Damian David GT27

Turismul balnear în România

Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci şi celor care vor să se
relaxeze, să-şi regăsească vitalitatea şi o bună condiţie fizică, mentală şi spirituală.

Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale şi economice,
turismul balnear a devenit un segment major al pieţei turistice internaţionale, spre care se
centrează importante mijloace materiale şi umane, cu implicare tot mai profundă a ştiinţei şi
tehnicii, a prestării unor servicii turistice şi medicale de o factură complexă şi de un înalt nivel
calitativ, chemate să satisfacă cerinţele vitale ale omului modern, determinate de evoluţia
condiţiilor de viaţă şi a stării de sănătate a populaţiei.

Din păcate, revenirea României în rândul democraţiilor europene, începând cu 1989, a însemnat
pentru turismul balnear, în ciuda valorii factorilor naturali de cură, intrarea într-o criză profundă,
baza tehnico-materială suferind o degradare continuă.

Clasificarea centrelor balneare în România

Importanța și numărul stațiunilor balneare românești au fost puternic influențate de-a lungul
timpului de către legislația în domeniul turismului și de dezvoltarea industriei balneare . Datorită
vechilor preocupări pentru vindecarea factorilor naturali din țara noastră, pana la diverse
activități de valorificare a resurselor naturale care au atins punctul culminant în perioada
comunisă, numeroase localități cu resurse balneare au fost identificate pe întreg teritoriul
României. Potrivit Urbanproiect în 1999, 477 de așezări cu resurse balneare au fost identificate
în țara noastră, După revoluția din 1999 a regimului comunist, turismul planificat a luat în
considerare trei categorii de stațiuni în țara noastră, indiferent de resursele lor, și anume stațiuni
turistice de interes national, de interes local și localități cu factori terapeutici. În zilele noastre,
din cauza modificărilor mai recente din legislație și o reevaluare a resurselor turistice și
structurilor de ospitalitate, doar doua catregorii de stațiuni sunt recunoscute, și anume stațiuni
naționale și de interes local. Prin urmare, 28 din cele 37 de stațiuni de interes national și 15
dintre cele 45 de stațiuni de interes local sunt statiuni balneare. Pomderea lor ridicată în cadrul
numărului total din stațiunile de interes national demonstrează importamța resurselor balneare în
dezvoltare a ofertei de turism în Romănia ca în întreaga Europă așa cum “În Europa, izvoarele
minerale au fost mult timp focalizarea turismului de sănătate”[ CITATION Hud03 \l 1048 ],
[ CITATION Geo11 \l 1048 ]
Damian David GT27

Particularitaţi ale ofertei turismului balnear

Până în 1989 oferta din turismul balnear românesc a avut o dezvoltare extensivă, bazată pe ideea
asigurării unui număr cât mai mare de locuri, la preţuri accesibile, realizându-se astfel condiţiile
practicării, pe plan intern, a unui turism de masă, de tip social. De asemenea, în staţiunile incluse
în circuitul internaţional s-au facut investiţii pentru creşterea calităţii produsului turistic „cură
balneară" oferit turiştilor străini. Rezultatul programelor de dezvoltare a turismului balnear până
în 1989 s-a materializat în realizarea unei baze tehnico-materiale moderne pentru acea perioadă.
Datorită caracterului de turism de masă de tip social, care s-a imprimat turismului balnear până
în 1989, investiţiile au fost orientate spre dezvoltarea şi diversificarea mijloacelor de cazare
oferite cetăţenilor români şi străini în scopul satisfacerii cererii, atât din punct de vedere al
structurii - hoteluri de diverse categorii, vile, case ale pensionarilor, căsuţe şi campinguri, cât şi
din punct de vedere al numărului de locuri oferite. Astfel în staţiunile balneare s-au construit la
început unităţi simple de cazare şi alimentaţie pentru ca ulterior să se ajungă la complexe de mari
dimensiuni, realizate conform conceptului „totul sub acelaşi acoperiş", ce permitea efectuarea
curei balneare indiferent de anotimp. De asemenea până în 1989 s-a manifestat o tendinţă
continuu ascendentă a circulaţiei turistice începută încă din 1970, atît pentru turism în general,
cât şi pentru turism balnear, în particular, care a înregistrat o creştere deosebită. Era o reflectare a
creşterii interesului pentru turism şi pentru refacerea capacităţii de muncă, a sănătăţii, care în
acest deceniu, 1980-1989, a devenit o componentă importantă a existenţei fiecăruia, apropiinduse
pentru acea etapă, de un prag de saturare a cererii (la nivelul anilor 1988-1989 circa 1/2 din
populaţia ţării petrecea un sejur într-o staţiune turistică, situaţie comparabilă cu cea a multor ţări
europene dezvoltate)[ CITATION MIN00 \l 1048 ]

Evoluţia ofertei din turismul balnear românesc

Din 1990 au survenit schimbări majore în societate, care au determinat o evoluţie contradictorie,
sinuoasă a economiei şi implicit a turismului din România. Scăderea performanţelor economice,
înregistrată după 1989 în marea majoritate a sectoarelor economiei naţionale, a avut o legătură
directă cu evoluţia descrescătoare a componentelor ofertei de turism balnear. Schimbările în
structura forţei de muncă, nivelul înalt al şomajului, scăderea puterii de cumpărare a populaţiei
au avut ca efect şi scăderea cererii de turism şi turism balnear şi implicit a gradului de ocupare a
structurilor de primire, alimentaţie şi tratament.

Bibliography
George Erdeli, A. I. (2011). ROMANIAN SPA TOURISM: A COMMUNIST PARADIGM IN A POST
COMMUNIST ERA (Vol. Journal of Studies and Research in Human Geography). Bucuresti,
Romania: HUMAN GEOGRAPHIES.

Hudson. (2003).

MINCIU, R. (2000). Economia turismului. (E. Uranus, Ed.) Bucureşti.

Damian David GT27