5.

Analiza componentelor subsistemului ofertei

turistice
• Oferta turistică este compusă din suma produselor turistice puse la
dispoziţie de un loc turistic. Există două modalităţi de accesare a ofertei
turistice: prin intermediar (agenţii, tur-operatori) sau în regie proprie.
Produsele turistice au calitatea de a fi eminamente perisabile existând
doar în măsura în care sunt consumate (fiind de fapt produse în timp ce sunt
consumate).
• Oferta turistică se confundă astfel cu cererea chiar dacă adesea se
consideră că turistul, cu exigenţele sale constituie cererea iar prestatorul de
servicii turistice, cu produsele propuse, oferta. În realitate, turistul este
practic constrâns să consume ceea ce este oferit chiar dacă exigenţele sale
sunt superioare ofertei. Relativitatea noţiunilor de ofertă şi cerere în piaţa
turistică este dată şi de posibilitatea ajustării unuia din cei doi parametri, ad-
hoc. Dorinţa unor investitori din domeniu de a reuşi să satisfacă chiar şi cele
mai pretenţioase exigenţe, cheltuind sume enorme cu infrastructuri
complexe conduce la erori grave de gestiune, rezultatele nefiind pe măsura
aşteptărilor (cazul multor regiuni costiere care s-au supraechipat cu terenuri
de golf în anii 1980 sau a unore regiuni alpine, supraechipate cu staţiuni de
sporturi de iarnă).
• Stațiunea Voineasa – exemplu tipic al
perisabilității produsului turistic. In pofida
potențialului indiscutabil și a investițiilor făcute
(în special în perioada comunistă), stațiunea
este puțin frecventată iar unele infrastructuri de
anvergură sunt în paragină.
• Costa del Sol este una dintre regiunile
în care s-a investit masiv în terenuri de
golf, fără succesul scontat, regiunea
păstrându-și imaginea bazată pe
turismul heliotropic și divertisment. O
mare parte dintre terenurile de golf
(construite în urmă cu decenii) nu și-au
amortizat costurile.
 6.Analiza componentelor subsistemului
infrastructurii turistice
1.Indicatorii cererii turistice:
-sejurul mediu: Sm =total înnoptări(total zile/turist)/total turişti cazaţi.
Se consideră sejur scurt(court sejour) un Sm sub 3 iar sejur lung
(long sejour), un Sm peste 6. In majoritatea statelor lumii (cu excepţia
unor destinaţii exotice, Sm se situează mai degrabă la limita între un
sejur scurt şi unul mediu (3-4 înnoptări). În România de ex. , pe
primele 8 luni ale anului 2010, Sm a fost de numai 2,04;
-indicele modificării cererii turistice: ICE0-i = CEi/CE0*100, în care CE
este cererea externă (la momentele i sau 0). Pot fi deosebite în acest
mod state (regiuni) atractive şi state (regiuni) în declin, absolut sau
relativ. În România ICE este în continuă scădere din 1990,
manifestându-se un declin absolut;
-indicele concentrării cererii turistice: ICT = (n1)/(n2), în care n1,2,
este ponderea numărului de turişti proveniţi din statul (regiunea) aflat
pe locul 1, respectiv 2. Se consideră un grad ridicat de concentrare
atunci când ICT este de peste 5;
 Sejurul mediu turistic în
Grecia este dependent de
distanță (pe primele locuri
sunt state extraeuropene) dar
și de nivelul veniturilor
(albanezii și românii practică
un sejur mai restrâns).

• Indicele concentrării turistice este

mai scăzut în statele de
dimensiuni mai mari, cu fluxuri
masive (Franța, Spania, Regatul
Unit) decât în statele mai mici,
dependente de un furnizor
principal (Austria). Mexicul
prezintă un caz particular prin
vecinătatea S.U.A., stat de
dimensiuni continentale și cu un
-indicele structural al cererii, după mijloacele de transport utilizate :
C = Cavion/Ctotal+Cauto/Ctotal+Cvapor/Ctotal+Calte mijloace/Ctotal. Suma acestor
raporturi trebuie să fie egală cu 1. În acest mod poate fi urmărită
modificare preferinţei pentru un anumit tip de transport. În general,
la nivel mondial se constată o disparitate între long sejour
(dominant avion) şi court sejour (dominant auto). Există şi cazul
particular al croazierelor unde vaporul este exclusiv utilizat.
Criteriile de analiză ale infrastructurii hoteliere:
1.Tipul de localizare (central, legat de căile de transport –gară,
autogară, aeroport, şosea-, costier, izolat);
2.Capacitatea de primire (adaptată sau nu la primirea unui autocar sau
a unei curse charter, destinată turismului familial etc.);
3-Clasamentul exprimând nivelul de confort şi de prestări de servicii,
necesar pentru selectarea clientelei. Nu există norme internaţionale
unanim acceptate, fiecare lanţ hotelier are propriile criterii;
4.Rata de ocupare, tradusă în ritmuri sezoniere diferite, în funcţie de
tipul de turism. Rentabilitatea ocupării este diferită de la un stat la
altul, în Franţa se consideră ca limită inferioară 50% sau 60% în
funcţie de loc, categorie, servicii şi tip de gestiune);
5.Apartenenţa la structuri hoteliere integrate (independente sau
componente ale unor lanţuri hoteliere, în franciză etc.)
• Rata de ocupare hotelieră este de obicei in jur de 65-75% în statele dezvoltate,
reflectând un grad ridicat de eficiență, compatibil cu mobilitatea turistică mult mai
amplă. În statele emergente precum România, Federația Rusă ori Turcia acest
indice este semnificativ mai redus, la limita rentabilității. Valoarea redusă din
Grecia este legată și de ampla dezvoltare a infrastructurii hoteliere, de multe ori
în antrepriză familială dar și, probabil, incompleta înregistrare a turiștilor. În Egipt
situația precară este impusă de instabilitatea politică din ultimul deceniu.
• 2.Indicatorii ofertei turistice:
-gradul de utilizare a capacităţii de cazare (G):
G = (total înnoptări (total nr.zile/turist)/nr.locuri cazare*număr de zile de
funcţionare)*100. Se raportează procentual. Acest coeficient apreciază
gradul de exploatare a capacităţii de cazare;
-indicatorul relaţiei cerere-ofertă, cel mai utilizat fiind indicele evoluţiei
înnoptărilor (I): I = (nr.înnoptări1/nr. Înnoptări0)*100. 1 şi 0 sunt
momentele luate în calcul pentru analiză;
-indicatorul densităţii turistice, raportat la populaţia din aria (zona, statul)
de primire (Dt): Dt = total turişti sosiţi/Pt. Se exprimă în turişti/locuitor.
Este utilizat pentru a defini gradul de turisticitate a unui stat (regiuni). Se
consideră turistic un stat (regiune) care are acest indice supraunitar;
-indicatorul densităţii turistice, raportat la teritoriu, identic cu cel anterior,
Pt fiind înlocuită cu S (suprafaţa). Se exprimă în turişti/km2. Este utilizat
pentru a estima impactul turismului asupra mediului. Pragul de 100
turişti/km2 se consideră că exprimă deja un impact semnificativ;
-indicele funcţiei turistice: Ft = (L*100)/P, în care L, este numărul de locuri
de cazare din ţara de referinţă iar P, populaţia rezidentă a acesteia. Un
Ft de peste 1, arată o pondere semnificativă a turismului în economia
statului respectiv.
3.Indicatorii efectelor economice:
- indicatorul cheltuielii medii pe turist plecat: Cm = Ct/Ntp, în care Ct sunt
cheltuielile totale efectuate de turişti, Ntp, numărul de turişti plecaţi. Se
utilizează pentru a determina gradul de eficienţă a activităţilor turistice,
dependent de nivelul dotărilor;
-încasarea medie pe turist sosit: Im = It/Nts, în care It este încasarea totală,
Nts, numărul de turişti sosiţi. Este utilizat pentru a stabili ponderea
cheltuielilor efectuate în ţara de sosire, având în vedere faptul că multe
destinaţii turistice sunt dependente de tur-operatorii furnizori;
-ponderea cheltuielilor turistice în PNB: I = Ct/PNB *100. Arată măsura în
care turismul joacă un rol important în stimularea investiţiilor de capital;
-similar este şi indicatorul ponderii încasărilor turistice în PNB: Ait
=Tit/PNB*100, it, fiind încasările totale, acesta arătând efectul investiţiilor;
-aportul turismului în exportul de mărfuri: A exp = Tit/Em*100, în care Em
este totalul exporturilor de mărfuri, exprimă importanţa turismului în reglarea
balanţei de plăţi externe;
-ponderea turismului în importul de mărfuri: Pimp = Ct/Im*100, în care Ct,
constituie cheltuielile turistice în afara ţării (regiunii) şi Im, importul de
mărfuri;
 Countries International tourism revenue, percent of GDP,
2020 Global rank Available data
Aruba 43.14 1 1995 - 2020
Maldives 37.65 2 2011 - 2020
Macao 36.9 3 1995 - 2020
• Ponderea veniturilor Ant.& Barb.30.36 4 2014 - 2020
din turism poate fi Seychelles18.99 5 1995 - 2020
extrem de ridicată în Bahamas 10.38 6 1995 - 2020
statele insulare sau de Cape Verde9.92 7 1995 - 2020
mai mici dimensiuni, Qatar 9.91 8 2011 - 2020
inclusiv din Europa. Croatia 9.85 9 1999 - 2020
Tonga 9.76 10 2004 - 2020
St. Vincent 9.75 11 2014 - 2020
Lebanon 9.13 12 1995 - 2020
Albania 8.21 13 1995 - 2020
Vanuatu 7.47 14 1998 - 2020
UA Emirates 6.86 15 1995 - 2020
Luxembourg 6.07 16 2002 - 2020
Fiji 5.16 17 1995 - 2020
Mauritius 4.74 18 1995 - 2020
Portugal 4.6 19 1995 - 2020
Principalii indicatori utilizaţi în analiza componentelor infrastructurii
turistice sunt:
• Rata de ocupare(pe an, pe lună, pe zi : în % din locurile sau camerele
ocupate;
• Indicele funcţiei hoteliere : (Np/Nloc)*100, în care Np este numărul
de paturi, Nloc, numărul de locuitori;
• Indicele rezidenţial turistic comunal : Nr/Nrt, în car Nr, este numărul
total de reşedinţe din localitate, Nrt, numărul reşedinţelor turistice
(inclusiv cele secundare);
• Rata totală de mobilitate turistică : (p*100)/P, în care p este numărul
de turişti care au efectuat una sau mai multe deplasări într-o perioadă
determinată, P, este populaţia totală a regiunii emiţătoare (din care
provin turiştii);
• Rata absolută de mobilitate turistică: (tp*100)/P, în care tp este
numărul total de deplasări efectuate de către o populaţie sau un grup
de populaţie din regiunea emiţătoare, P, populaţia totală;
• Indicele de funcţionalitate turistică: Nlt/Nl, în care Nlt este numărul
de locuri de muncă din turism, Nl, numărul total de locuri de muncă;
• Indicele spaţial de frecvenţă turistică (de sejur): numărul de turişti
la 1 ha sau 100 ha/pe an, lună sau zi;
• Capacitatea de încărcare zilnică: limita numărului de turişti sau
vizitatori într-un loc receptiv;
• Indicele funciar turistic comunal : St/Sc, în care St este suprafaţa
ocupată de infrastructura turistică, Sc este suprafaţa totală a
comunei;
• Indicele consumului de apă potabilă (în metri cubi/zi/persoană):
(mc/zi/turist)/(mc/zi/rezident);
• -Indicele de liniaritate: numărul de turişti la 1 m liniar de coastă,
ţărm sau mal de lac;
• Indicele de specializare turistică: Ist = (ti/pi)/(tt/pt),în care ti este
numărul de turişti din localitatea i, popi, populaţia localităţii i, tt,
numărul total de turişti dintr-o anumită regiune, pt, populaţia totală a
regiunii;