot in galop batu si altele
noi.Apoi,tare multumit de trebusoara facuta,veni si-l intreba pe batran:
-Dar de mine ce ai de spus ,tata?
-Esti un om si jumatate,fiule!Zau,voi ma puneti in mare incurcatura cu iscusinta
voastra!
Atunci vorbi si praslea.
-Dar bine,taicutule,pe mine nu vrei sa ma vezi ce pot?
Tocmai incepuse ploaia.Atunci fiul cel mic scoase sabia de la sold si incepu s-o
anvarta printre stropii de ploaie asa de repede,incat ea ramanea mereu
uscata.Ploaia se intetea;stropi mari cadeau cu nemiluita,dar Praslea se misca
asa de repede,incat ramanea mereu uscat,de parca s-ar fi luptat cu un adversar
nevazut sub un acoperis.
Cand pipaira lama spadei,vazura, uzi la piele,ca era la fel de uscata ca atunci
cand o scosese mezinul din teaca.
-Ei, acum ce mai spuneti?intreba el.
si cu totii recunoscura ca pe drept,casa o merita el.
Dar pentru ca fratii se iubeau foarte mult,traira tustrei in casa parinteasca si
castigara multi bani cu mestesugurile lor.

Iar tatal lor putea sa se considere cel mai fericit din lume.si cand ii veni randul sa
paraseasca aceasta lume,o parasi multumit de fiii sai ca nimeni altul.